Proiect PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA LEGE pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale nr.174/2018 Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Art.I. – Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018 (Monitorul Oficial nr.462-466/766 din 12.12.2018), cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează: 1. La articolul 4, alineatul (3) se modifică după cum urmează: - la litera (a), textul „cel puţin 10 ore” se substituie cu textul „cel puţin 8 ore”; - la litera (b), textul „cel puţin 8 ore” se substituie cu textul „cel puţin 6 ore”; - la litera (c) textul „cel puţin 8 ore” se substituie cu textul „cel puţin 6 ore”; 2. La articolul 4, alineatul (9) textul „Cel puţin 75%” se substituie cu textul „Cel puţin 50%”; 3. De la articolul 5, alineatul (2) se exclude; 4. La articolul 6, alinteatul (1) litera (a) textul ,,din statele membre ale Uniunii Europene”, se susbtituie cu textul ,,din statele membre ale Consiliului Europei”; 5. De la articolul 6, alineatul (1) litera (b) textul „participante la Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră” se exclude; 6. De la articolul 17, alineatul (4) se exclude; 7. De la articolul 19, alineatul (1), sintagma „european”, se substituie cu sintagma „internațional”; 8. De la articolul 55, alineatul (3) litera (b), textul „participante la Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră” se exclude; 9. De la articolul 84, alineatul (3) litera (a), textul „art.5 alin.(2)” se exclude; 10. Articolul 85, alineatul (15), după textul, „de la data publicării”, se completează cu textul „ , cu excepția deciziilor privind retragerea și/sau suspendarea licențelor de emisie sau autorizaţiilor de retransmisiune pe un termen mai mare de 30 de zile, care devin executorii din momentul pronunțării deciziei definitive a instanței de judecată”. Art. II. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
2
NOTĂ INFORMATIVĂ la proiectul de lege pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale nr.174/2018 Autor al proiectului de lege este ... Condițiile ce au impus elaborarea actului normativ sunt încununate de faptul că implementarea practică a prevederilor Codului serviciilor media audiovizuale a permis identificarea unui șir de norme ce comportă carențe, care cumulativ afectează drepturile constituționale ale cetățenilor, dar și principiile și mecanismele de funcționare a serviciilor media per ansamblu. Prin urmare, Codul instituie cercul informațional determinat din care pot proveni serviciile și programele de televiziune. Potrivit prevederilor acestuia, programele audiovizuale achiziționate urmează să aibă proveniență fie strict europeană, fie a statelor membre ale Convenției europene privind televiziunea transfrontalieră. Totodată, prevederile art. 17 alin. (4), avînd scopul declarat – protejarea spațiului audiovizual național, instituie reglementări care concentrează și monopolizează spațiul mediatic cu programe de televiziune și radio cu conținut informativ-analitic, militar și politic, produse în statele membre al Uniunii Europene, SUA și Canada, precum și în cele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Acest rastru cuprinde doar un procent nesemnificativ de surse informaționale produse în cele peste 190 de state ale lumii, limitînd astfel accesul consumatorului autohton la produse media de altă proveniență. În aceeași ordine de idei, Codul reduce arealul spațiului cultural, menționînd că acesta va reflecta exclusiv diversitatea culturală națională și pe cea europeană. Or, conceptul noțiunii „cultură” coroborat cu cel al noțiunii „diversitate” combat, prin definiție, delimitarea unui mediu informațional îngust și strict determinat. Subsidiar, în Hotărîrea nr. 1 din 11 ianuarie 2000, Curtea Constituțională a statuat că textul constituțional din art. 34 garantează accesul persoanei la orice informație de interes public, care cuprinde: dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect și clar asupra măsurilor preconizate și, mai ales, asupra măsurilor luate de autoritățile publice; accesul liber la sursele de informare publică; posibilitatea persoanei de a recepționa direct și în bune condiții emisiunile radio și