paul blaj
poetul miazănoapte
poetul miazﾄハoapte
Editura NAPOCA STAR
Piaﾅ｣a Mihai Viteazul, nr. 34-35/19, Cluj-Napoca Tel.: 0264-432547, 0740-167461 Director: Dinu Virgil Ureche
Coperta: michel gauthier
ﾂｩ Autorul, 2010 ISBN 978-973-647-719-5 2
paul blaj
paul blaj
poetul miazﾄハoapte
editura napoca star
3
poetul miazﾄハoapte
ei
4
paul blaj
moto: nici acum nu prea ştiu ce e o femeie rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicesc cît mai am de trăit noaptea joc whist cu o bufniţă fac planuri de răzbunare şi-acum o aud pe mama rîzînd emi nu ştie să zică lîu lăţuşcă lămulică tata umblă prin curte mîndru nevoie mare pregăteşte magnetofonul mă pune să recit tatăl nostru în faţa musafirilor veniţi de hram şi eu mă bîlbîi la partea cu facă-se voia ta emilian pal
5
poetul miazﾄハoapte
6
paul blaj
Cuprins decembrie tolănit într-o limbă străină....................................................................................................11 poveste din trenul spre mangalia ..........................................................................................12 grădini lângă atlantic ............................................................................................................13 vorbesc privind într-o parte ...................................................................................................14 poem pentru merele coapte.....................................................................................................15 suntem desene pe apă .............................................................................................................16 umărul pe care plângi nu e niciodată al tău ........................................................................17 mai departe decât tristeţea.....................................................................................................18 chirie de student .....................................................................................................................19 greu de sânge plin de ultima nea...........................................................................................20 fulger cu aromă de vanilie .....................................................................................................21 dacă aş fi perdea.....................................................................................................................22 despre regretele unui preşedinte ............................................................................................23
noiembrie ploaia nu face sex cu oricine ..................................................................................................27 flirt ..........................................................................................................................................28 fumuriu de noiembrie.............................................................................................................29 senzaţia de spaţiu îndrăgostit ...............................................................................................30 din tot întunericul disponibil (remix)....................................................................................31 când sunt un zvon ..................................................................................................................32 să devenim împreună o cameră .............................................................................................33 eu zic că e o toamnă sexy ........................................................................................................34 7
poetul miazănoapte
dragoste la periferie................................................................................................................35 poem cu babe...........................................................................................................................36 autograf de la fata morgana ..................................................................................................37 murim pe gânduri ..................................................................................................................38 trăiesc în suburbii ..................................................................................................................39
