pe o parte sl fie insemnat stinjenul, iar pe cealaltI cotul pentru mIsurarea buvi1or33'.
In Moldova, w cum am aritat mai sus, cotul este amintit
la mijlocul secolului al XV-lea, in privilegiile comerciale
acordate negustorilor brasoveni. In documentele interne, cotul apare insä: mult mai tirziu, spre sfirsitul secolului al )(-. VI-lea332.
cu màsurate de obicei cu cotul In afarl de vesáturi acest instrument se mai má'surau uneori si locurile de cassi sau
de dughene, indeosebi la orase. La 8 octombrie 1794, niste
teslari si pietrari din Iasi m'Isurau astfel locul de dugheni
dup5. rinduiala mestesugului lor", gIsind 1912 cOti333. Alteori, cu cotul se m'äsura adincimea unor sanyuri sau gropi, lungimea scindurilor etc. Astfel, Dimitrie Cantemir ne informeazI
a Valul lui Traian avea pe vremea sa o adincime de 12 co;i (cubitos)334, iar la 1803, la c15.direa bisericii din LarOseni, s-au utilizat 52 de talpi de lemn avind o lungime de cite 19 covi si lAimea de o palm05. Qtre sfirsitul secolului al XVIII-lea, este amintit In documente si cotul domnesc336, probabil ca urmare a intervenviei domniei in reglementarea acestei msásuri. In aceastI vreme erau
folosite si in Moldova dousá feluri de coti: cotul ob4nuit, cel vechi si cotul hale p337, care avea o dimensiune ceva mai mare. In aceeasi vreme, ca si mai tirziu de altfel, documentele amin-
tesc si de arfin, care era o rnà'sur51 ruseasd., mai mare decit cotul, egará cu 0,718 m. La 1860, municipalitatea din Botosani constata astfel o mare deosebire dintre arsinul folosit la m'ásurarea postavului si cotul de pinZárie, care era mai mic338. 381 Arh. st. Buc., Vomicia din 15.untru, dos. 749/1841, f. 97. 332 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 239 (doc. din 24 nov. si 1 (1598). 333 Uricarul, XI, p. 319. Despre locuri mAsurate cu cotul la orase vezi
si doc. din: 1669, 1800, 1805 etc. (Arh. st. Iasi, DCLVII/2, Arhiva", 1902, p. 164, Arh. st. Buc., A. N., DeCLIII/1 etc).
334 D. CANTEMIR, Descriptio Moldaviae, Bucuresti, 1872, p. 23.
333 Arhiva" , 1902, p. 162. 334 Doc. din 2 dec. 1784 (Rev. istoricl", 1922, p. 198).
337 Uricarul, XIX, pp. 324-325 si Arh. st. Iasi , Eforia Iasi, dos. 14/1855.
338 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 38/1860. Vezi si ordinul generalului rus Pahlen din 1828 ca gropile din cimitire sii se faca de minimum trei arsini (C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 283). 91
www.dacoromanica.ro