RECURSUL LA MEMORIE - Teodor Radu PANTEA by Duran`s Press srl

SPONSOR:

RECURSUL LA MEMORIE Teodor Radu PANTEA FOTOGRAFIE

Oradea 2022

Foto: Adrian István Sulyok

Mulţumesc pentru buna colaborare Duran's Press, Universiăţii din Oradea şi Foto Clubului "Pro Arad" - Arad

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PANTEA, TEODOR RADU Recursul la memorie : fotografie / Teodor Radu Pantea. - Oradea : Duran's, 2022 ISBN 978-606-8787-69-5 77

Trăim într-o lume în care nu doar că imaginea (fotografia, dar și extensiile acesteia, televiziunea, cinematografia, videoul și internetul) este omniprezentă, dublând existența noastră, dar în care imaginea a ajuns să se substituie realității până în punctul în care cele două – imaginea și realitatea – au devenit tot mai greu de distins. Realitatea a devenit imagine, imaginea a devenit noua realitate … Prin omniprezența ei, imaginea fotografică a ajuns să fie fetișizată. Fotografiezi, deci exiști. Toți fotografiem, totul este fotografiat, mereu și pretutindeni. O facem cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Trăim un adevărat delir al fotografierii. Cu toții avem în baza de date a telefonului mii de fotografii, intrăm zilnic pe internet și facem un adevărat slalom printre fotografii, ieșim în oraș și reluăm același slalom printre imagini care ne asaltează din vitrine, de pe pereți, de după fiecare colț. Suntem covârșiți de fluxul acestei maree poluate de imagini căreia cei mai mulți dintre noi ne abandonăm și care nu are cum să nu corupă și să îmbolnăvească privirea. La cealaltă extremă găsim fotografia de artă, care, în opinia mea, are azi în primul rând misiunea vitală de a fi în avangarda luptei împotriva maladiilor privirii, misiunea de a vindeca și amplifica capacitățile noastre de vizualizare și de imaginare. Tocmai această etică a privirii mi se pare centrală în cazul fotografiei lui Teodor Pantea. Conștient, pe de o parte, de faptul că există azi în lumea fotografiei de artă o infinitate de abordări, iar, pe de altă parte, de faptul că originalitatea, așa cum ne amintesc teoreticienii postmodernismului, nu este decît o himeră, Teodor Pantea nu pare excesiv de interesat de aceste lucruri. Ceea ce-l preocupă însă, iar acest fapt este perfect ilustrat de o adevărată neliniște a căutării, întinsă pe mai multe decenii și concretizată în proiecte aparent atât de diferite, este mai degrabă găsirea unei perspective proaspete care să aibă ca punct de pornire propria sa individualitate. Iar aici nu pare dispus să facă concesii. Fiecare proiect se sprijină pe un ”Așa văd eu!” care nu e decât o afirmare a acestei individualități. Fotografia lui Teodor Pantea ne reamintește faptul că pentru a fi artă, dincolo de mecanică și tehnică, fotografia trebuie să fie capabilă să dea formă și să transmită intuițiile, trăirile, gândurile, punctul de vedere al fotografului. Fotografia lui Teodor Pantea se înrădăcinează în pasiunea de a comunica, de a intra în dialog cu noi, de a-i împărtăși emoțiile, revoltele stârnite de un subiect, indiferent care ar fi acela. Simțim, atunci când ne uităm la fotografiile din acest album, că au fost făcute de cineva care are ceva de spus, de cineva care a ajuns la o înțelegere a lumii în care trăim, chiar dacă e posibil ca această înțelegere să nu corespundă cu a noastră. Este remarcabil însă faptul că fotografiile lui Teodor Pantea nu au nici o urmă de didacticism, artistul lasând impresia că nu adaugă nimic de la el, astfel încît totul pare să fie acolo iar tot ce face el este doar să aștepte momentul potrivit și lumina perfectă. Fotografiile sale nu au nimic forțat, nu sunt agresive, nu-și propun să judece sau să epateze, dimpotrivă, sunt încărcate cu acea doză de ironie dar și de auto-ironie la adresa spectacolului cotidian necesară pentru a pentru a ne regăsi în ele. Pentru că, evident, în aceste fotografii este vorba despre noi, despre un ”noi” nici pe departe perfect, despre un ”noi” în care se regăsește și artistul, despre un ”noi” cu care rezonează, chiar dacă uneori într-o modalitate critică, dar niciodată încrâncenată. Este asta artă? Evident că da! Ce misiune mai nobilă își poate asuma arta decât aceea de a ne scoate din marasmul unei culturi de consum a cărei agresivitate se manifestă în special prin imaginile cu care suntem bombardați non-stop. Fotografiile lui Teodor Pantea ne deschid ochii asupra unei lumi pe lângă care am trece altfel indiferenți, ne oferă o perspectivă nouă, proapătă, diferită. Fotografiile sale, conform atât de fericitei expresii formulate de Ivan Illich, ”stau de veghe asupra ochiului în epoca spectacolului”.

Conf. univ. Dr. Ştefan Gaie

ROSTIRI Vremea trece, toate se schimbă într-un vârtej de mutații ce se petrec într-un ritm atât de alert încât, adesea, ceea ce vedem azi într-un fel, mâine mai-mai că nu mai recunoaștem. E un trend căruia nu i se opune nici fotografia, ba mai mult, poate fi dată ca un exemplu concludent despre ceva ce se modifică rapid, mai rapid decât multe altele, în alertata dinamică, efervescență și forfotă a schimbărilor fără întoarcere, dovada a impactului social deosebit, exercitat încă din momentul apariției sale!! Și cât de departe, în vremuri de demult, ni se pare acel moment al apariției fotografiei, raportat la evoluția ei explozivă de atunci și până azi, dându-ne impresia a ceva ce parcă era demult dorit, așteptat, prognozat dar care dădea impresia că își amâna cu obstinație, apariția!! Oare am găsi-o în catrenele lui Nostradamus, cel ce a prevăzut fenomene mult mai infime și neînsemnate ca importanță??!! Vrem/acceptăm sau nu, fotografia a apărut când trebuia, când i-a venit vremea, când geniul uman avea să-i descopere misterele, când era mai mare nevoia de ea sau, ca o explicație cam lipsită de sens, când… “așa a fost să fie”… Nu vreau să fac taman ici-așa un expozeu despre tumultoasa dezvoltare a fotografiei ci sar peste vremuri demult apuse și ajung în momentele ce tocmai le trăim. Adesea ne bucurăm de performanțele noii camere tocmai achiziționate (lăsându-i “predecesoarea” într-o adesea nemeritată uitare…) și de noile înlesniri pe care soft-ul ei alambicat și încâlcit ni le oferă, adesea cu facilițăți ce nu le folosim niciodată, ținând cont de domeniile, stilurile și tematicile de care suntem, preponderant, interesați și înspre care ne îndreptăm, cu precădere, costisitoarele obiective. Nu pot să nu citez aici o vorbă șugubeață (nu-I cunosc autorul…) conform căreia fotografii își ating întotdeauna, obiectivele… Sunt moment în care (ne facem că) uităm faptul că în doi-trei ani camera ce tocmai o utilizăm entuziasmați, bucurându-ne de ofertele și performanțele ce-i pun în inferioaritate “predecesoarea”, va deveni uzată nu atat fizic cât moral, împinsă înspre această pe cât de inevitabilă, pe atât de tristă postură, de valul de modele noi ce apar zilnic. Am avut ocazia să mă conving de faptul că, în momentul când o firmă de profil scoate pe piață ultimul său produs, deja în departamentele sale de creație se lucrează intens la noul model, mai performant, mai dichisit și mai “fițos”, care apare, parcă întru a ne face în ciudă, într-un răstimp de doar câteva luni… Tendințele în modul de abordare al fotografiei merg în paralel, dar într-un “galop” mult mai de nestăvilit și cufundat într-un parșiv praf al uitării a multe din cele știute și consacrate vreme de mulți ani, forțând pur și simplu, dezvoltările în sfera tehnicii fotografice. Nimeni poate nega faptul că, pentru a se adapta fotografiei, pentru a se încadra doar într-un mic cotlon al infinitului univers pe care îl reprezintă, pentru a-I înțelege (chiar și parțial…), țelurile, cerințele, tâlcurile, tainele, capcanele și mesajele, e nevoie, printre altele pe care nu le enumăr aici, și de inteligență și mă refer aici la componenta sa spirituală, mentală, cerebrală. Acestei inteligențe să-i zicem, native și de ce nu, direcționate (ereditar..??!!) înspre fotografie, i se alatură cu cele mai diverse și adesea contradictorii efecte, inteligența artificială, întâlnită atât în softurile camerelor digitale dar, mai ales, în programele de editare/procesare a imaginii, dimpreună cu o infinitate de accesorii, “plug-in”-uri și… “alte alea”, toate venind înspre noi în valuri care, uneori, ne depășeau capacitățile de adaptare/asimilare/înțelegere, fascinându-ne, inspirându-ne, copleșindu-ne sau chiar, de ce nu, speriindu-ne, când ne prind pe nepregătite.

Toate acestea au avut efecte diverse asupra tuturor practicanților fotografiei (evit să folosesc termenul, poate prea pretențios, de “artiști fotografi”). Pe unii i-au lăsat indiferenți, pe alții i-au condus spre spectaculoase performanțe, pe alții i-au speriat/ deprimat, simțindu-și amenințate mentalitățile, principiile și cutumele, de regulă sănătoase, cimentate într-o/printr-o îndelungată practică și experiență în domeniu, mai precis printr-o ancorare ancestrală în “analogic”, greu de abandonat. Ar fi greu pentru mine, precum și o provocare greu de acceptat, fiind dificil explicat în simple vorbe, de a-mi defini poziția și raportarea mea față de toate aceste tendințe. Aș putea spune că imensul univers al procedurilor de ameliorare sau, de ce nu, doar al modificării imaginii (nu neapărat și nu întotdeauna înspre binele creativ…) m-a prins cu garda jos, m-a uimit și îngrozit întru abordarea sa și m-a determinat să îmi însușesc din toate cam cât mă ducea capul și răbdarea. Continuă să mă terorizeze gândul de cât de puțin mi-am însușit și cât mi-a rămas pe dinafară. Ceva ce nu-i ușor de aceptat… Dar dacă încerc să evaluez cât mi-a rămas pe dinafară, mă lovesc de un edificiu imens, deprimant, demobilizant. Am rămas într-o zona a fotografiei clasice ajustată prin Photoshop, cu unele extensii folosite doar pentru a ameliora calitatea imaginilor mele și gândindu-mă (un gând confortabil, o infuzie de oxigen în cugetul meu răvășit de dileme…) la cât de greu se puteau realiza cândva, în “analogic.” Simțean în acele momente cum PC-ul meu devenea un prieten, un aliat, un “tool” benefic, ce-mi sare în ajutor, în limitele în care îl solicit și îl înțeleg. Sunt convins că nu percep rânjetul lui sarcastic față de câte mai poate să-mi ofere fără ca eu să-i cer… Cât de scurtă pare o viață de om atunci când își dă seama că universul pe care încearcă să-l investigheze e prea mare, prea vast, prea diversificat, prea sofisticat, prea inefabil și, pe alocuri, (prea) de nepătruns!! Și atunci vine momentul autoevaluării, al căutării propriei poziții, propriei identități, al nivelului în care ai înțeles acest univers, al măsurii, chiar deprimant de disproporționate, în care te-ai raportat la toate acestea!! Al măsurii în care acea fărâma de univers ți s-a dezvăluit prin succintele secvențe prin care îți propui, timid, s-o restitui privitorului!! Precum încercam să mă prezint celor eventuali interesați de umila mea persoană, în precedentul meu album “Oglinda Memoriei”, am devenit interesat de proiectele fotografice ca entități coerente formate dintr-o alăturare/însumare de imagini (fotografice, în cazul meu…) unitare tematic, ideatic, conceptual, cromatic, compozițional și, eventual tributare altor “unitarități” adaptate la viziunea/alcătuirea fiecărui proiect în parte. Am îndrăznit să definesc idea de proiect fotografic ca fiind angajarea conceptuală, volitivă, introspectivă, decizională, modelatoare, organizatorică, făptuitoare în a închega în faptă o idee, motivată, imaginată, reperată ca finalitate, angajare ce solicită gestionare şi management de resurse şi de parcurs spaţio-temporal, acţiunea astfel angajată în/de proiect necesitând în prealabil o aspiraţie şi o comandă de for lăuntric, sau o comandă de palier comanditar şi/sau partenerial, public şi de asemenea necesitând imperios o planificare etapizată şi modularizată a ecuaţiilor de desfăşurare. Toate aceste ingrediente, repere şi focare ale proiectului generic se aplică şi particularizărilor de tip proiect cultural, respectiv proiect fotografic. Aș clasifica proiectele mele în: • Proiecte în curs, cele la care lucrez în continuare și cărora nu le văd (deocamdată…) un final într-un viitor previzibil. Ele mă provoacă permanent dintr-un nedefinit eu lăuntric, făcându-mă să caut/găsesc permanent și oriunde o motivație, să-I zicem “inspirat - imagistică”, de-a le continua. • Proiecte finalizate, cele care prin tematica/structura/extensia lor, fac inutilă o nouă investigație imagistică a realității, în cautarea unui (relativ) inutil “upgrade”,

