Casa Domnului – Vol.1
unuia şi aceluiaşi sfânt Părinte – ţesând fericiţi un cuib în jurul inimii tale părinteşti şi îmbrăţişându-te cu braţe pline de iubire, numindu-te părintele lor drag. 26. O, părinţii mei! Există mai multă putere sacră într-o picătură de rouă decât într-o lume în care domneşte justiţia cea mai înţeleaptă, dar al cărei fundament nu este iubirea. De aceea, haideţi să lăsăm suflul atotputernic al iubirii să topească aceste blocuri rigide de gheaţă, pentru ca ele să devină din nou fertile precum picăturile de rouă, şi să înmuiem solul pietrificat prin focul atotputernic al iubirii, astfel încât seminţele noastre să nu fie plantate în zadar! Amin!”
Capitolul 82 SETH ÎL MUSTRĂ PE ENOH 1. Auzind aceste cuvinte din gura lui Enoh, Adam s-a supărat foarte tare în inima lui, căci referirea la fratricidul lui Cain, comis din iubire de sine, i-a redeschis vechea rană, şi a rămas incapabil să rostească vreun cuvânt, păstrând tăcerea şi tremurând din tot corpul. 2. Seth s-a îndreptat atunci către Enoh şi i-a spus: “Dragă Enoh, nu ar fi trebuit să rosteşti asemenea cuvinte care i-au cauzat bătrânului nostru părinte această durere şi această anxietate periculoasă, datorită aluziei tale nepotrivite la fapta rea a lui Cain. Ai fi putut să îi spui aceste lucruri într-o manieră mai delicată. Iată, este pentru întâia oară când simt că trebuie să te dojenesc. Pe viitor, te rog să îţi cântăreşti mai bine cuvintele în asemenea ocazii, pentru ca ele să-l aline, şi nu să-l îndurereze pe tatăl nostru. Tu însuţi ne-ai învăţat de atâtea ori despre iubire şi blândeţe, dar mai întâi de toate trebuie să demonstrezi chiar tu că acţionezi în concordanţă cu învăţătura ta, căci numai astfel învăţătura ta binecuvântată va câştiga putere şi forţă asupra inimilor noastre. Amin!” 3. Enoh, care Mi-a mulţumit în tăcere în inima lui pentru cuvintele pe care i le-a adresat lui Adam, a rămas cât se poate de uimit în faţa acestei mustrări. El nu a rostit nici un cuvânt în apărarea lui, ci s-a întors către Mine şi M-a întrebat cum ar trebui să reacţioneze în faţa reproşului succint al lui Seth. 4. “O, părinte preasfânt şi plin de iubire. Tu, Cel care susţii întregul întuneric al lumii în lumina Ta atot-strălucitoare – şi-a început Enoh rugăciunea către Mine în inima sa – Tu ştii că eu i-am adresat lui Adam chiar cuvântul Tău sfânt, fără să adaug sau să omit nimic. Cum se face că părintele Seth, altminteri atât de înţelept, l-a înţeles greşit. 5. Este imposibil ca eu să fi rostit diferit cuvintele pe care iubirea Ta nelimitată a dorit să le transmită prin mine. 6. Şi totuşi, chiar Seth a fost cu puţin timp în urmă martorul manierei miraculoase în care Tu, Iehova, l-ai eliberat pe Adam şi i-ai dat putere trupului său. 7. O, Părinte preasfânt, Tu, Cel plin de iubire şi de compasiune, îngăduie-mi mie, cel a cărui voinţă se supune necondiţionat voinţei Tale preasfinte, să înţeleg cum s-a putut întâmpla aceasta şi cum m-aş putea reabilita din nou în ochii lui Seth. Eu, sărmanul şi slabul Enoh, îţi promit în inima mea, care te iubeşte mai presus de orice, că nici un fir de pe capul meu nu se va mişca fără acordul voinţei Tale preasfinte. Amin!” 8. Enoh a primit atunci o dojană aspră în inima lui: “O, Enoh, de ce îţi faci griji în legătură cu aceasta? Inima nu poate înţelege totul decât dacă este umplută în întregime de Iubirea eternă. Atunci când inima lui va rezona în acest fel, Seth va auzi la rândul său şoaptele clar perceptibile ale ierbii, plantelor, tufişurilor şi copacilor. 9. Deocamdată, păstrează tăcerea şi lasă-l pe adeptul tău să vorbească pentru tine! Amin!”
211