martie văd cireşi de smoală ...............................................................................................................43 baladă de noapte ....................................................................................................................44 evidenţe pentru husa albă......................................................................................................45 coji de portocală......................................................................................................................46 cafeneaua din drumul taberei ...............................................................................................47 peisaj cu individ .....................................................................................................................48 poem cu palmele fine ..............................................................................................................49 estetica autoexilării ................................................................................................................50 nu mai contează ce spun ştirile..............................................................................................51 cremă de ghete ........................................................................................................................52 psalm dintr-o pădure verde ...................................................................................................54 autoportret pe o roşcovă .........................................................................................................55 pauză de băgat aplauze..........................................................................................................56
8
paul blaj
decembrie acum mi-e frig, adorm caloriferul se abureşte geamul la insultă priveam oraşul... astăzi simt o moarte ce mă seduce cu o rană cultă,
9
poetul miazﾄハoapte
10
paul blaj
tolănit într-o limbă străină în cameră e cald ca într-o piersică ridic ochii şi las cartea pe genunchi se deschide firesc altă dimensiune o studiez atent perdeaua prin care intră soarele nu înmugureşte dar nu e vina ei aprind tv-ul pe un post de sport extrem respir un bulgăre de aer până la capăt se instalează liniştea creşte îmi place să mă prefac că nu ştiu de ce a ales iarna să vină după toamnă să mă lase beat pe o pânză nepictată
11
poetul miazănoapte
poveste din trenul spre mangalia Ia ni ponel şto tâ scazal no mne nraviţa kak tî scazal ai spus demult eu mi-am adus aminte că am un calendar de la tine iar tocmai acum când nu ştiu cât de mult te interesează elegia mea de călător cu schimbul ascultând wayman tisdale îmi zic i-ar sta bine cu el peretelui din faţa patului simplu coşciug literar, ce sumbru să ai rol de cortină într-o viaţă fără piese de teatru mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile
12
paul blaj
grădini lângă atlantic nu ştiu de ce am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile … o piscină cu apa unduind până la genunchi existenţa mea doar decorativă pentru ideile despre Tine astăzi doream lejer să uit şi să nu mai visez oceanul dintr-un pat de lemn dar cum mi-aş putea ridica privirea cu umerii? casa tot albă perdeaua flutură fără catarg respir adânc aerul proaspăt nu mă gândesc deloc la ancore verzi înecate în larg îmi aşez liniştea în tot ce pare aproapele meu seara ajung afară plaja e sălbăticită pustie tremură spre mine dacă se înnorează coală scrisă pe care nu o voi rupe niciodată ridic fruntea încet deseori îmi pare furtuna linişte mai neprefăcută a felului în care cerul vorbeşte cu ce e sub cuvintele noastre duale … nu ştiu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile
13
poetul miazănoapte
vorbesc privind într-o parte mi-e dor de locuri necunoscute să fie banale şi iarnă undeva în europa voi lua un tren din acel oraş anonim cu port la mare călătorind toată noaptea lungă toată poate că îmi sprijin capul de geamul rece ne privim de mult întunericul eu voi coborî într-o gară aglomerată printre oameni normali pentru a căuta un parc alb o bancă tare de lemn pe care să adorm cu o geacă pufoasă de fâş cu fulgi în păr fiindcă ninge rar... ca şi cum nimeni nu mi-ar fi spus pe nume
14
paul blaj