cel puțin într-o abordare la momentul prezentelor rânduri… • Proiecte neîncepute, cele mai diversificate și infinite prin absența lor de moment, care așteaptă docile pentru a fi descoperite și pornite, și care, de ce nu??!!, vor deveni subiectul viitorului meu album. Răsfoind acest album precum și precedentul, “Oglinda Memoriei”, poate mulți îmi vor spune că am devenit subjugat de proiecte (ca să nu zic sclavul lor…) și promit că nu mă voi uita chiorâș la ei și nici nu-i voi combate. Îi voi contrazice delicat, cu argumentul greu de combătut al imaginilor, că interesul meu s-a orientat și înspre multe alte teme/ idei/subiecte ce pot fi văzute în secțiunea “IMAGINI GENERALE”. E vorba de peste 50 de ani de fotografie, nu-i așa??!! Peste 50 de ani trăiți frenetic în infinitul univers al fotografiei, care a devenit rostul meu de a fi!! Ani îndelungi în care m-am delectat și luptat deopotrivă, cu marea provocare care este FOTOGRAFIA. Ani în care m-a cucerit mai mult ea pe mine decât eu pe ea, deoarece eu m-am dezvăluit ei total, pe când ea m-a făcut mereu să fiu conștient de câte are încă să-mi ascundă, de cât sunt de infim în fața imensității ei, provocându-mă permanent să-i descopăr diversitatea și imensitatea!! M-a făcut să înțeleg cât sunt eu de „finit” pe lânga cât este ea de INFINITĂ, și în asta constă permanenta ei provocare!! Mi-am căutat subiectele peste tot, multe s-au ascuns de mine (oare mai am răgazul să descopăr câteva dintre ele??!! Oare câte mi se vor mai dezvălui??!!), în vreme ce eu stateam nedumerit și întrebător în fața lor, fără a-mi intui postura ridicolă și în vreme ce altele mi s-au arătat pe unde nu m-am așteptat, sfidându-mi lipsa de spirit de observație de moment, și pe care le-am restituit privitorilor prin prisma viziunilor/ concepțiilor/interpretărilor proprii, în sute de saloane, expoziții personale și de grup sau pe felurite site-uri de profil și sunt multe pe care le-am creat/alcătuit/conceput între pereții studioului sau în spații plăcute mie, prin ineditul lor. Voi spune sincer, la capătul acestor ROSTIRI, că nu mi-a facut plăcere niciodată să aud pe cineva spunând că fotografiile mele ar fi… frumoase!!! E un leit-motiv verbal al vernisajelor, unde nimeni nu îți spune o părere sinceră pentru a nu tulbura caracterul festiv al evenimentului și întru dorința firească de-a nu-ți crea un disconfort de moment!! Sau… poate… de ce nu… pentru a nu te (re)aduce, printr-o atitudine voit (mai mult sau mai puțin) cinică, într-o realitate pe care o eviți, printr-o părere critică, poate chiar documentată/sinceră, ce te-ar impinge înspre o autocritică, posibilă generatoare de decepții!! O oglindă întoarsă înspre tine în care refuzi să te uiți… Nu am căutat, așadar, niciodată să mă orientez înspre “frumos”, o noțiune năucitor de ambiguă prin relativismul ei!! Fotografia mea e, mai degrabă, directă, dură (pe alocuri…), austeră, francă, controversată, ambiguă, ilustrând un “frumos” relativ și discutabil, pe care îl percep și îl restitui în felul meu!! Dar, precum am afirmat cu nenumărate ocazii, e FOTOGRAFIA CE MĂ REPREZINTĂ ȘI ÎN CARE CRED!! Vă invit să verificați cele spuse de mine prin parcurgerea prezentelor ROSTIRI și a răsfoirii acestui album!! Începeți cu…

IMAGINI GENERALE

...IMAGINI GENERALE

INTERRACIAL LOVE

LEGER REDI

IMAGINI GENERALE

BAZAAR IN SHIRAZ 5

EARLY RUNNER 3

IMAGINI GENERALE

FRESH SHELLS

GHETTO

IMAGINI GENERALE

HAPPY DRAGON

JEWELRY STORE 1

IMAGINI GENERALE

CLICHY BASS

LONELINESS

IMAGINI GENERALE

MOULIN ROUGE

ORSAY 2

IMAGINI GENERALE

PERSIAN BATH

PHANTOM CAR

IMAGINI GENERALE

PRAGUE STREET SHOWER 6

PROMENADE 2

IMAGINI GENERALE

PROTEST DAY

RAINBOW IN PRAGUE 2

IMAGINI GENERALE

RED DRESS

RED SPEEDY TRAIN

IMAGINI GENERALE

SAGRADA DAY

SKODA

IMAGINI GENERALE

SOLITUDE 1

MORNING ON GANGA 2

IMAGINI GENERALE

TUNGELSTA RAILWAY STATION

TWILIGHT

IMAGINI GENERALE

UTOPIA

WALKING IN THE RAIN

IMAGINI GENERALE

WORKERS

SORROW

MONTMARTR E 1

MONTMARTRE 2

ABSTRACT... ÎN GÂNDIRE... O imagine/fotografie abstractă poate fi definită ca una care nu reprezintă nimic, nu exprimă nimic și nu transmite alt mesaj decât unul estetic. Imaginea place privitorului în măsura în care devine un obiect estetic și îi crează acestuia acel comfort vizual rezultat din combinația de culori, forme mai mult sau mai puțin definite, texturi, structuri, lumini, umbre, mister, mișcare, unghiuri, perspective… În măsura în care acestea induc în privirea, sufletul și subconștientul privitorului acea senzație de placere rezultată din contemplarea imaginii, acesta se detașeaza de efortul de-a deduce și/sau înțelege ce reprezintă imaginea, ce și unde a fost fotografiat, care e subiectul și ce i-a atras atenția fotografului. Fotografia abstractă nu e reprezentațională chiar dacă ilustrează ceva din realitate ce se vrea nedefinit! Acel “ceva” poate explora un detaliu de orice fel, care uneori te duce cu gândul la altceva, adesea total diferit de ceea ce a vrut să (re)prezinte autorul. Poate că tocmai în acest aspect rezidă secretul fotografiei abstracte sau, de ce nu, poate deveni o capcană și o sursă de confuzie (adesea căutată…) Fotografia abstractă oferă posibilitatea de-a fotografia orice, mai ales în situația absenței unor subiecte spectaculoase, a unor întâmplări, evenimente sau idei de eseu profund elaborate și/sau pregătite. Fotografia abstractă ofera posibilitatea unui gest fotografic aparte, rezultat din mișcarea camerei în momentul declanșării, conferind imaginii un aspect pe cât de confuz, pe atât de estetic. Mai oferă posibilitatea, adesea riscantă, a focalizării voit insuficiente, pentru a se obține imagini mai confuze, cu un contur parțial definit, cu un neclar ce trebuie gospodărit cu multă cumpătare pentru a nu deveni o capcană. Fotografia abstractă e un modalitate de investigare a unui univers omniprezent și mereu disponibil, dar prezintă și pericolul/capcana ca fotograful să creadă că chiar orice și oricum poate fi fotografiat, sub masca confuziei/ambiguității aparente a imaginii rezultate!! Nu am început să fac fotografie abstractă din lipsa de alte subiecte sau idei, ci pentru că am descoperit-o într-un moment, cred eu favorabil, printre multiplele tematici, stiluri și proiecte abordate/dezvoltate pe parcurs. Câteva dintre primele astfel de imagini vi le prezint în acestă carte!! Aștept de la cei ce le vedeți, un eventual răspuns dacă am căzut sau nu în capcana prezentata mai sus!! Mă veți ajuta în a continua această nouă formă de exprimare a mea. Sau, de ce nu, în a o abandona…

ABSTRACT

ABSTRACT THREE

ABSTRACT FOUR

ABSTRACT

ABSTRACT FIVE

ABSTRACT SIX

ABSTRACT

ABSTRACT EIGHT

ABSTRACT NINE

ABSTRACT

ABSTRACT ELEVEN

ABSTRACT THIRTEEN

ABSTRACT

ABSTRACT FOURTEEN

ABSTRACT SIXTEEN

ABSTRACT

ABSTRACT EIGHTEEN

ABSTRACT TWENTY ONE

ABSTRACT

ABSTRACT TWENTY TWO

ABSTRACT TWENTY FOUR

ABSTRACT

ABSTRACT TWENTY SIX

ABSTRACT THIRTY ONE

ABSTRACT

ABSTRACT THIRTY TWO

ABSTRACT THIRTY FIVE

ABSTRACT

ABSTRACT THIRTY EIGHT

ABSTRACT THIRTY NINE

REVENIREA LA PĂTRAT SAU „QUADRIMAGINAȚIA” În precedentul meu album, „Oglinda memoriei”, prezentam o serie de imagini compuse în părtat, selectate dintr-o colecție mult mai amplă, rezultat al modului meu preferat de exprimare, al unei „qudrimaginații” (termen inventat de mine…) ce mă conduce, adesea pe nesimțite, adesea țintit, înspre acea formă generoasă de compoziție, căreia mă straduiesc să-i explorez/exploatez avantajele și să-i intuiesc/evit capcanele și care, adesea, mă domină. Mărturiseam acolo că grație posibilităților oferite de infinitele proceduri digitale de procesare a imaginii (ale căror necunoscute sunt, din păcate, dintr-o angoasă de-a mea față de nou, la fel de infinite pentru mine...) am recurs adesea la posibilitatea „comprimări” pe orizontală/vertical a imaginii, cu deformările, pe cât de firești, pe atât de inedite. Deformări ce pot deveni, adesea, o capcană dar și o provocare de-a le ține sub control. Există pentru mine o atracție aparte, un „ceva” nedefinit, care mă fac să mă simt confortabil și (zic eu…) inspirat în limitele stricte ale celor patru laturi egale. Într-un fel e urmarea, recunoscută dealtfel și de mine, a anilor când lucram pe așa-zisul „film lat”, cu aparate format 6 x 6 cm care, alături de mine, „gândeau/ creau în pătrat” înainte ca eu să văd negativele și să îmi asum provocarea de-a nu schimba nimic, de-a accepta imaginea astfel obținută, provocare discretă ce venea de la sine din întunecimea intimă a aparatului fotografic, mie nerâmânăndu-mi decât să selectez imaginile negative care, așa cum ieșeau din aparat, mă satisfăceau, îmi corespundeau (sau nu…) așteptărilor și erau introduse în aparatul de mărit, înspre derularea laborioaselor și greu-repetabilelor proceduri de laborator. Au fost mai rare cazurile în care, prin „cropul” primitiv din rama port-negativ a aparatului de mărit, m-am abătut de la „propunerile pătrate” ale celor două (deja..) relicve, Seagull-ul chinezesc și Pentaconul Six TL RDG-ist (ce zac acum cu cinste într-o vitrină împreuna cu alte „surate” din vremurile apuse dar glorioase, ale fotografiei pe film), înspre alte încadrări. Am căutat, de cele mai multe ori un gen de minimalism al imaginilor, nu neapărat în sensul strict al definițiilor exclusiviste și al altor felurite noțiunii savante, ci prin tendința de-a cuprinde în imagine (cam...) ce este necesar înspre a o defini, ce se include firesc în compoziție, ce „se cere” de la sine și, probabil, am „călcat pe alături” uneori. La o critică mai mult sau mai puțin documentată în acest sens, îndrăznesc să sper că aș putea emite niște argumentări credibile, în favoarea mea și, inclusiv, a imaginii sau să mă refugiez în mult mai confortabilul „așa am vrut eu!!”. Și de ce nu??!! Oare nu am un cuvânt de spus după peste 50 de ani de fotografie??!! Oricum, nu stau cu nasul în sofisticate manuale/site-uri de compoziție atunci când procesez o imagine, ci mă bazez pe intuiție, inspirație și pe acumulările dinspre îndelungatele vremuri de când am pasiunea aceasta pentru fotografie neevitând, totuși, nici recomandările teoretico-docte din surse autorizate, 34

documentate, credibile, invitând înspre o disciplină a compoziției pre-impuse și, totodată, înspre ecuațiile prestabilite ale acesteia. Am convingerea, totuși, că „tiparele” sunt, de cele mai multe ori, greu de aplicat iar aplicarea lor rămâne, oarecum și de regulă, selectivă, aleatorie, introspectivă, relativă… Potrivirea lor cu realitatea lasă, prea adesea, mult de dorit!! Compoziția în pătrat rămâne unul dintre modurile mele favorite de exprimare, dându-mi ocazia, fie să tind de-a ieși dintre relativele-i încorsetări (dintre care simt că am libertatea confortabilă de-a „evada” când vreau…), fie să zburd în limitele sale, aparent restrictive și/sau împovărătoare dar totuși, largi, nelimitate, generoase, permisive și (pe alocuri…), stimulative. Limite pe care consider că pot să le stabilesc eu, însumi în fotografia mea!! Cele aici spuse nu fac decât să facă trecerea de la cele deja prezentate în albumul precedent „Oglinda memoriei”, trecând prin cele prezentate aici și anunțând cele ce le voi „Quadrimagina”, cândva… cine știe când!! „Quadrimaginația” mea nu se oprește aici...

