Revista Valea Muntelui

Page 1


Ce var\!

Om voinic

Ce var\ mare [i c\ldur\ ~n curte la bunica mea! Am stat afar\ cu m\sur\ {i am vorbit c-o rândunea.

O g\leat\ mititic\ Abia duc `n grupa mic\. Dup\-un an sunt om voinic, O g\leat\ duc [i-un pic.

Atâtea ea mi-a povestit Din z\rile str\ine foarte, Eu doar o pozn\-am amintit {i o poveste dintr-o carte.

Treaba se complic\, frate, La 5 ani [i jum\tate.

De-ar fi ca s\ m\ poarte-n zbor Deasupra lumii, pe-o arip\, De pozne-mi va fi tare dor, {i de-o poveste de bunic\.

{terg [i praful, strâng [i masa, Lun\ fac cu mama casa...

Sunt voinic\,-am mai crescut, Treab\ fac, pot s\ ajut,

Zice mama: ,,Hai, Marie! Termin\ din farfurie!”.

Copile drag

O floare... Ai rupt o floare pentru tine, Una cu-n delicat parfum, Una ai rupt [i pentru mine, S\lbatic\, din margine de drum.

Copile drag, sunt fratele mai mare. De-acu-nainte noi vom fi mai tare Lega]i de-al sângelui destin str\bun {i-am s\ te-nv\] s\ fii un frate bun.

Tu `]i vei pune floarea bine, S-o vad\ to]i la tine-acas', S\ bucure pe ori[icine Ce-acolo, o clip\-o fi r\mas.

E[ti mic acum, abia de gângure[ti, De-acu’ te-ajut pe tine ca s\ cre[ti, S\ m\ aju]i [i tu, la rândul t\u, S\ nu m\ la[i ca s\ devin un r\u.

A mea, de pus `n vaz\ nu-i, Ea este pentru ve[nicie, S\ aminteasc\ ori[icui C\-mi este d\ruit\ mie.

Ne-om ajuta unul pe altul, bine? Când greu `]i este,-ai s\ `mpar]i cu mine {i `ngerii vor râde-n cer - o mie, Cu mine de-ai s\-mpar]i o bucurie.

{i-ntr-ale ierbarului file Va str\luci mereu, mereu, S\-mi bucure atâtea zile Câte-mi va da Dumnezeu.

Acum te las s\ dormi, este târziu, Mâine s\-mi poveste[ti visul hazliu ~n care amândoi ne bucur\m curat; Somn dulce, frate bun, mult a[teptat!

„Pesc\ru[ deasupra m\rii, la Balcic”; foto: Eugen HARASIM Versuri: Daniela Ioana POPA


EDITORIAL

In memoriam Dan C\linescu

Mihai-Silviu CHIRIL|, Redactor-[ef RVM

APRILIE - IUNIE 2012

RVM

Num\rul estival din acest an al Revistei Valea Muntelui v\ propune un buchet de articole interesante despre cultura [i spiritualitatea noastr\ local\, elogiind personalit\]i care au c\p\tat deja o aur\ istoric\, dar [i tinere talente care s-au remarcat pe plaiurile noastre [i au uimit pe cei printre care au ajuns s\ locuiasc\ pe alte meleaguri. Medita]ii filozofice [i teologice, evoc\ri ale unor tradi]ii populare nem]ene, restituirea unor adev\ruri referitoare la trecutul recent al zonei `n epoca comunist\, [i la prefacerile industriale, care au costat foarte mult din punct de vedere spiritual pe cei ce tr\iesc pe Valea Muntelui, poezii pentru copii [i relat\ri ale unor activit\]i culturale din arealul nostru sunt câteva dintre ofertele noastre editoriale `n aceast\ edi]ie a revistei. Evenimentul central al acestei perioade pentru noi, redac]ia Revistei Valea Muntelui, a fost publicarea edi]iei postume a lucr\rilor tân\rului scriitor bic\jean Dan C\linescu, pe care via]a l-a luat dintre noi la doar 19 ani, frângând o pan\ de autor care ar fi putut ajunge una dintre cele mai elevate din cultura român\, dac\ experien]a de via]\ [i cultivarea talentului ar fi fost l\sate s\-[i urmeze cursul firesc. ~nc\ din 2009, când am intrat `n contact cu scrierile lui Dan C\linescu, am avut dorin]a de a le strânge `ntr-un volum pe care s\ `l dedic\m publicului cititor [i ora[ului natal, pe care Dan l-a iubit [i care i-a fost decor al celor mai multe dintre lucr\ri. ~n 2012, am transformat acest deziderat `ntr-un proiect coerent al revistei, care, cu ajutorul bunului Dumnezeu [i cu colaborarea unor profesioni[ti `n arta editorial\, a n\scut, pe data de 10 mai, ziua fatidic\ `n care autorul a plecat din via]\, volumul intitulat Kami, pe care Biblioteca Or\[eneasc\ Bicaz l-a lansat pe data de 22 mai 2012 `ntr-o atmosfer\ `nc\rcat\ puternic de emo]ie, `n prezen]a cremei intelectualit\]ii bic\jene [i a unor prestigio[i reprezentan]i ai spiritualit\]ii pietrene, care ne-au onorat prin cuvintele lor elogioase. Pentru o clip\, peste sfâr[itul trist al lui Dan C\linescu s-a a[ternut purpura cu care se `nf\[oar\ orice creator de valoare [i sper\m c\ acest eveniment va reu[i s\ impun\ `n con[tiin]a public\ imaginea tân\rului scriitor ca autor al unei frumoase c\r]i, la realizarea editorial\ a c\reia o echip\ `ntreag\ a pus dragoste, respect, profesionalism, drept pentru care le mul]umim pe aceast\ cale. Sper\m c\ ecourile acestui eveniment se vor fi auzit [i de c\tre colegii lui Dan C\linescu, prieteni dragi pe care via]a insuportabil\ din aceast\ ]ar\ i-a `mpr\[tiat pe toate meridianele planetei [i care au fost cu gândul la noi `n acea zi de 22 mai, chiar dac\ nu au putut `nfrânge distan]ele pentru a ajunge la biblioteca ora[ului natal. M\rturisim c\ dac\ am fi f\cut lansarea `n Italia sau Anglia, am fi avut o audien]\ cel pu]in la fel de numeroas\ ca la Bicaz, atât de mul]i bic\jeni au luat calea str\in\t\]ii deoarece nu li s-a oferit nici o [ans\ s\ se realizeze `n ]ara pe care sunt obliga]i s\ o iubeasc\ de la dep\rtare. Ne place s\ credem, de asemenea, c\ alte tinere talente, impulsionate de aceast\ realizare a revistei noastre, ne vor c\lca pragul, propunându-ne s\ le public\m [i promov\m. Promitem c\ `i vom promova [i publica pe to]i cei ce au un cuvânt de spus `n cultura autentic\ a acestui popor, pe to]i cei n\scu]i pe meleagurile noastre care `[i caut\ o cale `n aceast\ via]\ [i doresc s\ slujeasc\ adev\rul mântuitor [i frumosul `n\l]\tor sub orice form\ artistic\. Ne-am f\cut un adev\rat crez din a pune revista la dispozi]ia celor ce au un anumit talent cultural pe care sunt dispu[i s\-l cultive. Profit\m de ocazie pentru a ura bun venit `n echipa RVM doamnei Daniela Ursu, fotograf [i cercet\tor al tradi]iilor [i istoriei meleagurilor noastre, care debuteaz\ cu un articol despre catedrala din Hangu, d\râmat\ de c\tre regimul comunist `n anii construc]iei socialismului [i barajului de la Bicaz [i cu un articol ce-l omagiaz\ pe cel care a fost doctor Gheorghe Iacomi. Autoarea promite s\ scrie `n paginile noastre multe lucruri interesante despre istoria V\ii Muntelui [i s\-[i `nso]easc\ interesantele articole cu fotografii de mare valoare artistic\ [i documentar\. Chiar dac\ echipa noastr\ nu are nici un fel de parti pris politic, salut\m cu aceast\ ocazie alegerea unei noi administra]ii locale `n Bicaz cu speran]a c\ activitatea de ani de zile `n acest ora[ a revistei noastre `[i va primi [i din partea administra]iei locale binemeritata recunoa[tere, tradus\ cel pu]in prin particip\ri la activit\]ile pe care aceasta le desf\[oar\ `n spa]iul cultural bic\jean [i nem]ean. Acelea[i ur\ri de bine [i acela[i deziderat li-l adres\m [i celorlalte administra]ii locale din zona V\ii Muntelui [i V\ii Bicazului, indiferent de culoarea lor politic\. Revista Valea Muntelui este rezultatul muncii devotate [i dezinteresate a unui colectiv de oameni de cultur\ bine inten]iona]i [i motiva]i de dorin]a de a-[i face datoria de con[tiin]\ fa]\ de comunitatea c\reia apar]in. Rezultatele acestei reviste o recomand\ ca pe o institu]ie cultural\ `n sine, iar ignorarea existen]ei [i activit\]ii sale la nivelul administra]iei locale trebuie s\ r\mân\ o amintire trist\, peste care s\ se a[tearn\ planuri de colaborare serioase, menite s\ serveasc\ pe cet\]eanul urbei nem]ene [i a comunelor limitrofe. Recuno[tin]a noastr\ se `ndreapt\ [i spre fra]ii din Bicazul maramure[ean, felicitând membrii administra]iei locale care au realizat `nfr\]irea cu Bicazul nostru pentru faptul c\ au câ[tigat al patrulea mandat consecutiv la cârma localit\]ii de peste mun]i. Le mul]umim `nc\ odat\ pentru solicitudine [i a[tept\m s\ colabor\m la alte proiecte comune. Lectur\ pl\cut\!

3


EVENIMENT EDITORIAL

RVM

Nu se [tie cine d\ [i cine prime[te

4

Este o expresie apar]inând lui Constantin Noica reflectând, cu seriozitatea-i caracteristic\, asupra rela]iilor sociale, cu prec\dere fiind vizat raportul dintre mentor [i cel care `nva]\. Este binecunoscut\ personalitatea marelui filosof român, [i una dintre tr\s\turile sale o constituie modestia. Oamenii mari nu sunt arogan]i, dispre]uitori sau ironici judec\tori atoate[tiutori, nu fac uz `n van de tot ceea

dac\ ajungi s\ fii convins de idee [i s\ o adop]i `n comportament, atunci devii modest, precaut sau circumspect `n adev\ratul sens al cuvântului, fiind permanent atent la felul `n care elevii no[tri r\spund [i reac]ioneaz\ la problemele provocatoare pentru ei. R\spunsul lor poate fi absolut surprinz\tor, o solu]ie pe care noi `n[ine o putem adopta `n eforturile noastre, sau o cale care ne poate conduce spre

ce [tiu prin lauda erudi]iei lor, dar, când afirm\ ceva, o spun cu toat\ seriozitatea [i responsabilitatea. Un maestru ca Noica recunoa[te c\ strategia corect\ este s\ fii atent la experien]a sau [tiin]a oric\rui om, c\ci po]i `nv\]a oricând ceva la care nu te a[teptai. Filosoful face trimitere c\tre proasta idee preconceput\ a multor mentori c\ informa]ia vine doar unidirec]ional c\tre `nv\]\cel, ignorând astfel personalitatea celui din urm\, modul specific `n care acesta filtreaz\ [i r\spunde provoc\rilor realit\]ii, el `nsu[i putând oferi un profil la care nu te a[tep]i, o altfel de perspectiv\ ce poate s\-]i trezeasc\ ca mentor noi `ntreb\ri [i mai ales mir\ri. Astfel, ca dasc\l,

noi reu[ite. Acest lucru nu `nseamn\ nicidecum un defect al dasc\lului, ci, dimpotriv\, un efect benefic al muncii sale, nea[teptat, dar pe care trebuie s\-l accepte ca pe o component\ a strategiei sale de lucru. Un exemplu concret, unul printre multe altele, este crea]ia fostului nostru absolvent Dan C\linescu, disp\rut nemilos de repede dintre noi. Mul]i dintre bic\jeni [i-l amintesc ca pe o persoan\ deschis\ [i foarte agreabil\, dar pu]ini [tiu ce ne-a l\sat mo[tenire `n scris. Recenta carte lansat\ `n public, care reune[te scrierile sale de suflet, un moment aparte `n cultura ora[ului, reprezint\ o surpriz\ deosebit\. Ideile sale sunt tr\irile

sale, filtrate [i produse `ntr-o materie proprie uluitoare. A ie[it la iveal\ un suflet cu sensibilitate mare, cu tr\iri rar `ntâlnite, concretizate `ntr-o exprimare ce denot\ un talent deosebit. O exprimare captivant\ pentru evenimente nu foarte extraordinare, dar care, pentru autor, au avut o semnifica]ie aparte. Gândi]i-v\ cât de frumos [i valoros ar fi fost continuarea efortului s\u creator, dac\ via]a sa ar fi curs normal. Dan C\linescu ne-a fost elev. Ne-a preluat ideile [i conduita, le-a combinat cu propria experien]\ [i ne-a oferit o crea]ie specific\ existen]ialismului filosofic. Sincer s\ fiu este o surpriz\ care confirm\ spusele lui Noica: nu se [tie cine d\ [i cine prime[te `ntre profesor [i discipol, iar dac\ ultimul arat\ c\ a primit mai mult decât b\nuie[te profesorul nu poate fi decât foarte bine. Citind cartea, se observ\ clar sutele de ore de lectur\ ale autorului, discu]iile clarificatoare [i contradictorii avute cu persoane diverse privind tematica, dar, mai ales, `ntreb\rile existen]iale pe care [i le-a pus, f\r\ r\spuns, `ntreb\ri grele despre sensul existen]ei [i condi]ia uman\. Poate c\ el [i-a pus prea devreme astfel de probleme [i nu a avut maturitatea necesar\ s\ le fac\ fa]\. Oricum familia sa [i nu numai poate fi mândr\ de crea]ia sa, care r\mâne o frumoas\ sclipire a poten]ialului de care dispune omul din urbea Bicazului, iar valoarea ideilor din carte sper\m c\ va fi apreciat\ de speciali[tii din domeniu, de talie na]ional\. Prof. George LAZ|R Grupul {colar Bicaz

APRILIE - IUNIE 2012


EVENIMENT EDITORIAL

Kami, cartea care a r\scolit sufletele bic\jenilor

APRILIE - IUNIE 2012

crea]ii. „Prin lectura prozei lui Dan C\linescu mi-a revenit `n minte obsedanta tem\ a pragului [i a leg\turii spirituale cu o alt\ lume, la care poate ajunge doar o persoan\ privilegiat\ `ntr-un moment privilegiat. {i unul dintre astfel de momente este acela al comuniunii cu Divinitatea, fie prin tr\irile reli-

gioase, fie prin crea]ie sau actul artistic. ~n cazul discu]iei noastre avem de-a face cu cel de-al doilea aspect, pentru c\ opera tân\rului scriitor ne conduce pe rând pân\ `n fa]a pragului [i dincolo de prag. Dan C\linescu vede obiecte, le pip\ie cu cele cinci sim]uri, dar mai mult decât atât observ\ cu ochiul min]ii [i ceea ce se `ntâmpl\ esen]ial dincolo de aceasta. Din lucruri obi[nuite el scotea esen]e, care se `ntorceau `mpotriva lui [i n\[teau `ntreb\ri. La acestea a c\utat s\ r\spund\ autorul punând `n slujba acestui demers, talentul s\u”, a spus Dan Iacob.