poem pentru merele coapte sunt un bătrân într-un sanatoriu cu aer uscat am surâsul pierdut de mire îndrăgostit pe jumătate mă plimb prin camere atingând obiectele cu acea pasiune pe care o pun adolescenţii în fumat se vede însă că mângâi absent desprinderea de ele deseori am şi lungi conversaţii cu oameni ce demult mi-au trezit numele atunci părăsesc bănuielile în favoarea unei lumi pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi las ferestrele deschise dimineaţa mă uit în zare mirat ca ochii unui animal spre stăpân când îl bate pe noptieră am cărţi căpşuni scoase de la frigider îmi sunt străine acum când orbesc cu discreţia unui sentiment inutil cred că într-o zi voi uita ochii larg deschişi fulgeraţi de un gând nu ştiu care nici de ce dar pentru totdeauna probabil cel mai frumos 15
poetul miazănoapte
suntem desene pe apă când îmi spui şi îmi atingi urechea ceva intră în venele mele toată săptămâna admir spitalele cu merii lor înflorind pansamente de aer zilele mă îmbrac simplu plouă mărunt ies în faţa casei mă descalţ de tenişi pentru a fi iarba apelor strigi închizi ochii apoi alergi ca să mă iei în braţe eu nu îţi răspund cum odinioară acei pomi văruiţi te apropiau de primăvară sunt un dor fructifer care nu se miră de ce îi cad fructele prea coapte
16
paul blaj
umărul pe care plângi nu e niciodată al tău “pe mormântul meu va scrie că am avut o ceartă de îndrăgostiţi cu lumea” R.F. fluier încet ziua ea vine ne rostogolim cutii goale de carton păstrând încă din gingăşia cadourilor ce nu am ajuns seara observi privind prin fereastră departe umărul pe care plângi niciodată al tău atunci roteşti spre mine umed profil dar nu îmi reproşezi nimic gesturile tale sunt lente ca un chip dincolo hainele din cameră par hârtii smulse ce plutesc pe apă un timp în lumina veiozei le studiezi până simţi că nu poţi să păstrezi momentul apoi plouă şi nimic nu te mai rupe din ale tale scrii oftezi dezbraci pentru prima oară marea adormi pe o parte ghemuită mereu undeva ca o lună plină ce întinereşte noaptea obrazul tău îmi lasă parfum între perne
17
poetul miazănoapte
mai departe decât tristeţea nimeni nu tremură la o iluzie în care burniţa omoară lumina stingheră mă ridic noaptea o văd ştrangulând-o încet calm cu o cravată din piele fereastra mea e făcută pentru un cascador gândesc şi adorm la loc (…) de ce să iubim bisericile lustruite de genunchii oamenilor simpli? vremea e rece porţia de ceaţă urcă spre clopotniţă cu furia unui râs isteric ca o zăpadă cenuşie trecând inutilă în sicriul de apă din martie nimeni nu tremură la o iluzie doar ele suferă pentru ele reuşind temelia unui templu se poate traduce în orice religie
18
paul blaj
chirie de student există întuneric de consecinţe în care aş vrea să mă simt decedat ca verdele nimic din interiorul meu nu pare să se desprindă cum cojeşti pielea la primul bronz ridic pe umăr rugăciuni moarte mă uit mereu în spate însă nimeni nu se asigură barieră abandonată de marfare simt, uneori noaptea o femeie moare pe suprafaţa gândului meu lucios un act intim picătură dezgolindu-se într-un pahar sunător de alamă umbrela ei fiindcă există are cea mai frumoasă muzică pentru nervii mei ochii culeg durerea cartierului să facem compoturi oamenii nu pot fi idealuri idealurile iubesc oamenii de ajuns casa bântuită să sperie tot satul apoi vin turiştii
19
poetul miazănoapte
greu de sânge plin de ultima nea s-au dus cei în vârstă şi au trecut bătrânii printre urşi năpârlit cum o blană m-am întins direct pe zăpadă toate pentru urme nu mi-e dat să cunosc vânătorul aud multe voci unele ajung zgomote pădurea mă alintă noaptea cu vedenii admir acest munte sălbăticit în dialog plin de stele mă gândesc la vechea scorbură călduroasă mândria unui rost nu mă atinge încă îi spun mâinii, ochiului, copilului, mai lasă-mă aşa greu de sânge plin de ultima nea
20
paul blaj
fulger cu aromă de vanilie numai, am tot meditat auriu la cuvântul acesta prin toate nespusele fără să mă pot scutura cum o fac teii acum singura lor îndrăzneală mă obişnuise pertinent cu modul intim de a căuta înţelesurile melci loviţi intermitent şchiopătam aversa liniştită pe o şosea de ţară închidea uşile aproape lent cu gingăşia vidă a primului pas pe Lună uneori lăsa haine pe scaune şosete pe covor e o femeie frumoasă îmi spuneam admirându-i conturul ne întindeam unul lângă altul pentru arşii de soare muncitori la Canal seara venea vers mort
21
poetul miazănoapte
dacă aş fi perdea nu am nimic din fluvii în mine poate unele lemne ce plutesc putrezite sau acuta lipsă de griji înecate sub impresii se întâmplă câte un om să mă doară atent rază cochetă prin iarnă azi nu mă întreb unde merg şi cine ştie dacă vina aceasta o pot purta străvezie precum dragostea ...Ana era deodată cu tot comunismul...