televizate; obligația autorităților publice de a crea condițiile materiale și juridice necesare pentru difuzarea liberă și amplă a informației de orice natură. Potrivit Hotărîrii Curții Constituționale nr. 42 din 14 decembrie 2000, sistemul de mijloace de informare în masă este un element indispensabil al societății democratice. Aceste mijloace trebuie să fie puse la dispoziția publicului și accesul la ele trebuie să se facă ușor, ele trebuie să reflecte caracterul pluralist al societății căreia îi servesc și nu trebuie să fie controlate, în regim de monopol, de nici un grup de persoane sau de interese, să nu fie aservite vreunei ideologii. Ele trebuie să furnizeze informații imparțiale, pentru ca cetățenii să poată să-și formeze, în cunoștință de cauză, o opinie clară despre viața socială, economică și politică a țării. În cazul în care instituțiile audiovizualului nu respectă dispozițiile legii, acestea sînt pasibile de măsuri de constrîngere legale, cu dreptul de contestare în justiție. Aspectul duratelor medii zilnice a programelor audiovizuale locale, este compromis de realitățile economice naționale, or, producerea volumului necesare de produs media local este strict dependent de capacitățile financiare și logistice ale
3 difuzorilor naționali. Astfel, deși incontestabilă fiind necesitatea de a dezvolta piața audiovizuală și de a stimula producția audiovizuală autohtonă, totuși volumul sporit al acestei sarcini statuat în lege, atrage după sine producerea unui conținut mediatic mai puțin calitativ. Or, calitatea produsului media trebuie să garanteze anumite interese publice, printre care diversitatea culturală, dreptul la informare, importanța pluralismului în mass-media, protecția minorilor și protecția consumatorilor, precum și creșterea nivelului de sensibilizare a opiniei publice și de educație în domeniul mass-media. Subsidiar, cu referire la mecanismul retragerii și suspendării licențelor de emisie și a autorizațiilor de retransmisiune, menționăm că modificările propuse sunt indubitabile în contextul jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „[…] încetarea valabilităţi unei licenţe pentru desfăşurarea unei afaceri constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (Tre Traktörer Aktiebolag v. Sweden, hotărâre din 7 iulie 1989, Seria A nr. 159, § 55 şi Rosenzweig and Bonded Warehouses Ltd. v. Poland, nr. 51728/99, § 48, 28 iulie 2005).”, și „Pentru ca o măsură de reglementare a folosirii bunurilor să fie justificată, aceasta trebuie să fie legală (a se vedea Katsaros v.Grecia, nr.51473/99, § 43, 6 iunie 2002) şi să servească „interesului general” sau să fie destinată „asigurării plăţii impozitelor ori altor contribuţii, sau a amenzilor”. De asemenea, măsura trebuie să fie proporţională scopului urmărit; totuşi, este necesar de a examina proporţionalitatea doar a unei ingerinţe legale”. De altfel, în Hotărîrea Curții Constituționale nr. 17/2012, Înalta Curte a reținut că, aşa cum a menționat și anterior (Hotărîrea nr. 15 din 13 septembrie 2011 privind controlul constituționalității art. 18 alin. (3) din Legea nr. 152-XVI/2006), retragerea unei licențe de exploatare a unei afaceri este o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale. Curtea a notat că, deoarece scopul procedurii este revocarea, temporară sau permanentă, a autorizației de emisie acordate unui radiodifuzor, aceasta implică în mod incontestabil o ingerință în libertatea de exprimare, garantată de art. 32 din Constituție şi de art. 10 din Convenția europeană (a se vedea, între altele, Nur Radyo Ve Televizyon Yayıncılığı A.Ş. v. Turcia (nr. 2) din 12 octombrie 2010). Astfel, finalitățile urmărite de proiectul legii rezidă în asigurarea dreptului la informație și accesului la produse media, care urmează a fi guvernată de marile imperative în materie de informație, care necesită a fi respectate, și anume: exactitatea, onestitatea, discreția, corectitudinea. În paralel, impactul normelor propuse vor crea un mediu fast pentru producătorii media autohtoni, care vor fi axați pe conținut și calitate, și nu doar pe cantitatea produsului respectiv, dar și va institui garanții suplimentare pentru respectarea dreptului la proprietate a prestatorilor de servicii media.