Stud-Life Aprilie-Mai 2011 Nr 14 by Stud Life

aprilie - mai 2011 | numărul 14 Revistă studențească

REDACTIA

Organizatii partenere

Echipa Mihaela Georgescu | redactor-șef mihaela.georgescu@stud-life.ro

Denisa Căldăraru | redactor-șef adjunct denisa.caldararu@stud-life.ro Redactori: Anca Iosif, Florentina Ionescu, Ina-Alice Dănilă, Iulia Marginean, Nicoleta Simionescu, Steluţa Florescu Redactori online: Evelina Jianu Fotografi: Alina Cristea, Otilia Doboş, Ruxandra Paraschiv, Sorana Enoiu HR: Minodora Igescu Daniela Nucă | Marketing daniela.nuca@stud-life.ro Bogdan Câmpeanu | Director bogdan.campeanu@stud-life.ro Layout & DTP: Sabin Macovei | sab.graphic.design@gmail.com Ruxandra Gherghinoiu | andy.mvp89@gmail.com Alexandru Cîinaru | alexandru.ciinaru@gmail.com Coperta:Sabin Macovei | sab.graphic.design@gmail.com

Luăm poze de pe:

Parteneri in Leadership

sxc.hu youthmedia.org.ro Creative Commons images by Google creativecommons.org, deviantart.com flickr.com/creativecommons commons.wikimedia.org, gettyimages.com Revista Stud-Life este o revistă generalistă pentru studenţi, distribuită lunar în 13.000 de exemplare gratuite. Stud-Life este o revistă a studenţilor pentru studenţi, echidistantă şi nepărtinitoare. Stud-Life îşi propune să spună lucrurilor pe nume, să lase studenţii care au ceva de zis să se exprime şi să ofere cititorilor săi un mix de informaţii, divertisment, cultură şi relaxare.

Ne găsești la: redactie@stud-life.ro publicitate@stud-life.ro | www.stud-life.ro |

www.stud-life.ro

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare şi pentru modificările de programe survenite ulterior. Răspunderea asupra conţinutului şi autenticităţii articolelor revine, în exclusivitate, autorilor. Redacţia nu îşi asumă nicio resposabilitate în acest sens.

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Paciența - mama voluntarilor

Aprilie - Mai

Highlights | pag. 27

Marele asalt al grătarelor

| pag. 90 Stud-Life Gallery: Desenul e libertate

| pag. 59

Admiterea la ASE în 2011 Brandingul de angajator

| pag. 42

| pag. 16

Filmul care a determinat asfaltarea unei străzi din București

| pag. 68

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

Cuprins

Cuprins 5

iStudent 7

Pauzele rare și bune, cheia zâmbetului de student

14 16 17 18 20 23

Marina Neagu: “Eram atât de dornică să-i distrez cu repertoriul pe care-l pregătisem şi să-i fac să înţeleagă cât de mult vreau să fac această profesie încât aş fi stat şi în cap dacă îmi cereau” Prof Misto - Ovidiu Folcuț: “Cred că studentul trebuie să aleagă cea mai bună şcoală în domeniul în care vrea să studieze, indiferent dacă este particulară sau de stat” Paul Olteanu: “Intersecția dintre educaţie şi comunicare este un profil de dream-job pentru mine” Admiterea la ASE în 2011 Școala distruge personalitatea sau o întregește? Banii jos, ochii la ușă Despre poet ca om... Europa, la dreapta... extremistă

27 31 33 34 35 36 37 38 38 39

Paciența - mama voluntarilor Tocilarul-care-nu-vrea-să-pară-tocilar Scoate voluntarul din tine! Studentul Anului - un premiu, o gală, o mulțime de oameni excepționali Cupa Regiei la Fotbal 2011 Ziua Educației Medicale - muncă, distracție și învățături ca la medicină Event Academy - Școala organizatorilor de evenimente Conferința “Aspecte psihologice ale diversității culturale” Guerilla PR la CNSC PR&Ad Fair 2011 caută doritori de joburi

41 42 44 47 48 51

Leadership încă de pe băncile facultății Brandingul de angajator Atlantykron, locul unde ficțiunea devine realitate Top Talents Romania Comportamentul unui lider eficient Când zici că te-a lovit norocu’... ia vezi să nu te ia amocu’!

54 59

Fotoreportaj: Despre treceri și staționări Stud-Life Gallery: Desenul e libertate

67 68 70 72 73 76 78

Carte: Culcă-te cu mine Film: Filmul care a determinat asfaltarea unei străzi din București Serial: Despre prieteni, trecut și viitor... Site: Yuppy.ro - Young Urban Professionals Trupă: The Amsterdams. The band Răpirile din Serai Pictorial:Too Cool For School

87 88 90 91 93 94 96

Add teacher on Facebook De 1 mai, să mai salvăm o dată Vama Veche Marele asalt al grătarelor În Aprilie ninge iar! Psiholoaga de serviciu: Iubim peste tot Bancuri Horoscop

ONG

iWORK

FOTO

weLIKE

FUN

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

EDITORIAL

Pauzele rare și bune, cheia zâmbetului de student de Mihaela Georgescu | redactor-șef | mihaela.georgescu@stud-life.ro