22
paul blaj
despre regretele unui preşedinte un frig în care îmi dezmorţesc veşnicia un prosop pentru geamuri mate nimic peste aerul dinainte de a fi nimic pentru furtunile jocului acesta planeta se desface moale… sul roşu fără să am nicio vină palpabilă din pământ creşte numai inocenţă mă voi întoarce şi acolo cu drag viaţa mea papirus prin atingeri poate va arde mocnit într-un corp nobil spunând lumii frumuseţea ce o ştie deplin martirul aproape stins pe rug prin bumbacul zilei ochii mă aruncă perfect în mulţimea imaginilor într-o cameră normală de atâtea ori am privit prin tine Domnul meu
23
poetul miazﾄハoapte
24
paul blaj
noiembrie mă mai plimbam încet sub nori fanatici zâmbind la gambe albe de hârtie sub fuste de năluci alunecoase ca lama unei tălpi aproape vie
25
poetul miazﾄハoapte
26
paul blaj
ploaia nu face sex cu oricine se face ziuă pentru tot oraşul şi afară plouă apatic, mă gândesc la oamenii care nu fac diferenţe între ape apele sunt parfumuri mai sorb din cafea cu gândul la politică poate odată am să fac infarct într-o limuzină dărâm din greşeală cartea de pe noptieră cade pe covor se deschide o spovedanie fără popă îmi aduc aminte că trebuia să o termin mda ar trebui să ies în ploaie să îmi dau tricoul jos ca stropii să ajungă următoare poeme să îţi zic bună dimineaţa trilulilu să fumăm amândoi din aceeaşi ţigară pentru că le uiţi totdeauna în buzunarele mele ceea ce nu pot să zic că mă deranjează părul tău ud îmi e pe gât ştreang senzual buzele îmi dau gustul norului kent intrăm după ce trece rafala mă împiedic de lucruri în drum spre duş cum o fac toţi dictatorii de unii intelectuali aranjez minutele în ore şi orele în melancolii
27
poetul miazănoapte
flirt când am intrat în supermarket se întuneca cerul cenuşiu părea metal ascuţit era ora închiderii la subraţ aveam jurnalul Oanei Pellea mergeam parcă spre apartament atras magnetic de nordul unei idei ştiam rafturile pe care le căutam am luat repede ceva lactate, dulciuri absent am întrebat dacă era închisă singura casă de plată liberă da, mi s-a spus, apoi da, e liberă am vrut să spun şi îmi zâmbi orice da e binevenit, ajuns aici nu am să descriu acest flirt tânăra drăguţă a remarcat apariţia jurnalului Oanei Pellea eu eram printre Dodo, Bose, Tutu, Mârţu… dar orice sfârşit de carte e un flirt cu autorul pentru cei care flirtează cu propriile limite
28
paul blaj
fumuriu de noiembrie îşi ştergea degetele de firmituri cu gesturi feminine rupea unele pişcoturi încet... iar cafeaua o bea ţinând amândouă mâinile pe cană pentru a dezvolta după ea un surâs de încă studentă distrată aş vrea să fac ceva important în viaţă nu ştiu ce să fiu o Ioana d’Arc să fiu cineva glasul ei înainta încet ca o lumină de veioză spre cartea citită the man who can’t be moved era sunetul de fond fuma străvezie şi indiferentă clienţii glumeau insesizabil intrau glumind în iarnă uite i-am zis termini doctoratul şi după aia stârnim noi o revoluţie ceva sau mai bine mor m-a privit cum s-ar uita o ceşcuţă doldora cu zahăr la o solniţă afară intrase ceaţa în maşini
29
poetul miazănoapte
senzaţia de spaţiu îndrăgostit ghemuiesc în palma unei femei o perdea rămân îndelung sedus de fotografia ei prea mare pentru realitate strâng înserarea într-o cană lichid stins cu tremurul mâinilor servesc un altfel de ceai aburul nărilor tale cu mersul inegal mă îndepărtez şi observ cum alinţi pulberea fină ce pluteşte peste fotolii nu pot să neg dureros camera unde am senzaţia de spaţiu îndrăgostit în timp ce adorm obosit surprind uneori palpându-mi obrazul ceva odată cu degetele îţi simt buzele liniştite şi lucid pentru moment înţeleg ce înseamnă un ideal feminin nu am mai ieşit de mult din casă zici tristă ating poza pentru a-mi face doza de respiraţie
