Bejliu Anne Marie
1
G창nduri, r창nduri...
2
Bejliu Anne Marie
3
G창nduri, r창nduri...
4
Bejliu Anne Marie
5
Gânduri, rânduri...
bulzul dăruit acum sufletului meu vorbeşte la telefonul cu firul de aur fărâmiţat în picăturile atât de fine, de simple, de curate... de lumină...
Un joc al mărului de aur... un dans al focului rostogolit atemporal printre uimirile ritmului un timp nedefinit în umbra rotindu-şi discul, în care fontanela gândului sugar se adâncea tot mai mult când degetul sensurilor o apăsa curios...
nu răspunde... doar Tace... e un plin al cântecului celui ce sunt... în el, în plinul acela, îmi scald bucuria şi frumuseţea pe care nimeni nu o va şti... nu o voi şti...
în mine, El, e Iubirea...nul mai caut. îl ştiu de atâtea veşnicii încât, 6
Bejliu Anne Marie
arsura versurilor...
Rug al Înaltului, ...dăruie-mi tulpina pe care gândurile suie uşor... pe săniile - fir de argint, cuiburi adună în pumnii zorilor... rătăcesc sunetele... îmbrăţişează albastrul. iar inima, inima florilor, în puls tainic, primeşte 7
Gânduri, rânduri...
E rest în iarnă
în răsărit mai crezi acum.
...şi-n destin... de mai există astfel rostul... când treci prin flăcări, ningi a chin, priveşti cu luare-aminte postul...
apusul ţi-a furat o tâmplă şi doare ce-a rămas plângând... ce mai contează? se întâmplă...
adulmeci stări, adulmeci gând, te-arunci într-un cuptor de şoapte.
spui tu, că-mi eşti dator acum, mai mult decât o sărbătoare?
te-ntorci uşor, pe-o parte vrând, s-adormi mai mult decât o noapte...
dar oare, 8
Bejliu Anne Marie
ce-i în suflet blând, iubirea-n viaţă, dătătoare?
iubeşte şi vei fi iubit... nu de fiinţe ci, de Soare.
de reuşeşti să înţelegi, măcar că poţi trăi Iubirea, o sărbătoare ai în gând.
de floarea albă deschizând, miezul corolei, hrană culoare...
în inimă, porţi tinereţea... în ochii tăi va râde blând, întreaga existenţă arsă, de a ta umbră fin curgând, printre nevoi şi patimi salbe. 9
Gânduri, rânduri...
Mă topesc
în pasul de lemn al aşchiilor visărilor.
în iarba ecourilor cuvintelor nespuse...
aştept neaşteptările... cu braţele golite de sunete... pline doar, de rodul culorilor frământărilor.
sună ramuri de apă iar rodul, alunecă tandru, uitând, uitându-se...
nimic şi-un colţ de dinte.
spini de pâine în grota tăcerilor, primesc palmele, când mângâierile mătură aerul distanţelor iar câinele aşteptărilor, muşcă tainele de poalele largi, opintindu-se
urmă a plăcerilor, aruncate din curtea frumuseţilor nevăzute... ...auzite când şi când, zgâriind zidurile anoste ridicate de însingurări. 10
Bejliu Anne Marie
Trec zilele-n grabă,
mă topesc în vrajba culorilor ierbii, când anotimpurile îşi aştern apăsat, paşii de frunze şi... sunetele glasurilor fanatice... ...umbre... ale încântării...
Trec oamenii-n lemn, trec clipele stranii, trec visuri – infern. mă doare-o fărâmă, mă doare un tot... sunt piatra de seră, sunt floare şi pot... oglinda-mi clipeşte, imaginea creşte şi scade iar umbra... şi cresc în inel...
11
Gânduri, rânduri...
Îl cunosc pe "nu"
alunec pe ape, urc scara spre cer.
din sunet şi din întâmplări nescrise.
o treaptă doar cade. o alta-i de fier. să tac?
toamnei, frigul din culise, scene, arii i-am cântat...
suflet urlă. prin păduri e mister.
sufletul mi-i frământat de-un gheţar ce-n clipe, umbra, îl transformă-ntr-un vulcan.
glasul... ulucă... surâde în ger...