Am vrut să scriu despre criză, joburi, despre faptul că în condiţiile în care există companii care te pun să plăteşti pentru interviul de angajare, statul a găsit “soluția” de a-ţi oferi job la peste 50 de km distanţă de casă, evident, fără a se gândi la costul drumului. Dar am spus stop. Nu vreau să mă mai revolt, nu vreau să mai vorbesc despre lucrurile nasoale care ne înconjoară. Vreau în schimb să mă bucur de pomii înfloriţi de pe o zi pe alta, de zâmbetele care apar la soare că ciupercile după ploaie, de fustele scurte şi bluzele decoltate, de culorile turbate de pe unghii, de mânecile scurte şi cămăşile sexy ale băieţilor, de excursiile spontane organizate cu prietenii şi de deschiderea teraselor. Dar cel mai mult, vreau să uit pentru câteva zile de toate porcăriile şi să mă bucur de “acasă”, de covorul de păpădii înflorite, de gustul de cozonac şi pască şi de un Paşte serbat, tradiţional, în familie. But enough about me, let’s talk about you! De multe ori avem tendinţa de a ne împovăra cu task-uri, cu obiective, cu job-uri, cu liste, cu remindere, cu întâlniri, cu teme, cu prezentări, cu proiecte, cu... de toate, mai ales că se apropie sesiuni, licențe, dizertații. Şi aşa uităm să ne mai bucurăm de lucrurile simple din jurul nostru. De floricica aia de lângă intrarea în cămin, de vânzătoarea creolă de la colţ care azi numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

parcă zâmbeşte altfel, de un concert în aer liber, de deschiderea sezonului de plimbat cu bicicleta. Uneori nici nu le mai vedem. Noi vă propunem să luăm o pauză! Nu degeaba acest text a fost plin de înşiruiri, pentru că acest număr este dedicat SuperStudentului. Adică aceluia care face multe și are o listă pentru asta, care mereu are ceva planificat în calendar, care nu ratează nicio petrecere de ONG-uri, care poate face faţă unei zile de facultate + job + proiecte + party. Astfel, am găsit o studentă care nu a renunţat atunci când a dat de greul de a îmbina cursurile cu viaţa profesională şi o voluntară convinsă, care preferă să lucreze gratis cu copiii seropozitivi decât să fie plătită. Pentru că e o perioadă aglomerată, am strâns cele mai tari evenimente dedicate studenţilor în rubrică de ONG. Am scris despre ce înseamnă a fi lider într-o lume agitată şi cum trebuie să te prezinţi la interviu, tu, care îţi cauţi în mod activ un loc de muncă. Am pozat treceri şi staţionari din grabă noastră şi le-am luat interviu celor de la The Amsterdams pentru a vedea cum se împaca scena cu jobul zilnic. Nu am uitat să facem mişto de socializarea online cu profii şi să ne gândim la planurile primăvăratice. Aşa că ia o pauză şi citeşte Stud-Life!

www.stud-life.ro

cu repertoriul pe care-l pregătisem şi să-i fac să înţeleagă cât de mult vreau să fac această profesie încât aş fi stat şi în cap dacă îmi cereau”

iSTUDENT

Marina Neagu: “Eram atât de dornică să-i distrez

Marina Neagu a absolvit în 2009 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I. L. Caragiale” din Bucureşti, secţia Arta Actorului. În prezent, este studentă la masteratul Jurnalism Tematic de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi încearcă să îmbine facultatea, profesia de actor şi o viitoare profesie de jurnalist. Interviu realizat de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com Stud-Life: Cum ţi-a vent ideea să dai la teatru, la U.N.A.T.C.? Marina Neagu: Asta nu a fost o idee care a venit aşa - Pac! - s-a aprins becul şi am zis „Gata, dau la UNATC!”. Asta am vrut din clasa I. M-am dus de mică la Liceul de Artă Margareta Sterian din Buzău. Mama m-a trimis la secţia Muzică, am dat probe şi am intrat la Muzică. Nu prea îmi plăcea la muzică, eu vroiam teatru. Pe atunci nu exista secţia Teatru, nu exista decât Muzică şi abia din clasa a IX - a puteai să faci Teatru, Ahitectură, Pictură şi toate celelalte... Aşa că am ales o şcoală normală, una din cartier. În timpul liber făceam teatru la Palatul Copiilor (n.r. din Buzău). Culmea, pe uşa sălii de repetiţie era o plăcuţă pe care scria secţia “Ziaristică”! (râde) Exact aşa scria pe uşă! Nu am dat prea mare importanţă acestui lucru. Noi acolo repetam spectacolele pe care le prezentam cu diferite ocazii: de 15 Ianuarie, 1 Decembrie, de 8 Martie... Profii de la Palatul Copiilor ne duceau în mai multe locuri. Făceam şi teatru - ne învăţau cum să spunem poezii - dar pentru că pe uşă scria „Ziaristică”, ne mai spuneau şi una-alta despre ce înseamnă să fii jurnalist. Şi ne-au dus o dată să vizităm o tipografie din Buzău. După perioada frumoasă a liceului, unde i-am avut profesori de actorie pe actorul Lucian Ghimisi şi regizorul Răzvan Dincă (astăzi Directorul Teatrului Naţional de Operetă), a urmat U.N.A.T.C. - ul, în Bucureşti. numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

pe cei din comisie. Eu eram pe scenă, iar membrii comisiei erau în sală - în primul rând. Era şi Florin Zamfirescu în comisie... Habar n-aveam că cel care vorbea cu mine era Florin Zamfirescu! Pentru că nu îl vedeam, aveam reflectoarele în ochi. Întuneric în sală, lumină doar pe scenă. Deci, ca la spectacol, aşa a fost. Nu vedeam în sală nimic. Nu ştiam cu cine vorbesc şi asta m-a ajutat, că n-am avut emoţii. Dacă ştiam că vorbeşte cu mine Florin Zamfirescu, nu mai eram chiar atât de relaxată (râde). Doru Ana, George Ivaşcu şi Gelu Colceag - rectorul facultăţii - au fost, de asemenea, în comisie. Eram atât de dornică să-i distrez cu repertoriul pe care-l pregătisem şi să-i fac să înţeleagă cât de mult vreau să fac această profesie încât aş fi stat şi în cap dacă îmi cereau. La un moment dat mi-au zis să mă aşez pe buza scenei şi să le zic o poezie comică. N-am terminat de spus poezia şi mi-au cerut să le cânt ceva. N-am aşteptat să termine ce aveau de zis şi imediat am sărit de pe buza scenei în picioare, cu mâinile în solduri, şi am început să cânt „Coborâi din deal în vale”. Am sărit într-o secundă şi au început să râdă. Nu stăteam să mă gândesc după ce ei (membrii comisiei) îmi cereau să spun poezia strigând, plângând... imediat începeam. Nu ştiu cu ce i-am impresionat, de fapt, pe cei din comisie. Cred că energia asta şi dorinţa de a face... Cu asta cred că i-am impresionat.