{i n-am vrea s\ `ncheiem f\r\ a cita un crâmpei din „Prefa]a” c\r]ii scris\ de profesoara lui de liceu, Viorica Alungulesei, cea care i-a descoperit chemarea spre literatur\ [i talentul scriitoricesc. „Recitind azi buc\]ile de proz\ ale celui care a fost talentatul meu elev, Dan C\linescu, trecut halucinant de repede `n lumea umbrelor, isp\[ind, dup\ cum el `nsu[i spune, `ntr-una dintre scrierile sale, pentru p\catul colectiv de a face bine, o sfâ[ietoare triste]e-mi str\bate fiin]a...”. „Lectura atent\ a scrierilor sale pune `n

RVM

La Biblioteca Or\[eneasc\ Bicaz a avut loc nu demult un eveniment cultural de excep]ie, adresat mai cu seam\ amatorilor de proz\ existen]ialist\. Concret, a fost vorba despre lansarea c\r]ii Kami de Dan C\linescu, o apari]ie editorial\ surpriz\, dat\ fiind existen]a meteoric\ printre p\mânteni a prozatorului Dan C\linescu, plecat prematur spre `nalturi. Totul avea s\ se petreac\ `n prezen]a unui public iubitor de literatur\ de calitate, a profesorilor [i a unora dintre fo[tii colegi de liceu ai autorului. Dar [i `n prezen]a mamei scriitorului, Mariana C\linescu, bibliotecar\ la biblioteca public\ bic\jean\, cea care a avut ideea de a face public\ scrierea fiului s\u, considerând `n mod inspirat c\ prin editarea gândurilor [i sim]irilor b\iatului plin de talent va recompune o lume real\ din care el s\ nu lipseasc\. Despre personalitatea creatorului [i opera acestuia, cuprins\ `ntre copertele unicului s\u volum Kami au vorbit, `n ordine, mama prozatorului, profesorii George Laz\r [i Dragomir Oprea, teologul Mihai-Silviu Chiril\ [i scriitorul Dan Iacob, to]i preocupa]i s\-i descopere tân\rului calit\]i literare [i similitudini ale crea]iilor sale cu operele unor prozatori de marc\ ai literaturii române [i chiar universale. „~ntreaga sa carte, a[ `ndr\zni s\ spun `ntreaga sa via]\, nu este altceva decât o discu]ie cu sine `nsu[i, o explorare a scânteii divine din sufletul s\u, pe care a ales s\ o obiectiveze cu numele de kami, cu care spiritualitatea japonez\ nume[te tot ceea ce dep\[e[te persoana uman\, a[a cum o [tim noi, [i trece `n sfera divinului, a[a cum `l [tiu japonezii”, avea s\ spun\ printre altele Mihai-Silviu Chiril\, postfa]atorul [i `ngrijitorul edi]iei postume, `n calitatea sa de redactor-[ef al Revistei Valea Muntelui. „Este o carte deosebit de profund\, autorul având capacitatea extraordinar\ de a exprima `n scrierile sale lucruri banale, de detaliu, trecute prin tr\irile existen]iale. Prin succinta sa oper\ ne dovede[te c\ `n scurta-i via]\ a tr\it evenimentele cu o intensitate maxim\ [i c\ a sim]it realitatea `ntr-un mod aparte”, a afirmat profesorul George Laz\r, directorul-adjunct al Grupului {colar Bicaz. La vorbele acestuia s-au ad\ugat cele ale profesorului Dragomir Oprea, care a subliniat faptul c\, „`n scrierile lui Dan C\linescu, un tân\r de o maturitate deosebit\, se reg\sesc influen]e ale ideilor izvorâte din operele lui Cioran, Eliade, Noica, idei de o profunzime extraordinar\, fapt ce dovede[te capacitatea autorului de sintetizare a banalului `n concepte ce aspir\ c\tre universalitate”. Cât prive[te scânteia divin\ la care a f\cut referire Mihai-Silviu Chiril\, tema a fost atins\ [i de c\tre mama prozatorului, care, printre lacrimile emo]iei, a spus: „Ce grozav\ zi a fost aceea `n care am citit, pentru prima dat\, o proz\ de-a lui. Am [tiut, am con[tientizat harul d\ruit lui de bunul Dumnezeu”. {i dac\ am putea crede c\ aceste vorbe au `n con]inutul lor, cum ar fi firesc, un strop de dragoste matern\ `n plus, nu acela[i lucru am putea spune despre discursul lui Dan Iacob, care prin cuvinte emo]ionant me[te[ugite, inspirat fiind de calitatea textelor c\r]ii, avea s\ sloboad\ baierele unei t\ceri adânci peste mul]ime, f\când-o a crede c\ Dan C\linescu `ns\[i i s-ar afla al\turi. {i nu oricum, ci `nconjurat de marile spirite ale culturii române, Eliade, Brâncu[i, Eminescu [i Blaga, ori, de ce nu, stând la sfat cu Marin Sorescu, Nichita St\nescu sau Herman Hesse, marile sale modele `n ale

5


EVENIMENT EDITORIAL lumin\ maturitatea `n arta prozei, `n pofida vârstei adolescen]ei, la care s-au ad\ugat profunda tr\ire dramatic\ a problemelor existen]iale de tot felul ce i-au mistuit sufletul”. De subliniat faptul c\ lucrarea este de o ]inut\ grafic\ de excep]ie, la aceasta contribuind Mihai-Silviu Chiril\, prin profesionalismul s\u, graficiana Silvia Tr\istariu, prin talentul s\u de ilustra-

tor, [i Cornel C\linescu, tat\l autorului, care a pus la dispozi]ie pentru coperta `ntâi imaginea ce reproduce una dintre crea]iile sale plastice. Activitatea g\zduit\ de Biblioteca Bicaz a fost apreciat\ de c\tre public ca fiind de departe una dintre cele mai emo]ionante manifest\ri culturale, de la care, pentru câteva clipe, imaginar, n-a lipsit chiar autorul c\r]ii Kami, Dan

C\linescu. {i cum tân\rul scriitor a fost un iubitor al chitarei, organizatorii l-au avut ca invitat pe chitaristul Ovidiu Pintilie de la Liceul de Art\ „Victor Brauner” din Piatra Neam], care a interpretat câteva crochiuri muzicale `ntru memoria celui omagiat [i bucuria asisten]ei. Ion ASAVEI

RVM

Dan C\linescu – scriitor bic\jean

6

L-am cunoscut pe Dan C\linescu personal, `n anul 2000, când am avut pl\cerea s\ fiu profesor de teologie la Grupul {colar Bicaz. Un tân\r simpatic, inteligent, de bun-sim], cu `ntreb\ri serioase, cu nemul]umiri culese `ntr-un zâmbet amabil [i ni]el ironic atunci când r\spunsurile nu se potriveau a[tept\rilor. Cam atât mi-a permis raportul profesor-elev s\ aflu atunci despre el. L-am reg\sit, de data aceasta la un nivel strict spiritual, atunci când, redactor-[ef al Revistei Valea Muntelui fiind, am primit din partea mamei sale manuscrisele scrierilor lui Dan cu speran]a c\ le voi publica `n paginile revistei. Surpriza a fost cu atât mai pl\cut\, mai ales [tiind c\ exist\ pe lume o gr\mad\ de rude care, dup\ ce un scriitor trece din via]\, `i arunc\ la gunoi toate manuscrisele. Mi s-a `ntâmplat s\ v\d acest lucru `ntâmplându-se `n familia unui scriitor de talie na]ional\ [i sunt convins c\ sunt mii, zeci de mii de oameni ale c\ror tr\iri au ajuns la groapa de gunoi dup\ ce ace[tia au plecat dintre noi. Nu este cazul mamei lui Dan, care a p\strat scrierile sale cu sfin]enie, con[tient\ c\ este trezorierul celei mai frumoase p\r]i din personalitatea fiului iubit [i pierdut. Am fost `ncântat de sensibilitatea autorului, dar `n acela[i timp am observat c\ un stil de-a dreptul kierkegaardian r\zb\tea din fiecare pagin\ pe care a scris-o. Dup\ ce am publicat prima dintre lucr\rile lui, publicul cititor al revistei, aflate [i ea la `nceputurile sale, a apreciat-o cum se cuvine. Dându-mi seama c\ m\ aflam `n fa]a unui om care are ceva de spus [i a [i f\cut-o deja, am cerut p\rerea unui om de litere aflat `n fruntea unei colec]ii de

literatur\ la o editur\ foarte mare din aceast\ ]ar\. Editorul respectiv mi-a spus c\ dac\ via]a i-ar fi oferit lui Dan posibilitatea s\-[i [lefuiasc\ talentul [i s\-[i extind\ sfera experien]ei dincolo de ceea ce i-a oferit adolescen]a, ar fi putut fi un talent literar de respira]ie na]ional\. Faptul c\ drumul s\u literar s-a `ncheiat dup\ doar câteva zeci de pagini scrise s-a constituit `ntr-o serioas\ piedic\ `n calea public\rii la o editur\ na]ional\, deoarece acestea `[i

asum\ cu greu publicarea unor nume pân\ atunci necunoscute, iar dac\ fac acest pariu, vor s\ [tie c\ va merita [i c\ autorul promovat va confirma prin scrierile ulterioare... Dup\ ce a mai trecut un an de la acea conversa]ie, mi-am dat seama c\ de fapt Dan C\linescu nu a scris neap\rat pentru publicul cititor de român\ de oriunde s-ar afla acesta, ci `n primul rând pentru bic\jenii lui, lucr\rile lui nefiind altceva decât forme prin care voia s\ comunice cu cei din

lumea sa, cu prietenii [i cu familia sa, cu lumea mic\, dar frumoas\ `n care a tr\it [i pe care a iubit-o, dup\ cum se vede din tot ceea ce a a[ternut pe hârtie. Povestirile sale strâng `n ele experien]a unui adolescent bic\jean, ale c\rui gânduri pot rezona `n primul rând `n inima celor de vârsta lui, dar pot reaminti [i celor de alte vârste de frumoasa, dar dureroasa adolescen]\, petrecut\ `ntr-o lume mult mai nedreapt\ decât ar trebui s\ i se permit\ s\ fie. Ultima poveste ne descoper\, mai mult decât atât, faptul c\ `ntreaga sa carte, a[ `ndr\zni s\ spun `ntreaga sa via]\, nu este altceva decât o discu]ie cu sine `nsu[i, o explorare a scânteii divine din sufletul s\u, pe care a ales s\ o obiectiveze cu numele de kami, cu care spiritualitatea japonez\ nume[te tot ceea ce dep\[e[te persoana uman\ a[a cum o [tim noi [i trece `n sfera divinului, a[a cum `l [tiu japonezii.. Pornind de la toate aceste realit\]i, am luat decizia de a `ngriji o edi]ie a scrierilor sale, grupat\ sub titlul inspirat din ultima sa proz\, care mi s-a p\rut sugestiv pentru felul `n care s-a perceput Dan C\linescu [i a perceput lumea din jurul s\u. Acest volum este dedicat tuturor celor care l-au cunoscut, cu speran]a c\ bic\jenii vor r\mâne cu impresia c\ [i din rândul lor s-a ridicat un intelectual autentic, un om capabil s\ transforme experien]ele de via]\ `n pagini de carte care s\-i inspire [i pe al]ii [i s\ le ofere r\spunsuri la `ntreb\ri asem\n\toare cu ale lui. Un intelectual care nu se recomand\ prin faptul c\ reproduce papagalice[te ceea ce au scris, gândit [i tr\it al]ii, ci are curajul s\ sparg\ tiparul acesta [i

APRILIE - IUNIE 2012


EVENIMENT EDITORIAL s\-[i asume c\ [i atunci când provii dintr-un col]i[or uitat de lume ai dreptul s\ tr\ie[ti, s\ visezi, s\ iube[ti, s\ suferi sau s\ scrii, f\r\ a a[tepta ca al]ii s\-]i spun\ cum s\ faci toate acestea. Cel mai dificil lucru `n calea realiz\rii acestui proiect a fost faptul c\ trebuia s\ r\sucesc din nou cu]itul `n r\nile din sufletele care nu s-au vindecat niciodat\ dup\ ce Dan a trebuit s\-[i smulg\ r\d\cinile din ele, atunci când a plecat. Am fost perfect con[tient c\ aceast\ r\scolire a unui trecut dureros, aceast\ obligare cinic\ [i f\r\ mil\ a celor ce s-au implicat `n realizarea acestei c\r]i de a retr\i experien]ele dureroase ce au urmat ultimelor momente ale lui Dan nu `mi ofereau loc pentru nici un fel de eroare. ~n momentul `n care am decis s\ fac acest lucru, singu-

Dac\ acest volum va reu[i s\-i fac\ pe oamenii care l-au cunoscut pe Dan C\linescu ca `n loc s\-[i aminteasc\ de el ca despre „b\iatul trist care s-a sinucis” s\ `l re]in\ ca pe „b\iatul talentat care a scris o carte cu nume exotic”, atunci puterea cuvântului a reu[it s\ `nfrâng\ moartea [i s\-l readuc\ pe Dan la via]\ prin gândurile [i sim]irile sale. Lucrul e cu atât mai evident cu cât cartea a ajuns `n mâinile cititorilor la câteva s\pt\mâni dup\ ~nvierea celui care a `nfrânt moartea pentru noi to]i, deschizându-ne tuturor por]ile raiului. Mihai-Silviu CHIRIL|, Ta[ca, 30 aprilie 2012

Activitatea Bibliotecii Or\[ene[ti Bicaz

30 martie-5aprilie Expozi]ie de caricaturi: „~n vârful peni]ei - aspecte din cotidian”. Sediul bibliotecii, Asavei Ion; C\linescu Mariana; Tofan Elena. 2-6 aprilie „{coala altfel”: Activit\]i `n colaborare cu Gr\dini]a M\rceni, Gr\dini]a cu program prelungit M\rceni, {coala nr. 1 M\rceni, {coala nr. 2, Dodeni, {coala Tarc\u. Prezentare de carte pentru copii: Vreau s\ fiu mereu copil; autor Daniela Ioana Popa. 2-9 aprilie Expozi]ie de carte: „Lacrimi [i sfin]i – 101 ani de la na[terea lui Emil Cioran”. Sediul bibliotecii, Asavei Ion; C\linescu Mariana; Tofan Elena. 6 aprilie Conferin]a-dezbatere „Rolul arhivelor `n cultura român\”; Mircea Eliade `n arhivele americane; Valea Muntelui `n documente [i cronici; Invita]i: Dr. Silviu Vacaru; Dr. Florin Cântec; Dr. Mihai Mârza, cercet\tori ai Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” – Ia[i [i la Arhivele Na]ionale Ia[i; moderator: Prof. dr. Daniel Dieaconu. 12 aprilie Prezentare: „Lumin\ [i culoare - Opera plasticianei Iulia H\l\ucescu”. Sediul bibliotecii, Asavei Ion; Stanciu Traian. 17 aprilie Dezbatere: „Patimile lui Iisus [i calea mântuirii noastre”. Sediul bibliotecii: Asavei Ion; C\linescu Mariana; Tofan Elena. 23 - 30 aprilie Program special dedicat „S\pt\mânii bibliotecii [i Zilei Bibliotecarului”. Asavei Ion. Mai 7 mai Dezbatere: „România, prezen]\ activ\ a Uniunii Europene”. Sediul bibliotecii, C\linescu Mariana; prof. Apopei Mihai.

APRILIE - IUNIE 2012

11 mai Sesiune de referate [i comunic\ri: „Rolul lui Carol I `n ob]inerea independen]ei României”. Sediul bibliotecii, Asavei Ion; S`rbu Xenia; Cordel Georgeta. 17 mai Simpozion: „Biblioteca public\, mijloc de informare privind Uniunea European\”. Sediul bibliotecii, Asavei Ion; Cordel Georgeta. 22 mai „Scriitori nem]eni”, lansarea volumului postum Kami, autor Dan C\linescu. Prezint\: Prof. George Laz\r, director-adjunct Grup {colar Bicaz; teolog Mihai-Silviu Chiril\, redactor-[ef Revista Valea Muntelui; scriitor Dan Iacob, Biblioteca Jude]ean\ „G.T. Kirileanu” Neam]. Moment liric: Chitarist Ovidiu Pintilie, elev la Liceul „Victor Brauner” Piatra Neam]. 24 mai Dezbatere: „România [i criza global\, influen]\ la nivel comunitar”. Sediul bibliotecii, C\linescu Mariana; Dr\gu[anu Mihaela.

Iunie 1 iunie Activitate literar\: „Frumoas\ e[ti copil\rie!”. Sediul bibliotecii, Tofan Elena; Scripcariu Rodica. 6 iunie Expunere: „Natura – prieten sau du[man”. Sediul bibliotecii, C\linescu Mariana; Dumitra[cu Roxana. 15 iunie Recital de poezie: „Mihai Eminescu, mag c\l\tor prin lumea slovei”. Sediul bibliotecii, C\linescu Mariana, Asavei Ion. A consemnat bibliotecar Mariana C|LINESCU

RVM

Aprilie

ra variant\ acceptabil\ era ca volumul s\ fie realizat `n cele mai bune condi]ii posibile. Sper sincer c\ to]i cei implica]i ne-am achitat de obliga]ie. Proiectul este rezultatul unei colabor\ri `ntre Revista Valea Muntelui, care a promovat scrierile lui Dan C\linescu `n paginile sale (cu excep]ia caligramelor, nepublicate `nc\), [i Editura Rotipo din Ia[i, care a tip\rit cartea. Ilustra]iile din interiorul c\r]ii au fost realizate de graficianul Silvia Tr\istariu, al c\rei talent nu mai are nevoie de nici o recomandare. Prefa]a o dator\m celei care i-a c\l\uzit lui Dan primii pa[i `n lumea literar\, doamna profesor Viorica Alungulesei, de la Grupul {colar Bicaz. ~i suntem recunosc\tori pentru frumoasele cuvinte scrise despre elevul s\u.