12
Bejliu Anne Marie
jar mocnit, prezentul, tumba, şi-o prezintă într-un act.
spre lumină, Cale... oare un poet se-ndreaptă?
pe alei porneşte gândul...
sau... urmează-n cursuri, jale?
porţile le las deschise...
starea mi-e de-a fi un unu, dintr-un doi neterminat...
plină ochi de-atâtea vise, poarta-n timp s-a răsturnat...
din cuvinte-aştept tandreţe.
tot bat blând, la ea, să-nceapă, a-mi fi,
în minciuni, m-am tot scăldat... 13
Gânduri, rânduri...
rece... din metal contrafăcut...
i-o iluzie-aşteptarea? i-un triumf tăcerea aspră?
aurul uitat în vremuri, printre pumni a încăput...
e o cale arsă-n boluri? sufletu-n lumină-adastă?
orbi în ale frumuseţii, şi-ale văilor Iubirii, inventat-au rugul sorţii...
ce-i aceea o mireasă? am fost doar păpuşă vie, într-un ritual în care, coroniţa-mi era
cununia... ce prostie!
14
Bejliu Anne Marie
când în mine creştea floarea, ce unea sufletu-mi, dulce, de femeie albă-n şoapte cu acel bărbat... tot mire... sau... mai bine zis, din mine...
voi mima... că-ţi sunt mireasă...
caut umbra. fuge-n clipe. din greşeli mă-ndrept spre Casă. vino pe alei de fire! 15
Gânduri, rânduri...
rădăcini urcă-n nori.
"Un război numit pace"
mi-e cerul atins de nevoie. în mine zac vulcanii de dor.
"Abia câte-un semn mai pot face Spre umbra fiinţei ce sunt, Trăiesc un război numit pace Ca frunza-n bătaie de vânt."- Vasile Ionac
un dor fără trup, fără stână, fără lapte curgând din miori... i-un dor ce va să ajungă, coroană de gânduri prin flori şi câmpuri de sete m-alungă, în ritmul cald de viori...
...mă frânge... fug de iluzii din zori şi-n noapte ating continentul... din vis, 16
Bejliu Anne Marie
viori ce sunt spicele verii...
sunt vulcan de culori...
aurii desfătând trecători, ce-şi umplu buzunarul din tâmplă, cu tainicul blândul fior... un foşnet, încet mă ascultă... un tropot se-apropie-n zori... armăsarul iubirii mă-ntâmplă... trăiesc. 17
Gânduri, rânduri...
din falii largi, de foame, creştem...
Oricât am construi ...în firi, o altă eră, un alt ţărm, suntem legaţi de un cuvânt şi arşi de vii-n acelaşi tropot...
venim, doar poposim, plecăm... şi-n ţărmul prea dospit în tâmple, rodeşte un copac stingher, un trup de vis prin zări albastre...
acelaşi fulger ne creează. acelaşi vine, dezmembrează...
ne curmă glasul a mister...
din picături de sete suntem.
o dulce adiere, şoapte... 18
Bejliu Anne Marie
... în ape-adânci, albastre... în peşteri, oasele ne dor...
noi alergăm cătând mereu, spre braţul liniştii din noapte.
şi cântă frica-n noi, s-adaste, zborul şi dorul...
în răsărit, pleoape mor. se redeschid poteci de irişi.
de-a fi doi...
prin câmpuri largi de maci, străbatem, prin gânduri roşii, albe creştem... scădem...
19
Gânduri, rânduri...
între noi...
A tropot – cerb
nu văd prezent, nu văd nici pasul...
mi-e datul firii...
un următor, galeş iar pas...
aleargă în ninsori solia şi printre văi adânci şi aspre, îmi port alene veşnicia...
pe drumul vieţii trece-n grabă un anotimp din ce-a rămas...
mă-ntorc mereu spre punctul galben, din vârf de stea ce-a ars în zori şi glas, şi stepa din popasuri...
mi-e tropot - cerb de gânduri, clipa şi-n cântec fost-a prins un ram... un corn al cerbului
tăceri albastre-s 20
Bejliu Anne Marie
e luna, cu ramuri argintii în glas. altu-i e soarele... iar... cornul îl caută prin timp, iubind.
