1-ar fi imprumutat slavii, de untie apoi 1-am luat noi27. In Dictionarul limbii romane moderne se accepfa insa provenienta bulgara a cuvintului stinjen28, dei unii filologi consi-
dera cuvintul la bulgari ca fiind un reimprumut din romaneste"29.
Stivjenul purtind numiri diferite a fost o masura folosita de multe popoare din Europa in evul mediu, el fiind, la origine, inaltimea medie a omului cu mina dreaptaridicat In sus, adiel circa 2 m". In Franta, aceasta' masura se numea toise
§i era egala cu 1,949 m, avind sase picioare (pieds),
72 degete (pouces) i 864 linii3'
o impartire asernanatoare
cu a stinjenului de la noi; in Italia, masura se numea tesa si avea 1,991 9 m, iar tesa piemonteza 1,714 M32; in Austria purta denumirea de Klafter i rnasura 1,896 m, fiind impar-
tit in sase picioare, 60 de toluri si 600 linii"; in Rusia se numea sajen, In vremea lui Petru cel Mare fiind egal cu a 500-a parte dintr-o versta, cu sapte picioare sau cu 2,154 m34, fiind deci mai mare decit stinjenul statelor apusene etc.
In Transilvania, stinjenul (orgia) este amintit destul de devreme, la Inceputul secolului al XIV-lea. Trebuie insa' sa remard.m, de la inceput, faptul c stinjenul se confunda uneori cu cotul. Astfel, la 1318 se vorbeste de un loc la Oradea, care
avea lungimea de 54 de stinjeni dupa masura de padure"
(cum mensura silvitica)35. Mai tirziu, la 1514, se pune semnul echivalentei intre stinjen si ulna, eind se spune »mensura seu ulna regales" 36.
27 Columna lui Traian", I, 1870, nr. 54, p. 3. 28 Cf. si G. GHIBANEScu, Slovar, anexA la fspisoace,ci zapise, 111/2, p. 53. 29 G. MIHAiLA, I mprumuturi vechi sud-slave in limba romcind, Bucuresti,
1960, p. 59. Nu existà dovezi cA stinjenul domnesc ar fi fost adus de romani in Dacia, cum sustine D. IARCU (läsuri greuta7i, Bucuresti, 1862, pp. 21-22). T. NOVAKOVI6,Zakonik Stefana Duian, Belgrad, 1898, pp. 265-266. 31 M. SAIGEY, Traité de metrologie ancienne et moderne ..., Paris, 1834, p. 109 si LAROUSSE, Grand dictionnaire universel, vol. XV, s.v. 32 T. POP, Milsurile metrice Blaj, 1875, p. 36. 39
33 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274. 34 A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures, Paris, 1894, p. 205 si Enci-
clopedia italiana, XXXIII, s.v.
35 Doc, priv. ist. Rom., C, veac, XIV, vol. I, p. 296. 34 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum ..., Cluj, 1698, p. 194. 45
www.dacoromanica.ro