30
paul blaj
din tot întunericul disponibil (remix) pe câmpia asta spuneai că ai vrea să dansezi goală, autostrada se prelungeşte venă prin antebraţul meu nu mai îmi aparţin de astăzi trag maşina pe dreapta caut un obiect inutil fără conţinut nu îl găsesc decât târziu mi-ar prinde bine ceva aer proaspăt dau geamul jos deschid radioul ca şi cum mi-ai vorbi de acolo toată distanţa se strânge pumn lipesc mâna de geam poate ai alergat după mine însă recele sticlei are frumuseţea nasului tău când eşti răcită dinspre parbriz luceşte fruntea lunei intru în pub târziu câmp pustiu cu mult frig văd oameni plictisiţi gata să mă asculte cer bere privesc amorţit răsăritul aud cum mă întreabă o fiinţă de beton pe cine aştept cu urna de cenuşă în mână briza îmi flutură pletele şi sângele pe câmpia asta spuneai că ai vrea să dansezi goală, cu mine 31
poetul miazănoapte
când sunt un zvon sub zile tocite plantai puful păpădiilor să nu rămână goale basmele unei amuzante societăţi sugarfree suflai apoi curioasă de unde ţâşneşte libertatea palpai îndrăgostită pe aer biserici vechi bănci sub arcuri de triumf erai dormitor al unui iaht elegant englezesc prin absenţe şi limpezimi când stăteam supărat cu degetul pe frunte îţi desenai o ploaie rapidă decorurile nu-ţi dezlipeau gluma frumoasă de duhul ochilor mei
32
paul blaj
să devenim împreună o cameră de câte ori văd un perete mă aşez lângă el să devenim împreună o cameră apoi mă întorc regal şi îmi las mâinile să curgă respir pentru prima dată într-un oraş străin îţi miros părul lung... o lalea neagră începe întunericul în care te roteşti serile simt un fum de primăvară în mine nu văd ce arde cercuri de somn ai drept rochie ritualul mă prinde neras întind mâna după o ţigară şi deschid cartea încet aştept ultimii paşi absent cu rezistenţa unui trotuar elegant târziu mă uit la Autumn in New York dar nu mai ştiu ce femeie din viaţa mea l-a făcut memorabil de câte ori văd un perete mă aşez lângă el îmi iau pulsul... ţi-l pun pe buze
33
poetul miazănoapte
eu zic că e o toamnă sexy buruieni pe o cale ferată pustie biciclişti invariabil osteniţi toate astea le priveam lenevit din mersul cu tine primeşte-mă printre lucrurile din poşetă poartă-mă amestecat cu pixurile şi cardurile poate am să îţi memorez legănarea coapselor întinde-mă pe piele ca astă vară dă-mi puterea să mă dizolv pe abdomenul plat plajă curată spre care vin val după val lasă-mi rest toamna asta
34
paul blaj
dragoste la periferie când vrem să fim singuri arătăm relativ tacâmuri ale unei mese fără clienţi jucăm roluri neînţelese cu pasiunea unor scaune de plastic libere mai am seri când am un acolo spre care merg încet luat de briza umedă a nopţii intru în barul din cartier cer usually mă aşez absent precum fumul de ţigară lângă mine un om vorbeşte singur gândesc păgân că poate fi dumnezeu deprimat acelaşi ritual îl am de când mi s-a terminat slujba şoarecii au ros biblioteca pălăvrăgeam uneori cu cristi dacă e mulţumit ca barman dădea din cap nu reţin în ce sens eram trei clienţi la bar afară era frigul altă muzică simplă dacă mori te destrami începând cu ultima amintire apăru gina în local hm! singurătatea trebuie să fim foarte siguri pe noi nu există rol mai mare pe pământ decât tu însuţi devorat indiferent de tine