Design by: Macovei Sabin

iSTUDENT

Povesteşte-ne cum a decurs admiterea ta la U.N.A.T.C. Ce a trebuit să faci pentru a fi admisă la facultate? M.N.: Dacă vrei să dai la teatru... ai mult de muncă. Repertoriul pentru examen este doar pretextul pentru ceea ce urmează. În perioada admiterii eram singură, părinţii mei fiind plecaţi din ţară. Asta nu a fost o problemă. Oricum n-aş fi venit cu mama de mână. În fiecare zi mă sunau. Mama îmi zicea „Marina, dă şi la o altă facultate! Dacă nu intri, ce faci?”. Îşi făceau griji, ca orice părinţi... Eu le spuneam doar atât: „Am intrat deja, dar nu au afişat ăştia listele” şi apoi râdeam. Întrebarea asta m-a urmărit şi la admitere. La ultima probă, Doru Ana, cel care a fost profesorul coordonator al anului meu, mă întreabă ”Dacă nu intri, ce faci?”, iar eu i-am răspus fără să stau pe gânduri: ”Vin şi la anu’!”. A început să râdă. Până la urmă, am reuşit. Din 15 colegi - câţi am dat la UNATC din clasa mea - am intrat doar doi, eu şi un alt băiat, Dumitru Dragoş, care tocmai a încheiat filmările la un lungmetraj regizat de Dan Piţa. Probele au ţinut o veşnicie, aşa mi s-a părut mie atunci. În acest timp, am stat la un verişor, în Militari. Drumul cu metroul de la Armata Poporului până la Unirii mi se părea îngrozitor de lung. Probele de admitere aveau loc la Studioul Casandra, pentru că în facultate se făceau renovări. Competiţia era mare, 600 - 700 de candidaţi pentru 40 de locuri. La probe n-am avut emoţii pentru că nu-i vedeam

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Pe internet am descoperit că ai jucat într-un scurtmetraj. Ce personaje ai mai interpretat? M.N.: Am jucat şi într-un lung-metraj. ( ”Tranziţia bat-o vina”, regia Cristina Nichituș, rol secundar reporter). La Palatul Copiilor repetam în sala de ziaristică, în film am fost reporter... “Înţelegi acum, de ce şi jurnalism?” (râde). Am jucat în mai multe scurtmetraje în timpul facultăţii. Studenţii de la actorie din UNATC colaborează cu cei de la Regie - Teatru şi cu cei de la Regie - Film pentru examenele lor. Când am făcut scurtmetrajul acesta de care zici tu, „Vera versus ursul de bibliotecă”, eram în anul II de facultate. N-am avut lucruri grele de făcut pentru acest film. Eu eram fata cu pantofii roşii, tot timpul elegantă. Actorii nu aveau replici, doar ursuleţul avea. El povesteşte, iar actorii joacă. Este o poveste de dragoste în bibliotecă, între două fete (fata cu adidaşi şi fata cu pantofii roşii) şi un băiat cu fular roşu. În ce a constat examenul tău de licenţă? M.N.: La U.N.A.T.C., sfârşitul facultăţii este deosebit. Facem un spectacol de teatru. La licenţă eu am jucat personajul Elena Nicolaevna din „Copiii Soarelui” de numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

iSTUDENT

Maxim Gorki. Greu, greu aş zice... Dar foarte frumos. Ne-am chinuit câteva luni de zile până a ieşit spectacolul. La un moment dat vroiam să şi renunţăm la el. Ne părea rău, pentru că toţi ceilalţi colegi - de la celelalte grupe - aveau comedii, aveau roluri de jucat pentru vârsta lor, adică tineri. Tu, ca student la actorie, dacă ai 20 de ani, ţi-ar plăcea să joci un tânăr de 20 de ani, nu să joci o doamnă de 40 de ani - atât avea personajul meu. Aveam rolul principal - Elena Nicolaevna - aveam scene cu toţi colegii. Era destul de greu, mai ales că personajul pe care îl interpretam nu avea o viaţă frumoasă, i se tot întâmplau lucruri ce o făceau să sufere. Experienţa mea de până atunci... nu am întâlnit astfel de lucruri. A fost greu până am făcut rolul... Erau personaje greu de interpretat, unul dintre persoanje se spânzura şi odată ce aflai vestea asta, ca actor, trebuia să reacţionezi într-un anume fel. Nu era o comedie, nu ne bucuram, nu ne foloseam de energia noastră de tineri. Dar până la urmă a ieşit bine. Ai lucrat în cadrul unei emisiuni pentru copii la TVR 1. Cum a fost experienţa ta cu televiziunea? M.N.: Scriam la licenţă când m-a dus la acest casting la TVR. Era un proiect pentru copii. De fapt, despre ecologie era vorba în emisiune, dar totul era “împachetat” frumos, să fie cât mai atractiv, să fie pentru copii. Era un mod de a-i educa pe copii, îi alegeau pe ei pentru că aveau o vârstă crudă şi astfel ei înţelegeau mai repede cât de important este mediul înconjurător pentru noi şi că nu este bine să arunci hârtii. De asta au gândit conceptul emisiunii pentru copii. Era de fapt un concurs. Se filma prin ţară, în parcurile naturale şi naţionale din România, dar şi în platou, sâmbăta, în direct. A fost prima mea experienţă de direct. Eram Zâna Pădurilor alături de alte personaje de poveste: Fata Moşului, Căpcăunul... Emisiunea se numea “Împreună pentru natură”. www.stud-life.ro

