Casa Domnului – Vol.1
1. După ce şi-a încheiat discursul, Enoh s-a înclinat în faţa patriarhilor şi i-a salutat din nou pe copiii de la apus. Seth, Kenan şi Asmahael au rostit cuvântul Amin! Apoi, Seth s-a adresat şi el copiilor eliberaţi, spunându-le: 2. “Copii, voi ştiţi că eu am fost cel care cu 300 de ani în urmă v-am adus porunca lui Adam. Aceasta v-a întristat şi v-a lăsat neconsolaţi, adormindu-vă inimile. 3. Porunca a fost opresivă, iar voi aţi fost nevoiţi să suportaţi această presiune, dormind o noapte lungă a inimilor voastre. Am venit acum din nou în mijlocul celor pe care Dumnezeu i-a trezit pentru a le permite să împlinească graţia Lui cea mai înaltă, care este iubirea în toată plenitudinea ei, astfel încât ei să poată proclama Cuvântul Lui sfânt şi viu, plin de putere şi tărie. Astfel, putem spune că nici Adam, nici eu, nu suntem cei care v-am eliberat, ci numai Cuvântul preasfânt al marelui Dumnezeu, rostit de gurile lui Enoh şi Asmahael, cel pe care îl poartă în spinare puternica fiară, şi pe care Dumnezeu l-a trimis la noi, potrivit chiar mărturiei lui Asmahael, într-o manieră miraculoasă, din ţinuturile de jos, despre care aţi auzit că poartă blestemul răului. Eu cred însă mai degrabă că el a venit la noi de sus, căci nimeni nu ar putea vorbi aşa cum o face el dacă ar proveni din ţinuturile de jos. 4. Cu siguranţă, înţelepciunea nu se află la ea acasă în acele ţinuturi, iar iubirea încă şi mai puţin. 5. El ne-a explicat însă legea şi ne-a arătat marea noastră nebunie în faţa lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi însuşi stăpânul legii. El a venit să înveţe de la noi înţelepciunea, dar ne-a adus pe toţi într-o stare de confuzie în mai puţin de o oră, astfel încât chiar şi divinul Enoh s-a simţit cât se poate de stânjenit. (27 mai 1841) 6. Oare nu aţi auzit voi mai devreme cuvintele sale, sau cel puţin vocea lui atât de puternică? Spuneţi-mi, ar putea oare cineva din ţinuturile de jos să vorbească cu o asemenea voce, sau a auzit vreun om aparţinând rasei umane un asemenea discurs din gura unui alt om? 7. Ascultaţi-mă, căci aceste cuvinte ale mele nu se datorează simplei dorinţe de a face conversaţie sau de a mai trece timpul, ci sunt născute dintr-o chemare intimă, în dorinţa de a vă ilustra plenar propria voastră libertate întru iubirea de Dumnezeu. Acest aşa-zis străin, care este atât de blând în comportament, dar atât de puternic prin cuvintele sale, se va lăsa cândva – peste timpuri – purtat în spinarea unui alt animal, iar o întreagă naţiune va striga cu inima smerită, adresându-se lui: „Osana Dumnezeului preaînalt! Binecuvântat este acela care vine în Numele Domnului stând pe spinarea unui măgar!‟ 8. Copii, şi voi de asemenea, dragul meu Enoh şi dragul meu Kenan, dacă mă puteţi contrazice, nu ezitaţi, dar dacă şi voi sunteţi inspiraţi de aceeaşi trăire, cred că ar merita să facem efortul să îl privim pe acest străin atât de elocvent cu un ochi ceva mai lucid şi cu o inimă ceva mai smerită. Căci cel care vorbeşte atât de uimitor despre Dumnezeu trebuie fie să vină dinspre înălţimile supreme ale lui Dumnezeu, ori să fie el însuşi – 9. gata, mă tem că nu pot să spun mai multe! 10. Da, da, adevăr grăiesc, mântuirea este mai aproape de noi în toată plenitudinea vieţii, decât suntem noi capabili să înţelegem! 11. Dacă cineva are suficientă credinţă şi voinţă, să se întoarcă spre Asmahael. Intuiţia mea îmi spune că acela care nu devine liber prin intermediul Lui, la fel cum noi toţi devenim liberi prin intermediul Cuvântului Lui atotputernic – după o scurtă bătălie cu întunericul nostru înnăscut – nu va atinge niciodată libertatea. 12. O, Asmahael, o, dragul şi sublimul meu străin care stai atât de curajos pe spatele fiarei sălbatice, ascultând cu blândeţe şi bunătate cuvintele noastre, sărmani viermi ce ne târâm în ţărână, ca şi cum ai dori să înveţi de la noi, în timp ce cele mai sublime cuvinte
227