7


TRADI}II POPULARE

Costumul popular

RVM

– tradi]ie [i memorie a istoriei locale –

8

Str\vechi ]inut de legend\ [i important centru de cultur\ româneasc\, jude]ul Neam] este delimitat din punct de vedere geografic de Valea Bistri]ei [i muntele Ceahl\u `n partea apusean\ [i de râul Siret `n cea de r\s\rit. Fiind bine ad\postit de mun]i [i dealuri, puternic br\zdat de ape [i cu o clim\ ce variaz\ de la munte la [es, a oferit condi]ii favorabile instal\rii a[ez\rilor omene[ti din cele mai vechi timpuri [i pân\ ast\zi. ~n spa]iul românesc, omul se identific\ cu locul `n care tr\ie[te [i `ndeletnicirile pe care le practic\ prin intermediul portului popular specific. Datorit\ puternicului caracter unitar al portului popular românesc, `n zona jude]ului Neam] nu se g\se[te un tip distinct de costum popular. Istoricul [i criticul de art\ francez Henry Focillon sus]ine c\ „el a r\mas fidel unor forme foarte vechi, dar nu se repet\, pentru c\ arti[tii ]\rani sunt poe]i”.

dacic\ `ncre]it\ la gât, cing\tori, sumane, cojoace [i opinci. Portul popular a fost opera unui me[te[ug practicat `n toate gospod\riile ]inutului Neam] [i anume ]esutul. Fiecare femeie trebuia s\ [tie s\ ]eas\, atât pentru a-[i `mpodobi casa, cât [i pentru a confec]iona piesele de port necesare `ntregii familii. }es\turile se realizau la stative din fire de lân\, in [i cânep\. Lâna era vopsit\ `n culori ob]inute din coloran]i naturali. ~n trecut, culorile utilizate se ob]ineau din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora: coaja de ceap\ ro[ie sau floarea de bujor – culoarea ro[ie; secara crud\ de prim\var\, izma sau frunza de mesteac\n – culoarea verde; coaja de m\r sau flori galbene – culoarea galben\; frunza de nuc – culoarea cafenie. ~n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea au `nceput s\ fie folosi]i coloran]ii chimici. }es\turile groase se fini-

Costumul popular este un document de cultur\ material\ [i spiritual\, un limbaj purt\tor de mesaj artistic, a c\rui evolu]ie respect\ transform\rile estetice, sociale [i morale ale poporului pe care-l reprezint\. De[i sub aspect decorativ [i cromatic se diferen]iaz\ de la o zon\ etnografic\ la alta, portul popular din jude]ul Neam] constituie o unitate etnologic\ care s-a transmis de la str\bunii no[tri daci [i pân\ `n prezent. Costumul specific jude]ului Neam] p\streaz\ elemente de tip general românesc, ca de exemplu c\ma[a

sau la piu\ [i [teaz\, instala]ii ce se g\seau pe toate apele repezi. Demersul proiectului nostru poate fi realizat pornind de la caracteristicile costumului popular din cele trei zone etnoculturale ale jude]ului Neam]: zona V\ii Muntelui, zona Neam] [i zona Roman. ~n pu]ine zone din ]ar\ s-au conservat atât de bine formele arhaice de port ca `n ]inutul Neam]ului. Caracterizarea costumului popular, a culorilor, a motivelor [i a formelor deschide un orizont larg asupra procesului de evolu]ie

cultural\, de gândire [i exprimare clasic\ a me[terilor populari din trecut. Valorificând tradi]ia, artistul popular reprezint\ cultura pe care a mo[tenit-o [i pe care o transmite urma[ilor acesteia. ~n opera de art\ pe care o reprezint\ costumul popular, el exprim\ concep]iile [i gusturile comunit\]ii s\te[ti din care face parte. Costumul tradi]ional femeiesc din zona jude]ului Neam] are o structur\ unitar\, fiind constituit din urm\toarele elemente: c\ma[a cu poale, brâul, bundi]a, catrin]a, opincile [i traista. C\ma[a are rolul cel mai important `n structura costumului, fiind confec]ionat\ din bumbac, in [i cânep\. Ornamentele, predominant geometrice, au form\ de romb, triunghi [i p\trat [i sunt realizate prin tehnica ]esutului [i a cusutului. Aceste ornamente p\streaz\ regula repeti]iei, alternan]ei [i simetriei, fiind distribuite `n trei câmpuri ornamentale: alti]a, `ncre]ul [i „râurile”. Alti]a reprezint\ decorul din partea de sus a mânecii, `ncre]ul este separarea `ntre alti]\ [i „râurile” de pe mânec\, iar „râul” este motivul decorativ dispus vertical sau oblic. Catrin]a este o ]es\tur\ lucrat\ `n patru i]e, de form\ dreptunghiular\, compus\ din trei registre: partea din spate, sau mijlocul catrin]ei, p\streaz\ culoarea fondului, iar p\r]ile laterale, numite capete, sunt ornamentate cu vrâste `nguste numite „br\du]i”, realizate din fire r\sucite. ~mbr\carea catrin]ei presupune folosirea brâului sau a bârne]ului. Opincile erau realizate din piele de porc uscat\ [i se croiau dup\ m\rimea piciorului. Traista este o ]es\tur\ lucrat\ `n patru i]e [i `n fir de lân\ colorat\, fiind folosit\ la transportul alimentelor [i nu numai. De[i cu o structur\ compact\, costumul popular se deosebe[te potrivit celor trei zone etnografice `n privin]a culorii, a brâului [i a bârne]ei, a râurilor [i a fondului catrin]ei. Culoarea, din punctul de vedere al cromaticii, difer\ astfel: `n zona V\ii Muntelui culorile sunt mai `nchise, predominând nuan]ele de negru specifice Ardealului. ~n zona Romanului, cromatica se schimb\, culorile predominante fiind cele de ro[u, albastru, verde [i

APRILIE - IUNIE 2012


TRADI}II POPULARE

APRILIE - IUNIE 2012

jude]ul Neam] aceasta este de dou\ tipuri: c\me[oiul [i c\ma[a cu fust\. C\me[oiul sau c\ma[a b\trâneasc\ este o c\ma[\ lung\ pân\ la genunchi [i era folosit\ mai mult de c\tre b\trâni. ~n scopul `mbog\]irii c\me[ii b\trâne[ti, s-a trecut `nc\ din vechime la `mp\r]irea ei `n dou\ p\r]i: c\ma[a propriu-zis\, mai scurt\, dar din acela[i material, [i fusta, separat\, dar mai larg\, bogat\ `n pânz\ [i `n ornamente. Ca [i la c\m\[ile femeie[ti, decorul este dispus `n registre pe zone riguros stabilite [i compus din sisteme orna-

mentale, `ntre care motivele abstracte sunt dominante. C\ma[a cu fust\, numit\ [i na]ional\, era folosit\ mai mult de tineri. Pe Valea Bistri]ei, c\ma[a de mire se f\cea din pânz\ de borangic cu vrâste din bumbac, deoarece se cre[teau viermi de m\tase. I]arii reprezint\ `mbr\c\mintea specific\ pentru b\rba]i [i se remarc\ prin mare simplitate `nc\ din vechime. I]arii de lucru erau confec]iona]i dintr-o ]es\tur\ alb\, sub]ire, `n patru i]e, din in, cânep\ sau p\r de oaie. I]arii de s\rb\toare erau lungi, lucra]i din postav fin din lân\ ]igaie, strâmta]i `n partea

de jos prin suprapunerea materialului. Cu cât erau mai cre]i i]arii cu atât era luxul mai mare. Astfel de i]ari purtau numai tinerii. B\trânii purtau i]ari drep]i [i largi. Cing\torile pe care le purtau b\rba]ii erau brâiele, bârne]ele [i curelele. Brâiele sunt mai late [i mai lungi decât cele femeie[ti (peste 2 m), fiind ]esute din p\r de oaie `n patru i]e, cu vrâste orizontale sau verticale. La costumele b\rb\te[i cel mai frecvent erau folosite bârne]ele tricolore. Cing\torile erau de lungimea taliei [i erau confec]ionate din piele de vit\ peste care se aplicau diverse ornamente. Curelele late din piele erau folosite la muncile grele de c\tre lucr\torii la p\dure, pluta[i [i ciobani. Una dintre hainele groase folosite de b\rba]i era sumanul. Ele erau confec]ionate mai mult de femei [i avea diverse faze de lucru: torsul lânii, ]esutul, b\tutul la piu\ [i cusutul. La fel ca [i femeile, b\rba]ii purtau traiste sau gen]i. *** Jude]ul Neam]. Monografie, redactor Gh. Dumitroaia, Piatra Neam], 1995. Florescu, E., Portul popular din zona Neam], Complexul Muzeal Neam], 1979. Florescu Gh. Elena, Textile populare de cas\ din zona Neam], Editura Etnologic\, Bucure[ti, 2010. M\tas\, C., C\l\uza jude]ului Neam], Bucure[ti, 1929. Idem, Prin Moldova de sub munte, Bucure[ti, 1965. Pavel Emilia, Studii de etnologie româneasc\, Editura Princeps, Ia[i, 2006. Articol realizat de elevele Corina CHIRILESCU, Violeta DR|GOI [i Delia IOSIFESCU sub `ndrumarea prof. Xenia S~RBU [i Mihai APOPEI

RVM

galben. Zona Neam]ului reprezint\ o zon\ intermediar\, culorile specifice fiind comune atât din zona de munte, cât [i din zona de câmpie. Al\turi de nuan]ele de negru, specifice muntenilor, `ntâlnim nuan]ele de verde, ro[u, galben, specifice zonei de [es. ~n privin]a catrin]ei, deosebirile apar la „vrâste”, `nguste `n zona Romanului [i mai late `n zonele de deal [i munte. O alt\ deosebire specific\ zonalit\]ii costumului popular nem]ean o reprezint\ existen]a bârne]ei, `ntâlnit\ `n zona de deal [i de munte, [i a brâului, specific zonei de câmpie. Brâul se aseam\n\ cu bârnea]a `n privin]a scopului folosirii, diferen]ele existând la ornamente [i dimensiuni. Costumul popular b\rb\tesc are urm\toarea structur\: c\ma[\, poale, bundi]\, i]ari, opinci [i „obiele”. Interesante sunt costumele populare b\rb\te[ti purtate `n cazul diverselor ocazii. Când mergeau la pe]it, unii purtau pe cap o c\ciul\ de miel negru sau o p\l\rie cu marginea larg\, dar to]i aveau câte o pan\ de p\un. Erau `narma]i cu câte un ciomag lung, `n vârful c\ruia era legat un buchet de flori. C\ma[a le atârna peste i]ari, iar mijlocul le era `ncins cu o curea lat\ de piele `mpodobit\ cu bumbi de piele. Unii aveau ciubote ungure[ti, al]ii opinci, legate cu a]e de lân\ peste obielele care le acopereau picioarele. Portul b\rba]ilor se distingea prin albul elementelor de baz\, men]inut chiar [i la costumul de lucru, fapt ce dovede[te grija ]\ranului român pentru cur\]enie. Unele `ndeletniciri au determinat formarea unor piese caracteristice: gluga ciob\neasc\, geanta de vân\tor, haina v\tuit\ a pluta[ilor. Acoperitorile de cap pentru b\rba]i sunt reprezentate de dou\ elemente: c\ciula [i p\l\ria. C\ciulile sunt confec]ionate din blan\ de miel, alb\ sau neagr\, iar cele mai noi sunt brum\rii. Se purtau iarna. Vara, b\rba]ii purtau p\l\rii cu boruri mari, negre, maro sau verzi [i puneau pene sau flori. C\ma[a b\rb\teasc\ este o pies\ definitorie a costumului popular. ~n

9


RESTITUTIO

Constantin Turcu

RVM

– biografia unui fiu de seam\ al mun]ilor Neam]ului –

10

~n satele de la poalele muntelui Ceahl\u traiul a fost greu `n vechime pentru pl\ie[ii grani]ei, pentru p\stori, pentru t\ietorii de lemne [i pluta[i sau c\lug\ri. Erau `n munte [i la grani]a Moldovei, [i mo[iile erau ale marilor m\n\stiri sau ale boierilor. ~nc\ din Evul Mediu erau aminti]i muntenii de la Ceahl\u cei iscusi]i `n mânuirea „sâne]elor [i baltagelor”, iar la jum\tatea secolului al XIX-lea Alecu Russo admira acel genius loci, inteligen]\ nativ\, cu care era `nzestrat „hanganul”, locuitorul de pe Bistri]a [i din poienile codrilor nesfâr[i]i ai Ceahl\ului [i Grin]ie[ului. De la el afla frumoasele pove[ti ale „Pietrei Teiului” [i „Stâncii Corbi]ei”, iar Vasile Alecsandri culegea la un foc de stân\ pe Ceahl\u o neasemuit\ balad\, „Miori]a”. N-are de ce s\ ne mire c\ arheologul [i istoricul preot Constantin Matas\ era din R\pciuni, arhivistul [i istoricul Gheorghe Ungureanu era din satul Schit, Gavriil Galinescu, renumitul muzicolog, era din Hangu, iar Constantin Turcu era din satul Izvorul Alb. Asupra lui Constantin Turcu concentr\m aten]ia acestui articol omagial. ~mi `mplinesc astfel datoria mea de tr\itor al acestor locuri [i de onorat primitor al „Premiului pentru etnografie [i folclor – Constantin Turcu” acordat de Revista Valea Muntelui. Premiul a primit acest nume ca o recunoa[tere a activit\]ii `nchinate istoriei acestor locuri de c\tre renumitul lingvist, etnograf, istoric [i arhivist. La 13 februarie 1903, vedea lumina zilei Constantin Turcu, cel de-al doilea copil al familiei N\stase [i Isabela Turcu, din satul Izvorul Alb, comuna Buhalni]a, nu departe de b\trânele schituri Sahastru [i Cerebuc, despre care va scrie mai târziu cu frumoase [i adânci cuvinte. {coala elementar\ a urmat-o la Grin]ie[, comuna Bistricioara, iar gimnaziul la Hangu, unde directorul Gheorghe Galinescu, v\zându-l lipsit de mijloace materiale, dar iste], l-a luat ca ajutor la secretariatul [colii, scutindu-l de taxele [colare ale acelor vremuri. ~n 1922 s-a `nscris la Liceul „Petru Rare[” din Piatra-Neam], c\ruia, de altfel, i-a dedicat o important\ parte din via]a [i activitatea sa. Directorul liceului, V.A. Trifu, aflând c\ se pricepe la treburile de cancelarie, l-a luat la ]inerea contabilit\]ii comitetului [colar, ceea ce `nsemna pentru

tân\rul liceean scutirea de taxe [i o mic\ remunera]ie. ~n 1929 devenea absolvent al Facult\]ii de Litere [i Filozofie a Universit\]ii din Bucure[ti [i al Seminarului Pedagogic Universitar [i se re`ntorcea ca profesor de român\ [i istorie, dar [i ca secretar, la Liceul „Petru Rare[” din Piatra-Neam]. Prin str\daniile sale, „Anuarul Liceului Petru Rare[ din Piatra-Neam]” a devenit o lucrare [tiin]ific\ care urm\rea un scop m\rturisit: realizarea unei monografii ample a regiunii, dorin]\ pe care o avea [i alt muntean de-al nostru de seam\, Gheorghe Ungureanu, cu care, de altfel, Constantin Turcu va colabora eficient. Articolele sale sunt document [i model, [i invit\m pe doritorii de publicistic\ prin reviste de cultur\ s\ ia aminte la felul `n care acesta scria, la rigoare, la curaj, la tenacitatea de a r\scoli cele de demult. Activitatea sa `n domeniul istoric [i arhivistic a atras stima unor mari personalit\]i precum Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, {tefan {tef\nescu, G.T. Kirileanu, Constantin Bobulescu [.a. Domnul academician Dinu C. Giurescu, care mi-a fost `ndrum\tor de doctorat [i ne-a onorat cu prezen]a sa pe Valea Muntelui anul trecut, elogia activitatea [tiin]ific\ [i amintea prietenia pe care i-au oferit-o „mo[ Ghi]\” (G.T. Kirileanu) [i „Costic\” Turcu, dou\ personalit\]i emblematice pentru mun]ii no[tri, dup\ opinia marelui istoric, la care subscriem. ~n lucr\rile noastre de istorie local\ l-am citat adesea pe Constantin Turcu. Spusele sale erau `ntotdeauna adânci [i bine fundamentate [i a fost, al\turi de Constantin Matas\ [i Gheorghe Ungureanu, autorul primelor monografii istorice ale mun]ilor Neam]ului. Constantin Turcu scria `n anul 1939, dând glas „preocup\rilor de cultur\ regional\”: „Jude]ul Neam] e pomenit cu acest nume `n istoria ]\rii din anul 939, `ntr-o cronic\ rus\ a lui Nestor, apoi, dup\ `ntemeierea Moldovei, [i `n documentele lui Alexandru cel Bun, din 1428. Domnitorul pomene[te de circa 20 de a[ez\ri [i biserici pe care le face danie ctitoriei sale, M\n\stirea Bistri]a, ceea ce `nsemna c\ este vorba de o st\pânire nou\ peste o veche a[ezare de popula]ie b\[tina[\ care-[i ducea via]a ei ne[tiut\ de nimeni, `n codrii seculari [i merei de pe malurile ascunse ale Bistri]ei”. Referindu-se la ]inutul s\u natal (folosim termenul „]inut” care a fost specific Moldovei, cel de jude] fiind folosit `n }ara Româneasc\; abia `n timpul lui Cuza, Neam]ul prime[te titlul de jude]), Turcu men]iona: „A[ezat `n creerii mun]ilor, str\b\tut de ape cristaline [i