iSTUDENT

De ce te-ai hotărât să faci un masterat în jurnalism, după UNATC? M.N.: Cred că mi-a rămas aşa întipărit în minte ce scria pe uşă la Palatul Copiilor din Buzău - “Ziaristică” (râde). Cred că e datorită castingului pe care l-am luat la TVR. Mi-a plăcut experienţa aceea. După ce s-a terminat proiectul “Împreună pentru natură” mi-am dorit să continui să lucrez cu ei în redacţie. Le-am trimis un CV celor de la TVR. Le-am zis că vreau să continui - de data asta am vrut pe ştiri, nu

am mai vrut pe divertisment. M-au primit şi acuma merg în continuare la ei. Acesta este motivul pentru care fac un master în jurnalism. Mi-a plăcut experienţa din televiziune şi am zis că nu se poate să fac televiziune şi să vreau să fac ştiri fără să ştiu exact despre ce este vorba. Povesteşte-mi cum a decurs admiterea ta la masteratul de la FJSC. Crezi că i-ai convins cu ceva anume pe cei din comisia de la interviul de admitere? M.N.: Ştii unde am dat eu acel interviu? Pe hol, acolo unde fumăm noi, studenţii... în faţa lifturilor. Nu venise femeia de serviciu cu cheia şi nu era deschisă facultatea. La ora 9.00 începeau probele. Eu eram prima în ziua aceea. Se făcuse 9.40 şi femeia de serviciu nu a apărut. Şi una dintre profesoarele din comisie a zis “Cine e prima?”, “ Neagu Marina”, “Păi hai să dăm aici, pe hol”. Pur şi simplu am purtat o discuţie cu cele două profesoare din comisie, m-au întrebat de TVR... A fost aşa... scurt. Pentru că între timp a apărut femeia de serviciu, au zis “Hai să ne mutăm în sală”. În sala de examen s-au uitat doar peste eseul meu şi au zis “Eşti liberă!”. Mi s-a părut un examen atât de ”ne-ortodox” încât nu credeam că voi intra. Cum reuşeşti să îmbini facultatea (cursuri, examene, proiecte) cu viaţa ta profesională, cu cariera din teatru? M.N.: Păi n-am mai venit la facultate în ultimele două săptămâni (râde) pentru că m-am supărat pe facultate. Ştii cu ce cred că m-a ajutat facultatea de jurnalism? Cu întâlnirile pe care noi le-am avut cu oamenii din media pe care ni i-au adus la cursuri profii. M-au ajutat... Toţi si-au început cariera prin a face practică. Leam urmat exemplul. Şi-a fost foarte bine, pentru că mi se întâmplă lucrurile pe care mi le doream.

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

merg doar la cele care mă interesează cu adevărat. Dacă faci parte din baza de date a agenţiilor de casting cu siguranţă vei fi chemat, pentru ei este un profit. Însă sunt audiţii la teatru, sunt audiţii pentru lungmetraj - de care afli greu câteodată, câteodată nu... Depinde. Dar e greu să le iei şi pe acestea. Chiar este greu.

Mergi la multe castinguri, dai probe des? M.N.: În facultate mă duceam la toate castingurile. Şi nu este bine (râde). Acum

Dacă ar trebui să alegi între teatru şi jurnalism, ce ai alege? M.N.: Nu pot să aleg (râde). Nu pot să aleg...

iSTUDENT

În ce proiecte eşti implicată în prezent? M.N.: La Teatrul Nottara, unde sunt colaborator acum, am un singur proiect deocamdată. Joc în “Opera de trei parale”. Şi pregătesc un spectacol pentru festivalul de teatru din Buzău, ”VedeTeatru”. De data asta mă duc nu să ajut la organizarea festivalului, ci ca să joc acolo. Deabia aştept! Încă lucrez la spectacol... La jumătatea lunii mai este festivalul “Vedeteatru”. După care spectacolul se va juca la Buzău şi la Nottara. Cam astea ar fi proiectele pentru stagiunea asta.

Ce pasiuni mai ai, în afară de teatru? M.N.: Citesc foarte mult - teatru, evident. Citesc teatru şi romane. Dar şi poezii câteodată. Coşbuc este preferatul meu.

Marina Neagu Data naşterii: 28 martie 1987, Buzău Studii: a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I. L. Caragiale” din Bucureşti, secţia Arta Actorului, în 2009. Profesie: În prezent este actor la Teatrul Nottara din Bucureşti.

numărul 13 / Februarie 2011

Prof misto iSTUDENT

Ovidiu Folcuţ: “Cred

că studentul trebuie să aleagă cea mai bună şcoală în domeniul în care vrea să studieze, indiferent dacă este particulară sau de stat”