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, PARIS, 2019

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, DUSETOS, LITUANIA, 2020

QUADRATE

A JAPANESE IN PARIS

AERIAL GARDEN

QUADRATE

ALIEN MASK

ALIEN SALE OFFER

QUADRATE

ALIENS' DOOR

ALTERATED EROTIC

QUADRATE

ANGEL FACES

ANGEL

QUADRATE

AUTODROM KISS

AUTUMN

QUADRATE

BICYCLE DANCER

SAINTE - CHAPELLE

QUADRATE

BLUE FLYING INRI

BLUE JEANS

QUADRATE

BLUE NIGHT PALM

CAPTIVITY

QUADRATE

CARRIE

CHAMPS

QUADRATE

CHINESE GARDEN

COLORS OF JOY

QUADRATE

EIFFEL GRAPHICS

FUTURE

QUADRATE

GHOSTS ARE GONE

GROTESQUE PORTRAIT

QUADRATE

GUESTS

INNOCENCE

QUADRATE

JOBE STARS 2

LONELY TRAVELLER II

QUADRATE

MIDNIGHT TRAM

MISTY MOUNTAIN

QUADRATE

MONSTER 43

MORNING DREAM

QUADRATE

MYTHICAL DREAM

ORSAY O'CLOCK

QUADRATE

RED BUILDING 2

RED BUILDING

QUADRATE

RED LADY

SHADOWS

QUADRATE

STOP

THE FARM

QUADRATE

THE FIRST HORSE

UMBRELLAS' ILLUSION

QUADRATE

WHITE LILY FLOWER

WAY TO THE CHURCH

QUADRATE

THE BLIND

THE CHURCH

THE FLAG

THE FLOOR

CLICHY – ARTERA MUZELOR PROFANE Recomand celor care vor avea ocazia să-mi citească aceste gânduri s-o facă pe acordurile acestui cânticel duios: https://www.youtube.com/watch?v=RQa7SvVCdZk Se potriveşte!! Ideea titlului pentru acest proiect-reportaj mi-a venit de la exprimare foarte originală a lui Caragiale din crâncena lui nuvelă "Păcat…". E vorba de momentul când eroul principal al nuvelei, popa Niță intră în "cafeneaua din colț, unde <<Cântă fetele teatru>>", denumită, mai apoi, "localul muzelor profane". Încerc să-mi imaginez un asemenea "așezământ" undeva prin 1892, când a fost publicata nuvela lui Caragiale, într-o suburbie sordidă de București, cu atmosfera pe care putea s-o ofere, și cu "fetele" ce prestau felurite servicii de divertisment și agreement (într-o paletă mai mult sau mai puțin extinsă…), unui public pe măsură. Dar cum, Bucureștiului i se mai spune și "Micul Paris" (câñe să fiu dacă știu de ce…), toate aceste aceste localuri nu puteau fi decât mai mici, mai neînsemnate, mai sărăcăcioase, mai lipsite de fast și strălucire!! Cel puțin eu cam așa mi le imaginez… În aceeași vreme, în marele, adevăratul, strălucitorul PARIS (de ce nu i s-o fi spus, de dragul reciprocității, "Marele București"??!!), totul se derula la altă scară!! În 1889 Charles Zidler și Joseph Oller pun bazele vestitului cabaret Moulin Rouge, în prima sa formă, ca un maxim, ca o încununare, ca un "nec plus ultra", ca o cireașă pe tortul unor tradiții pre-existente ale erotic-show-ului!! Pe Boulevard de Clichy, pentru unii, cea mai importantă arteră a Parisului, situate la doi pași de Montmartre și la umbra vestitului simbol al Parisului, Basilique du Sacré-Cœur, se îngemănează două dintre cele mai mari industrii ale momentului: cea a turismului și cea… să-i spunem mai eufemistic… a divertismentului. Pentru mulți turiști sau localnici, este cel mai faimos, cel mai atractiv și cel mai frecventat bulevard parizian, exercitând un fel de "magnetism" la care mulți nu-i rezistă dar la atracțiile şi ofertele căruia te poți raporta funcție de posibilitățile financiare. Și asta nu doar datorită vestitului Moulin Rouge ci și pentru alte atracții similare, chiar dacă mai puțin vestite, ce se succed pe ambele părți, alternând cu Sex Shopurile de găsit din abundență!! Poate că mulți califică acest bulevard cu ale sale oferte și atracții drept un loc al desfrâului, al pierzaniei, al păcatului, al urâciunii, al dezmățului, al depravării!! Vaaaaiiii, tuuuuu, câte cuvinte de revoltă, de dezaprobare, de condamnare (ca să nu zic de "mânie proletară") și sunt doar cele ce mi-au trecut prin minte la repezeală!! Or fi ele, oare, justificate, mă întreb eu retoric ??!! Dar oare nu ar trebui să-l credem pe Terentius când spune: "Homo sum, nihil humani a me allienum puto" adică binecunoscutul dicton "Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin"??!! E o spusă cu care e de acord și Nichita Stănescu atunci când afirmă într-una dintre poeziile sale: "Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin". Atracția dintre bărbat și femeie ține de legile firii umane. Oare Creatorul (sau Natura) care a(u) rânduit acest fapt de netăgăduit, și toate cele ce conduc spre acesta, o fi străin(ă) de această realitate??!! E ceva ce le-a scăpat și a rămas la voia întâmplării??!! Unul dintre lucrurile care deosebesc omul de animale este acela că, spre deosebire de ultimele, care se limitează, în împerecherea lor, strict la funcția instinctualreproductivă (cel puțin eu așa știu…), oamenii conștientizează, spiritualizeată, idealizează, UMANIZEAZĂ (*), relația bărbat-femeie (să nu simplific la extrem idea prin sintagma reductivă "SEX"…), devenind un element firesc de socializare, de fantezie, de relație tipic umană, aş spune CEA MAI PROFUNDĂ (!!!), indiferent de motivații sau substrat.

Oare de ce omul nu a rămas, prin rândulala şi voia Creatorului (Divinitate sau Natură) la limita, pe cât de prozaică, pe atât de pragmatică, a reproducerii şi perpetuării specie şi a "alunecat" (mi-o fi oare îngăduit să spun "EVOLUAT" fără să îi deranjez pe promotorii anumitor precepte mai mult sau mai puţin… doctrinar-confesionalmorale…??!!) înspre cele enumerate de mine mai sus (*), mai precis spre a da "frâu liber" fascinantei, inefabilei şi irezistibilei atracţii înspre/dinspre sexul opus??!! Atracţie manifestată nu doar în anumite perioade bine determinate ale anului, funcţie de specie ci cam… mereu… Am ieșit seara pe Boulevard de Clichy pentru că era momentul ideal pentru a-i "prinde" pulsul dimpreună cu momentul adevăratei fascinații, a animației molipsitoare, a feeriei de lumini, a vitrinelor luminate!! Pe la diferitele cabarete te abordau amploaiații acestora, îndemnându-te să dai un ban (mă rog, ceva mai substanțial, funcție de ofertă…), pentru a te cufunda, nu pentru prea mult timp, în lumea "muzelor profane" ce "cântă teatru" (vorba lui Nea Iancu), joacă "can-canu" (vorba Coanei Chitița) și îți încânta privirea arătându-ți una-alta, funcție de ceea ce-i cuprins în biletul plătit… Prețul biletelor îmi anulau o eventuală dorință/curiozitate de-a intra în vreun asemenea așezământ. Era însă gratuită (dar și mai anostă şi limitată în… oferte…) contemplarea vitrinelor sex-shopurilor, care, având în vedere unde se găseau, nu erau obligate să funcționeze cu storurile trase ca prin anumite zone mai… pudibonde. Să nu uităm unde se găseau… Desigur, pentru mine nu privitul acestora era scopul în sine, cât niște imagini care să descrie atmosfera și amprenta locului şi ecoul lor asupra mea. Vitrinele erau adevărate diorame cu manechine în mărime naturală (și cu felurite alte… chestii anexe) și cu iluminări diverse, adesea mai bune decât mi le-aș fi aşezat eu însumi. Erau aranjamente, oferite mie de-a gata, la care nu aveam acces decât din stradă și provocarea consta în a găsi unghiuri adecvate de fotografiere. E greu de descries multitudinea de propuneri de lenjerii de corp "fashion", cu un efect de seducție indiscutabil, chiar și doar pe manechine din plastic, frumos proporţionate şi colorate, atât de aparent-naturale de te miri că nu mişcă şi nu vorbesc (sau şoptesc…). E greu de definit ce e/nu e artă şi dezbaterile pe acest subiect nu cred să se oprească vreodată, prin aceasta realitate câştigând ARTA însăşi!! În vitrinele de pe Clichy ni se ofera o reală şi INDISCUTABILĂ artă a eroticului, a seducţiei, bine gândită şi având propriile reguli. Îmi aduc aminte de polemica "artă pentru artă" versus "artă cu tendință" despre care învățasem câte ceva la școală și pot afirma că ce am văzut în vitrinele de pe Clichy e, în mod clar, artă cu o tendință bine definită!! Deh, mă întreb eu, oare chiar atât de condamnabil e un fapt, un fenomen, o realitate atât de răspandită și cu un asemena impact??!! Odată intrat, chiar şi sub forma unei scurte incursiuni, în aceasta lume, poate că mulţi dintre noi ar trebui să ne supunem unei introspecţii sincere (atat de sinceră cât putem fi faţă noi înşine…) şi, lasând la o parte ipocrizia ce zace în fiecare dintre noi, să recunoaştem sincer că NE PLACE!!! A accepta, a condamna, a respinge, depinde de vremuri, de prejudecăți, de vârstă, de religie. Iar dacă am ajuns la religie, creștinismul e cel mai aprig dușman al tot ce e legat de acest domeniu al eroticului de orice fel. Nu ma pot pronunța dacă are dreptate sau nu dar se pare că în Rai e cam pustiu iar in Iad e mare aglomerație!! Dacă ați ascultat piesa pe care v-o sugeram la începutul acestor rânduri, v-o recomand la final, pe aceasta: https://www.youtube.com/watch?v=SgByKMNettQ Și nu pot să nu vă recomand să vedeți acest film!! Merită… https://en.wikipedia.org/wiki/Moulin_Rouge!

CLICHY

CLICHY 1

CLICHY 2

CLICHY

CLICHY 3

CLICHY 4

CLICHY

CLICHY 5

CLICHY 6

CLICHY

CLICHY 7

CLICHY 8

CLICHY

CLICHY 9

CLICHY 10

CLICHY

CLICHY 11

CLICHY 12

CLICHY

CLICHY 13

CLICHY 14

CLICHY

CLICHY 15

CLICHY 16

CLICHY

CLICHY 17

CLICHY 18

CLICHY

CLICHY 19

CLICHY 20

ELEGIE LA NOTRE DAME Odată ce am aflat că voi avea avea o expozitie personală în mirificul Paris, începusem să-mi fac planuri despre ce voi vizita acolo. Pe un loc fruntaș era Catedrala Notre Dame, pe care doream s-o vizitez încă din primele zile. Auzisem atâtea despre ea, văzusem filme documentare și, mai ales, neuitatul film artistic Notre Dame de Paris, cu strălucitoarea Gina Lollobrigida, una dintre cele mai fascinante femei a tuturor timpurilor!! Nu trece însă mult timp și, într-o seară, mass-media începe să vuiască anunțând ceva incredibil!! ARDE NOTRE DAME!!! Toată lumea ascultă și/sau privește înmărmurită, nevenindu-i a crede cum un imens, monstrous și necruțător “balaur de foc” mistue mărețul și unicul edificiu, simbol al Parisului!! Am auzit multe despre acest tragic eveniment, inclusiv unele păreri că totul ar fi fost facut de “mâna de om” și pun în cuvenitele ghilimele, deoarece doar om nu putea fi acela care a fost (eventual…) înstare de așa ceva!! Și totuși, argumentele în acest sens, par credibile… Focul a ars într-o anumită zonă de ordinul orelor, până a se extinde!! Acoperișul este făcut scrum și un turn se prăbușește implacabil răpus de iadul de foc, însoțit de stigătele disperate ale privitorilor. Din fericire, chiar dacă surprinzător de tarziu, își fac apariția pompierii parizieni care, în ceasul al 12-lea, împiedică un dezastru general!! Dar un dezastru, oricum, imens și care se va dovedi, cu toate eforturile de restaurare, iremediabil în totalitate!! Există estimări de realizare a acestui deziderat în șase ani!! Dea Domnu, că e vorba de unul din lăcașurile Lui de top și ar fi cazul să contribuie cu oarece har divin din mare mila și puterea Lui!!!! Dar iată ce citesc eu în presa autohtona taman când aștern prezentele rânduri: http://www.ziare.com/international/incendiu-notre-dame/doar-10-lasuta-din-donatiile-promise-catedralei-notre-dame-au-si-fost-facute-sambata-are-loc-primaliturghie-de-dupa-incendiu-1565470 Exista idei de restaurare conform cărora acoperișul ar trebui reconstruit sub forma unei imense sere, care să permita patrunderea mai abundentă a luminii naturale… Fiat Lux!! (probabil un nou model de automobil lansat de firma italiană…) Unii mai șugubeți propun construirea unui minaret în locul turnului dispărut în flăcari… Ideea m-a facut să râd amar la prima vedere, dar după vizita la Paris, i-am “dibuit” sorgintea!! Parisul nu mai e ce-a fost, e plin de “parizieni de import” și, de câte ori îmi reveneam din câte un “gând răzleț” pe cele uliți pariziene și îmi roteam împrejur privirile, aveam impresia că sunt în Ouagadougou… Dar să nu continui idea ca să nu mă trezesc cu acuzații de xenofobie!! Revin totuși la idea incendiului și a cauzelor prezumptive ale acestuia. Ideea că incendiul ar fi fost provocat, variantă respinsă cu juma‘ de gură de autoritățile franceze, nu exclude idea în sine. O ditamai grinda de stejar nu ia foc de la flacăra unei brichete, ci de la o sursă mai puternică și intenționat alimentată. Poate știu francezii de ce resping această variantă… Rămâne în discuție versiunea incendiului spontan, fapt ce-I face pe francezi mai rău, de rahat!! O variantă este că incendiul ar fi fost provocat de neglijența celor ce deja lucrau la unele reparații la acoperiș. Dar faptul că au fost angajați niște ciumeți la reparațiile firești, nu scutește comanditarii lucrării de răspunderea pentru faptul că nu au fost luate cele mai stricte măsuri de securitate împotriva incendiilor!! E vorba de NOTRE DAME, nu-i așa, și nu de Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea… Varianta că incendiul ar fi fost declanșat din alte cauze (un chiștoc de țigare, o scânteie sau alte alea…), fac mai adâncă scufundarea în haznaua de rahat a francezilor!! Oare să fie chiar atât de neglijenți (ca să folosesc un eufemism...) încât să nu doteze un