în suflet, tandru asfinţit. în inimi ne suntem apusuri. în spirit, veşnic foc, viu cânt...
lumina sa, în aur tace. o azimă în pumn am prins. s-a copt demult noaptea şi clipa aşteaptă-n trupu-i răsărit. în nume am primit sclipire. 21
Gânduri, rânduri...
gândurile arme...
Cresc marginile sferei trăirilor
...albe, negre... culori ale pământului şi universului deopotrivă...
înghiţind suprafeţele goale, golite de trăiri anoste, de şerpii de apă, de foc, de pământ, de metal sau de lemn, jucării ale spiralelor desenate odată, într-o clipă de alunecare, de mâna Lui...
caut... ....un colţ de Iubire în care, cuvintele să nu aibă fixate la buzele flămânde de sunete, de vibraţii profund lămuritoare, lacăte... aspre lacăte induse în vâltoarea existenţei, de corbi...
îmi strecor oboseala anilor pământeni printre inele răscolite de atâtea compoziţii haotic aruncate prin 22
Bejliu Anne Marie
de pietrele afumate, întoarse mereu cu tăişul spre inimă, spre suflet, spre miezul pământului ce sunt...
lumina lor fuge în spirala cuvintelor nerostite, a gândurilor albe uitate nenăscute în firimitura de pâine, în azima albastrelor aşteptări, a galbenului bob de grâu, împlinit, înainte de atingerea flăcărilor...
ajung să-mi strâng la piept căldura ce-mi rămâne şi să adorm... pe un petic de cer... senin...
mojarul aşteaptă sufletul să-şi readune boabele de aur , pentru a-i frământa înălţarea... spre... Nimic...
în oameni, apele au îngheţat. monştri ai adâncurilor le-au devenit chip...
23
Gânduri, rânduri...
în memoria cuvintelor şi-a imaginilor, şi-a sunetelor...
Undeva, n colbul gândurilor, rătăcesc mângâierile... ecoul foşnetului palmelor cuvintelor... şi... o rătăcită creşteredescreştere a timpilor netrăiţi... iluzii... ale şoaptelor sufletelor, îngândurând tâmplele existenţei, cu încă un freamăt...
apatică cenuşă a zâmbetului, doar simţit... o atât de puternică forţă a bobului de rouă, rătăcit de pe petala miezului inimii... trecut... ...învăluit în tainele sale, nivelează nisipului zborul... spre alte ţărmuri... însorite...
degetele anotimpurilor ochilor nevăzuţi, au împlântat vârful crucii 24
Bejliu Anne Marie
tainele Soarelui surâd vieţii, Acum.
Un singur drum îşi mai răsfiră trupul îmi desenează-apatice mişcări... le înţeleg, le cern şi le ascult cuminte... dar... doar privesc... doar gându-i călător... aştept o piatră să-şi aline vina, de-a fi veciei martor. poate un pridvor... 25
Gânduri, rânduri...
un salt în sinea-mi cu ochii larg deschişi...
în firele de taină se întâmplă, aşchii de vânt, de viaţă, risipiri, când două fire de nisip, în cruce, se-mbrăţişează-n piatra gândului... stârnind vag, viitor...
amăgitor... amăgitor mi-e ramul ce îl strâng în pumnu-mi, cu spini ciudaţi, cu-arome de prezent.. am obosit să fiu o tâmplă-n cale... un pumn să mă cuprindă, să nu plâng...
oare chiar este-n timpu-mi, spaţiul de pauză... un pridvor?
timpanul surd ascultă cum te-ntâmpli, şi cum mă întâmplu, fir de gând-pământ...
aştept un prag, 26
Bejliu Anne Marie
E un fluviu intens
mă-ntreb în oboseala-mi sufocantă: ce rost mai am, eu, oare,-acum?