Are 38 de ani și este rector. Mai exact, este cel mai tânăr rector din țară: conduce Universitatea Româno-Americană (RAU) din Capitală din decembrie 2008 și a fost ales de către Senatul universității, unde studenţii au o pondere de 25%. Ovidiu Folcuț a finalizat cu succes procesul de (re)acreditare a tuturor programele de studii din cadrul RAU și a reușit extinderea colaborării cu mediul de afaceri şi cu universităţile partenere din străinătate. Pentru realizările sale, dar și pentru deschiderea față de studenți, a câștigat titlul de prof mișto al acestui număr. Interviu de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Stud-Life: Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi profesor şi, mai ales, unul bun? Ovidiu Folcuţ: Am spus în numeroase rânduri, a fi profesor este o alegere aparte pe care am făcut-o fiecare dintre noi, la un moment dat... din vocaţie, îmi place să cred, pentru că altfel nu va da rezultatele scontate niciodată. Dacă nu există o dorinţă şi o plăcere deosebită cu care abordezi această profesie, atunci cu certitudine nu cred că vei ajunge vreodată un profesor reputat şi respectat. Studenţii simt acest lucru şi te vor judeca în consecinţă. Nu ştiu să existe o reţetă anume pentru a deveni profesor bun. Pot doar să afirm că acest calificativ depinde în mare măsură de competenţa, dedicarea şi capacitatea fiecăruia. Şi mai cred că nu poţi fi numit un profesor bun, fără a fi fost vreodată considerat un model sau un reper pentru studenţii tăi. 12

www.stud-life.ro

Dacă aţi fi ministrul Educaţiei în România, ce schimbări aţi aduce sistemului de învăţământ? O.F.: Aş începe prin a vă spune că este foarte uşor de dat cu părerea de pe margine. Ar fi mult mai indicat să contribuim fiecare, în raport de nivelul şi posibilităţile noastre, la o schimbare de substanţă a societăţii. Probabil că provocarea majoră - şi nu numai în învăţământ - este schimbarea de mentalitate, dar acest lucru cere timp şi nu este deloc uşor de realizat. Ce înseamnă pentru dumneavoastră educaţie centrată pe student? O.F.: Am auzit atât de des folosită această sintagmă că aproape aş fi tentat să afirm că e pe cale să fie golită de conţinut. Totuşi, eu cred că dincolo de sintagma ca atare, studentul a fost întotdeauna în centrul

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

„

Eu cred că studentul a fost întotdeauna în centrul preocupărilor unei universităţi care se respectă.

„

Ce anume a preluat RAU din învăţământul american şi cum se leagă aceste lucruri cu sistemul românesc? O.F.: A preluat, spre exemplu, punctele de credit atunci când nici măcar nu se făcea vorbire despre aşa ceva în România, dar cel mai important lucru, pe care încearcă să-l impună aici, este pragmatismul sistemului american şi capacitatea sa extraordinară de a se adapta şi conlucra cu angajatorii. Apropo de America, în engleză se spune “you” şi pentru “tu” şi pentru “dumneavoastră”, lucru care scoate nişte limite dintre student şi profesor. Le permiteţi studenţilor să vă vorbească la per tu? O.F.: Probabil că dacă m-aţi fi întrebat cu câțiva ani în urmă acelaşi lucru v-aş fi spus că există un număr destul de important de studenţi în relaţie cu care, comunicarea are loc în acest mod. Astăzi însă, lucrurile nu mai stau chiar la fel şi asta nu pentru că aş fi impus o altă conduită, ci pentru că aceasta este abordarea pe care studenţii o consideră astăzi potrivită. Totodată, dincolo de lipsa de formalism exagerat numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

a culturii americane, de foarte multe ori ”you” înseamnă ”dumneavoastră” şi acolo. Formula ”Domnule profesor…”, în opinia mea, nu se impune, ci se câştigă. Personal folosesc o astfel de formulă de adresare faţă de unele persoane care miau fost profesori, care au ocupat şi diferite alte poziţii administrative deosebit de importante, cu care am şi astăzi o relaţie deosebit de apropiată, care mi-ar permite să folosesc sintagma ”tu”. Acestor oameni nu le-am spus, şi nici n-aş putea să le spun altcumva decât ”domnule profesor”, pur şi simplu din respect.

iSTUDENT

preocupărilor unei universităţi care se respectă. Menirea unei şcoli este aceea de a educa, de a-i ajuta pe studenţi să descopere lucruri noi şi totodată să se descopere pe ei înşişi. Dacă preocupările, în unele cazuri, au fost altele, atunci aceea nu este şcoală/ facultate/ universitate în opinia mea, iar dacă un tânăr consideră că poate deveni educat sau măcar instruit, fără a se implica şi strădui semnificativ, atunci acela nu este student şi sintagma invocată nu face referire la el.

Dvs aţi sfătui un student să meargă la o facultate particulară sau la una de stat? (şi de ce). O.F.: Personal, l-aş sfătui să nu aleagă universitatea sau facultatea pe care doreşte să o urmeze după acest criteriu. Eu cred că trebuie să aleagă cea mai bună şcoală în domeniul în care vrea să studieze, indiferent dacă este particulară sau de stat. Nu forma de proprietate defineşte calitatea unei şcoli. V-am căutat pe reţelele de socializare şi am găsit câteva profile, dar nu prea updatate. În ce măsură vi se pare important ca un profesor să fie activ în mediul online? O.F.: Consider că este important să fii activ în mediul în care acţionează cei cu care dialoghezi şi chiar dacă, din pricina lipsei de timp, eu nu sunt momentan un exemplu favorabil, asta nu înseamnă că nu cred în relevanţa unui astfel de demers. Credeţi că a fi cel mai tânăr rector din ţară vă dă posibilitatea de a face mai multe faţă de alţii mai în vârstă? O.F.: Nu cred că vârsta biologică este secretul succesului într-un asemenea demers, sunt mult prea multe altele care contează, cel puţin în egală măsură. Un gând bun pentru cititorii Stud-Life? O.F.: La cât mai multe ”uşi deschise” în minţile şi în sufletele voastre! www.stud-life.ro

iSTUDENT

Paul Olteanu:

“Intersecția dintre educaţie şi comunicare este un profil de dream-job pentru mine” De curând i s-a propus să conducă departamenul de comunicare din cadrul Universității Româno-Americană (RAU) din București, departament înființat dealtfel chiar în luna martie a acestui an. Post pe care l-a acceptat rapid la cei doar 22 de ani ai săi. Paul Olteanu are în subordine 2 oameni și e hotărât să le vorbească studenţilor pe limba lor. Are încredere în leadershipul RAU și vrea să comunice lucruri, spune el excepționale, din cadrul acestei universități. Interviu de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Stud-Life: În opinia ta, care este principalul rol pe care ar trebui să îl îndeplinească un departament de comunicare din cadrul unei universități? Paul Olteanu: Îmi este greu să vorbesc în general, pentru că nu ştiu foarte multe Universităţi care să aibă departamente de comunicare şi/ sau PR dedicate. Totuşi, rolul de bază al oricărui departament de Comunicare este, în viziunea mea, să spună lumii poveştile excepţionale care se petrec în respectiva organizaţie. În cazul Universităţii Româno-Americane prin poveşti vă invit să citiţi “conferinţe”, „traininguri”, „concursuri”, „evenimente”, „workshopuri”, „întâlniri de mentorat” şi alte activităţi de factură să ajute studenţii să devină mai buni şi mai congruenţi cu ei înşişi. Care crezi că e cel mai bun mijloc de comunicare cu studenții? P.O.: Cred că cei mai mulţi studenţi sunt

www.stud-life.ro

prezenţi în mediul online aşa că eu îmi joc cărţi comunicaţionale seminificative pe acest canal. În completarea onlineului cred că cel mai bine funcţionează comunicarea live, cu anunţuri la cursuri sau seminarii. Cum plănuiești să motivezi studenții să participe (în mai mare măsură) la cursuri? P.O.: Creşterea prezenţei la cursuri nu intră tocmai în “ograda mea” sau a departamentului pe care îl conduc. Totuşi, cred că o bună metodă de a face oamenii să meargă la cursuri, care ţine de mine, este să comunic despre profesorii excepţionali pe care studenţii îi pot găsi acolo. Vă dau un exemplu recent: prof. Univ. Dr. Bogdan Glăvan care predă Politici Monetare la Universitatea noastră a luat locul 2 în cadrul RoBlogFest la categoria “Blog despre Business”. Merită spus că i-a devansat astfel pe oameni precum Moise Guran sau Dragoş Stanca. numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Sunt sigur că în viitor, oamenii, companiile sau instituţiile care nu vor investi în înţelegerea şi practica lor comunicaţională, vor dispărea încet - încet din mintea publicurilor lor ţintă.

„

Mi-ai spus că urmează să organizezi niște traininguri. În ce măsură consideri acest lucru de datoria unui departament de comunicare în cadrul unei facultăți? P.O.: Nu cred că ţin neapărat de datoria unui department, cât de pasiunea unui om. Eu cred în educaţia holistică, cu valori, principii, competenţe, abilităţi şi cunoştinţe. Şi cred că trainingul, alături de cursuri şi seminarii, contribuie la asta. Iar din această credinţă apare şi dorinţa mea de a completa calendarul de educaţie formală al Universităţii cu unul de experienţe de educaţie nonformală. Cum vezi tu comunicarea cu studenții în era tehnologiei? P.O.: Aşa cum se poate vedea pe blog. rau.ro. O văd ca pe ceva indispensabil, ce trebuie permanent perfecţionat. Sunt sigur că în viitor, oamenii, companiile sau instituţiile care nu vor investi în înţelegerea şi practica lor comunicaţională, vor dispărea încet - încet din mintea publicurilor lor ţintă. numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Crezi că a conduce un departament de comunicare din cadrul unei universități la 22 de ani îți oferă avantajul de a face lucrurile mai bine decât persoane mai în vârstă? P.O.: Pe mine, vârsta mă obligă la rezultate, pentru că sunt singurele lucruri pe care oricine le înţelege şi nimeni nu le poate desconsidera. În universitate, cred că vârsta mea reprezintă un avantaj când mă gândesc la relaţia cu studenţii (pentru că îi înţeleg poate mai bine) şi un dezavantaj în relaţia cu o parte a corpul academic (care s-ar putea să fie mai sceptic şi neîncrezător în capacitatea mea de a îi fi de folos).

iSTUDENT

„

Care ți se pare că e cel mai important avantaj al tău ca manager al departamentului de comunicare? P.O.: Cred că pasiunea pentru educaţie, combinată cu cea pentru comunicare îmi constituie cel mai important avantaj. Care crezi că va fi cea mai mare provocare în acest job? P.O.: Nu m-am gândit la asta. Tocmai pentru că mă aflu în elementul meu, nu mi se pare încă nimic greu. Totuşi, cred că o provocare considerabilă va fi să conving din ce în ce mai mulţi profesori să folosească şi să înţeleagă social media şi instrumentele colaborative (ex. Google Docs) în lucrul cu studenţii şi în comunicarea cu aceştia. Cred că am început “o luptă” cu bătaie lungă. Partea bună este că mă duc în fiecare zi cu drag la război. Un gând bun pentru cititorii Stud-Life? P.O.:Faceţi ce vă place, pentru că altfel nimic nu are sens şi investiţi cât puteţi de mult în voi. Şi pentru că tot Stud-Life vă ajută să deschideţi uşi, vă aştept cu drag s-o deschideţi şi pe cea de la Universitatea Româno-Americană. www.stud-life.ro