`nvesmântat `n codrii seculari [i de nep\truns, ]inutul acesta a oferit locuitorilor lui o mare u[urin]\ de viea]\ [i o mare siguran]\ `mpotriva tuturor primejdiilor care s-au ab\tut asupra sa”. C\l\torind prin mun]ii Neam]ului cu Dumitru Alma[ [i Mihai Manca[, ajunge pe muntele Ceahl\u [i exclam\: „Miori]a n-ar fi fost niciodat\ cunoscut\ `n lumea cult\ acum mai bine de un veac dac\ romanticii nu scotoceau mun]ii [i nu st\teau de vorb\ cu ciobanii…”. De altfel, el prezenta `n 1939 o variant\ a baladei „Miori]a” a[a cum o aflase Alecsandri de la baciul Udrea din Ceahl\u: „B\lu]\, B\lu]\, Alb\ la pieli]\ Neagr\ la cosi]\ Neagr\ la str\i]\ Ce-mi urci pe Bistri]\ (…) Acolo-n calea ta N-ai v\zut badea? Ba l-oi fi v\zut, Nu l-am cunoscut!”. C\l\tor pe Valea Bicazului arat\ leg\tura de veacuri a românilor de o parte [i de alta a mun]ilor, chiar dac\ grani]e nedrepte au fost puse `nc\ din Evul Mediu pe „cump\na mun]ilor”: „De la[i spre miaz\noapte m\n\stirea Dur\ul [i cobori Ceahl\ul pe la miaz\zi, dai de Cheile Bicazului. Cheile Bicazului nu ]in de jude]ul Neam], c\ci sunt la hotarele lui, dincolo. Dar ele se leag\ de acest jude], c\ci toat\ valea Bicazului este aici. Cum urc\ pe[tii `n susul apei, a[a merg oamenii la chei dinspre Valea Bistri]ei, [i cum curge apa la vale a[a coboar\ ei spre Piatra de care `i leag\ aproape toate nevoile vie]ii. ~n chei te sim]i mic, pe Ceahl\u te sim]i biruitor, stai deasupra, calci pe crestele lui cele mai `nalte. Orizontul ]i-e larg. Vezi [esul Prutului [i inima Ardealului. ~n chei e[ti cople[it de uria[ele ziduri pe unde [i-a s\pat c\rare spumoas\ [i [erpuitoare apa Bicazului, pe care acum vreo sut\ de ani a `ncercat din nou s\ o `nece lacul din cre[tetul Cheilor”. Constantin Turcu scria `ntr-o perioad\ `n care pe Valea Bicazului se pusese iar vam\ [i grani]\, la 1941. Articolele [i studiile sale sunt numeroase [i abordeaz\ o palet\ tematic\ larg\. Sunt numeroase cele dedicate mun]ilor no[tri [i consider\m c\ o reeditare a lor merit\ tot efortul. O merit\ Constantin Turcu [i o merit\ [i mun]ii no[tri, muntenii no[tri, care, astfel, [i-ar cunoa[te mai bine istoria. Profesor Doctor Daniel DIEACONU

APRILIE - IUNIE 2012


RESTITUTIO

Vom folosi acest nume pentru m\n\stirea zidit\ de Miron Barnovschi, domnitorul Moldovei, la 1627, [i care era situat\ la gura pârâului Buhalni]a. Ast\zi se afl\ nu departe de noua [osea na]ional\, a fost demolat\ `n 1958 [i reconstruit\ pe un mic platou lâng\ pârâul Buhalni]a. ~n vechime, s-au f\cut unele confuzii, care persist\ [i ast\zi, `ntre M\n\stirea Hangu, pe care am amintit-o anterior [i Schitul Hangu, numit [i M\n\stirea Pionul, prima situat\ `n satul Buhalni]a, pe pârâul omonim, iar cea de-a doua, `n satul Schit, pe pârâul Schit, nu departe de Dur\u. S-au numit M\n\stirea Hangu [i respectiv Schitul Hangu `n vechime dat fiind faptul c\ ambele se aflau pe mo[ia Hangu, de la poalele Ceahl\ului, care se `ntindea de la hotarele Transilvaniei [i pân\ la Bicaz. ~ntemeietorul M\n\stirii Hangu sau Buhalni]a, cu biserica de zid existent\ [i ast\zi `ntr-o form\ apropiat\ de originalul din 1627, a fost Miron Barnovschi, din marea familie a Movile[tilor. Aceast\ familie a mai avut ctitorii la poale de Ceahl\u [i de bun\ seam\ Miron Barnovschi a cunoscut aceste locuri [i a r\mas impresionat de frumuse]ea, dar [i de sfin]enia c\lug\rilor [i siha[trilor. Atunci când a urcat pe tron, pe mo[iile mo[tenite de la str\mo[ii s\i a ridicat o biseric\ mare, cu ziduri groase de piatr\. Primul document al cancelariei domne[ti oferit M\n\stirii Hangu dateaz\ din februarie 1627, `n care `i d\ruie un sat din ]inutul Cârlig\turei. ~n martie 1627, Miron Barnovschi d\ un hrisov m\n\stirii, hrisov de a[ezare, `n care sunt stabilite chiar [i normele dup\ care s\ se conduc\ [i regulile de comportament pentru monahi. Iat\ documentul pe care-l prezent\m `n câteva fragmente: „Cu bun\voia P\rintelui [i cu agiutorul Fiului [i cu s\vâr[irea Duhului Sfânt, – iat\ cu robul [i `nchin\torul sfintei Troi]e, Ioan Miron Barnovschi Moghil\ Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domnu }\rii Moldovei; adic\ domnia mea de singur dorind dentru curat\ inim\ [i dintru toat\ cercetarea [i osândia noastr\ cu agiutorul lui D-zeu, râvnit-am [i am `ndr\znit a urma celor vechi, cei mai `nainte decât noi. (…). A[ijdere [i M-rea au `ndreptat [i au `nt\rit cu ruga de la D-zeu [i prin rug\ciunea c\lu-

APRILIE - IUNIE 2012

g\rilor `ntru vecinica pomenire. Pentru aceasta domnia mea v\zând a lor sufleteasc\ cercetare [i dorire ce am c\tre D-zeu [i noi ne-am milostivit luând pre D-zeu `n agiutorul [i cu bun\voirea Sf. Troi]e, `nceput-am a zidi [-am f\cut biserica aceasta, `ntru numele Prea Sfintei St\pânei noastre N\sc\toarei de D-zeu [i pururea fecioar\ Maria [i a cinstitei ei Vovidenie iaste `n partea apusului dep\rtat [i `ntru deosebit\ pustie, `n locul ce se cheam\ Hangul…”. Din acest hrisov afl\m despre pustietatea acestor locuri, potrivite pentru o adev\rat\ via]\ monahal\. Domnitorul men]ioneaz\ faptul c\ demersul s\u ctitoricesc s-a datorat [i cuceririi unor c\lug\ri existen]i acolo, aminti]i [i `n alte documente. Deci o a[ezare monastic\ exista `n acel loc `nainte de 1627. ~n documentele lui Barnovschi se spune c\ m\n\stirea s-a zidit „de iznoav\ din temelie” [i Gh. Ungureanu explic\ prin aceste cuvinte existen]a unui l\ca[ de cult monastic anterior ctitoriei lui Barnovschi, `nlocuie[te o alta mai veche. Biserica este ridicat\ pe un alt loc respectând o veche tradi]ie de a l\sa vechiul l\ca[ s\ se risipeasc\ `n timp, f\r\ a fi atins vreun lucru. Cercet\rile arheologice desf\[urate `n curtea m\n\stirii [i chiar `ntr-un perimetru mai larg n-au scos la iveal\ urme ale unei cl\diri trainice. Dar bisericile acelor vremuri, care nu erau ctitorii domne[ti sau boiere[ti, erau construite din lemn [i secolele au dus la risipirea lor de multe ori total\. ~n 1629, Barnovschi a statornicit hotarele mo[iei Hangului. Cu aceast\ ocazie, domnitorul a `nconjurat cu hotarul [i mo[ia Schitului Poienile, ctitorie a lui Gh. Movil\, mitropolitul, n\scându-se din aceast\ cauze procese (Gh. Ghib\riescu, Surete [i izvoade, vol. V, pp. 191-193). {i `n 1634, `ntâlnim un alt proces al Schitului Poienile intentat M\n\stirii Hangu, dar domnitorul a dat dreptate celor din Hangu, care au venit la judecat\, doar cu catastihul de pomenire [i marele pomelnic, unde erau trecu]i to]i str\mo[ii s\i [i Moise Movil\ n-a vrut s\ strice dania na[ului s\u, Miron Barnovschi. M\n\stirea Hangu `[i va spori necontenit avutul prin mijloace mai mult sau mai pu]in

Itinerarii spirituale la muntele Ceahl\u ~n perioada iunie-septembrie 2012, Asocia]ia „Pro Grin]ie[” desf\[oar\ proiectul „Itinerarii spirituale la muntele Ceahl\u”, realizat cu sprijinul Consiliului Jude]ean Neam]. La data de 6 iunie 2012, la Cabana Dochia, de pe muntele Ceahl\u, se va desf\[ura lansarea oficial\ a proiectului [i o prim\ etap\ de cercetare, cu prezen]a a 150 de elevi din [colile din Grin]ie[, Ceahl\u, Ta[ca, BicazuArdelean [i Pipirig, cadre didactice, pres\, administra]ia Parcului Na]ional Ceahl\u [i reprezentan]i ai Serviciului Salvamont Neam], care vor urca pe munte pe trasee diferite. Prin acest proiect condus de prof. Daniel Dieaconu se dore[te cercetarea laturii sprirituale a muntelui Ceahl\u, descoperirea vechilor l\ca[uri de cult ale regiunii, a locurilor de vie]uire a siha[trilor [i monahilor, reconsiderarea mitologiei acestor locuri, a tradi]iilor [i a istoriei lor. Proiectul `[i propune s\ ofere elevilor posibilitatea de a cerceta, sub `ndrumarea unor profesori cu experien]\ din [colile nem]ene, dar [i din Universitatea din Bucure[ti, de a str\bate locuri, de a vorbi cu oamenii, de a realiza inter viuri, fotografii, schi]e, h\r]i. Se vor realiza h\r]i tematice cu sprijinul domnului lect. univ. dr. Iulian S\ndulache, de la Universitatea din Bucure[ti. De asemenea, se vor realiza bro[uri informative, iar rezultatele cercet\rilor vor fi publicate `n cadrul unui volum ce va ap\rea `n condi]ii grafice deosebite pentru a pune `n valoare fotografiile realizate [i c\r]ile po[tale sau fotografiile de epoc\ adunate. Ne dorim ca prin acest proiect s\ ar\t\m nem]enilor, dar nu numai, de ce muntele Ceahl\u este un „Athos al românilor” [i un t\râm de legend\. Invit\m pe doritori s\ se al\ture demersului nostru, c\ci fiecare va avea ceva de câ[tigat: noi, voi [i, cel mai important, Ceahl\ul.

RVM

M\n\stirea Hangu-Buhalni]a

11


RVM

RESTITUTIO

12

ortodoxe dintre care nu era exclus\ nici c\m\ta. Ea devine astfel un puternic rival pentru boierii cantacuzini st\pâni ai mo[iei Hangu, care-[i revendic\ unele sate cedate m\n\stirii printrun schimb cu Miron Barnovschi. Pro-

datorit\ sistemului de arendare utilizat de egumenii greci, care organizau adev\rate licita]ii. Apar, astfel, arenda[ii, ni[te intermediari dornici de câ[tig, f\r\ nici un scrupul `n exploatarea abuziv\ a ]\ranilor. Se spunea

cesele au `nceput `n 1653 [i au durat pân\ la jum\tatea veacului al XIX-lea. Miron Barnovschi [i-a dorit ca m\n\stirea ctitorit\ de el `ntr-o regiune sfin]it\ de siha[trii muntelui Ceahl\u s\ devin\ un focar al ortodoxiei, de sprijinire a isihasmului [i-a vie]ii culturale. Dar m\n\stirea a devenit un important latifundiar, iar egumenii [i c\lug\rii au fost mai mult interesa]i de exploatarea mo[iilor [i de câ[tigarea proceselor pe care le-au intentat vecinilor, boieri sau m\n\stiri. Colec]iile de documente ale istoriei Moldovei medievale con]in numeroase referiri la procesele `n care a fost implicat\ M\n\stirea, „pâri” [i „ jeluiri”, `nt\riri de hotare [i, din nefericire, neconsemnând importante acte de cultur\ sau via]\ religioas\. Instaurarea domniilor fanariote aduce pentru M\n\stirea Hangu un eveniment de trist\ amintire: `nchinarea ei c\tre Patriarhia Alexandriei. La 20 iulie 1715, domnul fanariot Nicolae Mavrocordat a `nchinat-o Patriarhiei din Alexandria, patriarhului Samuil prezent `n Moldova la acea dat\. Mitropolitul Ghedeon al Moldovei s-a opus acestei `nchin\ri a m\n\stirii „fiind a ]\rii [i mai ales la munte”. De la aceast\ dat\ situa]ia ]\ranilor de pe mo[ia M\n\stirii Hangu cunoa[te o constant\ `nr\ut\]ire, mai ales

`n epoc\: „ A[ `ndr\zni a zice c\ `n toate letopise]ele lumii nu se vor g\si atâtea cruzimi [i schingiuiri [i asuprire”. Plângerile ]\ranilor c\tre ispravnic sau domnitor nu erau solu]ionate, datorit\ faptului c\ autorit\]ile nu puteau s\ produc\ o imixtiune `n treburile m\n\stirilor `nchinate. ~n 1861, conform unui inventar realizat la m\n\stire, se constat\ faptul c\ de]inea destul de multe mo[ii, atât `n ]inulul Neam]ului, cât [i `n alte regiuni, de asemenea, case [i alte bog\]ii mi[c\toare [i nemi[c\toare. S\ amintim [i numeroasele odoare biserice[ti consemnate `n inventar, care arat\ bog\]ia de obiecte pre]ioase,

cele mai multe dintre ele d\ruite de ctitori [i urma[ii acestora. La 1863, M\n\stirea Hangu sau Buhalni]a a devenit proprietate a statului, toate mo[iile ei au fost secularizate [i au fost trecute pe seama statului. La plecarea lor din ]ar\, c\lug\rii greci au jefuit m\n\stirea, luând toate operele de art\, odoarele biserice[ti care se mai p\straser\. L\s\m ultimul cuvânt lui Gh. Ungureanu, care nota cu bucurie faptul c\ „pe locul unde secole de-a rândul a domnit lenea, pref\c\toria [i `n[el\ciunea, unde `ntregi s-au v\zut cele mai mari nedrept\]i”. R\mas\ f\r\ venituri, m\n\stirea a fost p\r\sit\ de c\lug\ri care s-au `ndreptat spre Dur\u, [i biserica a devenit de mir, a[a cum este [i ast\zi. ~n 1958, odat\ cu str\mutarea satelor, biserica a fost demolat\ [i reconstruit\ cu grij\. Ast\zi, turnurile se z\resc din [oseaua na]ional\, iar biserica te `ntâmpin\, dup\ câteva minute de mers pe jos, alb\, `nalt\, maiestuoas\, de parc\ secolele scurse au trecut f\r\ s\ o ating\. Omagiem prin acest articol [i un voievod pe nedrept uitat [i despre care nu se `nva]\ `n c\r]ile de [coal\, ctitorul acestei m\n\stiri [i `nc\ a câtorva, la Ia[i, la Dragomirna, la Topor\u]i sau la Lvov, `ntr-o domnie scurt\, dar prielnic\ pentru ]ar\. A fost un fin diplomat, un bun gospodar, talentat militar, un legislator laic [i religios, care a tr\it pentru ]ar\ [i Biseric\ [i a murit ca martir la Istanbul pentru Moldova sa [i pentru credin]a sa ortodox\. Dac\ istoria l-a uitat, se pare c\ Biserica nu a f\cut-o [i se preg\te[te reconsiderarea vie]ii [i faptelor sale. Profesor Doctor Daniel DIEACONU

APRILIE - IUNIE 2012


RESTITUTIO

Plimbare pe banchiz\

APRILIE - IUNIE 2012

Golful, aproape sc\zut, nu prezenta nici un pericol. Eram `n Gura Hangului, loc numit astfel pentru c\ aici apele pârâului Hangu se vars\ `n Bistri]a. Am coborât o mic\ por]iune `mp\durit\ pân\ spre malurile secate. ~n aceast\ zon\ umbrit\ la orele dimine]ii, de[i ghea]a `mi `ncetinea `naintarea, nu-mi

s-a n\scut „blestemul de la Hangu”, c\ci „bine nu poate fi când d\râmi o biseric\”… Dar despre truda de 30 ani pentru ridicarea acestei Catedrale [i despre efortul de-o s\pt\mân\ pentru distrugerea ei v\ voi povesti `n cuvinte [i `n fotografii-document `ntr-un articol viitor. M-am `nchinat altarului ei dina-