...în aceste culori... o curgere-ardere...
tac.
esenţe de glasuri, petale de flori, ramuri de tei, picurate înfrângeri, în simple idei...
sunt.
şi gânduri se spulberă prin umerii goi, ai clipei renaşterii, veşniciei din noi... şi visul e pasăre, 27
Gânduri, rânduri...
şi inimii-n doi... prin pleoape, doar frunze
Bucuria gândului (Ioanei Dobre, cu caldă şi sinceră prietenie)
firide din ploi...
...în petalele timpului şi un colţ al odihnii, în desăvârşita alcătuire a clipelor seninului... gust uitat în scorburile teilor părăsiţi, în curţile caselor din care-au rămas doar umbrele... patima zorilor sufletului... 28
Bejliu Anne Marie
adâncimi nebănuite, doar văzute cu ochiul clar
rămâne doar vibraţie. culoarea... este ascunsă în inimile pline. de rouă...
al nevăzutului... o virgulă sau un punct prelungit în care, răsăritul de lună aşteaptă îmbrăţişarea Răsăritului, când fuga cornului argintiu din haloul aşteptărilor, regăseşte cuminte, aşezat în răsuflarea ierbii, cuvântul... înţelesul 29
Gânduri, rânduri...
într-un pumn.
Mi-ai spus să urc.
de pământ. nu mi-ai spus care scară dar inima a construit simpla cărare...
liniştea? nu-i cunosc oaza. caut.
am privit.
doar Tu... mă îndrumi!
am primit mişcarea odată cu visul şi dorul, şi ruga... mai mult vibraţie a sufletului, când filele au foşnit a viaţă. început şi sfârşit 30
Bejliu Anne Marie
Părinte,
visul nu e stâncă, e doar nisip ce îşi adună
visu-mi se destramă...
firele din gânduri,
din roua dimineţii,
din simpla ta privire,
în privire,
din Privire,
s-a înălţat uimirea -
şi din tulpina de tăceri,
adâncă-n fire,
râzând uimire
cătând iar Cerul...
spre-a Soarelui
prin ceaţa trupului
sublimă revenire...
privire...
când alb
Copilă, 31
Gânduri, rânduri...
e datul Soarelui să-ţi fie,
de-aceea ele
velinţă sufletului,
se arată doar în noapte,
în a ta pornire,
când pleoapa,
gândul se-mpacă
tâmpla o aşterne între perne,
şi furtuni de stele,
când trupul obosit
coboară-ncet
i-un bulz în piele,
prin rodul câmpului...
când sufletul
şi iele
aleargă printre lumi
încearcă timpului,
când tu nu poţi să cânţi,
măsura-n fapte... 32
Bejliu Anne Marie
să te aduni...
Părinte,
Copilă,
în tâmpla stângă-mi arde,
destrămarea-i doar poveste...
inima câmpului
visul se-nalţă-ntreg,
şi geana mi se zbate,
zăpadă fină-n creste...
de câte ori aştern pe-o pernă,
şi munţii
capul...
îl alintă,-l cresc pe frunţi,
mintea-mi adoarme
tu doar,
dar sufletul, săracul,
încearcă veşnic,
nici eu nu ştiu pe unde întâlneşte,
să-l ajungi... 33
Gânduri, rânduri...
herghelii...
tot ce e dor,
în tropot surd l-aud,
ce-i lest,
prin vijelii...
ce-i sfântă,
când roua-n palmă,
Iubirea,
blândă mi se-aşază,
bucuria de a fi,
Lui doar,
printre legende,
îi spun că trupu-mi este
fir de clipe vii...
doar o bază,
Copilă,
un zid în care,
lasă candela să ardă...
sufletul frământă,
astrele-ascultă 34
Bejliu Anne Marie
Părinte,
ruga ta înaltă şi vin pe rând,
...firul de aur al timpului frământă bulzul în care cuvântul, prin sunetul, culoarea, vibraţia lui, atinge sufletul în plin zbor...
prin îngeri te-nconjoară, cu aripa de vis, te cheamă, te-nfioară...