35
poetul miazănoapte
poem cu babe întotdeauna când îmbătrânesc femeile şi devin babe dar întotdeauna ele babele ştiu totul despre ceva una ştie totul despre antibiotice alta ştie totul despre vecinii de vizavi ailaltă ştie totul despre juan şi juanita se mai găseşte câte una care ştie totul despre poezie şi să te fereşti de aia că poezia nu e cimbrişor sau peltea întotdeauna când îmbătrânesc bărbaţii şi devin moşnegi dar întotdeauna au impresia că ştiu totul despre babe şi atunci se mai găseşte câte una care să îl prindă cu o puştoaică în pat şi să urle (habar n-am de ce): ia uite ipotentu’ dracu
36
paul blaj
autograf de la fata morgana noaptea ies pe arterele capitalei mă sprijinesc de chioşcuri închise vreau să te observ cu impresia că sunt un beţiv grosolan ce abia îţi deosebeşte rochia de mirosuri străine şi ziare vii încet mă atingi printr-o mişcare dragă te urmăresc cu bărbia în piept din obişnuinţă buzele îmi rămân inerte în ceea ce ar fi trebuit să devină un fluierat admirativ după ce treci îmi las trupul înspre pământ e singura certitudine pe care o mai am iar tot ce ştiu devine un praf fermecat pe coatele mele julite spre dimineaţă navetiştii se apropie somnoroşi ca de un mort cu ruj pe gulerul singurei cămăşi lumina farurilor constelaţie însingurată
37
poetul miazănoapte
murim pe gânduri drumurile au schimbat modul în care auzim străini îmi vorbesc tot ce captez sunt sunete cenuşii învolburate de interese lichide am noaptea am frigul am nepăsarea devin metrou liber de oprire printre ei ele noi lăsaţi-mă la greu o formă de linişte neagră uitaţi-mă în cel mai smintit peisaj al minţii voastre tot trec indiferent indiferent tot trec în trecerea mea sunt dumnezeul veacului meu cu vina neispăşită părăsit paloare în raiul propriei lipse de sânge
38
paul blaj
trăiesc în suburbii un oraş necunoscut privit noaptea din balconul unui etaj 7 când în liniştea unei ţigări intră toţi oamenii adormiţi de oboseală poate fi o femeie frumoasă uitată demult fără nume şi fără chip după cum poate fi la fel de adevărat o târfă bătrână singură şi tristă, nu judec civilizaţia unui neam după magazine ci după cimitire fiindcă înclin să cred mai mult în urme decât în urmăritori ca o condamnare a lipsei mele de a defini pierderile de comunicare într-un spaţiu pentru care probabil nu am plătit toate amenzile de parcare de accidente de a gândi în general primăvara mă întrebi cum mi se pare ploaia – plăcută sau dezolantă eu stau nemişcat până vin încet cuvintele mă gândesc la struguri la câmpii la gutui încă nu ştiu de ce mă priveşti tocmai când în ochi am frunze arse 39
poetul miazănoapte
şi revin la oraşul necunoscut în care când vreau să te ating îmi intră prin degete liniştea, pielea ta fără culoare pare străină mă scutur însă de prima impresie ca un câine proaspăt îmbăiat, privesc becurile stinse cu nostalgie solară dar ele mi te întind relief ondulat în care înaintez fără urme fără urme iată
40
paul blaj
martie priveam oraşul cu femei desculţe şi vene seci în serile când plouă pe-un putred trotuar zăcea o rablă chircită de coşmarul că e nouă
41
poetul miazﾄハoapte
42
paul blaj
văd cireşi de smoală astă seară beau ceai şi privesc calm un punct prin care am impresia că aş putea ieşi afară din cameră îmi strâng genunchii la piept îmi trec mâna prin păr welcome to my sex room spun râzând nu mă aude nimeni nu pleacă nimeni de lângă mine până termin cana lucrurile devin negre simt pe şira spinării un frig necunoscut îmi ridic halatul încet fără grabă mă înfăşor blând magnetic deschid fereastra trag în piept fluid noaptea se aud câini care latră la maşini rătăcite cartierul se dezbracă lent de zi, aproape feminin apoi dispare haşurat, cu lumină sub piele mă văd scutit să fiu deştept şi plâng