iSTUDENT

MANIFEST

Admiterea la ASE în 2011

Pentru majoritatea dintre noi, admiterea la facultate reprezintă un pas important în viaţă, un pas spre viitor, dar şi unul în propria dezvoltare personală. În ultimii ani, modalitatea de admitere a oscilat între cea pe bază de examen şi cea pe bază de dosar, primând ultima. De ce tot mai multe universităţi de prestigiu din România îşi deschid porţile pentru elevii cu medii mari şi foarte mari, când ştim prea bine cum stă situaţia în învăţământul nostru cu mediile din cei patru ani de liceu şi cele de la examenul de bacalaureat? Articol trimis de Manolache Beatrice, câștigătoare a concursului Stud-Life | beatrice00072004@yahoo.com Un astfel de caz este şi Universitatea de Studii Economice din Bucureşti, o universitate recunoscută pentru examenul “hard core” la care obişnuia să îşi supună studenţii înainte ca aceştia să-i treacă poarta. Senatul universitar ASE a decis ca în 2011 concursul de admitere în anul I la programele licenţă să aibă la baza doar rezultatele pregătirii din liceu (media anilor de studii şi media de bacalaureat). Aşadar nu se va mai susţine examenul grilă. De unde această decizie? Se pare că locurile cu taxă nu au fost ocupate nici măcar în proporţie de 50%, lucru care i-a alertat pe sus-puşii universităţii. Fie că primează interesul financiar sau nu, acest deznodământ reprezintă o palmă trasă învăţământului economic, careşi mai pierde încă un pion dintre şi-aşa puţinii valoroşi, ruinând ceea ce însemna o selecţie adevarată la examenul de admitere, de unde se trăgea de altfel şi o însemnată parte din reputaţie. În rândul elevilor de liceu, părerile sunt împărţite. Unii se simt nedreptăţiţi, pentru că au neglijat unele obiecte în detrimentul matematicii şi al economiei, crezând că vor susţine probă scrisă şi iată că pe aceştia mediile îi vor trage în jos, iar alţii, inclusiv de la profile umaniste, se simt încurajaţi să încerce şi această opţiune, la care 16

înainte cu siguranţă nu aveau acces, din cauza examenului. Dar mă întreb cum vor face faţă la problemele de matematică şi economie acei elevi care în liceu au studiat doar istorie şi literatură. După prima sesiune vom avea un răspuns, pentru că aceasta va reprezenta o modalitate de triere a studenţilor. Cei mai nemulţumiţi rămân însă actualii studenţi, condamnând adoptarea pe neașteptate a acestei decizii de către Senatul Academiei de Studii Economice, fără consultarea lor în prealabil, solicitând revenirea asupra acesteia. Părerile sunt împărțite și în opinia SISC (asociaţia Facultăţii de Cibernetică) de exemplu “motivul pentru care ASE-ul îşi pierde din atractivitate în rândul elevilor de liceu se regăseşte în cuantumul mare al taxei anuale de şcolarizare şi nu are nicio legătură cu susţinerea examenului de admitere”. Concluzionând, rămâne de văzut dacă această decizie va rămâne definitivă sau este doar o măsură temporară. Selectarea elevilor pe baza examenului este foarte bine văzută, susţinând elevii pregătiţi să opteze pentru o universitate care se respectă. Sperăm că nu se va ajunge şi la intrarea la Medicină pe bază de dosar, pentru că atunci e clar că ţara noastră nu mai are nicio şansă! numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

iSTUDENT

Şcoala distruge personalitatea sau o întregeşte? În ultima perioadă se vehiculează o idee total greşită din punctul meu de vedere: aceea că şcoala (sub orice formă a ei) distruge personalitatea celor care o urmează. Îi aud pe tot mai mulţi dintre prietenii mei spunând: “Dacă copilul meu nu o să vrea să meargă la şcoală, nu îl voi obliga. Nu vreau să îi ştirbesc personalitatea”. Există chiar şi oameni de artă, de ştiinţă care consideră că şcoala doar distruge personalitatea, îneacă talentul care nu se conformează cu cerinţele timpului. O percepție total greșită, zic eu.

Articol trimis de Sorin Luca | sorinluca89@yahoo.com

Nu şcoala distruge personalitatea cuiva, ci adaugă încă 3 de facultate şi alţi 2 de mediul în care se află, trăieşte, se formează master, se face o sumă destul de măricică) ca om. Şcoala e doar un loc unde ne cizelăm şi, vrei - nu vrei, toţi cei care te înconjoară caracterul şi ne formăm ca oameni. Nu cred (profesorii, părinţii care te mai influenţează că o distruge. Mai bine spus, o şlefuieşte. la învăţătură, colegii, prietenii, iubitul / Ea reprezintă una dintre primele etape ale iubita) te ajută să te formezi ca om, ca încadrării omului în societate, este etapa personalitate. Dacă sunt profesori buni, când se constituie baza valorilor general- colegi şi mai buni, în concluzie şi tu vei umane, sociale şi tipice momentului istoric fi cam ca ei. Vei avea cam aceleaşi idei dat. Această perioadă e deosebită în viaţa sau principii. Dacă profesorii sunt mai răi, oricărui om, deoarece îşi lasă amprentele iar colegii nu reprezintă nimic, atunci şi tu pe întreaga viaţă şi e foarte important ca te formezi diferit de alții, devii mai retras. educaţia dată să fie una corectă. Depinde deja de persoana în cauză. Oamenii au unele principii şi ajunşi pe Așadar, şcoala influenţeaza doar cu vreo băncile şcolii mai ales în clasele gimnaziale 30% formarea personalităţii, în rest nu are au două căi: să urmeze principiile care le- nimic a face cu noi. Acolo noi doar învăţăm au fost insuflate de părinţi sau să-şi formeze şi gata, ne poate influența mai mult talentul altele în baza profesorilor şi a mediului de exemplu, dar mai puțin personalitatea. în care se află (alţi studenţi, elevi, colegi, prieteni etc.). În clasele liceale deja nu se mai distruge personalitatea cuiva, căci ea Elevul sau studentul contemporan care e deja formată. Deja au o altă mentalitate nu acceptă normele morale şi socialşi o altă modalitate de gândire. Aşadar, economice ale societăţii în care trăim, care personalitatea odată formată nu poate fi sunt învăţate în şcoli (sub diferite aspecte), “ucisă” prea uşor, deşi mai depinde şi de este un tip pierdut, lipsit de dorinţe, tăria de caracter a fiecărui om. depresiv, presat de materia studiată şi în general de lumea ce-l înconjoară, este Cred că şcoala doar ajută la formarea omul ce vede totul în alb şi negru... Și asta personalităţii, căci acolo ne petrecem pentru că școala ne învață și ne dă ceea ce jumătate din viaţă (poate nu chiar jumătate, ne trebuie pentru ca noi, indivizi sociali, să dar 12 ani reprezintă ceva şi dacă se mai trăim în societate.