asemenea edificiu-simbol al Parisului cu cele mai moderne instalații de avertizare de incendiu, plecând de la o simplă scânteie și pâna la un nor de fum cât de cât sesizabil, cam cât ar fi unul provenit de la o țigare "Gauloises"??!! Oare să nu-i fi dus mințile să doteze podul catedralei, cu structura lui alcătuită, citez dintr-un articol de presă: “Dintr-o pădure de stejari seculari”, și uscată vreme de 800 de ani (adaugă subsemnatul…) cu cu cel mai eficient sistem de spinklere care să “omoare” orice început de incendiu încă din stadiul de mărime a unei flăcări de lumânare??!! Oare sa nu fi auzit ilustrele lor urechi despre substanțele de ignifugare super-eficiente, ce impiedică sau încetinesc semnificativ, propagarea unui eventual incendiu??!! În felul acesta, mâine-poimâine auzim că arde Turnul Eiffel… Pour les Français, tout est possible!! Acu‘ după ce tragedia s-a produs, pe principiul “după ploaie, chepeneag”, zona Notre Dane este super păzită, de nu te poți apropia de ea pe nicio stradă. O poți vedea de pe un pod destul de îndepărtat și de pe malul brațului stâng al Senei!! Sau, eventual, din elicopter… Patrulează pretutindeni feluriți militari și polițai dotați cu arme tot atât de moderne pe cât de moderne ar fi trebuit să fie sistemele de protecție amintite mai sus. Lucrările de restaurare ce par a fi începute, vor costa infinit mai mult decât acele sisteme!! Notre Dame arată sinistru cu ferestrele transformate în imense găvane după demontarea vestitelor vitralii!! O palidă compensație pentru cei ce nu mai pot vizita vestita catedrală (nu am recurs la ea…) o constituie oferta sporită de suveniruri de tot felu‘ prezentând-o în fel și chip precum fu odinioară dar cum nu va mai fi vreodată!! Nu am putut să nu fac o asociere cu, la fel de vestita, Sagrada Familia din Barcelona. Nici acolo, nici la Notre Dame nu există proiecte de detaliu ale acelor construcții, dar motivele diferă. În postarea mea legată de Sagrada Familia emiteam o părere personală cum că acesta își realizează menirea turistică în perpetua-i fază de restaurare/finalizare. De generații este cunoscută astfel, finalizarea conform viziunilor lui Gaudi si duse cu el în mormânt, fiind imposibilă!! E necesar oare să mai fie terminată??!! În plus, în faza actuală aduce venituri frumușele pentru multă lume!! (https://teodorpantea.blogspot. com/2018/03/sagrada-familia.html) Sagrada Familia e bine-merçi așa cum e iar o eventuală finalizare nu va schimba lucrurile în mod semnificativ. Cu Notre Dame, lucrurile stau altfel. Ea trebuie restaurată cât mai rapid, dar sunt ferm convins (eu, personal…) că previziunea lui Macron (sau Macrou, niciodata nu am știut exact…) de șase ani nu se va adeveri!! Probabil că se va accelera reparația acoperișului astfel încât să se poate reinstala vitraliile și să poată fi redeschisă pentru vizitatori. Până atunci, vizitatorii trebuie să se mulțumească cu contemplarea acesteia “de la distanță” și cu avalanșa de fotografii (de preferință, cu telefonul mobil…), facute astfel încât mutrele rânjinde să aibă în fundal ceea ce-a mai ramas din Notre Dame (e de bonton, nu-I așa??!!) sau cu stupidele “selefie” (cu telefonul la proțap…), devenite un adevărat flagel!! Deh, nu e puțin lucru ca urmașii tăi să te vază vesel și zâmbitor nevoiemare, în fața catedralei Notre Dame, în cea mai tristă postură în care s-a aflat vreodata!! O șansă unică ce nu trebuia ratată!! “O, tempora! O, mores!” Nu am nicio imagine cu mine la fața locului dar am aceasta serie de fotografii sumbre, unul din cele mai triste proiecte ale mele!!

ELEGIE NOTRE DAME

RECURSUL LA SCANNER Fotografie analogică sau ”pe film” mi-a ocupat mulți ani din viață și mă refer aici la anii, peste 50, de când mă ocup de fotografie. Anii ”analogici” sunt cei în care pasiunea pentru fotografie și atracția pe care aceasta o exercita asupra mea, m-au făcut să trec peste greutățile și frustrările legate de costurile ridicate ale aparaturii și materialelor precum și a posibilităților limitate de comunicare, mai ale peste hotarele României. Nu pot să neg faptul că acea fotografie avea farmecul și provocările ei, căutările înspre o calitate cât mai bună și o reală originalitate a imaginii finale fiind dificile, laborioase și bazate pe priceperea și experiența fotografului (adesea și pe noroc...), în condițiile unor posibilități tehnice limitate, rezultatul fiind imagini adesea ireproductibile. Lupta pentru succesul în saloanele de artă fotografică era inegal. Artiștii fotografi români trebuiau să concureze cu aparate Zenit sau Praktica (primul meu Prakctica LTL3 a costat, în 1977, 4720 lei, în condițiile în care salariul meu de proaspăt inginer stagiar era de 1820 lei) contra Nikon, Leica, Canon, Hasselblad, Mamyia, etc., și cu filme RDGiste, rusești sau chinezești contra Kodak, Ilford, Agfa, Fuji, etc. Singura posibilitate a noastră în acesta competiție inegală, era originalitatea, ideile novatoare, inventivitatea și inspirația. Saloanele actuale de artă fotografică se bazează tot mai mult pe anumite șabloane, pe super-calitate tehică ce produce imagini spectaculoase dar nu și neapărat artistice, pe o tehnică din ce în ce mai sofisticată și, implicit scumpă, și pe super-procesări prin programe alambicate și costisitoare. Nu aș putea afirma neapărat că toate aceste aspecte actuale ar conduce la mutații care, după părerea unora, abat fotografia de la spiritul ei!! Desigur, fotografia datorează enorm pionierilor acesteia, înaintașilor de certă valoare, inventatorilor și feluriților deschizători de drum, curentelor și stilurilor ce s-au perindat din 1839 și până azi. Este însă cert și normal că fotografia nu poate rămâne la niciunul din momentele precedente din relativ scurta ei istorie, oricât de semnificative ar fi fost acelea ci, ca orice fenomen artistic/creativ trebuie să cunoască o evoluție firească. Fotografia, ca unul din ultimii veniți în marea familie a artelor vizuale, cunoaște un dinamism aparte, datorat și faptului că, prin tehnologiile actuale ce pun la dispoziția oricui camere performante la prețuri accesibile, precum și prin evoluția fotografiei cu telefonul mobil, a apărut un număr imens de practicanți ai fotografiei. Aceste evoluții fac ca baza piramidei calității in fotografie să se extindă iar drumul spre vârful acestei piramide să devină tot mai lung și mai anevoios. Pentru mulți, saloanele de artă fotografică și succesul în cadrul acestora reprezintă un posibil vârf al acestei piramide. Pentru mulți alții vârful înseamnă succesul în activitatea de fotograf profesionist. Desigur, mai sunt și alte modalități de atinge un “vârf” în activitatea fotografică. Am fost atras multă vreme de saloanele de artă fotografica, am participat la 556 saloane internaționale 103 naționale și am câștigat 312 premii și mențiuni internaționale, dar atracția mea față de acestea începe să scadă. Nu afirm că nu voi mai participa la unele, în viitor, tentația competiției rămâne activă dar începe să mă deranjeze ideea de-a face ceea ce este pe placul juriilor, fiind sau nu la modă sau în conformitate cu tendințele actuale. Vreau tot mai mult să caut altceva și mi-am reamintit perioada fotografiei analogice, pe care am practicat-o vreo 40 de ani. Am anumite nostalgii din acea perioadă dar nu într-atât încât să-i uit dificultățile și frustrările și să nu apreciez/prefer comoditatea tehnologiei digitale, performanțele si posibilitățile nelimitate ale acesteia. Dar totuși… vreau altceva!! Mi-a venit o abia perceptibilă chemare dinspre sertarele, de multă vreme nedeschise, în care am depozitate mii și mii de clișee negative alb-negru. Am început să mă uit,

să selectez, să-mi reamintesc!! O inedită călătorie în timp cu descoperiri de momente uitate, de locuri, de abordări, de încercări… Clișee uitate, ignorate, neglijate… arhivate. Nostalgia mea dinspre/înspre perioada îndelungată a practicării fotografiei “pe film” începe să îmi contureze în minte o nouă idee. Oare de ce să nu caut în acel noian de imagini pe nedrept abandonate (sau, poate, doar temporar arhivate…) clișee interesante pe care, odinioară, nu am apucat să le măresc, unele poate și din cauză că nu aveau contrastul și/sau rezoluția dorite sau avea unele defecte greu de corectat la acea vreme, și care nu-mi permiteau realizarea unor măriri de bună calitate. Am (re)descoperit multe clișee pe care le consideram nesemnificative calitativ și/sau tematic pentru a obține niște fotografii de salon, la standardele și tendințele vremii. Leam dat deoparte, le-am ignorant, le-am uitat dar, totuși, le-am păstrat!! Poate și impactul digitalului, cu certele sale atuuri, avantaje dar și unele capcane, m-au determinat să-mi întorc privirea brusc de la ele și să renunț la a mai fotografia cu aparatele clasice, pe film. Am început să scanez câteva clișee de demult, începând cu unele făcute după 1990, cu aparate 6x9 cm, cu burduf, din care aveam câteva în colecția mea. Acestea “răspundeau” în mod aparte la noul meu proiect. Desigur, am scanat și clișee 24x36 mm sau 6x6 cm. Și o voi mai face… Tehnica digitală permite o corectare mult mai bună și confortabilă a tuturor punctelor, zgârăieturilor sau “firelor de telegraf”, o activitate migăloasă chiar și în digital, dar care devine o adevărată distracție când eu, cu “stagiul” meu îndelungat în “analogic”, îmi amintesc de retușul de odinioară cu pensule, tuș și creioane!! O tempora… Dar oare trebuiesc acele imagini retușate atât de minuțios??!! Oare unele defecte nu pot fi lăsate neatinse pentru o amprentă mai arhaică??!! Oare ele nu pot fi integrate in compoziție, în idee?? Poate că da… să lăsăm timpul să decidă după ce mă voi fi “cufundat” mai mult în acest nou proiect. E greu să apreciez cât de imensă mi se pare acuma propria mea arhivă de filme și idea de-a o “scormoni” îmi provoacă un oarecare discomfort. Poate ca idea aceasta poate fi extrapolată înspre noi direcții. O direcție poate fi o reluare, de pe alte poziții, a fotografiei analogice. Deja mi-am achizitionat câteva rollfilme și mi-am selecționat câteva aparate cu burduf, 6x9 cm, în bună stare, pentru o continuare a acestui proiect. Mai am și vreo 40 de “boxuri” și poate că îmi voi îndrepta atenția și spre ele. Deocamdată, prezint aici câte ceva din ce am realizat până acuma în cadrul acestui nou proiect!! Ce voi face în viitor îi va fi, fie continuarea, fie devieri spre alte direcții.