AEROFOTO: Puiu ZAHARIA

doream s\ v\d [i s\ simt c\ inten]ioneaz\ s\-[i schimbe starea de agregare. Am parcurs astfel din marginea golfului perpendicular spre mijlocul lacului de acumulare circa 3 km. Pierdeam Ceahl\ul din priviri, culmile din fa]a mea `l obturau [i `mi p\rea, cu fiecare pas f\cut, cum coboram centimetri buni. Privite de aici, ruinele erau `n larg, dar spre malul stâng al golfului [i nu `n centru – a[a cum mi le imaginasem timp de 20 de ani. Dincolo de acest mal eram deja `ncojurat\ de marea alb\. ~n largul ei localnici r\bd\tori pescuiau bibani la copc\. M\ mai desp\r]eau de ei [i de ruine o limb\ de uscat [i o `ntindere orbitoare de ghea]\. Mi-am spus c\ acolo trebuie s\ ajung [i eu, c\ dac\ pe pescari i-a ]inut ghea]a, n-oi fi tocmai eu cea mai solid\ dintre p\mânteni… Tulbur\toare [i emo]ionant\ a fost apropierea de ruine… Blocuri de beton sf\râmate `n cele 7 zile de dinamit\ri, [ine contorsionate de explozii, buc\]i mici din biserica mare `mpr\[tiate [i `ncastrate acum `n ghea]\… Un loc sfin]it `nc\ din anul 1921, un loc `n care

mitat, cerându-i iertare pentru prezen]a mea, permisiunea de a fotografia [i r\gazul de a mai r\mâne `n preajm\-i. Am traversat `napoi banchiza, [i spre prânz m-am `ndreptat c\tre fâ[ia de uscat situat\ ca o prelungire a extremit\]ii stângi a golfului. P\mântul semi`nghe]at era `nchis la culoare, mâlos, cu miros pregnant [i `nc\ mai p\stra urmele pe care nici trecutul, nici apa nu le-au putut [terge. Pietrele ce poate-au fost cândva o temelie de cas\ sau o-nt\ritur\ a drumului ce ducea la catedral\ ascundeau sub ele „cheia `mp\r\]iei” cu care-aveam s\ deschid poarta pe care-o c\utasem atâ]ia ani. La marginea fâ[iei de uscat – capcan\ de mâl lipicios –, martori t\cu]i, m-au `ntâmpinat trunchiurile copacilor ce-odinioar\ ]ineau de umbr\ mormintelor din micul cimitir de lâng\ biseric\, t\iate probabil atunci, la str\mutare, cu beschia. Doar r\d\cinile le-au r\mas `nfipte `n p\mântul str\mo[esc, c\ci dorul de lumin\ [i de aer [i l-au `necat `n lacrimi, atât de multe lacrimi `ncât ele le-au acoperit pân\ li s-au contopit cu apele lacului.

RVM

De ani de zile pândesc apele sc\zute ale lacului Izvorul Muntelui, doar-doar voi vedea ruinele Catedralei din Hangu, dar niciodat\ n-am crezut c\ voi avea ocazia – mai ales dup\ jum\tatea lunii martie – s\ pot traversa lacul de la un mal la altul [i tot pe banchiz\ s\ ajung pân\ la ele… Trecuse un an secetos, iar iarna venise mai târziu. V\zusem de multe ori lacul `nghe]at, dar cel mai târziu pân\ pe 15 februarie, [i de aceea nu m\ a[teptam c\ [i `n luna martie s\-l g\sesc imaculat. ~mi ajunsese la urechi c\ [i ruinele bisericii dinamitate au ie[it la suprafa]\ – poate cel mai mult vizibile dup\ cei 50 de ani `n care au fost acoperite cu ap\. Au tulburat `ntâia oar\ lini[tea hanganilor `n vara anului 1977, când au ap\rut ca o insul\ `nconjurat\ de marea dintre mun]i. Atunci localnicii au ajuns cu barca pân\ la ele, iar câ]iva dintre ei – `mp\timi]i pescari, cu care [i ast\zi m-am `ntâlnit pentru a le asculta pove[tile – p\[ind pe ruine `n lini[tea-le caracteristic\, au pescuit de-acolo. Ruinele au mai ie[it la suprafa]\ la `nceputul anilor 2000, dar pentru pu]in timp. Cei ce locuiesc `n zon\ mi-au m\rturisit c\ le-au mai v\zut iarna, pe când lacul era `nghe]at, dar niciodat\ atât de mult `ncât s\ se poat\ p\[i pe ghea]\ pân\ la ele. Am ajuns pe malul lacului pu]in dup\ ora 8 a dimine]ii de 18 martie 2012. Soarele era deja prea sus, lacul se vedea `nghe]at bocn\, [i din Potoci, [i din curba de la Rugine[ti. Ceahl\ul – `nv\luit `ntr-o intens\ lumin\ alb\, prea puternic\ lumin\ pentru fotografi preten]io[i – `mi veghea de la distan]\ pa[ii. Sincer, nici nu [tiam unde sunt localizate ruinele. Logic, le-am b\nuit a fi dup\ {esul de odinioar\ al Hangului, deci mai la nord de satul Buhalni]a, spre Poiana Teiului, `n mijlocul lacului, `n locul numit cu mândrie de localnici }ara Hangului. Le-am v\zut de la distan]\, printre case [i crengile copacilor ce-[i a[teptau mugurii, imediat dup\ intrarea `n satul Groz\ve[ti, c\utând rapid un unghi cu vizibilitate bun\ pentru obiectivul 70300 mm. Mi-am continuat drumul pân\ `n centrul comunei Hangu, `nainte de curba spre stânga, gândind c\ de la marginea golfului le voi vedea [i fotografia din fa]\.

13


RESTITUTIO

Am `nceput s\ urc spre zona `mp\durit\, pe malul pietruit pân\ la care ajungeau cândva apele lacului, gândind c\ de sus voi avea `n cadru atât Ceahl\ul, cât [i ruinele catedralei. M\ `n[elasem, muntele era dincolo de culmea de pe malul vestic al lacului. Spre exemplificare, am apelat la una dintre aerofotografiile realizate de Puiu Zaharia, puse la dispozi]ie cu amabilitate de domnia sa pentru realizarea acestui articol. Era cam 12 [i jum\tate când un sunet `nfior\tor a trecut cu vitez\ peste marea `nghe]at\. ~mi p\rea foarte

cunoscut, c\ci fiind cu gândul la Ceahl\u, am asociat rapid ecoul cu o avalan[\, pornit\ de undeva de la poalele muntelui, de[i nu-i vedeam urmele. Se `nc\lzise destul de mult, dar mai aveam timp [i ghea]\ de str\b\tut pân\ la cealalt\ extremitate a golfului Hangu, malul dinspre satul Chiri]eni. V\zusem dou\ b\rci `ncorsetate `n ghea]\ care parc\ m\ a[teptau s\ le pozez, dar, `n acela[i timp, vroiam s\ fotografiez ruinele [i din acest unghi, chiar dac\ o f\ceam `n contre-jour. Ochiurile de ap\ cre[teau `n suprafa]\ [i erau din ce `n ce mai dese. Pe m\-

sur\ ce `naintam spre malul opus, pealocuri ghea]a era mai sub]ire [i sub ea se vedea „p\mânt”. N-am stat pe gânduri s\-l testez, c\ci mi-am dat seama c\ nu poate fi decât capcana altei fâ[ii ml\[tinoase de teren. A[a c\ am preferat s\ p\[esc pe ghea]a pe sub care se vedea verde-albastru, de[i [tiam c\ acolo e ap\ [i nu altceva. Pe la jum\tatea drumului pe care mi-l propusesem, `n jurul orei 14:20 am auzit acela[i sunet `nsp\imânt\tor, parc\ de o intensitate mai mare, venind dinspre N-NV, trecând prin mine, pe lâng\ mine [i longitudinal pe firul lacului spre sud. A fost zgomotul care m-a trezit, c\ci de-o a doua „avalan[\” nu mai putea fi vorba. Era urletul z\porului de ghea]\ format `nspre nord sau trosniturile banchizei pe care m\ plimbam de mai bine de 6 ore… Mi-am luat r\mas-bun de la ruine, de la pescari [i de la lac, iar orele 16 m-au g\sit deja pe p\mânt sigur, preg\tindu-mi `ntoarcerea spre cas\. Am privit continuu dincolo de um\rul meu drept, spre ruine, dându-mi seama c\ ele era vizibile [i din satele Rugine[ti, Izvorul Alb, pân\ la curba de la Dealul Bisericii din Potoci. Lacul `nghe]at pe care l-am fotografiat diminea]\ era acum aproape albastru. Curând z\pezile de pe dealuri se vor topi [i ele [i apele lor `[i vor croi drum spre lac. Chiar dac\ este atât de sc\zut, cu siguran]\ ruinele vor fi iar\[i acoperite. Sau dac\ seceta `nc\ ne va mai r\ni, la var\ ele vor ie[i din nou la suprafa]\. Poate fiecare dintre noi va avea ocazia s\ vad\ ruinele bisericii mari din Hangu. Poate [i mie aceast\ [ans\ `mi va mai surâde. Dar cine [tie dac\ voi mai ajunge atât de-aproape de ele `ncât le ating [i lor s\ m\ `nchin a[a cum numai o dat\-n via]\ `]i este dat s\ fie…

RVM

Daniela URSU

14

(publicat ini]ial pe siteul: www.eusuntdaniela.ro)

APRILIE - IUNIE 2012


RESTITUTIO

Conducerea [antierului de la Bicaz `n documentele Securit\]ii (III) S-a n\scut la data de 16 martie 1918 `n ora[ul Steyr din Austria. Tat\l s\u, Octavian Coca, era directorul Direc]iei de Drumuri [i Poduri „Bucovina” din Cern\u]i, iar mama, Stela, era casnic\. Dup\ absolvirea reputatului liceu „Aron Pumnul” din Cern\u]i, a continuat studiile la Politehnica Charlottemburg din Germania, `n perioada 1938-1942, absolvind cu rezultate deosebite. ~n anul 1943 este rechemat `n ]ar\ pentru satisfacerea stagiului militar la {coala de Ofi]eri de Artilerie din Craiova, de unde este l\sat la vatr\ `n anul 1945. Activitatea inginereasc\ a `nceput-o `n anul 1945, ca inginer proiectant la Serviciul L.S. C.F.R. Cluj, unde a proiectat refacerea podurilor metalice de cale ferat\ distruse `n timpul r\zboiului mondial. Odat\ cu instaurarea regimului comunist, Securitatea a dispus urm\rirea informativ\ a ing. Aurel Coca din cauza faptului c\ unul dintre fra]ii s\i, Octavian, era plecat `n Austria. ~n anul 1950, a fost numit director tehnic la ~ntreprinderea de Construc]ii Cluj, de unde, `n acela[i an, a fost transferat ca inginer-[ef la Direc]ia General\ a Hidrocentralei-Grupul de {antiere Baraj. Aici a condus lucr\rile de deschidere [i excava]ii la funda]iile dinspre malul stâng ale viitorului baraj [i sec]ia de sortare-betonare. Din caracterizarea realizat\ de Securitate afl\m c\ „Ing. Aurel Coca are bine `nsu[it\ meseria, fiind capabil [i cu atitudine just\ fa]\ de munca `ncredin]at\. D\ tot concursul pentru `ndeplinirea planului, nef\când greut\]i `n bunul mers al produc]iei, st\ de vorb\ cu muncitorii [i `i ajut\. Chiar munce[te cot la cot cu ei. Ca sindicalist s-a afirmat ca un ini]iator al intereselor socialiste [i ini]iator pentru spargerea de norme. Nu este afemeiat [i nu are vicii”. Dup\ terminarea lucr\rilor la Hidrocentrala „V.I. Lenin” Bicaz [i-a continuat activitatea ca director tehnic `n perioada 1961-1962 la Grupul de {antiere Arge[-Corbeni, unde a definitivat proiectul de organizare tehnologic\ [i social\ a viitoarei amenaj\ri a râului Arge[ din Depresiunea Lovi[tei [i Defileul Vidraru. ~ntre anii 1962-1964 a func]ionat ca inspector general la Ministerul Energiei Electrice, func]ie din care a supervizat toate investi]iile din subordinea ministerului. ~n data de 9.10.1967 este scos din eviden]a informativ\, dosarul fiind clasat. Dup\ ce s-a pensionat, `n anul 1988, a plecat din ]ar\, primind func]ia de inginer principal la Sucursala din Germania a Companiei Hidroconstruc]ia S.A. ~n aceast\ calitate a participat la lucr\rile de subtraversare a unei [osele [i a unui pod pe malul râului Neckar lâng\ Stuttgart. Ing. Adalbert Gilbert S-a n\scut `n data de 20 iulie 1912 la Arad, `n familia muncitorilor Iosif [i Rozalia. ~ntre anii 1919-1927 a urmat [coala primar\ `n Arad, dup\ care lucreaz\ ca ucenic la atelierele CFR Timi[oara. Dup\ satisfacerea stagiului militar, se angajeaz\ din nou, dar `n 1938 este condamnat la o lun\ de `nchisoare pentru activitate legionar\.

APRILIE - IUNIE 2012

~n anul 1942 este arestat [i condamnat din nou la [ase ani de `nchisoare, fiind suspectat de activitate comunist\. ~n anul 1944 este eliberat, iar din anul 1946 este numit director al Direc]iei de Personal a C\ilor Ferate Române. B\nuit c\ ar fi `n bune rela]ii cu fo[ti membri ai mi[c\rii legionare, `n anul 1950, Securitatea `i deschide un dosar de urm\rire. Potrivit notelor informative afl\m c\: „Adalbert Gilbert s-a `nconjurat de elemente legionare c\utând s\ ridice `mpreun\ cu al]ii `n posturi de r\spundere pe: Radu Vasile, legionar fanatic, [i pe legionarul Scuiuc\ N. `n postul de director al Depoului CFR. De asemenea, Adalbert Gilbert a participat la consf\tuiri legionare ]inute de colonelul Lupa[cu din Senatul Legionar”. Nefiind considerat `ns\ un pericol este numit `n anul 1957 director general la Hidrocentrala de la Stejaru, ducând la bun sfâr[it lucr\rile `n anul 1961. Din acela[i an Adalbert Gilbert este numit director al Direc]iei Generale al Hidroconstruc]ia Bucure[ti, func]ie de]inut\ pân\ la pensionarea sa `n anul 1976. Pentru c\ nu s-a dovedit un „uneltitor `mpotriva regimului”, Adalbert Gilbert a fost scos de sub urm\rirea operativ\ la data de 18.04.1966. A decedat `n anul 1991. Ing. George Untescu

S-a n\scut la data de 15.02.1928 `n comuna {tef\ne[ti, raionul Lehliu, regiunea Bucure[ti. A urmat cursurile celor patru clase primare `n comuna natal\ [i apoi Liceul „Matei Basarab” din Bucure[ti, pe care l-a absolvit `n anul 1947. ~n toamna aceluia[i an a intrat ca student la Academia Comercial\ din Bucure[ti, luându-[i licen]a `n anul 1950. ~ntre timp a concurat [i la examenul de admitere la Facultatea de {tiin]e Juridice, reu[ind s\ ajung\ pân\ `n anul III, când a fost recrutat `n armat\, `n anul 1952. Deoarece p\rin]ii s\i au fost declara]i chiaburi, având `n proprietate 20,85 ha de teren [i un magazin, tân\rul George Untescu [i-a satisf\cut stagiul militar la Direc]ia General\ a Serviciului Muncii (D.G.S.M.), pe [antierul Hidrocentralei „V.I. Lenin” de la Bicaz. Având calificare economic\ superioar\, a fost angajat ca referent tehnic [i a lucrat ca angajat civil, drepturile b\ne[ti fiind virate lunar `n contul D.G.S.M-ului. Dup\ ce a fost eliberat din armat\ (15 feb. 1954), a fost mutat pe aceea[i func]ie la sectorul Atelierele Centrale, iar un an mai târziu a fost promovat `n func]ia de responsabil economic pe `ntregul complex de [antiere de la Bicaz. La finalul lucr\rilor, a fost transferat la Arge[-Corbeni, unde a `ndeplinit func]ia de [ef birou pre] de cost, func]ie foarte important\ la acea vreme. Din anul 1964 a `ndeplinit diferite func]ii de conducere `n cadrul Trustului de Construc]ii Hidrotehnice Bucure[ti pân\ la 15 octombrie 1990 când s-a pensionat. A decedat la 24 decembrie 1997. Profesor Doctor Mihai APOPEI

RVM

Ing. Aurel Calistrat Coca

15


SPIRITUALITATE

C\derea `n lume sau `n\l]area spre cer?

