folclor rom창nesc contemporan. (mainly)
Cât de complexă poate să fie imaginea transmisă de sunet? Cât de mult dintr-o persoană se regăseşte în muzica pe care o crează? Cum şi-i imaginează nişte străini pe-ai noştri Şuie Paparude, ascultându-le o singură piesă şi neuitându-se la nicio fotografie a lor:
Paparude boy(s) text de Justin Pickard ilustraţie de Gareth Martin
Piraţi săraţi sub cerul încărcat ca o flintă. Norii gonesc deasupra noastră. Aerul are gust electric; o geană de ozon care-ţi arde papilele. Vikingii aveau o barcă făcută din unghiile de la mâinile şi picioarele celor morţi, acesta este însă un adevărat petrolier. Ţesut din sample-uri de tobe furate, din dreadlocks şi cartuşe de puşti sovietice, stă adânc înfipt în apă, cu totul fantomatic şi de plumb. Haina ta de piele cerată miroase a saramură. Nu că le-ar păsa, desigur: în timp ce melodia lor se strecoară în lumea ta; pentru ei, tu eşti o jumătate de şoaptă pierdută în furtună. Un scâncet jalnic, înecat în hidrocarburile strălucitoare ale basului lor letal. Steagul lor, ciocanul şi secera, este vinil vopsit în flower power şi cannabis. Se unduieşte în vânt, odată cu muzica, ca o iluzie peste vas. Imagini ocazionale, largi şi violente. Te întorci, îngrozit de o senzaţie de frică pentru carnea ta.
Iniţial sunt trei nemernici; mişcarea în fundal sugerează însă că sunt mai mulţi veghind vasul, dar primii sunt cei care contează. Primul este palid ca gheaţa care se topeşte. Pupilele lui se mijesc ca acele cu gămălie într-o baltă de limfă care se usucă rapid. Ţeste rase. Nas acvilin. O vestă pătată de transpiraţie, culoarea şi textura unei plase de peşte uzate. Domnul cu numărul doi este orice altceva în afară de blând. Faţa lui este rănită; pieptul gol acoperit de cicatrici. Păr negru de cărbune lins pe contururile craniului său. Doc Martens, ochelari de aviator mult prea mari, eşarfă de arab de culoarea plăcilor cu circuite integrate. Nu-i vezi ochii. A treia figură este o fată. La limită, ai zice că e somaleză. Tronează asupra celorlalţi. În timp ce ei urlă şi strigă, gura ei rămâne închisă, braţele ei ferm încrucişate. Furtuna îi intră prin păr în timp ce se uită la tine…nu, prin tine.
Trei perechi de dinţi strălucesc în întuneric: „Rewind, rewind“. Ai vrea tu să poţi.
44
45