43
poetul miazănoapte
baladă de noapte nu am să îmi explic niciodată pasiunea pentru întuneric este în toate moleculele mele chiar şi drumul la frigider pe jumătate treaz setea impulsul de a renunţa mă încântă ceva iniţiatic îmi zic simt covoarele pufoase sub tălpi respir aerul posesiv sus vecinii fac dragoste casc îngăduitor apoi fredonez ceva liniştea pare unsă pe blocuri beau încet granini de portocale aproape toate simţurile prind alt contur superior & dilematic cred că voi scrie un poem calm pentru noaptea asta trandafirii negri pătaţi cu vin cam aşa se va numi sau poate mâinile mele sertare dezmembrate cu amintiri
44
paul blaj
evidenţe pentru husa albă uit prea des oamenii care îmi sunt dragi trebuie să mă lovesc de ei pentru a tresări mai tresar în somn îmi spune o ea pe care am privit-o într-o seară şi am întrebat-o tu ce cauţi lângă mine? linişte parcă mi-a răspuns era o vreme de huilă cu păsări care se izbeau în geam apoi a plecat dimineaţă eram un pic ameţit am vegetat toată ziua ca un castravete murat ploile de atunci mă ating ea s-a întors seara şi-a aruncat poşeta dezinvolt mi-a zâmbit un zâmbet obosit de serviciu însă mie mi-a plăcut uit prea des pantalonii aruncaţi pe un fotoliu reclamele proaste poetul bulionului îmbătrânind fără roşii evidenţe pentru husa albă a memoriei mele
45
poetul miazănoapte
coji de portocală s-au retras apele şi ai rămas gânditoare lângă geamul stropit indiferent ritmic aveai în privirile lungi copacii smulşi trunchiuri solemne purtai un pulover parfumat uşor şosete albe de bumbac cu părul strâns într-o clamă păreai a mea mâinile tale se prelungeau în simple coji de portocală lemnul proaspăt lăcuit din pensiune scârţâia familiar mergeai prin cameră plină de moment aranjai bagajul nostru tineresc nu erau prea multe de băgat cu gândul la un duş te urmăream din pat fără teamă te-ai lipit lângă geam muşcând cu dinţii de fildeş perfect dintr-o portocală zemoasă şi dulce aveai ochii trecuţi de mine când au zâmbit primii localnici 46
paul blaj
cafeneaua din drumul taberei ce simplu mă îndrăgostesc de o necunoscută simt lent cum vin valuri din fosfor feminin ea prinsă graţios într-o sinceritate aspră dă cel mai grav surâs un aer pur dintotdeauna eu descompun am ochii mâl uscat negru mixat urcă pe mine părul neglijent somnul artistelor cu fruntea tristă înaltă cât spuma unei carafe pline sub albul ei cine mai ştie ce fel de rod începe primăvara când în priviri îi moare viaţa ca o modă şi cad în delta ei extraterestru
47
poetul miazănoapte
peisaj cu individ stăpân pe două noptiere goale mă plimb de-a lungul camerei vorbesc la telefon cu ochii închişi aud şi oamenii dormind în lume pozez cu picioarele desculţe sunt mai tânăr îmi închipui dezinvolt discutăm despre vinul demisec, timpuri, prieteni, îmi vine să miros o portocală o iau din frapieră o admir încet planetă pentru degete vocea ta devine molatică ea înveleşte matur corpul iubit milă celor ce dorm, se aude romanţa
48
paul blaj
poem cu palmele fine are o strălucire aparte vârsta în care îi atingi hainele altfel ca pe o hartă invizibilă a lentorii halatul roşu pufos apune după un umăr şi tot ce urmează pare o blândă ninsoare târziu te întinzi îi stingi veioza cum ai închide un plic pe care l-ai păstrat dintre timpuri ziua vine încet o coloană sonoră fără film dincolo de marginea gropii creşte tăcut sicriul