RVM

„}ine mintea `n iad [i nu dezn\d\jdui”. Sfântul Siluan Atonitul

16

~ntr-o societate a cunoa[terii cum este cea pe care o cl\dim ast\zi, tehnica [i tehnologia prin explozia informa]ional\ au produs modific\ri la nivelul comunic\rii interumane, lumea virtual\ a computerelor [i a circuitelor electronice, cu tot impactul benefic pe care-l are pentru progresul omenirii prin sporirea gradului de confort [i civiliza]ie, amenin]\ `ns\[i personalitatea omeneasc\, aruncând-o `n anxietate, violen]\ sau apatie, deprimare [i depersonalizare. „S-ar putea spune”, consider\ prof. dr. Gabriel Albu, `n lucrarea Repere pentru o concep]ie umanist\ asupra educa]iei, „c\, `n mijlocul minunilor civiliza]iei moderne, personalitatea omeneasc\ are tendin]a de a se dizolva”. Paradoxal `ns\ e c\, `ntr-o lume `n care informa]ia circul\ cu viteza apropiat\ gândului, urm\rind s\ ne apropie `n spa]ii [i timpuri, omul se simte tot mai singur [i `nstr\inat, strivit sub presiunea avalan[ei de imagini [i mesaje exercitat\ de c\tre mass-media slujind mai mult senza]ionalului, unei lumi a violen]ei [i pl\cerilor, o lume r\t\cind f\r\ repere axiologice, `n care fascina]ia banului, cu puterea, siguran]a [i sensul pe care i-l confer\, este idolul acestei omeniri `n disolu]ie. Paradigma educa]iei cuprins\ `n expresia „Ai carte, ai parte”, ar\tând soliditatea [i relevan]a acordate prioritar cândva de c\tre om [i societate [colii, sprijinite [i de c\tre Biseric\, a intrat de mult `n desuetudine, preocuparea pentru instruirea profund\ [i permanent\ r\mânând apanajul doar câtor va, categorisi]i de majoritatea drept ideali[ti, vis\tori, tocilari, ni[te „`ncurc\ lume”. Tot mai mul]i [mecheri cu tupeu, oportuni[ti `nn\scu]i sau care abia acum [i-au descoperit chemarea, pândind orice conjunctur\ favorabil\ pentru a prinde osul mai mare, impostori lacomi de bani [i acoperi]i de diplome, atestate [i alte asemenea hârtii acced la pozi]ii `nalte, unde, odat\ intra]i, se cred providen]iali [i indispensabili, ar\tându-[i apoi, pe parcursul derul\rii presta]iilor, diletantismul, ridicolul [i prostia, servilismul clientelar, demagogia. Ace[ti oameni vrednici [i dup\ vis\torul Eminescu „s\ [ad\ la zidirea

sfintei Golii” sau la balamuc, v\desc prin comportament precaritatea educa]iei lor `n chiar fundamentul ei psihologic, moral-religios, cre[tin-ortodox. Lipsi]i de aceast\ dimensiune, oamenii care `l ignor\ pe Dumnezeu ajung s\ conduc\ lumea cu autoritate, lips\ de cunoa[tere [i de `n]elegere. Vor manipula astfel milioane de oameni, le vor r\pi libertatea, oferindule `n schimb pâine [i circ, hran\ cu care urm\resc s\-i m\rgineasc\ la formele de via]\ trupeasc\, la nevoile zilnice, la pl\ceri [i fapte de rutin\, omorându-le

totodat\ sufletele prin negrija pentru mântuire. Se avanseaz\ astfel, sub ochii no[tri [i-n acceptare tacit\, promovarea pe scena lumii a Marelui Inchizitor dostoievskian, se clameaz\ instaurarea domniei lui antihrist. Or omenirea are ca menire dezvoltarea noastr\ `n conformitate cu legile divine, scopul cel mai `nalt al omului fiind ob]inerea libert\]ii totale dat\ de cuno[terea [i urmarea lui Hristos. ~n el este Adev\rul, cu echivalentele sale `n plan etic [i estetic de Bine [i Frumos, care ne va face liberi, `nv\]ându-ne s\ tr\im cu con[tiin]a limitelor noastre, `n frica [i dragostea de Dumnezeu. ~n]elepciunea lumii nu poate salva umanitatea, care sufer\ f\r\ repere [i sens, cu sufletele moarte. Oamenii care ajung s\ conduc\ destinele altora, ale semenilor, chiar com-

peten]i [i bine inten]iona]i, c\l\uzi]i de duhul sau principiile acestei lumi, grupa]i fie `n guverne, parlamente, organiza]ii complexe de state, fie simpli lideri la niveluri administrativ-teritoriale mai mari sau mai mici, nu vor reu[i s\ salveze civiliza]ia, umanitatea, f\r\ a-[i schimba ei `n[i[i modul de a gândi [i de a ac]iona `n spirit cre[tin, cu respectul dogmei [i moralei cre[tine, [i, sub inspira]ia lor, luându-[i modelul unic [i infailibil al lui Hristos, modelul divino-uman al tuturor lucrurilor. Punând via]a spiritual\ `n centrul vie]ii lor, oamenii politici cre[tini vor reu[i s\ inverseze sensul vie]ii lumii, s\ descopere priorit\]ile [i urgen]ele ca s\ poat\ schimba aceast\ stare de lucruri, aducând omenirii acea bun\ stare interioar\ pe care o poate da doar tr\irea `n Hristos, f\r\ de care fericirea promis\ ar r\mâne o iluzie, un slogan, un cli[eu. Condi]ia bun\st\rii materiale este dat\ de autenticitatea credin]ei. Reglajul dintre bun\starea material\ [i cea spiritual\, cu sporire `nspre cea din urm\, `l face omul pe m\sura `nt\ririi credin]ei lui `n Hristos; va constata progresiv c\ bog\]ia, confortul dup\ care alergase ini]ial nu-i mai sunt a[a de necesare, ba chiar aceste deziderate, atât de mult râvnite, `l `mpiedic\ `n a se bucura deplin de darurile spirituale cu care Hristos `i umple treptat inima ca pacea, echilibrul, libertatea deplin\, dragostea pentru `ntreaga lume. Astfel de oameni `[i vor putea da seama ca urmare a experien]ei proprii, autentice, de tr\ire `n duhul cuvântului evanghelic c\ fericirea dat\ de bun\starea material\ singur\, f\r\ suport spiritual, fericire ce-o propov\duia [i o promitea de pe `n\l]imea scenei lume[ti, era iluzorie, vânare de vânt, imposibil de ob]inut dup\ a[tept\rile unei umanit\]i lipsite de Hristos. Prin urmare, vor putea convinge [i doar numai prin simpla lor prezen]\, f\r\ clam\ri `n campanii costisitoare [i `n aplauze frenetice, c\ alt scop mai `nalt [i mai nobil de a fi c\utat de c\tre o lume [i de c\tre fiecare om `n parte nu poate fi decât acela de a fi cre[tin [i, fire[te, e de a[teptat, ca atingerea unei chem\ri a[a de `nalte [i `nf\ptuirea ei s\ fie mai anevoioas\, cerându-se mai mult\ r\bdare, calm, tenacitate.

APRILIE - IUNIE 2012


SPIRITUALITATE Fericirea ve[nic\ pe care o caut\ orice cre[tin adev\rat [i `ndeosebi cel propulsat `n fruntea lumii, str\jer [i garant al libert\]ii fiec\rui om din cetate, nu ]ine de legi [i guverne sau programe [i sisteme politice, ci de reforma personal\ din noi, cea de restaurare a omului `n [i prin iubirea lui Hristos, iubire `n care se pot include prin acte entuziaste de voin]\ [i cei care s-ar socoti du[manii no[tri. {i pentru c\ modelarea omului `n scopul `nalt propus de a fi veritabil cre[tin este eficace [i garantat\ cu cât vârsta la care se face e mai fraged\, iar terenul cel mai fertil [i sigur unde se poate planta „s\mân]a pentru o alt\ lume” `l constituie sufletul copilului, sarcina cea mai dificil\ [i mai plin\ de responsabilitate de a conlucra pe t\râmul crea]iei `n m\rea]a oper\ de des\vâr[ire, dup\ chip [i asem\nare, revine educa]iei, {colii cu partenerii acesteia – Familia [i Biserica. Aflat\ [i ea ast\zi `n criz\, deoarece este nevoit\ s\-[i ajusteze permanent finalit\]ile [i un `ntreg management ca s\ r\spund\ nevoilor unei societ\]i `n schimbare mai mercantil\, mecanicist\, pragmatic\, cu o evolu]ie v\dit suicidar\, educa]ia prin [coal\ trebuie s\ se primeneasc\, s\ evolueze dup\ o alt\ paradigm\, având `n centru, ca ideal educa]ional, formarea unui om nu neap\rat erudit cu o colec]ie de cuno[tin]e care mai mult `l `ngâmf\ [i-l r\t\cesc decât `l c\l\uzesc, ci a unui om receptiv, deschis spre c\utare de `ntreag\ via]\ a legilor divine din natur\, om [i societate.

Sub presiunea credin]ei [i prin studiul individual, cuno[tin]ele se vor transforma `n cunoa[tere, iar el va fi capabil s\ p\trund\, nu luciferic, ci cu bucurie, entuziasm [i smerenie, `n toate c\ile prin care Dumnezeu ni se reveleaz\, reu[ind astfel s\ fac\ tranzi]ia `n spiritual. {tiin]a [i religia, nu `n disjunc]ie, ci `n cooperare, vor s\di admira]ia pentru frumuse]ile crea]iei, interiorizând-o `n atitudini [i convingeri. Adev\rurile [tiin]ifice prezentate subtil ca ra]iuni plasticizate divine, vor cizela noi entit\]i gânditoare, fondate pe sim]ire [i `n]elegere. Un astfel de om format pentru o societate a cunoa[terii va sluji omenirii, nu c\utând `ntr-adins posturi `nalte prin concuren]\, ci propunându-se tacit prin modelul s\u de vie]uire. Ajuns la m\sura vârstei drept preot, profet [i `mp\rat, modelul s\u nu va putea r\mâne mult timp sub obroc, ci-[i va extinde din lumina podoabelor sale [i asupra cet\]ii ca om cre[tin, ales, propulsat de c\tre o lume care nu va mai c\uta `n jos, ci spre cer. Alesul sau Cezarul, ca om politic cre[tin `ntr-o societate viitoare, format prin noua viziune, va stabili o alt\ ordine a priorit\]ilor, prin care, f\r\ a nesocoti realit\]ile acestei lumi, va `ncerca s\ ajute persoana uman\ s\ se ridice la Cetatea arhetip care este Cerul, dac\ o vrea. Rodica SCRIPCARIU

Sfânta Tain\ a Spovedaniei

APRILIE - IUNIE 2012

Sfânta Tain\ a Spovedaniei se s\vâr[e[te de obicei `n biseric\, `n fa]a unei icoane a Mântuitorului, deoarece credinciosul `[i spune p\catele Domnului Iisus Hristos, preotul fiind doar reprezentantul Acestuia. Aceast\ tain\ se poate s\vâr[i [i acas\, atunci când credinciosul nu poate veni la biseric\. La sfâr[itul Spovedaniei, preotul roste[te rug\ciunile de iertare [i de dezlegare a credinciosului de toate p\catele m\rturisite, [i `n func]ie de gravitatea acestora `i d\ credinciosului un canon. Acest canon nu trebuie considerat o pedeaps\, ci o re]et\ pentru vindecarea sufletului, un mijloc de `nt\rire `n virtute [i const\ `n rug\ciuni, cercetarea [i ajutorarea bisericii, posturi, lecturi din c\r]ile sfinte, fapte de milostenie sau de interes social etc. Atunci când fixeaz\ canonul, preotul trebuie s\ ]in\ cont de vârsta, temperamentul, cultura, nivelul vie]ii religios-morale a credinciosului, condi]iile lui de via]\, iar pe de alt\ parte trebuie s\ ]in\ cont de motivul, inten]ia [i scopul sau `mprejur\rile `n care a fost `nf\ptuit p\catul. Pentru ca Taina Spovedaniei s\-[i `ndeplineasc\ scopul, aceasta trebuie s\ respecte anumite condi]ii: m\rturi-

sirea p\catelor s\ fie complet\, f\cut\ de bun\ voie, cu umilin]\ [i dreapt\. M\rturisirea p\catelor [i dezlegarea de ele nu se s\vâr[esc niciodat\

pentru mai mul]i oameni o dat\, deoarece a[a cum un doctor `l trateaz\ pe fiecare pacient `n parte [i prescrie o re]et\ potrivit\ pentru fiecare, tot a[a [i preotul duhovnic trebuie s\-l asculte pe fiecare credincios `n parte [i s\-i prescrie canonul potrivit. Prof. Andreea BEJAN {coala cu cls. I-VIII „Vasile Mitru” Ta[ca

RVM

Dac\ f\r\ Sfânta Tain\ a Botezului nu putem deveni m\dulare ale Bisericii lui Hristos, f\r\ Sfânta Tain\ a Spovedanie este foarte dificil s\ mo[tenim ~mp\r\]ia Cerurilor. Sfânta Tain\ a Spovedaniei a fost `ntemeiat\ de Mântuitorul Iisus Hristos dup\ ~nvierea Sa din mor]i, când le spune Apostolilor S\i: „Lua]i Duh Sfânt; c\rora ve]i ierta p\catele, le vor fi iertate [i c\rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute”(Ioan 20,21-23). Prin aceast\ tain\ sunt iertate p\catele m\rturisite `n fa]a preotului duhovnic [i se restabile[te comuniunea cu Dumnezeu. Deoarece dup\ m\rturisirea p\catelor credinciosul redevine curat `ntocmai ca dup\ botez, aceast\ tain\ mai este numit\ [i al doilea botez. S\vâr[itorii Tainei Spovedaniei sunt episcopul [i preotul duhovnic, iar cel care prime[te taina este orice cre[tin care `[i simte con[tiin]a `nc\rcat\ de p\cate [i vrea s\ se m\rturiseasc\. Preotul de]ine aceast\ putere `n virtutea harului hirotoniei `n treapta de preot, iar dreptul de a pune `n lucrare aceast\ putere `l are prin hirotesia `n duhovnic. Este bine s\ nu schimb\m duhovnicul decât la caz de mare nevoie, de pild\ când se schimb\ preotul sau când ne mut\m `n alt\ parohie.

17


CATEHISMUL MICU}ULUI CRE{TIN

Arhitectura bisericilor ortodoxe Pentru a se putea `nchina lui Dumnezeu [i a participa la sfintele slujbe, cre[tinii [i-au construit l\ca[uri speciale de cult, numite biserici. Formele pe care le iau construc]iile bisericilor ortodoxe sunt diferite, dar cele mai cunoscute r\mân bisericile `n form\ de cruce greac\ [i trefl\ cu abside laterale. Cl\dire de cult ortodox, biserica este compus\ din pridvor, pronaos, naos peste care se `nal]\ turla Pantocratorului, absidele laterale, altarul [i absidiolele proscomidiei [i diaconiconului desp\r]it de naos [i celelalte spa]ii prin catapeteasm\. Totdeauna bisericile ortodoxe se construiesc cu altarul spre r\s\rit, deoarece r\s\ritul simbolizeaz\ lumina pe care a adus-o Mântuitorul prin venirea Sa `n lume. Pridvorul face leg\tura `ntre exteriorul [i interiorul bisericii, poate fi deschis, dar de multe ori, pentru conservarea monumentului, el se `nchide cu geamuri. Pronaosul este prima `nc\pere `n care intr\m dup\ ce trecem pargul bisericii, are forma unui dreptunghi [i permite trecerea `n naos. Naosul are forma unui p\trat, `ncoronat de turla cea mare a Pantocratorului, adic\ cupola de deasupra naosului unde se afl\ pictat Iisus Hristos ca `mp\rat al lumii (Pantocrator = „Atotputernicul” sau „Atot]iitorul”). ~n mijlocul naosului se afl\ un policandru mare, care simbolizeaz\ lumina divin\ ce se coboar\ din cer peste cei care particip\ la sfintele slujbe. De-a lungul pere]ilor se afl\ stranele `n care stau credincio[ii, iar acestea se termin\ cu stranele destinate cânt\re]ilor.