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, MUZEUL DE ARTĂ SATU MARE, ROMÂNIA, 2021

RECURS SCANNER

ANCIENT MEGALITHIC MONUMENT

BLACK LAKE

RECURS SCANNER

FACTORY 1

FACTORY 2

RECURS SCANNER

FACTORY 3

GREEN FOREST

RECURS SCANNER

ILLUSORY BUILDING 2

INFERNO FOUR

RECURS SCANNER

INFERNO ONE

INFERNO TWO

RECURS SCANNER

KING HADES

MARS MONDAY MORNING 13

RECURS SCANNER

MOMENT BEFORE THE STORM

PHANTOM CAR

RECURS SCANNER

PHANTOMS' WARDROBE 1

PHANTOMS' WARDROBE 2

RECURS SCANNER

POST DILUVIUM 6

RELICS

RECURS SCANNER

SINGLE TREE

SLOW WIND

100

RECURS SCANNER

THE BRIDGE

THE GREAT X

101

RECURS SCANNER

THE VILLAGE

TROUBLE WATERS

102

RECURS SCANNER

URBAN FOREST

VEGETATION ON MARS

103

RECURS SCANNER

VENOUS SYSTEM

VOLCANO

104

Tunguska Dream Influențat fiind de “Zona” imaginată de frații Arkadi și Boris Strugațki în romanul lor SF “Picnic la marginea drumului”, dar mai ales de transpunerea în film printr-un naucitor exercițiu de imagine, culoare, atmosferă și mister realizată de Tarkovsky în al sau “Stalker” (pentru mine un “Nec plus ultra” cinematografic…), am fost adesea în cautarea unor “zone” accesibile mie, dar nebăgate de alții în samă și în care să mă pot, uneori, refugia. Una a fost Copșa Mică, ideală din acest punct de vedere dar din care nu a mai rămas mare lucru sau, poate, doar amintirea unui prosper combinat chimic, devenit sursă de fier vechi, în binecunoascuta și catastrofala tradiție postdecembristă, distructivă, autohtonă!! Poate că aș fi găsit și alte asemenea locuri dar unele erau prea îndepartate, altele prea bine păzite (mai bine decât în vremurile în care funcționau ca obiective industriale și își împlineau misia…), dar și pentru faptul de-a nu mă repeta, de-a nu crea un leitmotiv. Ideea revenirii înspre astfel de locuri continuă a-mi stărui în minte, suferind doar o vremelnică amânare!! Aștept doar sa-mi apară în cale și să mi se deschidă. Am găsit un loc ce ar fi întrucâtva pre gustul meu și nici măcar într-o mult-prea-pazită (fostă) zona industriă. Nu are importanță unde anume doar că, pe undeva, m-a dus cu gândul spre Tunguska, un loc unde nu am fost niciodată, pe care mi-l imaginez doar din cele văzute și/sau auzite de prin articole și filme documentare și care are pentru mine o anumită fascinație dată de misterul ce va trona de-a pururi asupra locului și a celor întâmplate pe 30 iunie 1908. Am auzit și varianta că ar fi fost vorba de un experiment scăpat de sub control al lui Tesla și dirijat într-acolo, înspre marea pustietate siberiană. Cine știe??!! Aici, în locul în care m-am oprit pentru realizarea acestor imagini, am găsit o atmosferă ce m-a inspirat într-un mod molcom, fără a mă răvăși, fără a-mi extrage un urlet de furie și revoltă, chiar și launtric, ce nu avea rost de-a fi făcut auzit!! Oricum, nu era nimeni prin preajmă… Locul nu va mai fi văzut de nimeni, niciodată în postura găsită de mine ATUNCI. ATUNCI când mai lucram încă pe film și am lucrat cu un PENATCON six TL 6x6 pe film Azopan PS-21. Filmele au zăcut într-o relativă și vremelnică uitare în niște sertare în care coexistau cu un număr greu de determinat de alte filme. Filme dintre care multora le va veni rândul la scanner. Scannerul meu, chiar dacă nu cel mai performant mi-a devenit un bun aliat în acest nou drum pe care l-am început întru creația mea (pot oare să-i spun așa??!!) fotografică. Proiectul “Tunguska Dream” constă, deocamdată, în aceste opt imagini. Poate că sunt suficiente…

105

TUNGUSKA DREAM

TUNGUSKA DREAM 1

TUNGUSKA DREAM 2

106

TUNGUSKA DREAM

TUNGUSKA DREAM 3

TUNGUSKA DREAM 4

107

TUNGUSKA DREAM

TUNGUSKA DREAM 5

TUNGUSKA DREAM 6

108

TUNGUSKA DREAM

TUNGUSKA DREAM 7

TUNGUSKA DREAM 8

109

RIMINI PE ÎNSERAT Rimini, una dintre renumitele stațiuni ale rivierei italiene de la Marea Adriatică, se întinde pe aprox. 8 km și e o înșiruire de zeci (poate sute...) de plaje private, foarte asemănătoare între ele ca stil, organizare şi tarif, deosebindu-se una de alta, pe alocuri, doar prin tipul nenumăratelor șezlonguri și a culorii umbrelelor, toate aliniate de-a lungul apelor ademenitor de albastre ale Adriaticii chemând spre o baie reconfortantă. Poate că sunt eu mai retrograd, dar aceste plaje cu șezlonguri și umbrele tarifate, aliniate “la ață” mi se par prea “standardizate”, ca să nu zic prea… “civilizate” și mă cuprinde nostalgia după plajele clasice/tradiționale unde fiecare se folosește, precum îl taie capu’ de ce-și aduce cu sine!! Chiar şi doar un cearşaf… Am întâlnit plaje pe gustul meu în Croația, unde alternau zone cu nisip, pietriș, iarbă, având ample suprafețe umbrite de arbori imenși, satisfăcând un segment mai larg de preferințe. Nesfârșitele plaje “riminiene” nici nu erau prea aglomerate deoarece, atunci când le-am văzut eu, nu venise încă perioada vacanțelor care golesc orașele și umplu plajele. Pentru mine a fost mai bine așa, stress-ul aglomeraţiei excesive lipsea, mi-am dozat reprizele de plajă/baie după bunul plac mai ales că, nefiind amator de stat mult la soare, am făcut câteva deplasări în alte zone turistice învecinate. Era firesc să-mi caut şi subiecte de fotografiat. Am fost însă atras, în mod deosebit, de serile în care orașul-stațiune cunoștea un alt fel de animație, o animație şi afluire înspre multiplele atracții constituite într-o multitudine de oferte, toate într-o plăcuta răcoare, binevenită după căldurile de peste zi. Era o atmosferă care îţi venea greu a crede că se va termina pe parcursul nopţii, fapt pe care nu mi-am propus să-l verific, cu preţul unei nopţi pierdute, greu de acceptat la bioritmul meu marcat de vârstă. Seara ţi-e dat să descoperi un alt Rimini pe arterele consacrate ale vieţii de seară/ noapte!! O incursiune pe aceste artere, sub învelişul nocturn, tulburat de-o feerie de lumini, e o experienţă aparte, dar e binevenită pentru a te familiariza cu universul restaurantelor, barurilor, cofetăriilor, sălilor de jocuri, magazinelor, tarabelor, vânzătorilor ambulanţi (“italieni” de împrumut…), forfotei de maşini şi a trenuleţelor de agrement, terenurilor de joacă pentru copii şi adulţi, pictorilor de portrete, bicicletelor, misionarilor împărţind pliante prezentatoare de posibile căi spre Rai, toate într-un amestec gălăgios, festiv şi vesel. Şi sunt conştient ca am vazut infim din ceea ce e, să zic aşa,… la vedere!! Atmosfera a molipsitoare şi rezişti greu tentaţiei de-a te opri la o bere rece, la o cină, la o îngheţată chimic-aromată-colorată, la o pizza italiană la ea acasă (un fel de “pomul lăudat”…), de-a cumpăra câte ceva din larga paletă de magazine şi tarabe de suveniruri, dar te laşi atras, învăluit, cucerit… îi devii, docil, parte componentă!! Ceva inefabil m-a ademenit într-o librărie unde am cumpărat, la un preţ rezonabil, un excelent album Lewis Hine. Nu-mi puteam reţine câte o privire în sus spre cele hotele ca şi prin largile ferestre ale acelor restaurante ale căror preţuri mă fac să le văz doar de afară cu oarece regrete că nu-s mai tânar şi mai gros la portofel dar, totuşi, împăcat cu condiţia mea turist care îşi număra banii şi care se mulţumeşte cu propriul statut. Aş minţi dacă aş afirma că nu-mi mai “clăteam ochii” cu formele atrăgătoare ale câte unei turiste venită de oriunde, că… deh, oameni suntem!! Frumosul vine de pretutindeni… E vina lor că sunt acolo, unduindu-şi trupurile generos şi sublim zămislite de natura-mamă!! Şi toate acestea într-o veşnica şi fermecătoare forfotă animată întrun perpetuu zumzet, o gălăgie plăcut-reconfortantă, un vacarm tonic, toate venite din

110

felurite surse amestecate de sunete, voci, claxoane, lumini şi culori. În perioada în care am fost acolo cu soţia mea, adică vara lui 2019, savuram acea atmosferă, cu un sentiment de relativă mulţumire la gândul că o mare comunitate de oameni, cuprinşi într-un imens angrenaj al profitabilei industrii a turismului, îşi luau părticica de venit şi din prezenţa noastră acolo, prin efort şi prin servicii diverse, rezultat al unor crâncene eforturi depuse undeva, într-un background care nouă, turiştilor, ne era ascuns. Devenisem parte din sistem, un sistem lucrativ, benefic pentru societatea luată ca întreg. La hotelul unde am fost cazaţi, am fost serviţi la masă de o tânără din Iaşi, foarte drăguţă, volubilă şi amabilă care, în scurtele răgazuri când mai puteam sta de vorbă, ne-a dat de înţeles cam care e programul ei acolo, deloc de invidiat, dar căruia se străduia să-i facă faţă pentru banii necesari continuării cursurilor universitare. Ceva similar ne-a sugerat şi “echipajul” compus din doi români, al unei vidanje (onorabilele job-uri rezervate “diasporilor” ex-mioritici…). Astea sunt aspecte cu care aproape nimeni din valurile de turişti nu-şi bate capul şi poate că e firesc aşa. Una peste alta e (relativ…) bine pentru toţi!! Marea industrie a turismului trebuie să meargă înainte iar Italia îi cunoaşte pe deplin tainele și beneficiile. Ei bine, mă apucă acum, când văd efectele acestei pandemii (mai mult sau mai puţin reală, mai mult sau mai puţin exagerată, mai mult sau mai puţin provocată, mai mult sau mai puţin… etc…), o tristeţe greu de exprimat dar, mai ales, o profundă îngrijorare pentru ce va urma şi pentru extensiile şi gravitatea urmărilor asupra atât a celor ce trudesc pentru strălucirea şi ofertele acestui paradis al vacanţelor, cât şi pentru beneficiarii eforturilor lor. Orice segment din imensul angrenaj economic mondial care este afectat de o criză (şi mai ales segmentul “forte" al turismului!!), poate produce un efect de domino, cu urmări greu de estimat!! Vor apărea şi cei ce vor trage foloasele din această stare critică, dar pe seama imensei mase de perdanţi!! Cei ce vor trage foloasele vor rămâne, aşa cum se ştie dintotdeauna, ANONIMI!!! Or fi aceştia dintre cei ce afirmă că o ducem prea bine şi au puterea de-a influenţa câte ceva??!! Întreb… Întrebări multe, răspunsuri ce se lasă aşteptate, venite cine ştie când sau poate amânate sine die dar, din acest noian de incertitudini, se iţesc (din punctual meu de vedere…), trei întrebări, mai mult sau mai puţin retorice: Oare îşi va regăsi Rimini, într-o Italie puternic afectată de pandemie (cel puţin, aşa ni s-a spus în presă…) farmecul, atracţia şi strălucirea??!! Îşi vor regăsi serile sale feerice animaţia, forfota, gălăgia, luminile, muzica, fascinaţia, tentaţiile, zumzetul??!! Ne vom regăsi noi în starea de odinioară, ca cei ce am fost cândva??!! Oare…

EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ 2018

111

AUR MAT Am avut revelaţia “Roşia Montană” prin 1994, când am ajuns acolo pentru prima dată, într-o deplasare cu un grup de fotografi orădeni. Întâmplarea a facut că acest prim contact să se producă pe înserate, când microbusul tocmai se oprise în piaţa centrală a localităţii şi când o bună parte din fascinaţia şi atmosfera acesteia începeau să fie estompată de întunericul ce se instala implacabil. Era, totuși, un prim contact ce-mi revelase deja, într-o bună măsură atmosfera misterioasă a localităţiii, uliţele ei întortocheate, arhitectura tipică relevată confuz de puținele lumini ce se aprindeau timid. Eram deja conştient că am ajuns într-un loc aparte, ba chiar că am facut o calatorie într-un loc al timpului încremenit, al însemnelor trecutului pastrate miraculos, întrun loc al istoriei păstrate și restituite, într-un loc despre care aveam vagi informaţii din câteva filme realizate (incredibil de inspirat...) în acel tărâm, cu o amprentă atât de personalizată. Aflasem, ştiam vag că exista acest loc numit Roşia Montană, nume asociat aurului. A venit dimineaţa când am descoperit realmente aşezarea. Nu-mi venea a crede că exista o asemenea localitate unde timpul părea a se fi oprit în loc, păstrându-şi însă, cu obstinaţie, personalitatea. Văzusem vestita Sighişoara cu arhitectura, atmosfera, farmecul şi incontestabilele legende asociate ei şi nu pot afirma că nu m-a fascinat şi că nu aş reveni, oricând, cu plăcere acolo. Dar Roşia Montană era altceva, o altă mult mai puţin cunoscută “Sighişoară”, mai mică, mai puţin renumită, mai puţin “turistică”, mai tainică, mai conservatoare cu propriile vestigii. O aşezare ce s-a lăsat mai greu descoperită. Clădiri cu incredibile arhitecturi, pe cât de diferite, pe atât de tributare unui stil local inconfundabil, embleme cu semnificaţii miniere pe frontispicii și ani de construcţie ai multora, ducând adesea cu un secol în urmă(!!), străduţe urcând sau coborând provocându-te să le parcurgi, să descoperi unde duc, veşnic promiţătoare şi mereu oferind surprize pe la cotiturile lor. Adesea ele te fac să înconjori părți din localitate și, fără să observi, preocupat de ce vezi la tot pasul (mai ales eu, foarte atent la aparatele ce-mi stateau la îndemână și la provocările fotografice aflate la tot pasul…), te trezești uimit că ajungi în locul de unde ai plecat… și o pornești pe altă straduță, conștint ca oriunde vei găsi ceva nou!! Un spațiu inepuizabil în surprise, totul străjuit de un peisaj mirific de Apuseni. Localitatea descoperită de mine atunci, revelată mie ca o incredibilă și năucitoare surpriză, era plină de calm, linişte, o liniște apasătoare. Era, oare, în acea liniște şi o oarecare speranţă sau, poate temere, angoasă neintuită atunci de mine?? Sau… o nerostită îngrijorare ce plutea în eter… o aşteptare a ceva de nimeni prevăzut ce avea să urmeze…?? Am făcut multe fotografii, despre nenumăratele clădiri cu amprenta lor caracteristrică, cu ornamente dintre cele mai diverse, despre ferestre cu feronerii complicate, elaborate, alambicate, despre porţi ample, odinioară ospitaliere, despre drumurile pietruite, despre troiţe și cruci anonime văruite în alb, despre bisericile de multiple confesiuni, despre cimitirul loc de odihna netulburată (încă…) a roşienilor de odinioară de felurite naţii şi credințe, despre omniprezenta verdeaţă ce domină pretutindeni, despre oameni, despre… Doamne cât de multe subiecte pot fi găsite într-o localitate mică dar UNICĂ!!. Desigur, nu avusesem timpul necesar pentru a descoperi și investiga toată aşezarea ce tocmai mi se revelase și mă fascinase, dar am plecat încrezător că nimic nu se va schimba într-o localitate pe care orice ţară/popor (normale…) ar fi conservat-o sub un