49
poetul miazănoapte
estetica autoexilării din cadrul uşii genele ţi se zbat într-un ritm necunoscut aripi tăiate de gând negru oboseala mersului în locul obiectelor şi un fir de somn îmi aminteşte vremea când loveai peretele cu haine ude & lacrimi te studiam… o milă artistică… fredonam obsesii melodioase credeam că vei scobi în noi un fel de canion din cadrul uşii genele ţi se zbat într-un ritm necunoscut aripi tăiate de gând negru sunt echilibrul constant între sâmbure şi miez când ne povestim extremele fumului în ploaie
50
paul blaj
nu mai contează ce spun ştirile prăbuşit într-o variantă de lume în care mă simt primul om pe octombrie când dimineaţa împinge porii de întuneric eu admir căutarea momentului potrivit apoi ziua curge în canalizări se face seară pe bulevard am singura certitudine că tot ce sunt stă odată cu mine singura dezamăgire că la fiecare minut se fabrică lucruri inutile locului visat trasat generos cu o bucată de cretă
51
poetul miazănoapte
cremă de ghete bogdan, ieşi la tablă se ridică încet băiatul cu un oftat în degete va trebui să simtă iar praful de cretă şi mirosul de vanilie al profei însă înaintă spre locul ameliorat ca un turist plictisit să vadă aceleaşi monumente trebuia doar să demonstreze de ce compasiunea este să te doară când îl doare şi pe papagalul vecinei până a ajunge în faţă primi o înjurătură de la viitoarea lui nevastă din prima bancă dar el nu avea de unde să ştie asta aşa că îi scrise câteva versuri în gând cu viteza unui bec inconştient: dacă ţi-aş săruta într-o zi tocul pantofului nu-i aşa că te-ar duce capul să îl pui la vânzare pe ebay? doar cu voia ta râma se transformă în om îşi spuse şi se lumină la faţă ocoli catedra, o dată, de două ori, 52
paul blaj
şi ca la sensul giratoriu lăsă prioritate gustului de inutilitate conform căruia doar el putea fi vândut însă nu cumpărat suplinitoarea îl privea atentă şi comentă numai după demostraţia aceasta impecabilă
53
poetul miazănoapte
psalm dintr-o pădure verde lasă-mă să mă încrunt doamne când văd speranţa în ochii muribunzilor fără eliberarea iubirii cum aş putea defini altfel golul? sunt momente când se ridică stoluri mari de păsări spre paturile din spitale atunci durerea mea e un frig pentru idee conservă desfăcută de la facerea lumii cel mai frumos la tine e că nu te plictiseşti doamne lasă-mă deci să mă încrunt vorbesc prea mult despre ceea ce numim speranţă
54
paul blaj
autoportret pe o roşcovă ars poetica îmi place să cred despre mine că sunt fiul risipitor în drum lejer spre casă, privind degajat în jurul meu povestind ce vede după cum îmi place să cred că adam plângea în hohote în timp ce muşca şi mânca din fruct mai îmi place să cred că fratele meu mă aşteaptă eu nu ştiu cum să cer iertare
55
poetul miazănoapte
pauză de băgat aplauze toată victoria suprapusă pe o urmă de pantof în omăt aceasta poate fi o definiţie a uitării china are un surplus de 20 de milioane de şomeri pe an echidistant îmi compun o ecuaţie cu două melodrame nu mă interesează nimic din ce este acut sau matinal incertitudinile mele indică 3 A.M. cred că în iarna asta foşnesc cel mai obraznic frunzele oraşul este luminat blând ca un trup neînsufleţit dacă mă îndrept spre o conferinţă de asceză şi cunoaştere este prima îndoială a unui sentiment nemărturisit mai sunt haine peste zdrenţe adulate
56