Altarul este desp\r]it de naos prin catapeteasm\, iar trecerea din naos `n altar se face prin cele dou\ u[i diacone[ti pe care sunt picta]i Sfin]ii Arhangheli Mihail [i Gavriil [i pe u[ile `mp\r\te[ti, pe care se picteaz\ scena Bunei Vestiri. Catapeteasma sau iconostasul este din lemn [i are oarecum forma unui perete ce desparte naosul de altar, sau altfel spus altarul de tot restul bisericii. Ea este pictat\ `n ulei, fresc\, iar partea de sus are trei rânduri orizontale de câte 13 icoane. ~n primul rând sunt reprezentate praznicele `mp\r\te[ti, cu Cina cea de Tain\ `n mijloc, pe al doilea rând sunt reprezenta]i cei 12 Apostoli, având `n mijloc icoana Mântuitorului, iar pe ultimul rând sunt zugr\vi]i 12 dintre proorocii Vechiului Testament, având `n mijloc icoana Maicii Domnului, iar `n mijlocul iconostasului se afl\ Sfânta Cruce. Absidiola proscomidiei este o ni[\ sau firid\ mai mic\ situat\ pe peretele de nord al altarului; acolo se preg\tesc pâinea [i vinul care vor fi sfin]ite de preot `n timpul Sfintei Liturghii [i transformate de Duhul Sfânt `n Trupul [i Sângele Domnului Iisus Hristos. Tot aici se p\streaz\ vasele sacre [i `mp\rt\[ania pentru bolnavi. Absidiola diaconiconului este locul `n altar unde se p\streaz\ ve[mintele liturgice. Prof. Andreea BEJAN {coala cu cls. I-VIII „Vasile Mitru” Ta[ca

RVM

{coala - familia mea

18

S\ derul\m… 2005… var\, vacan]\… O adres\… am putea fi selecta]i `ntr-un proiect… Doar 10 [coli au fost selectate… {i iat\ c\ `ncepe proiectul PHARE 2003 „Acces la educa]ie pentru grupuri dezavantajate”, care a cuprins toate componentele necesare accesului la educa]ie: reducerea abandonului [colar, desegregarea, integrarea copiilor cu CES, formarea cadrelor didactice cu principiile [i politicile [colii incluzive. Am `nv\]at cum se construiesc pa[ii unui nou proiect [i de aici… nu ne-am mai oprit. Am derulat proiecte cu sau f\r\ finan]are, cu obiective specifice clare [i cu rezultate m\surabile. Ultimul proiect câ[tigat este „{coala – familia mea”, proiect de grant, finan]at de Centrul Educa]ia 2000 – prin funda]ia Soros, `n valoare de 14905 lei. Proiectul `[i propune prevenirea [i diminuarea absenteismului [i abandonului [colar, prin realizarea unui program [colar [i extra[colar, care s\ cuprind\: remediere [colar\, activit\]i de consiliere, activit\]i inter [i multi-

culturale. P\r\sirea timpurie a [colii, abandonul [colar apare `n rândul grupurilor dezavantajate. Deoarece `n grupul-]int\ sunt elevi cu CES, elevi cu p\rin]i migra]i, rromi, elevi care provin din familii dezavantajate, [coala devine principalul factor de educa]ie [i a[a cum reiese din misiunea [colii „o a doua cas\ pentru ei”. Grija [colii este [i mai mare când trebuie s\ suplineasc\ [i afec]iunea p\rin]ilor. Proiectul `[i propune asigurarea egalit\]ii de [anse pentru elevii din grupul-]int\. lui:

Obiectivele specifice ale proiectu-

1. Cre[terea frecven]ei [colare cu 50% a elevilor cu risc de abandon [colar. 2. Asigurarea progresului [colar pentru to]i elevii din grupul-]int\ prin programul de remediere [colar\. 3. Integrarea copiilor cu CES [i participarea lor la cel pu]in 4 activit\ti extra[colare.

4. Dezvoltarea [i crearea unui climat familial pentru cei 19 elevi cu p\rin]i migra]i, prin ocuparea timpului lor liber cu activit\]i extra[colare atractive. 5. Consilierea celor 18 elevi cu comportament deviant de c\tre psihologul [colii. 6. Implicarea elevilor din grupul ]int\ `n proiectele eTwinning, de `nfr\]ire cu [coli din UE, `n proiectele ecologice ale [colii. 7. Asigurarea accesului la liceu pentru to]i elevii clasei a-VIII-a. Activit\]i [i rezultate 1. „{i iat\ c\ am progres” – programu de remediere [colar\. 2. „Micii arti[ti” – program de activit\]i extra[colare al copiilor cu cerin]e educa]ionale speciale. 3. „My school around the world” – activit\]i desf\[urate `n proiectul

APRILIE - IUNIE 2012


DIDACTICA eTwinning, de parteneriat cu ]\ri din UE, `n care elevii cu p\rin]i migra]i pot socializa virtual cu colegii lor din alte ]\ri. 4. „S.O.S. – f\r\ violen]\!” – set de activit\]i cu sprijinul psihologului [colar [i al poli]istului de proximitate, pentru elevii cu comportament deviant. 5. „C\l\torie `n lumea imagina]iei” – activitate de creare de materiale promo]ionale. 6. „Pentru noi conteaz\ mediul `n care tr\im” – activit\]i de ecologizare [i `nfrumuse]are a spa]iilor [colare. 7.„Reu[ita [colii este reu[ita comunit\]ii”- program de preg\tire suplimentar\ cu elevii clasei a VIII-a. 8. „S\ vedem ce, cât [i cum...” – monitorizare a proiectului. 9. „Sigur, `mpreun\ am reu[it!” – evaluare [i diseminare a rezultatelor proiectului.

Rezultate: elevi cu [anse egale de reu[it\, absenteism sc\zut, copii cu preocup\ri legate de [coal\ [i „buni colegi”, copii cu CES integra]i, 100% elevi admi[i la liceu, p\rin]i implica]i, mediu fizic atractiv, cadre didactice cu experien]\ `n proiecte, imagine pozitiv\ [i aprecierea comunit\]ii. Fondurile din bugetul grantului ne asigur\ tot necesarul de consumabile, de materiale didactice, de echipamente, dar [i masa pentru elevii de la programul de remediere [colar\. Suntem mândri de reu[itele [colii `n accesarea de proiecte [i nu ne vom opri aici. Coordonatorul proiectului, Prof. Hortenzia MORARU

Proiect eTwinning la {coala nr. 2 Bicaz

Instrumente folosite: chat, e-mail, PPT, video, poze, web. – ]inte: crearea unui parteneriat solid cu [coli din alte ]\ri; – schimbul de experien]e de `nv\]are; – dezvoltarea educa]iei IT la elevi; – informa]ii despre cultura [i istoria altor popoare; – dezvoltarea creativit\]ii.

APRILIE - IUNIE 2012

Rezultate a[teptate: 1. Performan]\ `n utilizarea calculatorului. 2. Dezvoltarea vocabularului [i a nivelului de conversa]ie `n limba englez\. 3. Interdisciplinaritate `ntre matematic\ [i celelalte discipline. 4. Produsul final: revista proiectu-

lui, care va participa la concursul jude]ean de reviste [colare. De asemenea, scopul op]ionalului este de a dezvolta la elevi gândirea matematic\, logica [i de a-i preg\ti pentru via]\. Planul de ac]iune 1. Exchange mail addresses with project partners. 2. Create a PPT to promote photos of extracurricular activities. 3. Present our community and town – 400 years since Bicaz's first historical documentation.

4. Exchange materials with project partners – meeting in Pupil's corner. 5. Create a promoting flyer and circulate it in the community, and on the Internet. 6. „Working on our website”: School's project. 7. „Let's know our town's traditions”. 8. Translate and send materials to our partners. 9. Romanian winter holidays – „Letter to Santa”. 10. Project magazine: new articles. 11. „Me and my school”– create a film about school life. 12. „Teenagers like us” – exchange opinions about adolescence. 13. Keeping a project diary. 14. „Mother's day”– geometrical postcards. 15. „Easter traditions” – PPT for colleagues. 16. „Romanian saints” – presentation. 17. „Flower's month” – analogy between flowers and geometrical shapes. Exhibition. 18. First of June – „International children's day”- travel, film, photos. 19. „Our magazine” – send it to all our project partners. ~n cadrul activit\]ilor derulate pân\ acum elevii au creat produse IT, felicit\ri pentru toate s\rb\torile importante, au comunicat cu colegi din alte ]\ri, [i-au `mp\rt\[it modul de via]\. Prof. Hortenzia MORARU

RVM

Este al doilea an [colar de când [coala Nr. 2 Bicaz deruleaz\ `n cadrul op]ionalului la matematic\ proiecte Comenius, eTwinning, de parteneriat extern. ~n acest an [colar, la clasa a-VII-a, unde predau matematica, dar sunt [i dirigint\, derulez cu elevii proiectul interna]ional „My school around the world”, pentru care am primit certificat eTwinning. ~n parteneriat coopereaz\ [coli din România, Italia, Turcia [i Polonia. Proiectul se bazeaz\ pe aspecte din via]a [colii [i a comunit\]ii ora[ului Bicaz. Con]ine ca teme: interculturalitatea, creativitatea [i lucrul `n echip\. Elevii, `n cadrul orelor de op]ional, vor desena, vor face poze, filme, vor lucra la calculator, vor preg\ti materiale din tradi]ia [i obiceiurile românilor cu prilejul s\rb\torilor importante, vor crea prezent\ri Power Point, vor traduce referatele [i prezent\rile `n limba englez\, aleas\ ca limb\ a proiectului pentru to]i partenerii.

19


TINERE TALENTE

Iepurii din paharul cu vin

RVM

Se spune c\ demult, când p\s\rile nu [tiau s\ zboare, P\mântul alerga dup\ oameni [i sf\râma, [i t\cea `ntru `n\sprirea urletelor colectiv... Pe câ]iva i-a prins [i i-a f\cut statui [i nume de str\zi [i libr\rii. Acum s-a oprit... e moale, ca dup\ ploie, iar pe el, `ntr-un col], exist\ un corp dreptunghiular de lemn uitat: `ntr-o latur\, grilajul de sârm\ rugine[te [i deasupra, are o trap\. Peste trap\ este pus\ o c\r\mid\, [i peste toate st\ cerul!... Azi a `ndr\znit s\ fie albastru!

20

~n cu[ca asta stau doi iepuri. De fapt, trei, `ns\ unul chiule[te mereu – cic\ presteaz\ servicii pentru ni[te vie]i din lumea interlop\, sau administrativ\, sau politic\!?... Nu mai [tiu. Cert e c\ sunt mari consumatori de iarb\ [i porumb [i trafican]i de componente soft [i hard. Iepurii \[tia nu fac decât s\ stea toat\ ziua, râzând de ei `n[i[i, `n speran]a c\ se `nvesele[te sinele [i râde cu ei! Este o ocupa]ie obositoare, fiind foarte greu s\ râzi atunci când frigul se `nc\p\]âneaz\ s\-]i sparg\ vasele de sânge, doar pentru c\-i place moaca instalatorului trezit din somn.

Unul dintre iepuri are blana alb\ [i... atât, iar cel\lalt are blana neagr\ [i... atât. Cel de-al treilea are o culoare nedefinit\, pentru c\ el se plânge mereu: – Mi-a `nghe]at l\bu]a! E rece r\u!... Cred c\ a murit! Sau: Am ajuns s\-mi num\r zilele `n bani! – azi am f\cut [apte sute, mâine o s\ fac cinci sute; mâine (oare ce zi o fi mâine?). Da! Uite cum s-a mai scurs 1.200.000 din via]a mea! Cu toate astea, nu prea este luat `n seam\. Iepurii [tiu c\ lui Dumnezeu `i place s\ joace [ah cu personajele inteligente [i de aceea `l las\ s\-[i calculeze singur mi[c\rile, mesajele subliminale, moartea... – ~ncearc\ s\-]i delimitezi eul! `i spun ei. Altfel ri[ti o inadaptare la mediu; o confuzie de roluri sau identificarea cu roluri negative. Iepurele f\r\ culoare `[i `ntoarse buzunarele pe dos. Arunc\ o bucat\ de hârtie pe care, probabil, o mai aruncase odat\. Scoate bricheta [i love[te piatra. Nicotina zvâcne[te `n pupile: – Gândul `mi cade peste nori [i `i `ngroa[\ cu idei albastre, ude... Urechile-i deseneaz\, prin fum, pahare cu vin. – Carnea mea nu este altceva decât un tricou din care nu pot s\ ies, oricât l-a[ arde!... oricât l-a[ rupe cu din]ii! Parc\ sunt propriul meu subaltern. – Da’ ce, m\, `nc\ mai ai din]ii de lapte? – Ai vrea s\ scapi, nu? – Am citit pe internet c\ 70% dintre iepurii domestici]i o iau razna pentru simplul motiv c\ nu [i-au g\sit locul `n societate... sau c\ toat\ via]a lor de rahat au jucat rolul altuia. {i se chinuie, `[i tocesc l\bu]ele, `[i las\ blana s\ tot cad\ printre aparate de m\surat presiunea aerului `n atmosfer\, pentru ca s\ realizeze brusc (`n acea diminea]\ `n care cafeaua are un alt gust, ca de val [i ]\rm [i-un pic de soare) c\ nu trebuia s\ fie meteorologi. C\ lor le place marea, de fapt! C\ ei vor s\ fie sirene, [i nu meteorologi. Sirene! Oh, Doamne! Câ]i au pierdut crezând c\ nici m\car nu exist\ astfel de creaturi. Dar iat\: exist\! Sub r\s\ritul de cafea cu gust de val, sinele se arunc\ de la etajul 10 al Institutului de Meteorologie [i dispare `n marea trotuarului. Iepurii râd `n alb [i negru, dar el simte... distan]a. (De la etajul 10!?) – Trebuie s\ o la[i mai moale! Acord\-]i o [ans\! – Dac\ via]a e un vis, atunci de ce `ncepe s\ urle când cerul ad\poste[te luna plin\? Ce-o doare? Ce ne doare, de fapt? Dan C|LINESCU

APRILIE - IUNIE 2012


TINERE TALENTE

Rafaela (II)

Doamne, mi s-a p\rut o dat\ C\ dac\ `ntind mâinile spre cer E cineva acolo [i le prinde… Doamne… mi s-a p\rut o dat\ C\ mâinile mele `ntinse, `mpreun\ cu mine s-ar prelungi [i s-ar `n\l]a [i cineva m-ar trage sus la Tine… [i parc\ ceva u[or, a plutire un fâlfâit de aripi poate, m\-nal]\ [i-l aud a[a de lin sun\ `ncet cugetarea mea… Doamne, gândul acesta `mi lumineaz\ chemarea [i privirile mele sunt prinse de stea. *** E atâta z\pad\ `n jur. M\n\stirea e pe malul apei ce vine vijelioas\ din mun]i. E o m\n\stire mic\, tainic\, cu foarte pu]ini c\lug\ri. Via]a aici e foarte aspr\. {i ninge, ninge cu fulgi mari [i de[i, ninge atât de frumos peste toat\ zarea de mun]i. ~n cele câteva chilii ale monahilor ard numai candele, iar slujitorii lui Dumnezeu sunt gata de slujb\. Se auzi un cioc\nit t\cut `n u[a chiliei p\rintelui Calinic, un fecior cam de dou\zeci [i cinci de ani. „P\rinte Calinic! P\rinte Calinic! Nu vii la slujb\? E miezul nop]ii. Se deschise u[a chiliei [i un frate intr\ `nl\untru. – Stai aici, Calinic, cu capul `n cot [i nu vii la slujb\, spuse acesta zâmbind. Iar te-ai `nlenit, nici focul nu ]i-ai f\cut. E o z\pad\ afar\! E atât de frumos [i ninge, ninge. E Cr\ciun, hai [i nu mai dormi, am s\ te pâr\sc. {i fratele Irineu nu mai zise nimic, se `ndrept\ spre biseric\. Calinic se trezi din visare, nu r\spunse nici un cuvânt, nici nu avea ce spune. Vis\tor, la fel ca [i Irineu, p\[i spre biseric\ singur, rugându-se. „Da, ast\ noapte S-a n\scut Iisus, Iisus Hristos. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Fecioar\ Marie, Fecioar\ Marie...”. Ajunse `ntre timp `n biseric\, str\-

APRILIE - IUNIE 2012

b\tând c\rarea proasp\t `nz\pezit\. Câ]iva fulgi `i s\rutar\ fruntea [i ochii. C\zu `n genunchi sfâ[iat [i `ncepu s\ plâng\ cu amar, t\cut, rugându-se tainic [i singur [i nev\zut de nimeni. Asta `i era poezia, poezia lui cea mai `nalt\. {i, f\r\ s\ [tie, lacrimile lui deveneau diamante `n lumina de candel\, dar nu puteau fi v\zute `nc\ de nimeni. Slujba era `nceput\, când el intr\ [i se cufund\ `n esen]a ei. Totul era o unire `ntre sufletul lui pur [i lumina lui Dumnezeu. To]i ace[ti c\lug\ri de aici erau aproape des\vâr[i]i f\r\ ca ei s\ [tie asta. Calinic `n seara aceasta mai puse `nc\ o umbr\ `n\l]\toare eternit\]ii prin gândurile lui. Deodat\ `i ap\ru `n gând un glas, parc\ era al Mântuitorului: „Propov\duie[te! Propov\dui]i legea nou\ prin cuvântul vostru l\untric [i creator, prin via]a voastr\ de sfin]i, c\ci ~mp\r\]ia cerurilor este aproape!”. Slujba era spre sfâr[ite, dar el nu mai percepu acest lucru. ~ncepur\ s\-i apar\ `n fa]a ochilor atâtea imagini [i atâtea gânduri, `ncât era pur [i simplu rupt de realitatea concret\. Se obi[nuia ca `n astfel de st\ri fratele s\ fie l\sat `n continuare `n biseric\, f\r\ s\ fie deranjat de ceilal]i. Dup\ terminarea slujbei, ceilal]i patru monahi se retr\seser\ `n chiliile lor, pentru a-[i continua rug\ciunile [i p\rintele Calinic r\mase `n biseric\ singur. *** Iisus, Mântuitorul, `n c\ma[a lui alb\, de lumin\, rezemat de o stânc\ de piatr\, vorbe[te cu Emin. – Emine, e[ti prin]ul românilor, ]i-ai isp\[it p\catele tale, e[ti c\lug\r des\vâr[it `n m\n\stirea etern\ a crea]iei. Du-te la cei de jos, la to]i cuvio[ii c\lug\ri [i preg\te[te-i pentru r\zboiul nev\zut al r\ului. Mergi `n sus, `n munte, spre izvorul acestui râu, c\ te vei `ntâlni cu cineva care te va ajuta. C\lug\rul Emin se `nclin\ [i plec\ gânditor la cele ce-i spusese Mântuitorul [i se `ntreb\: „Oare tot ce am scris eu, ce m-a `ndemnat Dumnezeu s\ scriu, nu este suficient?”. – Emine, ai vorbit cu ~mp\ratul slavei, cu Mântuitorul? – S\ tr\ie[ti, M\ria Ta, {tefane Mare [i Sfânt, spuse tres\rind Emin; nu-l observase pe c\lug\rul {tefan. – Emin, drag\ poete, ai c\tat spre p\mânt, la românii t\i, la cei de jos? Cu mine trebuia s\ te `ntâlne[ti, nu sunt decât un c\lug\r de treizeci de ani, sunt frate cu tine [i avem ceva de f\cut. – Sl\vite `mp\rate, nu m-am mai uitat de mult spre p\mânt, la oameni.