112

clopot din sticlă, pentru posteritate. Ei bine, Roșia Montană stătea sau (ca să mă exprim mai lugubru…) zăcea pe un pământ bogat în mult-râvnitul dar și blestematul metal prețios numit AUR aducător de iluzorii fericiri și certe nenorociri, deopotrivă. Erau zăcăminte despre care e de bonton să se menționeze cu titlu de inexplicabilă glorie, faptul că erau cunoscute/exploatate încă de pe vremea marilor noștri “binefăcători”, romanii. Apoi exploatarea lor a continuat de-a lungul istoriei transilvane revărsându-și roadele galben-strălucitoare înspre buzunare/ conturi pe cât de de neautohtone, pe atît de nesățioase dar în defavoarea celor mulți și umili care-l scormoneau prin viscerele întunecate, întortocheate și periculoase ale munților. Strălucitoarea Viena cu palatele sale imperiale își datorează opulența, în mare măsură, aurului transilvan. Nu am idee de ce aurul de la Roșia Montană nu a fost exploatat integral în multprea-blamata perioadă comunistă când și-ar fi găsit locul firesc în tezaurul României de odinioară, de unde, dupa 1990, ar fi luat drumul fără întoarcere spre Londra, dar în cantitate mai mare… Un destin sau un blestem a lăsat suficient aur în zonă, pentru a fi râvnit dinspre cele felurite străinătăți, fiind estimate cantități greu de apreciat ca valoare. Unii, mai în temă, spun pe la colțuri că aurul e “moft” (vorba lui Nea Iancu…) și că la Roșia Montană s-ar găsi alte metale tehnologice mult mai valoaroase. Nu sunt în temă tocmai eu ca să fac pe analistul politico-economic capabil să deslușeasca ițele încâlcite și tenebroase ale afacerii și intereselor ce-i dau târcoale cu explicabilă obstinație, dar am avut ocazia să revăd localitatea după ce, cei ce râvneau la zestrea ei în felurite metale, unele mai valoroase ca celelalte, s-au pus pe distrugerea ei și pe strămutarea populației, pentru a face loc unor exploatări de suprafață, cu efecte ecologice dezastruoase, lăsate nouă drept “suvenir” în virtutea unui troc foarte… “echitabil”. Nu cunosc în amănunt nici motivele pentru care exploatarea de la Roșia Montană a fost (temporar…) sistată, ci doar starea în care localitatea a fost lăsată de izbeliște. Un dezastru pornit cu aplomb și elan frenetic de cei ce-și frecau mâinile extaziați, la gândul unei imense lovituri financiare. O “lovitură” pe care eu o simt ca fiind doar amânată sine die. Da, toată acestă bogăție e la noi dar… NU E PENTRU NOI!!! Roșia Montană a rămas într-o semi-paragină în care se mai văd/disting (după caz…) urmele localității de odinioară, a modului în care fuseseră clădite casele într-o multitudine de stiluri, rod atât al unor tradiții autohtone cât și a fanteziei făuritorilor, a ulițelor șerpuite urcător-coborâtoare și pline de mister (mai ales seara), a tavernelor parcă rămase neschimbate peste decenii, a bisericilor de toate confesiunile, într-un amestec creuzetic ce confereau localității un farmec și o atmosferă aparte. Când am vizitat prima dată Roșia Montană în 1994, am fost convins (vaii!!!...) că trăiesc într-o țară normală unde ar fi fost la fel de NORMALĂ conservarea ei cu maximă grijă, ba chiar transformarea ei într-un obiectiv turistic de prim rang sau într-un cadru de desfășurare a unor evenimente culturale unice. Să amintesc doar faptul că, în plin “vid cultural”, aici s-a turnat în 1973 filmul “Nunta de piatră” inspirat din crâncena nuvelă “Fefeleaga” a lui Ion Agârbiceanu, la realizarea căruia au conlucrat doi mari regizori români, Mircea Veroiu și Dan Pița. Mda, se putea în… “vidul cultural”… Spiritul și mesajul tragic al nuvelei s-a întipărit, ca un nemeritat blestem, asupa întregii localitați. Am revenit la Roșia Montană de mai multe ori (ultima dată fiind în 2021) și nivelul de degradare, delăsare și paragină era tot mai evident, de fiecare dată. Blestemul ei, catalizat de incoștiența tipic românească, se face simțit mai acut, pe zi ce trece!! Oamenii locului, cei care nu au fost dislocați sau care nu s-au dus, mânați de lipsa

113

indusă de speranță, din locul lor de baștină, spre cele zări ne-senine, în căutare de surse de venit, stau și, mai ales, știu că stau neputincioși pe aur, PE MULT AUR!!! Dar nu pot folosi acel aur pentru existența lor, pentru bunastarea lor și a urmașilor lor, pentru că acel aur nu este al lor, pentru că așa se dorește/decide, peste voința lor!! Pentru ei e un aur lipsit de strălucire!! Pentru ei e un AUR MAT!!!

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, VARESE, 2016

EXPOZIȚIE PERSONALĂ "AUR MAT", VARESE ITALIA, 2016

114

AUR MAT

2+1

1937

115

AUR MAT

ALONG THE DOORS

ANNO DOMINI 1937

116

AUR MAT

BLIND WINDOW

BLUE CAR 2

117

AUR MAT

BOY 325

CORNER

118

AUR MAT

COURTYARD 2

CREPUSCULE 1

119

AUR MAT

CREPUSCULE 2

DYING ARCHITECTURE 1

120

AUR MAT

ENTRANCE FORBIDDEN 1

EVENING 1

121

AUR MAT

FENCE

G & G MINING

122

AUR MAT

HOPELESS HOUSE

INTERDICTION

123

AUR MAT

MINING SYMBOL 1937

NOBODY'S HOUSE 1

124

AUR MAT

PROFESSIONAL STILL LIFE

RED WALL

125

AUR MAT

REMEMBER 1980

RUSTICAL STILL LIFE 3

126

AUR MAT

SHADOWS ON THE WALL

STREET LAMP 2

127

AUR MAT

TERRACE

WHITE STREET 1

128

AUR MAT

WHITE STREET 3

WINDOW 3

129

CASTELELE... ... relicve tăcute, pe cât de maiestuoase, pe atat de sumbre (uneori...), unele în ruine, altele în picioare, spre uimirea celor ce le vizitează, în speranța unei întoarceri în timp.

Edificii durate din steiul cel mai crâncen și greu de zămislit, întru etalare de vremelnică bunăstare și înșelătoare speranță de siguranță și pavăză împotriva vrăjmașilor, de o oaste de furnici umane, adesea mânate cu biciul, nepătrunse de mândria și ghesul de-a lăsa ceva spre memoria posterității, asumându-și anonimatul și atunci, și în vremurile ce urmau să vină...

130

Sălaș vremelnic al unora ce se voiau nemuritori, care pretindeau să primească tot și să nu dea nimic, nici măcar celor ce le-au făcut posibil, cu tribut greu în suferință, sudoare, lacrimi și sânge, confortul, adesea auster, lugubru, din aceste edificii!! Pentru majoritatea “locatarilor” ele nu au fost sălașuri ale fericirii și bucuriei vieții.

Zidurile castelelor ascundeau odăi, adesea întunecate, “parfumate” seara cu fum de lumânări și cumplit de reci iarna, adăpost al iubirilor de circumstanță și interese meschine, al intrigilor, trădărilor, crimelor, adulterelor, deciziilor adesea nefaste, ambițiilor, prostiei, intereselor, egoismului…

E dureros să aflăm, vizitându-le și ascultând, atunci când e cazul, explicațiile adesea prea lungi și plicticoase ale câte unui ghid anost, cu câtă ușurință, brutalitate și nepasare au fost, multe dintre ele, distruse de cuceritori de felurite nații și/sau confesiuni sau au

131

ars ca rezultat al stupizeniei omenești și cum au fost apoi restaurate și/sau reconstruite, alterându-li-se concepția inițială. Desigur, cele care au avut șansa să nu rămână, de secole, în fază de ruine și cu care nu și-a bătut capul nimeni!! Și sunt atât de multe, presărate pretutindeni…

Cele care au supraviețuit până-n zilele noastre ne impresionează, ne atrag și le vizităm degajați, veseli, mulțumiți de întâlnirea cu ele, bifând un nou edificiu turistic vizitat, ignorând trecutul lor, chinul și truda celor ce le-au ridicat și au fost nevoiți să le apere și, adesea, zădărnicia lor dovedită în timp!! Nu pierdem ocazia de-a ne imortaliza lângă/în ele și asistăm la flagelul “selefie”, ce se extinde ca o molimă, cuprinzându-ne…

Dar ele ni se par frumoase, nu-i așa??!!

132

EXPOZIȚIE DE GRUP, EGYPT, 2013

EXPOZIȚIE DE GRUP, "FIAP IN MY HEART FOREVER" ARABIA SAUDITĂ, 2018

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, "ANGLES & COLORS", ISTANBUL, 2015

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, "EXPO FLIP", CZESTOCHOWA, POLONIA, 2009

133

CONFERINȚA INTERNAȚIONALĂ DE FOTOGRAFIE CALCUTTA / KOLKATA, 2017

JURIU MAROC, 2015

134

SRI LANKA, 2018

JURIU "PLANET AWARD", ARABIA SAUDITĂ, 2019

NUMELE / NAME:

PANTEA TEODOR RADU - Data şi locul naşterii: 21 februarie 1953, Oradea / Born on February 21, 1953, Oradea, Romania - Absolvent al Liceului de cultură generală nr. 2 din Oradea, promoţia 1972 şi al Facultăţii de Industrie Alimentară din cadrul Univesităţii Galaţi, promoţia 1977 / Graduated on the High School nr. 2, Oradea, 1972 and of the Faculty of Food Technology, University of Galați, 1977, Romania - Absolvent al Universităţii din Oradea, departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic, domeniu „Pedagogic, cursuri de masterat, specializarea şi formarea profesorilor” / Graduated of the University of Oradea, master classes for teachers’ specialization, 2004 - Doctor în istorie, cu o temă de istorie a fotografiei, al Facultăţii de Istorie şi Geografie din Oradea din 2006. Tema lucrării: „Mişcarea fotografică din România. Saloanele de artă fotografică din perioada 1945 - 2003” / Doctor in photographic history, Faculty of Histroy and Geography, University of Oradea, 2006, Romania - Lector univ. Dr. în cadrul Universității din Oradea, Facultatea de Arte Vizuale, lector la disciplina „Foto Art” şi „Fotojurnlism” în cadrul Facultăţii de Istorie, Relaţii

Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din 1995 până în prezent / University lecturer of photography, Faculty of Visual Arts and photojournalism, Faculty of Journalism, University of Oradea, since 1995 - Absolvent al Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, cursuri de masterat „Sculptură şi ambient”, 2011 / Graduated of the Faculty of Visual Arts, master classes „Sculpture and Ambient”, University of Oradea, 2011 - Practicant al fotografiei din anii de şcoală primară / I’m making photography since about 55 years Participant in 558 saloane internaționale de artă fotografică și 103 saloane naționale / Participant in 558 international salons of photographic art and in 103 national ones Distins cu 312 premii și mențiuni în saloane internaționale de artă fotografică și peste 60 în saloane naționale / Awarded with 312 prizes and mentions in international salons of photographic art and more than 60 in national ones 126 Expoziții personale de fotografie în România și Turcia, India, Polonia, Iran, Serbia, Uzbekistan, Israel, Bulgaria, Ungaria, Australia, Egipt, Grecia, SUA, Bosnia-Herțegovina, Republica Moldova, Ucraina, Italia, Rusia, Lituania / 126 personal exhibitions of photography in Romania, Turkey, Poland, Iran, Serbia, Uzbekistan, Israel, Bulgaria, Hungary, Australia, Egypt, Greece, USA, Bosnia-Herzegovina, Moldavia, Ukraine, Italy, Russia, Lithuania Expoziții de grup: peste 95. Nu este menționată lista lor amănunțită. / More than 95 group exhibitions. Their detailed list is not mentioned. Jurii internaționale de artă fotografică: 112 în România, Bulgaria, Polonia, Serbia, Turcia, Ungaria, Ucraina, SUA, Egipt, India, Macedonia, Canada, Maroc, Kenya, Sri Lanka / 112 international juries of photographic art in Romania, Bulgaria, Poland, Serbia, Turkey, Hungary, Ukraine, USA, Egypt, India, Macedonia, Canada,

