http://www.terapii-naturiste.com organismul ca întreg si ca structuri componente, ajungindu-se pina la nivel celular. Din perspectiva cimpurilor de torsiune, omul este considerat unul dintre sistemele complexe cu spin. Complexitatea spatiala si de frecvente a acestui cimp de torsiune este determinata de diversitatea uriasa a substantelor chimice din compunerea corpului uman, de complexitatea distributiei lor si, de asemenea, de complexitatea dinamicii transformarilor biologice, ce se desfasoara în procesul metabolismului. Fiecare om poate fi considerat o sursa (un generator) de cimp de torsiune strict individual. Acest cimp de torsiune determina o polarizare de spin în mediul înconjurator pe o raza finita, contine informatii privind acest om si produce o copie a sa atit pe îmbracaminte, cit si în vacuumul fizic. O consecinta rezultata din teoria cimpurilor de torsiune este faptul ca cimpul de torsiune uman (atit cel general, cit si cele particulare - locale) va interactiona cu alte cimpuri de torsiune. Astfel, cimpul de torsiune generat de gindurile, sentimentele, dorintele si nazuintele fiecaruia dintre noi este resimtit de cei din jur pina la nivel celular. Cimpul general de torsiune uman este dextrogir, doar într-un caz la citeva milioane acest cimp este levogir. Omul are posibilitatea de a influenta propriul cimp de torsiune. Aceasta influenta se poate realiza prin intermediul proceselor biochimice, ce modifica structura particulelor cu spin din care este alcatuit omul. Cu ajutorul acestor procese biochimice se poate schimba momentul de spin si astfel se poate schimba cimpul de torsiune radiat. De exemplu modificind ritmul respirator la inspir - expir (deci modificind raportul între bioxidul de carbon si oxigen) se poate realiza preponderenta radiatiei unui cimp de torsiune dextrogir sau levogir, desi în starea normala acest cimp este dextrogir. Astfel, retinerea respiratiei la expir pentru un minut dubleaza intensitatea acestui cimp, iar retinerea respiratiei la inspir schimba polaritatea acestui cimp. Interactiunea dintre cimpurile de torsiune si om, considerat atit un generator, cit si un receptor biologic al unor asemenea cimpuri, se poate examina pe baza urmatorului model de functionare al mecanismelor cerebrale. Se presupune ca creierul este un mediu amorf, ce are libertate în dinamica structurilor de spin. Modificarea acestei structuri de spin în procesul gindirii modifica cimpul de torsiune emis de creier. În procesul gindirii au loc procese biochimice, iar structurile moleculare astfel aparute realizeaza un proces dinamic de spin, ce genereaza o radiatie de torsiune. Astfel, creierul este un emitator de cimp de torsiune, ce polarizeaza vacuumul fizic înconjurator. În cadrul unei practici mentale de terapie complementara se creeaza o situatie în care creierul este supus actiunii unei directive de însanatosire mentale, existenta în forma unui cimp de torsiune dextrogir fie extern, fie generat de propria gindire. Acest cimp polarizeaza vacuumul fizic în regiunea capului si realizeaza polarizarea de spin a particulelor elementare din constitutia creierului, întelegind prin acest lucru ca spinul particulelor creierului adopta un sens de rotire, conform sensului de rotire al cimpului de torsiune. Cercetarile efectuate au aratat ca cimpurile de torsiune dextrogire actioneaza favorabil asupra omului, daca nu depasesc un anumit prag de sensibilitate. Actiunea cimpurilor de torsiune levogire este favorabila doar în doze homeopate. Daca intensitatea lor este comparabila cu intensitatea de fond a omului, ele devin nocive. În acest context si datorita existentei unor legaturi structurale atit între diferitele elemente constitutive ale creierului, cit si între acesta, considerat ca un întreg, si celelalte sisteme ale organismului, directiva de însanatosire este transformata în reflexe biochimice ale întregului organism. În particular, reflexele aparute în urma acestei directive a scoartei cerebrale, se transforma în procese neurochimice si hormonale, trecind prin hipotalamus, ce este raspunzator de multe sisteme ale organismului, inclusiv cel imunitar. Printre sistemele chimice controlate de hipotalamus se numara si procesul de generare a unui mare numar de neuropeptide, inclusiv endorfine, cu actiune sedativa si calmanta. Neuropeptidele manifesta un caracter dual: uneori se comporta ca hormoni (substante chimice, ce determina modificari în functionarea organismului), alteori ca neurotransmitatori (substante chimice ce determina modificari în functionarea creierului). Actionind ca neurotransmitatori în creier, neuropeptidele asigura initierea unor noi cai si retele neuronale, si a unor noi reflexe. Astfel, o doza mare de neuropeptide are asupra creierului o actiune similara ca o doza mare de substante psihotonice, creind posibilitatea receptarii mai complete a lumii. Cu alte cuvinte, are loc o marire importanta a volumului de informatii prelucrate de
Page 68 / 87 Copyright 2011, Dan Paunescu