Casa Domnului – Vol.1
2. După ce şi-a încheiat aceste meditaţii de laudă şi recunoştinţă, pe care le făcea în fiecare dimineaţă, el s-a întors din nou către Enoh, care făcuse acelaşi lucru în tăcere, în inima lui, şi i-a spus: 3. “Enoh, tu ai ales limba Iubirii eterne a lui Dumnezeu; ascultă, eu te-am numit „Abel‟, dar am greşit şi am fost nerecunoscător faţă de Dumnezeu când am făcut aceasta. Întradevăr, Abel a fost primul meu fiu binecuvântat pe care mi l-a dăruit Dumnezeu, şi de aceea, a fost favoritul inimii mele, precum şi un instrument credincios în mâna lui Dumnezeu, întru mântuirea mea. Dar iată că acum, spre finalul vieţii mele, Dumnezeu mi tea trimis pe tine ca un balsam pentru a-mi vindeca în aceste ultime zile rana pe care mi-a făcut-o Cain în inimă. Dacă tu ai reprezenta sufletul şi spiritul lui Abel în trupul lui Enoh, atunci tu ai fi acel Abel şi ai fi precum dragul meu Seth, pe care Domnul l-a pus în locul lui Abel. Dar tu te-ai născut din iubirea lui Dumnezeu, pe care El a sădit-o în sămânţa lui Jared pentru ca tu să te poţi naşte ca un fruct pur al iubirii, şi astfel, să le poţi demonstra fraţilor şi părinţilor tăi calea blândă a iubirii, care este mai presus de toată înţelepciunea noastră, ce poate fi supusă oricând căderii, în timp ce iubirea a creat munţii şi stânci din nisipul mării. 4. O, Enoh, dragul meu Enoh, vino la pieptul meu părintesc şi îngăduie-mi să te îmbrăţişez şi să te binecuvântez cu atâta putere încât binecuvântarea mea să poată dura până la sfârşitul tuturor timpurilor! Căci tu ai turnat în inima mea – care începuse deja să se împietrească – un balsam care a înmuiat-o din nou, la fel ca atunci când Domnul mi l-a trimis pentru întâia oară pe dragul meu protector. Acum, în inima mea a înflorit un tufiş de trandafiri cu numeroase ramuri, iar în vârful lui se află un boboc – o, Enoh, un boboc! – iar acest boboc închis străluceşte mai puternic decât soarele la amiază! Dar să nu mai vorbim despre asta! Iar tu eşti cel care a născut toate acestea în mine. 5. În consecinţă, tu nu eşti nici Abel, nici Seth, ci o scânteie pură de iubire născută din Dumnezeu, prin intermediul sămânţei lui Jared; şi ai o viaţă numai a ta, care nu va putea fi cucerită niciodată de moarte. De aceea, dăruieşte-le tuturor din marea ta abundenţă, pentru ca şi ei să poată recunoaşte că nu înţelepciunea, ci numai iubirea singură reprezintă adevărata viaţă eternă rezultată din Dumnezeu. Căci abia acum am înţeles eu că nu pot deveni indestructibil de-a pururi decât numai şi numai întru şi prin iubire. Toată înţelepciunea noastră nu reprezintă nimic în faţa lui Dumnezeu, în timp ce iubirea, această iubire micuţă, se va ridica într-o bună zi până la Dumnezeu, căci Dumnezeu Însuşi este numai iubire. 6. O, Enoh, atunci când soarele va răsări, încălzeşte-mă din nou prin cuvintele tale. Amin!” 7. După aceste cuvinte, Adam l-a strâns din nou la pieptul său părintesc pe Enoh, l-a binecuvântat o dată în plus, după care l-a trimis să vadă dacă Seth şi copiii acestuia erau încă adormiţi în colibele lor. El trebuia de asemenea să privească poziţia stelelor pentru a afla dacă soarele urma să răsară în curând şi cum era vremea, ceţoasă sau clară, din ce direcţie bătea vântul, dacă cerul era înnorat sau nu, şi dacă exista rouă pe iarbă. 8. El urma să se întoarcă apoi şi să raporteze tuturor informaţiile sale la răsăritul soarelui. 9. Enoh i-a mulţumit cu respect lui Adam şi a plecat să îndeplinească porunca acestuia. 10. După ceasul vostru, ar fi fost trecut de patru dimineaţa atunci când Enoh a ieşit din coliba sfinţită a lui Adam. El şi-a spus: 11. “O, Tu, Tată etern şi preasfânt, plin de iubirea cea mai pură, insondabilă şi supremă! Cât de mică este această colibă sfinţită a lui Adam – tatăl nostru pământesc – prin comparaţie cu domeniul Tău infinit! Stelele însele, fiecare de mărimea unei lumi, licăresc atât de mici şi de izolate în marea Ta casă, care nu are ziduri, şi totuşi, numărul lor este nesfârşit
148