135

Maroc, Sri Lanka, Kenya Jurii naționale: 12 / 12 national juries Participant cu fotografii în 32 expoziții și saloane de arte plastice, în calitate de membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România / Participant with photographs in 32 exhibitionsand salons of Visual Art as a member of the National Union of Plastic Artists of Romania Tabere de creație și expoziții de fotografie cu studenții Facultății de Arte Vizuale din Oradea, în perioada 1998-2016 / Creation camps, exhibitions and workshops with the students of the Faculty of Visual Arts from Oradea, between 1998 - 2016 Declarat ca primul clasat pe Universitatea din Oradea în anul 2012, pe baza punctajului acumulat / Classified on the first place in the University of Oradea due to the international activity, 2012. Acțiuni naționale și internaționale / National and International actions. - Participant la reuniunea internaţională de fotografie „Aspecte ale Fotografiei Balcanice” organizat de către Centrul Fotografic din Thessaloniki, Grecia, 2001 / Participant in the International meeting “Aspects of Balkan Photography”, Thessaloniki, Greece, 2001. Exhibitions “Aspects of Balkan Photography” organized by the Photographic Centre of Thessaloniki, Greece, 2001. - Participant în iunie 1990 la Seminarul Internaţional de Artă Fotografică de la Nyregyhaza (Ungaria), la Tabara Internaţională de Artă Fotografică Kazinczbarcika (Ungaria) iulie 1996 şi la Tabăra de Fotografie “Fotofiesta” Lozenetz (Bulgaria) / Participant in the photographic camps: Nyregyhaza, Hungary, 1990, Kazinczbarcika, Hungary, 1996 and „FOTOFIESTA” Lozenetz, Bulgaria - Participant la cea de-a 5-a Reuniune Europeană a Artiştilor Fotografi, Oradea România 2004 şi la Simpozionul „Carol Popp de Szatmary”, Cluj-Napoca, cu referatul „Pentru o definire a imaginii procesate” / Participant in the 5th European

136

Reunion of Photographers Oradea Romania, with the paper “For a definition of the processed image”. The same paper has been presented at the “Carol Popp de Szathmary” Symposium, Cluj Napoca, Romania, 2004 - Participant la a cea de-a 6-a Conferinţă Internaţională de Fotografie, Calcutta, India, 2002 / Participant at the 6th International Photographic Conference, Kolkata, India 2002 - Participant la mai multe tabere de creaţie organizate în România / Participant in photographic camps organized in Romania: Beiuş, Arieşeni, Remeţi, Copşa Mică, Sâmbra Oilor, Râmetea, Muntele Găina şi Roşia Montană, în perioada 1980 - 2004 - Invitat pentru a susţine un curs de fotografie (tema „Fotografie Stradală”) în cadrul Technological Educational Institute (TEI), Program Erasmus, Atena, Grecia, mai 2010 / Visiting teacher in Technological Educational Institute (TEI), Erasmus Program, (Themes of the lectures: “Street photography”), Athens, Greece, May 2010 - Workshop internaţional de fotografie „Rivne. La Intersecţii Europene”, Ucraina, august-septembrie, 2011 / Workshop “Rivne. On European Crossroads”, Ukraine, August-September, 2011 - Conferinţă pe tema ”Fotografia stradală” în cadrul “Shooting Club Photographers Group”, Cairo, Egipt, decembrie 2012 / Photographic conference ”Street Photography” in the ”Shooting Club Photographers Group” Cairo, Egypt, December 2012 - Participant la cea de-a 11-a Conferinţă Internaţională de Fotografie, Calcutta, India, 2017 / Participant at the 11th International Photographic Conference, Kolkata, India, 2017 - Participant la Festivalul Internaţional de Fotografie ”Shiraz Today”, Shiraz, Iran, mai 2017 / Invited at the “SHIRAZ TODAY” International Photo Festival, Shiraz, Iran, May 2017 - Două conferințe, „J. D. A Perera Gallery”, organizate în cadrul National Association of Photography Sri Lanka, Colombo, 2018 / Two conferences „J. D. A Perera Gallery”, organized in the National Association of

Photography Sri Lanka, Colombo, iunie 2018 - Tabara Internaționala de fotografie “World Photographers See Luoyang”, Luoyang, China, 2019 / International photo camp World Photographers See Luoyang”, Luoyang, China, 2019 Distincţii şi recunoaşteri naţionale şi internaţionale / National and international distinctions and recognitions - Membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAFR), din 1980 / AAFR Member since 1980 - Artist al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică AFIAP 1997 / AFIAP since 1997 - Membru al organizaţiei internaţionale “Image Sans Frontière” ISF 1996 - 2002. Distins in anul 1999 cu distincţia „Exposant Distingué d’Image Sans Frontière” (ED.ISF) / ED.ISF since1999. Distins în anul 2001 cu distincţia “Exposant Honorable d’Image Sans Frontière” (EH.ISF) / EH.ISF since 2001 - Membru al Societăţii Americane de Fotografie (PSA) până în 2015. PSA Member till 2015. Distins în anul 2000 cu titlul PSA* la secţiunea “Diapozitiv color” şi în anul 2001 cu titlul PSA* la secţiunea “Fotografie” / PSA*, Color Slides Division since 2000 and PSA*, Photography Division since 2001 - Distins cu titlul PSA** la secţiunea „Fotografie”, 2003 şi PSA** la secţiunea „Fotojurnalism”, 2003 / PSA**, Pictorial Print Division since 2003, PSA**, Photojournalism Division since 2003 - Membru al Image Colleagues Society, California (ICS), SUA; distincţii Fellowship, Associate şi Honour ICS (F.ICS, AICS şi Hon. ICS). Reprezentant de onoare ICS pentru România din iunie 2001. Honorary Fellow (Hon.F. ICS) din 2005 / ICS (Image Colleague Society, California, USA): Fellowship (F.ICS), Associate (AICS), Hon.ICS and Overseas Honorary Representative, ICS Romania since 2001. Honorary Fellow of ICS (Hon.F.ICS) since 2005 - Distins cu tiltlul de Excelenţă a organizaţiei United States Photographic Alliance (E.USPA), SUA, 2005 / United States Photographic Alliance: Excellence (E.USPA), since 2005 - Membru de Onoare al SWAN Ladies

Photo Club, California, USA (F.SWAN, Hon.F.SWAN), SUA, 2005 / SWAN Ladies Photo Club, California, USA: Fellowship (F. SWAN) and Honorary Fellow (Hon. F. SWAN), since 2005 - Distins cu titlul de Excelenţă al Federaţiei Multiculturale de Artă Fotografică, E.FMPA, California, SUA, 2001 / FMPA (Federation Multicultural Photographic Art, California, USA) honour of excellence E.FMPA, since 2001 - Distincţia de Excelenţă a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică EFIAP, 2001 / EFIAP since 2001 - Membru de onoare al Asociaţiei Fotografice Dum Dum (Hon.F.PAD), Calcutta, India, 2002 / HonFPAD Honorary Fellowship of the Photographic Association of DUM DUM Calcutta, India, 2002 - Membru de onoare al Fotoclubului „Dan-Mihai Călinescu», Craiova, 2003 / HonFCMDC Honorary Membership of the “Mihai-Dan Călinescu” Photoclub Craiova Romania, since April 2003 - Membru de onoare a Fotoclubului „Târgu Mureş”, Târgu Mureş, România / Honorary Member of the Photo Club “Târgu Mureş”, Târgu Mureş, Romania - Distins cu Medalia Onorifică a Asociaţiei Autorilor din Fotocluburile Republicii Polone (afiliată FIAP), 2003 / Distinguished with the Honourable Medal of the Association of Authors Polish Republic’s Photoclub, July 2003 - Membru de onoare al Iranshahr Photographic Society, Iran (Hon.IPS), 2004 / HonIPS Honorary Membership of the Iranshahr Photographic Society, Iran 2004 - Membru de onoare al Federaţiei Sârbe de Fotografie şi Cinematografie (HonFKSS), 2005 / HonFKSS Honorable Membership of the Photo and Cineastes Federation of Serbia, 2005 - Distincţia de Excelenţă a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică Bronz EFIAP/b / EFIAP/b since 2006 - Distins cu titlul de Maestru (Master USPA) al United States Photographic Alliance, SUA, 2007 / Master USPA granted by the United States Photographic Alliance, SUA, 2007 - Distins cu titlul de Reprezentant de

137

Onoare pe Viaţă peste Hotare al Image Colleague Society, California, SUA , 2007 / Honorary Life Overseas Representative nominated by the Image Colleague Society, California, USA - Maestru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (M.AAFR) din decembrie 2008 / M.AAFR Master of The Romanian Association of Photo Artists (AAFR) since December 2008 - Distins cu titlul PSA*** la Diviziunea Imagine Proiectată a Societăţii Americane de Fotografie (PSA) / PSA***, Colour Projected Image Division since April 2010 - Distins cu Diploma de Excelenţă Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, 2010 / Diploma of Excellency of the Romanian Ministry of Culture, 2010 - Distincţia de Excelenţă a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică Argint (EFIAP/s), 2011 / EFIAP/s, 2011 - Desemnat Membru Deplin al International Freelance Photographer Union (IFPU) şi reprezentant pentru România şi Europa / Designated as a Full Member and Regional Manager for Europe of the International Freelance Photographer Union (IFPU). - Distincția Hon.AAFR acordată de Asociația Artiștilor Fotografi din România, 2013 / Hon.AAFR distinction of the Association of Photographer Artists of Romania, since 2013 - Distincția HonTAMA a Clubului Fotografic TAMA, Cipru, 2013 / HonTAMA distinction of the TAMA Photographic Club, Cyprus, 2013 - Distins cu titlul “HONORARY ASSOCIATE of PERSONA-International (Hon. API)” de către NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 / “HONORARY ASSOCIATE of PERSONAInternational (Hon. API)”, NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 - Distins cu “The HONORARY LIFETIME MEMBERSHIP PERSONA-International” de către NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 / “The HONORARY LIFETIME MEMBERSHIP PERSONA-International”,

138

NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY (NAP), Cultural Centre of KOLKATA, Govt. of West Bengal, India, 2014 - Membru al FotoClubului “ ProArad” din 2014 / Member of FotoClub “ ProArad” since 2014 - Membru pe un an al “Caroun Photo Club”, Vancouver, Canada, 2014 / One year member of “Caroun Photo Club”, Vancouver, Canada, 2014 - Membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Oradea, 2014 / Probationer Member of the Union of Plastic Artists of Romania, Oradea Branch, since 2014 - Distins cu HONORARY FELLOW (HON. FPSBP) de către Photoart Society Batu Pahat, Johor, Malaysia, 2015 / Awarded an HONORARY FELLOW (HON.FPSBP) by the Photoart Society Batu Pahat, Johor, Malaysia, 2015 - Distins cu „Grand Master ICS” (GMICS) de către Image Colleague Society Int., SUA 2015 / Awarded a „Grand Master ICS” (GMICS) by the Image Colleague Society Int., SUA 2015 - Distins cu Best Photographer ICS (BPICS) de către Image Colleague Society Int., SUA 2015 / Awarded a Best Photographer ICS (BPICS) by the Image Colleague Society Int., SUA 2015 - Distins cu HON.FPSG de către Pakistan Salon Group (PSG), 2015 / Awarded a HON. FPSG of the Pakistan Salon Group (PSG), 2015 - Distins cu Honorary Fellow (Hon.FUPHK) de către United Photographers Hong Kong, 2016 / Awarded a Honorary Fellow (Hon.FUPHK) by the United Photographers Hong Kong, 2016 - Distins cu Master Exhibitor M.E. UPHK de către United Photographers Hong Kong, 2016 / Awarded a Master Exhibitor M.E. UPHK by the United Photographers Hong Kong, 2016 - Desemnat Reprezentant de Onoare (Hon.CR.UPHK) pentru România al United Photographers Hong Kong, 2016 / Nominated as a Honorable Country Representative for Romania by the United Photographers Hong Kong, 2016 - Membru pe viaţă al United Photographers

