Casa Domnului – Vol.1
Casa (Gospodăria) Domnului Carte primită prin Cuvântul Interior şi transcrisă de Jacob Lorber Volumul I
PREFAŢĂ Jakob Lorber s-a născut 22 iulie 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii de ţărani germane. Din partea tatălui cât şi a mamei curgea în venele sale sângele de ţăran german. - Jakob, cel mai mare dintre trei fiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s-a întors după terminarea cu succes a studiului „prin care a devenit profesor“, spre o veche pasiune de a sa, care a fost muzica. El stăpânea mai multe instrumente, dar cel mai bine vioara, iar în această artă a primit lecţii de la Paganini. Concertele cu succes i-au făcut în curând un nume bun în oraşul natal Graz şi i-a adus prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Anselm Hüttenbrenner, a primarului din Graz Andreas Hüttenbrenner şi a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său). În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promiţător de dirijor în oraşul mult vizitat şi comercial Triest. Bucuria, de a avea în sfârşit o poziţie asigurată de viaţă şi un venit garantat, a fost mare. Dar providenţa a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în acea vreme cu lumea invizibilă şi cu întrebările despre Dumnezeu şi eternitate, a fost pus la încercare şi pentru a se decide printr-o metodă cât se poate de ciudată. Despre această întâmplare măreaţă din viaţa sa, povesteşte el mai târziu prietenilor săi: El, Lorber, în data de 15, martie1840, la ora şase dimineaţa, a terminat cu rugăciunea de dimineaţă şi a fost pe punctul de a se ridica din pat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se poate de clar o voce, care îi spunea: „Ridica-te, i-aţi pana şi scrie! „ Lorber, a ascultat aceasta chemare imediat, a luat pana în mână şi a început să scrie ceea ce auzea în interiorul său cuvânt cu cuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrări „Creaţia lumii spiritelor şi cea a simţurilor şi istoria omenirii” sau „Gospodăria lui Dumnezeu“ (Casa Domnului). - Şi primele propoziţii extraordinare ( un exemplu despre harul vocii interioare dumnezeieşti) suna astfel: „Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine şi Eu îi voi pune în inimă un răspuns. - Dar doar cei curaţi, a căror inimă este umilă, vor auzi tonul vocii Mele! - Şi cine Mă preferă înaintea lumii, cine Mă iubeşte, ca o mireasă blândă care îşi iubeşte mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braţ la braţ. El Mă va vedea tot timpul ca un frate şi aşa cum Lam văzut Eu pe el deja de o eternitate, încă înainte de a fi el.“ Jakob a recunoscut profund mişcat vocea care a cuprins viaţa şi pe Acela, de la care venea ea. - El a recunoscut vocaţia şi lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din oraşul monden Triest şi şi-a dedicat din acea clipă toată viaţa scrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac şi fără pretenţii, a trăit această vocaţie până la sfârşit, iar existenţa şi-a menţinut-o cu ore de muzică şi darurile de dragoste a bărbaţilor şi a femeilor din cercul lui de prieteni şi din puţinul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săraci decât el. Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cu aceeaşi seriozitate drăgăstoasă şi intensitate, exact identice cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui Ioan, cap. 14, 21 şi 26, la acel „slujitor umil a lui Dumnezeu“. - Unui prieten ia scris Lorber despre aceasta: 1