în cuptorul de argint, firul creşte, se înalţă, ca o mână albă a anotimpurilor trăite şi netrăite...
şi-ţi cresc în tine, Dorul călător, de a trăi în ceru-ţi,
agaţă uşor tâmplele anilor pământeni...
senin izbăvitor... 35
Gânduri, rânduri...
şi trupul...
sunt teama acum...
covrig al necunoaşterii, aşteaptă azima răsuflării Tale...
alungă-mă şi prinde-mă în buchetul înţelepciunii Tale, să prind în gând particula şi aroma a ceea ce sunt...
Părinte, ce e teama? o umbră a răsadului în care seminţele... ...nu rodesc?
Copilă, răspunsul va veni în bobul de muştar de la poalele muntelui de întrebări... caută la rădăcina stejarului, în miezul ghindei risipite
o culoare a pământului, combinaţie nereuşită a iluziilor? Părinte... 36
Bejliu Anne Marie
rod, necunoaşterii, bobul de muştar... în ploaie, timpul l-a rătăcit...
bucuria focului în plin zâmbet... al inimii...
vântul i-a aprins culoarea iar păsările... i-au dăruit trilul bucuriei zborului... absoarbe-l în pulsul inimii tale... trăieşte în floarea vieţii strângând uşor, în palmă, 37
Gânduri, rânduri...
şi aură, şi inimă, în pieptul înfăţişărilor ce dau viaţă veşniciei... ...căutărilor din oameni...
Părinte, ştergarul ce păstrează Chipul Tău, devine icoană, curgând ne-ncetat în fântânile Dorului de Lumina Ta...
ascultă sunetul, gândul meu, când alerg suflet printre miriardele de picături din trup de albastru, împletind bucuria cu auriul cernut din pocalul dărniciei Tale.
...acea fărâmă, tainic curgând prin sângele trupului meu. o privesc în uimire, în tăcere ascultând foşnetul culorilor, devenite brazi şi cer, şi ochi,
Părinte, inima mea te caută mereu în adâncurile pădurilor, în care pulsează inimile 38
Bejliu Anne Marie
gemene, ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor, Numele Tău.
tresaltă a Dor... de Zbor... Copilă, Tac.
Părinte, uimitoare aşternere de viaţă
las firul cuvintelor tale să curgă...
surâde răsăritului, din palma fulgului obosit să mai zboare...
pietrele râului de foc freamătă în sufletul tău... Lumină din Lumină cerne timpului tău, nisipul din care, perla bucuriei de a fi Om se va naşte, va străluci Soarelui cerul din adâncul inimii tale
aşternut cu tâmpla pe inima unei frunze, celulele râd şi îi cântă cu Glasul Tău, până când îl văd strălucind, până când firele de iubire din el, 39
Gânduri, rânduri...
Visuri, atingeri sau uimiri...
aşteaptă. ascultă.
..în faţa firilor de miri, mirese-n unicul Cuvânt...
uimeşte clipa. taci. iartă.
pare a fi un blând veşmânt, pentru un suflet rătăcit, ce-şi arde-n timpuri fir mocnit, de căutări, de aşteptări, reînvăţând încet tăceri, 40
Bejliu Anne Marie
prin tainicile încercări...
şi cauţi sensuri...
Doamne!
nu le vezi.
câte cărări, câte.. cărări...
dar ştii să întăreşti ce Crezi, ce ştii că ai trăit cândva, fulg doar, smerit, în palma Sa...
în palme-albite de frumos, de-un sunet aur, preţios, de-un Glas ce cântă-ncetişor, atunci când eşti trezit uşor sau ars de Dor de Zbor uimit, priviri reînfloreşti în mit...