Hong Kong, 2016 / Awarded a Life Member of the United Photographers Hong Kong, 2016 - Distins cu Honorary Fellowship (Hon. SAP) de către Sigma Art Photography, Hyderabad, India, 2016 / Awarded a Honorary Fellowship (Hon.SAP) by the Sigma Art Photography, Hyderabad, India, 2016 - Distins cu Honorary Excellence of Persona – International (National Academy of Photography), Kolkata, India, 2016 / Awarded a Honorary Excellence of Persona – International (National Academy of Photography), Kolkata, India, July 2016 - Distins cu Honorary Fellowship (Hon. FIVAF), Indian Visual Arts Foundation, Calcutta, India 2016 / Awarded a Honorary Fellowship (Hon.FIVAF), Indian Visual Arts Foundation, Calcutta/Kolkata, India 2016 - Distins cu Honorary WPH (Hon.WPG) de World of Photography Group, 2016 / Awarded a Honorary WPG (Hon.WPG) of World of Photography Group, 2016 - Distins cu Honorary Fellow (Hon.FWPG) de World of Photography Group, 2016 / Awarded a Honorary Fellow (Hon.FWPG) of World of Photography Group, 2017 - Distins cu Master of Sigma Academy of Photography (M.SAP), India, 2017 / Awarded a Master of Sigma Academy of Photography (M.SAP), India, 2017 - Membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Oradea, 2018 / Full Member of the Union of Plastic Artists of Romania, Oradea Branch, since 2018 - Distins cu Hon.PESGSPC și Grand Progress Award (GPA.PESGSPC) de către PASCAL English School and Greek School Photographic Club, 2018 / Awarded Hin. PESGSPC and Grand Progress Award (GPA. PESGSPC) by PASCAL English School and Greek School Photographic Club, 2018 - Distins cu Honorary Excellence ICS/USPA/ SWAN International USA/FMPA (Hon. Excellence IUSF, 2018 / Awarded Honorary Excellence ICS/USPA/SWAN International USA/FMPA (Hon. Excellence IUSF), 2018 - Membru în Colectivul de Directori (ICS Board of Directors) al “Image Colleague Society International”, California, USA,

http://www.icsphoto.us/home/welcome-tohome. / Member in the Board of Directors of “Image Colleague Society International”, California, USA, http://www.icsphoto.us/ home/welcome-to-home - Distins cu Honorary Campina Photographic Exhibitions Society (HonCPE), Câmpina, România, 2018 / Awarded Honorary Campina Photographic Exhibitions Society (HonCPE), Câmpina, România, 2018 - Distins cu Honorary Fellow (Hon.FSPAS), Sarawak Photo-Art Society, Malaysia, 2018 / Honorary Fellow (Hon.FSPAS), Sarawak Photo-Art Society, Malaysia, 2018 - Distins cu Fellow Asia Photographers Union Singapore (FAPU), 2019 / Awarded Fellow Asia Photographers Union Singapore (FAPU), 2019 - Distins cu HONORARY EXHIBITOR (HON. EICS/PSBP) de către Photoart Society Batu Pahat, Johor, Malaysia, 2019 / Awarded HONORARY EXHIBITOR (HON.EICS/PSBP) by Photoart Society Batu Pahat, Johor, Malaysia, 2019 - Distins cu “Meritul Cultural”,acordat de Consiliul Local și Primăria Municipiului Vulcan, Nedeea Vulcăneană ediția a 47-a, Vulcan, România, 2019 / Awarded “Cultural Merit” distinction by the Townhall of Vulcan City, festival “Nedeea Vulcăneană”, 47th edition, Romania Distins cu Life Membership, Asia Photographers Union, 2019 http://member.asiapu.com/gallery/ / Awarded Life Membership, Asia Photographers Union, 2019 - Distins cu Honorary Master World Photography Group (Hon.MWPG), Arabia Saudită, 2019 / Awarded Honorary Master World Photography Group (Hon.MWPG), Saudi Arabia, 2019 - Distins cu Honorary Master, Image Colleague Society (Hon.MICS), SUA 2019 / Awarded Honorary Master, Image Colleague Society (Hon.MICS), USA 2019 - Distins cu Gold Exhibitor of Asia Photographers Union (GAPU) / Awarded Exhibitor of Asia Photographers Union (GAPU) - Desemnat Honorary Advisor (20202021) of Professional Photographers

139

International Hong Kong 2019 / Designated Honorary Advisor (2020-2021) of Professional Photographers International Hong Kong 2019 - Confirmat ca Master Photographer (Fine Art) of Professional Photographers International Hong Kong 2019 / Certified Master Photographer (Fine Art) of Professional Photographers International Hong Kong 2019 Confirmat ca Certified Master Photographer (Documentary/Pictorial) of Professional Photographers International Hong Kong 2019 / Certified Master Photographer (Documentary/Pictorial) of Professional Photographers International Hong Kong 2019 - Distins cu „Honorary Grand Master Fellowship Green Go Club,” (Hon.GMGNG), Kolkata, India 2020 / Awarded „Honorary Grand Master Fellowship Green Go Club,” (Hon.GMGNG), Kolkata, India 2020 - Distins cu „Honorary Fellowship of Photography is My Passion,” (PMP) (Hon. PMP), Kolkata, India 2020 / Awarded „Honorary Fellowship of Photography is My Passion,” (PMP) (Hon.PMP), Kolkata, India 2020 - Distins cu „Honorable Grand Master Distinction, Pharaohs International photographic Club” (PIPC) (Hon.GMPIPC), Alexandria, Egipt 2020 / Awarded „Honorable Grand Master Distinction, Pharaohs International photographic Club” (PIPC) (Hon.GMPIPC), Alexandria, Egypt 2020 - Distins cu „Honorable Fellowship of Artwork Photography Foundation” (Hon. APF), Mumbay, India 2020 / Awarded „Honorable Fellowship of Artwork Photography Foundation” (Hon.APF), Mumbay, India 2020. - Distins cu „Honorary Promoter International Photography” (Hon.PIP.ICS), Image Colleague Society International USA, 2020 / Awarded „Honorary Promoter International Photography” (Hon.PIP.ICS), Image Colleague Society International USA, 2020. - Distins cu „Honorary Grand Master World of Photography Group”, (Hon.G.MWPG), Arabia Saudită, 2020 / Awarded „Honorary

140

Grand Master World of Photography Group”, (Hon.G.MWPG), Saudi Arabia, 2020 - Distins cu „Grand World Photographer”, Image Colleague Society (GWP.ICS), USA, 2021 / Awarded „Grand World Photographer”, Image Colleague Society (GWP.ICS), USA, 2021 - Distins cu Hon.FELLOWSHIP, APA (Hon. FAPA) de Andhra Pradesh Photography Akademi (A. P. , INDIA), Vijayawada, India 2021 / Awarded Hon.FELLOWSHIP, APA (Hon.FAPA) de Andhra Pradesh Photography Akademi (A. P., INDIA), Vijayawada, India 2021. - Distins cu „Grand Master de Sigma Academy of Photography” (GM.SAP), 2021 / Awarded „Grand Master de Sigma Academy of Photography” (GM.SAP), 2021 - Distins cu „Honorary Master ICS” (Hon. MICS) de Image Colleague Society, SUA 2021 / Awarded „Honorary Master ICS” (Hon.MICS) de Image Colleague Society, SUA 2021 Distins cu „Global Excellence Photographer” – International Photography Distinction GEP.SAP, Sigma Academy of Photography, Hyderabad, India 2021 / Awarded „Global Excellence Photographer” – International Photography Distinction GEP.SAP, Sigma Academy of Photography, Hyderabad, India 2021 - Distins cu „Honorary Excellence of World Photography Group” (Hon.E.WPG), Arabia Saudita, 2021 / Awarded „Honorary Excellence of World Photography Group” (Hon.E.WPG), Saudi Arabia, 2021. Am depășit punctajul pentru distincția EFIAP/gold dar, din cauza abuzurilor Asociației Artiștilor Fotografi din România și a comportamentului lipsit de respect al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP), NU VOI SOLICITA DISTINCȚIA / I have exceeded the conditions for the EFIAP/gold distinction, but because of the abuses of the Romanian Photographers Association (AAFR) and the non-respectful behavior of the International Federation of Photographic Art (FIAP), I WON’T APPLY FOR THE DISTINCTION !!

- Lucrări în colecţii particulare, muzeale şi ale unor organizaţii de profil din România, Turcia, Germania, Polonia, Serbia, Grecia, Ungaria, Uzbekistan, India, SUA, Mexic, Israel, Croatia, Ucraina, Spania, Egipt, Dubai, R. Moldova, Macedonia, Bosnia-Herțegovina, Bangladesh, Sri Lanka, Portugalia, Danemarca, Iran, Argentina, Rusia, Lituania / Works in privat collections, in museum collections and collections of photographic organizations from Romania, Turkey, Germany, Poland, Serbia, Greece, Hungary, Uzbekistan, India, USA, Mexic, Israel, Croatia, Spain, Egypt, Dubai, Moldavia, Macedonia, Bosnia-Hercegovina, Bangladesh, Sri Lanka, Portugal, Denmark, Iran, Argentina, Russi, Lithuania - Lucrări în portofoliul Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (FIAP) / Works in the portfolio of FIAP - Colecţia „Auschwitz - Tărâm al Tacerii” (63 imagini) în portofoliul Muzeului Luptătorilor din Ghetouri, Lochamei Haghetaot, Israel / Collection „Auschwitz – Realm of Silence” (64 prints) in the portfolio of the Museum og Ghetto Fighters, Lochamei Haghetaot, Israel - Colecția ”Sic Transit... „ (40 de imagini) în portofoliul Bibliotecii din Alexandria, Egipt / Collection ”Sic Transit... „ (40 prints) in the portfolio of the Bibliotheca Alexandrina, Alexandria, Egypt - Colecţii în portofoliul Fotoclubului din Varese, Italia / Collections in the portfolio of the Varese Photoclub, Italy

Sud Africană, 37 Qatar, 38. Mexic, 39. Marea Britanie, 40. Emiratele Arabe Unite, 41. Suedia, 42. Belgia, 43. Rusia, 44. Vietnam, 45. Egipt, 46. R. Moldova, 47. Germania, 48. Cipru, 49. Irlanda, 50. Elveţia, 51. Muntenegru, 52. Bangladesh, 53. Arabia Saudita, 54. Insulele Baleare, 55, Insulele Baleare-Menorca, 56. Olanda, 57. Armenia, 58. Malaysia, 59. Indonesia, 60. Tajikistan, 61. Panama, 62. Franța, 63. Kyrgyzstan, 64. Norvegia, 65. Georgia, 66. Azerbaijan, 67. Benin, 68. Nepal, 69 Hong Kong, 70. Portugalia, 71. New Zeeland, 72. Singapore, 73. Bhutan, 74. Guatemala, 75. Estonia, 76. Luxembourg, 77. Ethiopia, 78. Islanda

Dr. Teodor Radu Pantea EFIAP/silver, EH.ISF, PSA***(CPID), PSA**(PPD), PSA**(PJ), Hon.ICS, F.ICS, AICS, Hon.F.PAD, Hon.F.ICS, E.USPA, F.SWAN, Hon.F.SWAN, E.FMPA, Hon.IPS, Hon.F.PAD, HonFKSS, M.AAFR, HonTAMA, Hon.AAFR, Hon.API, UAPR, Hon.FPSBP, BPICS, GMICS, Hon. FPSG, Hon.SAP, Hon.FUPHK, M.E.UPHK, Hon.CR.UPHK, Hon.EPI, Hon.FIVAF, Hon.WPG, Hon.FWPG, M.SAP, , Hon. PESGSPC, GPA.PESGSPC, Hon.E.IUSF, HonCPE, Hon.FSPAS, FAPU, Hon.EICS/ PSBP, Hon.MWPG, Hon.MICS, F.HKNPS, Hon.F.HKNPS, CMP.PPI (Fine Art and Documentary/Pictorial), Honorary Advisor PPI (2020-2021), Hon.GMGNG, Hon.FPMP, Hon.GMPIPC, Hon.APF, Hon. PIP.ICS, Hon.G.MWPG, GWP.ICS, Hon. MICS, Hon.FAPA, GM.SAP, GEP.SAP, Ţări în care mi-au fost expuse lucrările: Hon.E.WPG, Ex- M.AAFR, Ex- Hon.AAFR / Countries where my pictures have been exhibited: 1. România, 2. Ungaria, 3. Bulgaria, 4. Polonia, 5. Croaţia, 6. Macedonia, 7. India, 8. Iran, 9. Irak, 10. Taiwan, 11. Slovenia, 12. SUA, 13. San Marino, 14. Italia, 15. _______________________________________ Turcia, 16 Sri Lanka, 17. Argentina, 18. Canada, 19. Spania, 20. Brazilia, 21. Grecia, E-mail: teodor.pantea@gmail.com 22. Austria, 23. Republica Srpska, Bosnia www.teodorpantea.blogspot.com & Herţegovina, 24, China, 25. Republica teodorradupantea.zenfolio.com Dominicană, 26. Curaccao, 27. Cuba, Album „Oglinda Memoriei” https://issuu. 28. Serbia, 29. Ucraina, 30. Slovacia, 31. com/vertigoro/docs/album_pantea_web Japonia, 32. Uzbekistan, 33. Finlanda, https://www.wpg-n.com/teodor-pantea-ro34. Israel, 35. Australia, 36. Republica mania

141

JURIZARE VARANASI, 2017, CU OVI D. POP ȘI MADHU SARKAR

142

VARANASI, 2017

JURIU SALON INTERNAȚIONAL "BARÁTSÁG HIDJA", KAPOSVAR, UNGARIA, 2010

LUOYANG, CHINA, 2019

JURIU INTERNAȚIONAL "ONYX" CÂMPINA, ROMÂNIA, 2019

JURIU INTERNAȚIONAL NATIONAL ACADEMY OF PHOTOGRAPHY & PERSONA-INTERNATIONAL, CALCUTTA, INDIA, 2019

LUOYANG, CHINA, 2019 CU NELU SCRIPCIUC ȘI NORMAN LAU

SHANTINIKETAN, INDIA, 2002

CALCUTTA/KOLKATA 2002

143

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, ISTANBUL, 1999

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, COLOMBO, SRI LANKA, 2018

144

SHIRAZ, IRAN, 2017

VARANASSI, INDIA CU OVI D POP ȘI MADHU SARKAR

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, COLOMBO, SRI LANKA, 2018, CU WIMAL AMARATUNGE

145

LUOYANG, CHINA, FOTO: GIUSEPPE SABELLA

EXPOZIŢIE PERSONALĂ, "ABSTRACT" ,VARESE, 2019 EXPOZIŢIE PERSONALĂ, "SIC TRANSIT...", CHIȘINĂU, REP. MOLDOVA, 2013

EXPOZIŢIE PERSONALĂ, "QUADRATE", TASHKENT, UZBEKISTAN, 2018

146

CALCUTTA/KOLKATA, 2017

TABĂRĂ DE CREAŢIE CĂSOAIA, ROMÂNIA, 2017

JURIU SALON INTERNATIONAL KUMANOVO, MACEDONIA, 2013

EXPOZIȚIE PERSONALĂ, RZEZSOW, POLONIA, 2003

"Photography, as a powerful medium of expression and communications, offers an infinite variety of perception, interpretation and execution." Ansel Adams

147

148