Casa Domnului – Vol.1
răcori mânia şi a-şi potoli setea de sânge. 3. După care s-a întors din nou la Asmahael, căruia i-a oferit – cum s-ar spune – serviciile sale. 4. Privind către patriarhi, Enoh l-a întrebat atunci pe Adam dacă mai are vreo dorinţă particulară sau dacă se pot pregăti de plecare. 5. Dar Adam i-a răspuns cu vocea tremurătoare a omului în vârstă: “O, Enoh, ascultămă, teama mi-a paralizat membrele şi nu mă mai pot ridica în picioare; după cum vezi, la fel s-a întâmplat şi cu Eva. Totuşi, trebuie să plecăm şi să ajungem în regiunea de la apus. Dar cum putem să o facem? 6. Şi iată, dragă Enoh, nici ceilalţi nu par să se simtă mai bine. De aceea, te rugăm cu toţii să ne sfătuieşti, în acord cu iubirea ta născută din Dumnezeu, ce să facem. Căci, este adevărat, eu resimt cu profund regret păcatul indiferenţei noastre, dar simultan, şi slăbiciunea membrelor mele. 7. O, adevăr, adevăr, cât de puternic eşti tu! Această fiară ne-a demonstrat perfect cât de implacabil eşti tu, care nu cruţi pe nimeni, fie că este vorba de primul sau de ultimul locuitor de pe pământ. Tu nu ţii cont de vârstă, lovindu-i pe părinţi la fel ca şi pe copiii lor, fără a cruţa nici măcar pe sărmanele lor mame. În faţa ta, capetele noastre se pleacă la pământ iar picioarele noastre se simt paralizate. Ce fiinţă vie, cu excepţia lui Dumnezeu, ar putea suporta întreaga povară a greutăţii tale? 8. O, iubire, blândă, gingaşă şi sacră! Dacă tu, care eşti binecuvântarea cea mai sacră a lui Iehova, nu ai păşi mână în mână cu adevărul, cunoaşterea acestuia din urmă i-ar distruge cu siguranţă pe oameni. 9. O, copii, de acum înainte, nu mai căutaţi exclusiv adevărul pur, ci numai iubirea! Căci oricare ar fi cantitatea de adevăr pe care o poartă aceasta, ea va fi cantitatea justă pentru om, conducându-l către viaţa adevărată. 10. Cel căruia Domnul îi va dărui mai mult adevăr decât iubire va fi zdrobit de acesta, cu excepţia cazului în care Domnul Însuşi va deveni purtătorul greutăţii acestui adevăr. 11. De aceea, pe viitor ar trebui să vă învăţaţi întotdeauna copiii adevărul cu iubire, iar fraţii iubirea prin intermediul adevărului. 12. Iar acum, Enoh, gândeşte-te, ascultă şi observă ce a făcut adevărul din noi toţi. O, Enoh, combină implorarea ta cu a mea pentru ca seara să nu ne mai găsească aici. Amin!” 13. Enoh şi-a îndreptat atunci privirea interioară către Mine şi a lăsat să-i scape următoarele oftaturi lăuntrice: “O, Tată preasfânt şi preaiubitor al tuturor oamenilor, Creator atotputernic şi infinit, Dumnezeu etern şi preasfânt! Coboară-Ţi graţia Ta infinit de înaltă asupra noastră, sărmani viermi ce ne zbatem în praful pământului; priveşte cu iubirea Ta infinit de abundentă către slăbiciunea noastră, căci iată, noi, loviţi de puterea şi măreţia adevărului Tău, suferim cu toţii aici, în faţa compasiunii Tale părinteşti. 14. Îngăduie-ne să ne ridicăm de la solul tare al pământului cu o putere nouă şi cu moralul din nou ridicat, şi condu-ne acolo unde voieşte voia Ta, în acord cu graţia şi cu bunăvoinţa Ta sacră. Şi nu îngădui ca părinţii noştri să fie loviţi de vreun rău, ci ajută-ne pe noi toţi să păşim întru iubirea şi graţia Ta. 15. O, Tată preasfânt şi preabun, ascultă, te implor, rugăciunea mea fierbinte! Amin!” 16. Şi iată, după ce el a vorbit astfel în inima lui plină de iubire şi de adevăr deopotrivă, el a perceput înlăuntrul lui o voce secretă, blândă, atotputernică şi sacră, care îi spunea: 17. “Ascultă, Enoh! Am auzit oftatul tău şi Ţi-am îndeplinit cererea! Mergi la părinţii tăi, linişteşte-i cu binecuvântarea născută din compasiunea Mea, asigură-i de promisiunea Mea şi ajută-i să se ridice; vei vedea atunci cum – cu o putere nouă – ei se vor ridica cu toţii precum oamenii tineri şi îşi vor încheia fericiţi călătoria în direct acord cu voinţa Mea.
198