Casa Domnului – Vol.1
meu, lucru care ar fi trebuit să mă distrugă. Dar iată, Tu mi-ai dăruit acum iubirea, şi nu mai multă înţelepciune decât poate absorbi iubirea, astfel încât să nu mai risipesc, ci să adun. În risipă sălăşuieşte moartea, pe când viaţa nu poate fi găsită decât în adunare. De aceea, îngăduie-mi acum să-i adun din nou cu şi prin iubirea mea pe toţi aceia pe care i-am risipit cândva prin înţelepciunea mea greşit aplicată. 10. Îţi mulţumesc plin de recunoştinţă, preasfântule Tată, pentru faptul că mi i-ai dăruit pe Enoh şi pe străin, pentru a ne orbi mai întâi întru înţelepciune, pentru ca apoi, în întunericul care ne-a făcut să ne adunăm, să devenim capabili de absorbim focul iubirii din inima Ta. Viaţa nu este activă decât prin concentraţie, în timp ce înţelepciunea care antrenează risipa conţine în ea moartea şi păcatul. O, lasă acest foc să devină o vâlvătaie uriaşă înlăuntrul nostru, pentru a arde întreaga noastră nebunie şi toate acţiunile noastre greşite! 11. Îngăduie-ne să ne regăsim din nou întru iubirea şi compasiunea Ta, şi să ne adunăm întru graţia şi mila Ta eternă! Şi îngăduie-ne de asemenea să celebrăm mâine, de ziua Sabatului Tău sacru, un nou festival al iubirii, la care sperăm să-Ţi putem oferi Ţie, o, Părinte preasfânt, o slujbă de mulţumire şi recunoştinţă plină de iubire, care să ajungă la inima Ta într-o măsură mai mare decât slujbele din trecut, născute din înţelepciunea noastră imaginară şi din justiţia noastră nedreaptă. 12. O, Părinte preabun şi preasfânt, îngăduie ca această invitaţie a noastră să fie primul pas care să ne conducă pe toţi din nou către Tine, acum şi de-a pururi! Amin! 13. Cât despre voi, Enoh, Asmahael, Seth şi Kenan, duceţi-vă la copiii noştri şi treziţii întru iubirea şi libertatea adevărată, invitaţi-i la adunarea de mâine, la marea adunare a vieţii, şi spuneţi-le ceea ce iubirea vă va îndemna. Şi orice veţi face, acţionaţi numai în Numele lui Iehova! Amin!”
Capitolul 90 PUTEREA MÂNTUITOARE A IUBIRII 1. În continuare, cei astfel delegaţi s-au ridicat şi s-au îndreptat către copiii care stăteau încă cu feţele la pământ, cărora le-au dezvăluit porunca plină de iubire a lui Adam, care era deopotrivă şi porunca libertăţii lor, sau mai degrabă cea care elibera ceea ce fusese întemniţat, căci era născută din chiar esenţa iubirii. 2. Copiii s-au ridicat atunci şi au lăudat Numele Meu, fericiţi că am înmuiat inima lui Adam, căci altminteri, acesta i-ar fi ignorat în continuare, iar ei s-ar fi ofilit de tristeţe dacă ar fi rămas în continuare în regiunea de apus. 3. Văzând recunoştinţa din inimile lor oneste şi devotate Mie, precum şi a patriarhilor, Enoh şi-a concentrat din nou spiritul asupra iubirii Mele plină de credinţă şi le-a adresat copiilor din regiunea de la apus – de acum treziţi –, următoarele cuvinte izvorâte din Mine: 4. “Ascultaţi-mă, dragii mei fraţi şi surori întru Dumnezeu, Dumnezeul nostru, Domn atotputernic asupra tuturor lucrurilor şi Părinte plin de iubire, precum şi întru Adam, care este primul creat de Iubirea eternă şi atotputernică a lui Dumnezeu, şi astfel părintele nostru fizic, al tuturor. 5. Porunca datorită căreia aţi fost izolaţi în regiunea de la apus, unde lipseşte lumina şi căldura, a fost acum abolită ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Marea căldură a iubirii lui Dumnezeu a topit cătuşele voastre de fier, la fel cum căldura verii topeşte gheaţa dură de pe înălţimile munţilor, şi v-a dăruit acum o poruncă diferită, o lege potrivit căreia sunteţi liberi, absolut liberi, la fel de liberi ca şi mine şi ca şi toţi patriarhii, întru iubirea vie pentru Dumnezeu, Cel care este de-a pururi Iubirea cea mai înaltă şi mai pură, Viaţa oricărei vieţi. 225