şi simţi scânteia clipei care, te-a transformat secundei, soare venind în bulzul de pământ, tot căutând 41
Gânduri, rânduri...
cerul răsfrânt, în miez de trup, de suflet blând, iubirea... ...tainic luminând...
dureri ce vin, dureri ce sapă-adânc în noi, dacă rămânem mereu goi şi seci târâm pe-un ţărm nebun, lăsând în urmă guri de tun, neastupate-n veci de alb...
petreci prin visuri culegând, mirajul vieţii alergând, să te ridice-nfiorând, întreg castelul... nisip în vânt... visuri, atingeri, dezmierdări iluzii timpului în dări dureri ce trec,
Doamne! mai lasă-mi trupul slab, casă a sufletului sfânt... 42
Bejliu Anne Marie
Iubirea voi trăi pornind, spre-al tău Cuvânt uitat de mult, durerii pradă în tumult...
în prag de zi, un pui de dac păstrând în suflet Ler Cel Sfânt... Credinţa rod şi legământ...
şi lasă-mi, Doamne,un fir de gând!
un Dar primit... în sânge, mit...
doar unul... să devin curgând, cascadă-a bucuriei mir... simpla lumină... prin destin... m-oi împlini într-un cerdac 43
Gânduri, rânduri...
reconstruind din doruri noi, porţi neştiute-n lumi terestre... furând tăceri... lumini din noi...
Albastru spre albastru ...râde şi timpul cerne roduri noi, peste-aparente începuturi, în gânduri răscolite-n zori... şi vis de vară-toamnă -ncepe, cu ploaia fulguind a flori... în alb se-mbracă suflet - Magul 44
Bejliu Anne Marie
rostogoleşte boabe de timp dându-le strălucire prin praful de aur al zâmbetului său... undeva, într-un spin rotunjit, glasul inimii împlineşte gândul, în dansul plin de vigoare al petalelor lotusului, în buzunarul răsăritului...
Priveşte cu picătura de rouă ...din floarea inimii, gândul... un fir de lămâiţă se va strecura ager, printre pietrele ascuţite ce-ţi sfâşie căldura, în fiecare trup al clipelor distanţei... umbre încolţind lacrimi, se vor dizolva în palmele iubirii şi în frumuseţea caldarâmului aşteptărilor... un copil 45
Gânduri, rânduri...
frici...
Adună-mi, Doamne, fluturi...
iar valuri... să îmi spele... paşii... acum timizi...
să-mi fie soli mai blânzi... să-mi poarte-un gând pe ţărmuri, în care doar contururi, de candizi cai ce-şi poartă trapul, prin lumile rebele, din mine să alunge amarele nisipuri, din fiare prea-numite în litere cenuşă...
arde-mă, Doamne,-n floarea, ce albă plânge-n sine... ce n-a ştiut prin aripi, -petalele calinesă îşi păstreze pacea... şi... a pornit prin lume, vărsând în vad de vremuri, doar frumuseţe-n 46
Bejliu Anne Marie
ceruri...
mai tandru, accentul de culoare, şi sunetul, cuvântul, ce poartă-n lume Viaţa, nedefinit... Iubire?
un câmp de linii strâmbe, în care, limitată i-a fost mişcarea vie, înghite-n cercuri strâmte, sufocă dar îmbie, gingaşa înflorită... se va întoarce, Doamne, un univers de viaţă, în care să-nfiripe din fire de lumină şi din vibraţii fine, inelele-n spirala ce urcă-n liber spaţiu? acolo să îi fie, mai cald, mai viu, 47
Gânduri, rânduri...
şi zbatere în van în bolul dat
Tăcută clipă-a rugii creşte
mă cheamă-acum departeo goarnă mută aud doar firul de metal eliberat şi-o aşchie-mi pictează-n tâmpla stângă o cruce, o icoană şi-un ram de flori uscat...
o cruce mi se zbate-n palma stângă a sufletului năuc de mult prea greu aş vrea să ştiu să tac o rugă-n pietre sfinte dar aşchii-mi spulberăacum şi gândul seu... cuvânt înalţ atât cât îmi e dat spre ceruri aleargă-n mine zmeul unui veac îmi sunt fărâmă inimă pulsând cuminte 48
Bejliu Anne Marie
49
G창nduri, r창nduri...
50
Bejliu Anne Marie
51
G창nduri, r창nduri...
52