Oamenii m\ plictisesc [i `mi vine s\ plâng când `i privesc. {i nu mai voiam s\ m\ mai uit, nu mai voiam s\ plâng. Am zis c\ nu m\ mai uit niciodat\ spre p\mânt, spre oameni. Mi-au dat foc la oper\ `n loc s-o continue. Mi-au distrus frumuse]ea versului, mi-au pâng\rit numele, la fel [i cu tine, {tefane, au f\cut. Ce s\ facem, ce s\ facem? S\ mergem spre p\mânt [i ce s\ le spunem, s\-i trezim, dar cum? (continuare `n num\rul urm\tor) Victori]a DU}U Tânguire {i-mi vine s\ plâng, [i-mi vine a râde {i-mi vine s\ strig [i nu am unde {i v\d cum via]a `ncet se stinge {i peste noi ho]e[te frigul ninge {i v\d cum trupul trece f\r\ vreme {i nu e nimeni s\-m\-ntrebe {i simt cum nu mai am putere {i-n suflet mi-e numai durere {i unde-i locul meu, m\ `ntreb {i unde fapte s\ culeg {i iar mai trece-un anotimp {i iar\[i stelele se sting {i unde s\ mai caut oare {i de ce suf\r [i m\ doare {i cum s\ fac a nu mai plânge {i cum dorin]a greu m\ strânge {i-mi cer iertare de la Dumnezeu {i-i spun c-aceea nu sunt eu {i-i cer s\ `mi mai lase timp {i c\ de mâine-am s\ m\ schimb {i unde s\ mai fug de mine {i somnul dulce cum nu-mi vine {i unde poate s\ m-ascund {i plânsul jalnic s\ mi-l frâng {i nu pot lini[tea s\ prind {i nici stelele dormind {i nu v\d nici o noutate {i de când lumea-s parc\ toate {i toate-s cum vor fi s\ fie Durere, plânset, moarte, ve[nicie De-ar fi `n rai, [i nu `n iad M\ rog `n fric\ s\ nu cad De-ar fi s\ am o crunt\ moarte Ce-mi spal\-n tain\ grelele p\cate O [tie bunul Dumnezeu De ve[nicie c\ nu m\ desparte Carmen ZAMFIR

RVM

Ea adormi cu greu punând capul pe caietele sale. {i când se scul\ a doua zi pe la prânz afar\ era z\pad\ mare [i un soare atât de puternic `ncât c\zu `n cerdac str\puns\ de atâta lumina. Cât\ lumin\ avea acum ziua de z\pad\ [i cât de fericit\ era `n singur\tatea asta a[a de frumoas\. Se ruga lui Dumnezeu [i mai adânc s\-i arate cum anume trebuie s\-I slujeasca, cum anume trebuie s\ fie preg\tit\ de lupt\ [i când s\ plece `n pustiu. A intrat `n cas\ [i s-a dus la masa de scris. Acolo `ncepu s\ citeasc\ poemul pe care `l scrisese noaptea.

21


EVOCARE

In memoriam Dr. Gheorghe Iacomi – 20 de ani de la trecerea la cele ve[nice –

RVM

Prolog

22

Octombrie, 18. Ca-n fiecare diminea]\ `mi `ndrept pa[ii spre spital. Pe la jum\tatea drumului, `ncetinesc [i, `ntorcându-mi privirea spre dreapta, `mi salut muntele, [i el pare c\-mi r\spunde zâmbind. De ani buni port `n suflet cuvintele doctorului Iacomi [i le aud cu inima ori de câte ori trec peaici… „Zbor cu gândul `n timpurile demult apuse, de acum 150-200 de ani, p\rându-mi a vedea valea Bistri]ei [i a Bicazului, cu p\durile s\lbatice [i ne`ntinate, cu-acele c\su]e mici [i rare, r\spândite pe coastele mun]ilor. {i un fream\t sufletesc ne`n]eles m\ pirone[te locului, sim]ind nepotolita nevoie de a sta de vorb\ `n tihn\ cu str\mo[ii no[tri. Nu erau decât acei ]\rani obidi]i care se str\duiau s\ agoniseasc\ pentru via]\ câte ceva, prin locurile atât de ascunse din codrii seculari. {i dac-a[ buciuma `n largul lumii s\-i adun pe to]i `n jurul meu, i-a[ `ntreba ce [tiu despre vremurile `n care au tr\it. {i-a[ asculta pove[tile din gura unor mo[negi, spuse cu tâlc [i me[te[ug `n grai domol moldovenesc, pove[ti trecute din gur\ `n gur\ din vremi uitate. {i fiecare ar fi un crâmpei din lunga istorie a trecutului nostru `n jurul acestui munte b\trân – Ceahl\ul”. Ap\s tastele mecanic, c\ci le [tiu pe de rost, `n timp ce privirea r\mâne fixat\ spre geam, nu spre monitor, ca [i cum nu a[ avea nevoie de niciun alt background din moment ce, de oriunde a[ fi `n spital, indiferent de etaj sau unghi, dincolo de fereastr\ e Ceahl\ul. {i un fior `mi `nv\luie deodat\ sufletul [i mintea, realizând c\ sunt `n acela[i loc unde, `n urm\ cu dou\zeci de ani, cu suspine ostenite, doctorul Iacomi se adresa unui coleg [i prieten de-o via]\, rugându-l: „Du-m\ mai aproape de geam, a[ vrea s\ mai v\d o dat\ Ceahl\ul…”. {i l-a privit t\cut [i meditativ, a[a cum l-a p\[it toat\ via]a, de[i p\rea c\ `ntreaga sa fiin]\ e plin\ de puterea acestui munte. ~n]elegând rânduiala [i preg\tindu-se pentru c\l\toria cea mare, [optind a ad\ugat: „Acum, dup\ ce-am rev\zut muntele drag, pot s\ plec lini[tit”. {i a plecat… S\ urce spre Lumina mai mare decât durerea noastr\, mai departe decât Panaghia, mai sus decât

`naltul Ocola[ului [i dincolo de z\rile pe care-[i roteau odinioar\ aripile vulturii… Iacomi, Omul… Gheorghe Iacomi s-a n\scut la data de 19 aprilie 1914 `n Piatra-Neam] `ntro familie venit\ din Bac\u, dar cu origini italiene, predestinat\ s\ dea societ\]ii oameni de valoare: Constantin – inginer forestier, Dimitrie – chimist [i fizician, Gheorghe – medic chirurg [i Ana (c\s\torit\ Gaftoescu) – medic stomatolog. A urmat cursurile {colii primare nr. 1 [i ale Liceului „Petru Rare[” din Piatra-

Neam]. R\mas orfan de tat\ la 18 ani, pân\ la terminarea liceului a stat mai mult pe lâng\ biseric\, `ncât preotul Iorgu Vasiliu credea ca va `mbr\ca haina preo]easc\. Din acest motiv, fra]ii [i prietenii l-au rebotezat Iorgu, apelativ cu care mai apoi i s-au adresat toate cuno[tin]ele. A studiat `ns\ Medicina, primii patru ani la Cluj, iar urm\torii doi la Bucure[ti, unde `n anul 1939 absolv\ Facultatea de Medicin\ „Carol Davila” [i ulterior ob]ine doctoratul `n [tiin]e medicale cu magna cum laude. O dragoste deosebit\ pentru natur\ [i cu prec\dere pentru munte i-a fost insuflat\ de bunica dinspre mam\, femeie priceput\ `n tratamentele naturiste [i al\turi de care a urcat `ntâia oar\ Ceahl\ul, la 10 ani. S-a sim]it atras mereu de oamenii simpli [i cu suflet curat [i a considerat c\ a apar]inut din-

totdeauna „marii familii a oamenilor de la munte”. {i-a `ntemeiat o familie al\turi de distinsa doamn\ Georgeta Iacomi (n\scut\ la data de 26 aprilie 1930), inginer chimist, originar\ dintr-o familie de intelectuali ie[eni (nepoata pedagogului [i parlamentarului Gheorghe Al. Ciobanu) [i `mpreun\ au avut un fiu, Ioan, informatician. A realizat foarte multe fotografii care vizau atât aspectele anatomice necesare profesiei, cât [i peisaje din natur\, iar aceast\ pasiune i-a fost r\spl\tit\ `n anul 1970 cu premiul na]ional pentru fotografie. Optimist, tenace [i muncitor, Gheorghe Iacomi era o persoan\ de o modestie exemplar\. Fire vesel\, savura umorul de calitate, `i pl\cea vorba neao[\ moldoveneasc\, `nviora atmosfera din juru-i cu un zâmbet, o glum\ sau cu o vorb\ de duh. ~n anul 1997, la ini]iativa Clubului de turism montan condus de Viorel Albu [i `nfiin]at la data de 12 ianuarie 1993 purtând numele „Dr. Gheorghe Iacomi” i-a fost conferit (post-mortem) titlul de „Cet\]ean de Onoare al Ora[ului Piatra-Neam]” [i tot de-atunci una dintre str\zile din zona central\ `i poart\ numele. S-a stins din via]\ `n ziua de 18 octombrie 1991, `n Spitalul Jude]ean din Piatra-Neam] c\ruia i-a d\ruit atât de mult din sufletul [i neodihna sa. Iacomi, Doctorul… Dup\ absolvirea facult\]ii, a practicat medicina `n Bucure[ti, apoi `n timpul celui de-al doilea r\zboi mondial a fost medic pe front, mergând `n prima linie pân\ la cotul Donului. ~n anul 1942 a revenit la Piatra-Neam], unde a profesat ca medic specialist chirurg (19421949) [i apoi ca medic primar chirurg pân\ la pensionare (1978), cu o `ntrerupere de doi ani (1951-1952), când a pus bazele Spitalului Municipal Hunedoara unde a fost atât medic chirurg, cât [i director. ~n cadrul Spitalului Jude]ean Neam] a fost medic [ef de sec]ie, iar `n perioadele 1948-1949 [i 1957-1958 a fost directorul celei mai mari unit\]i sanitare din jude], numit atunci Spitalul Raional.

APRILIE - IUNIE 2012


PUBLICITATE Doctorul Gheorghe Iacomi a profesat medicina `ntr-o perioad\ `n care nu existau aparate de ultrasonografie, computere tomograf sau imagistica prin rezonan]\ magnetic\: „mâinile erau cele care puneau diagnosticul [i tot ele erau cele care t\iau”. La baza stabilirii precise a unui diagnostic erau cuno[tin]ele asimilate `n facultate [i `n practica ulterioar\, dar [i folosirea metodelor „rudimentare”, precum inspec]ia, palparea, asculta]ia [i percu]ia, de care depindeau reu[ita inciziei [i `ndep\rtarea cauzelor care au determinat-o. De la intrarea pe poarta spitalului, pe alee, pe sc\ri, la lift [i pe coridoare transmitea `n stânga [i-n dreapta angaja]ilor [i colegilor cordiale salut\ri de „bun\ diminea]a” [i respectuoase [i pline de zâmbet s\rut\ri de mân\ tuturor doamnelor, fie ele `ngrijitoare, infirmiere, asistente sau doctori]e. Câ[tiga rapid `ncrederea bolnavilor, `ncât ace[tia sim]eau c\ simpla, dar plin\ de aten]ie [i delicate]e, prezen]\ cald\ [i zâmbitoare a doctorului este cea care, pe lâng\ tratamentul recomandat, contribuia la grabnica lor `ns\n\to[ire. Dup\ pensionare a profesat `n cadrul Policlinicii cu plat\ PiatraNeam] la cabinetul de Medicin\ Sportiv\ pân\ `n anul 1984. Dovedind o larg\ cuprindere a domeniului chirurgical, a abordat vârfurile specialit\]ii sale, ca grad de dificultate [i tehnic\, fiindu-i recunoscute precizia [i rapiditatea `n executarea actului operator chirurgical. ~n consecin]\, a fost considerat unul dintre medicii chirurgi de excep]ie din ]ar\. A fondat Filiala Neam] a Uniunii Societ\]ilor de {tiin]e Medicale din România (1948) [i a fost ini]iatorul Cons-

f\tuirilor Chirurgicale din Moldova (1971). ~n prodigioasa [i `ndelungata sa carier\ medical\ – de 56 de ani – a prezentat peste 600 comunic\ri `n cadrul congreselor [i conferin]elor interjude]ene de chirurgie, din care 66 au fost publicate `n revistele de specialitate Chirurgia, Clujul medical, Timi[oara medical\ [i Moldova medical\. ~n anul 1966 ob]ine brevetul de inven]ie (colectiv) pentru „Pat de terapie intensiv\”. Pe lâng\ acest certificat s-au ad\ugat o serie de decora]ii [i menite acordate: „Medalia Muncii, clasa a III-a” (1954 [i 1973), „Medalia Tudor Vladimirescu” (1969), Medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972) [i Ordinul „Meritul Sanitar” (1973). ~n semn de recunoa[tere a activit\]ii sale [i de fondator al [colii moderne medico-chirurgicale `n jude]ul Neam], `n anul 1981 dr. Gheorghe Iacomi prime[te Premiul „Bisturiul de aur”. Aceast\ distinc]ie a avut o caracteristic\ atipic\, pe cât de familiar\, pe-atât de surprinz\toare. ~n acel an colegii de breasl\ au strâns o sum\ de bani [i au cump\rat 8 grame de aur. Au luat din spital un cu]it chirurgical pe care, `mpreun\ cu aurul le-au dat unui giuvaergiu pentru a crea dup\ model un obiect decorativ [i pre]ios, aidoma celui folosit ca profesionist. Aceia[i colegi i l-au f\cut cadou la `mplinirea vârstei de 67 de ani. (continuare `n num\rul urm\tor) Daniela URSU

Revista Valea Muntelui apare sub patronajul Asocia]iei Culturale „Valea Muntelui” din Bicaz. Fondatori: Cristian LUCA Pr. Mihail POPA Mihai-Silviu CHIRIL| Colegiul de redac]ie: Mihai-Silviu CHIRIL| - redactor-[ef Ritta CURCUBE} - reporter Dorian RADU - tehnoredactor Traian STANCIU - grafician Cristian LUCA Daniela URSU Eugen HARASIM - fotograf -

Coperte 1-4: „Ceahl\ul oglindindu-se `n marea dintre mun]i” foto: Cristian LUCA Pagina 2: „Pesc\ru[ deasupra m\rii, la Balcic” foto: Eugen HARASIM Adresa redac]iei: strada Coju[na nr. 5, Bicaz, jude]ul Neam] Telefon: 0233.253.674 Email: revistavaleamuntelui@gmail.com Pagin\ web: http://mihaisilviuchirila.blogspot.com Distribu]ie: S.C. DRAG&CRIS OIL S.R.L.

Revista Valea Muntelui mul]ume[te sponsorului s\u, SC Hidroserv Bistri]a SA Piatra Neam], pentru sprijinul financiar acordat `n editarea acestui num\r.

RVM

Tiparul executat de Tipografia Autograf Piatra Neam] ISSN: 2067-9416

APRILIE - IUNIE 2012

23



Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.