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

iSTUDENT

MANIFEST Banii jos, ochii la ușă Când am plecat la facutate, mama și tata mi-au spus: ”În ultimul an îți luăm mașină!” N-a fost să fie! Până să ajung să deschid portiera mașinii mele a venit criza economică peste noi. Peste noi ca și familie, peste noi ca și națiune... peste noi ca ce vrei tu! Nu trebuie să știi politică pentru a face politică. Oricum, noi, românii, avem tendința să politizăm lucrurile, lucrările și faptele noastre. Nu trebuie să știi economie ca să înțelegi mersul lucrurilor: dacă dintr-o sumă mică trebuie să dai o sumă mare, rămâi pe minus. Dacă, deja, compania ta nu mai aduce profit și ai început să pierzi și din capitalizare, nu poți decât să aștepți o minune. Articol de Iulia Mărginean | iulia.mmarginean@gmail.com “Rompetrol şi OMV Petrom au schimbat, iar, preţul combustibilului!” Asta au citit românii în presa lunii martie. Principalele companii de distribuţie a carburanţilor operează, în mod obişnuit, în jur de 50 de modificări de preţuri într-un an. Din 2008, până astăzi, preţul benzinei a crescut cu până la 30%. În 2008, benzina costa 3.9 lei, iar motorina 3.7 lei pe litru. Era mult și atunci, dar nu ne plângeam de milă. Ce viaţă mai era... Cu 50 de lei făceam aproape 250 km. Săream în maşină şi mă lăsam dusă. Sighişoara, Bâlea Cascadă, Lacul Sfânta Ana, Sibiu, Curtea de Argeş erau toate, pe rând, destinaţii de nevoie. O nevoie de fugă primăvăratică, căci primul anotimp din an îmi încălzeşte mereu

www.stud-life.ro

sângele în vene, ca unei reptile şi îmi face dor de ducă. Anul acesta mă văd obligată să-mi păstrez resursele pentru la vară. Am sărit, deja, peste picnicul de la Poiana Narciselor ori peste cel de pe dealurile pasului Rucăr Bran. Dacă mă gândesc bine, şi anul trecut am sărit peste câteva plimbări la volan. Explicaţia, pe cât de complicată ne-o prezintă specialiştii, pe atât de simplă este: nu ai bani, nu alimentezi; nu alimentezi, nu te plimbi. Am rărit şi eu plimbările, dar cum să nu mulţumesc eu

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Indirect, evident, ni se cere să rămânem pietoni. Se gândesc la sănătatea noastră, vă spuneți? Mai puține emisii de CO2? Noi suntem copii școliți și înțelegem subtilitățile. Până când pietoni? Până când să plătim cea mai scumpă benzină din Europa, în condițiile în care România are (nu pentru mult timp) resurse de țiței? Până când să plătim pentru toate alimente, haine, electrocasnice, mașini mai mult decât vecinii noștri europeni? E drept, prefer metroul și în zilele cu soare bicicleta ori mersul pe jos. Dar nu e vorba de mine și de plimbările mele de când începe cucul să cânte, până la apus. Nu e vorba de studentul de la Jurnalism ori cel de la Politehnica sau ASE. Este vorba de toți. O țară întreagă este forțată să trăiască ”prost”.

fost preluat de site-uri de socializare, bloguri și mass-media. Până unde trebuie să mergem și câte drumuri trebuie să blocăm ca să ne facem auziți? Companiile de carburați au impus un principiu : ”Banii jos, ochii la ușă!” Eram slabi și ne conformam. Acum nu mai e la fel. Avem ochii mari, bulbucați și suntem atenți la ultimul bănuț. Avem nevoie de serviciile lor, dar nu în condițiile ăstea. Haideți să continuăm războiul început. Suntem mai mulți, suntem mai tari și am ajuns la fundul sacului. Vin să vă amintesc ce s-a întâmplat în urmă cu o lună și prin acest articol, deși la câteva săptămâni distanță, mă alătur manifestului ”Carburanți la preț corect”.

iSTUDENT

Lui Doamne - Doamne, că doar de anul acesta am început să strâng cureaua? Încă din 2009, an de criză, au existat mai multe scumpiri, care au urcat preţul benzinei și motorinei tot mai mult. În 2010, creşterile preţurilor au dat iar şoferii peste cap. Cea mai scumpă benzină ajungea la acel moment la 4.8, iar cea mai scumpă motorină la 4.3 lei pe litru. Anul trecut au fost peste 30 de scumpiri de carburanţi, pe fondul creşterii TVA-ului la 24% şi al măririi accizelor. 2011 a venit cu o nouă acciză la carburanţi, care a săltat preţul benzinei şi pe cel al motorinei cu alţi 6 bani pe litru. Românii plătesc acum până la 6 lei pe litru de combustibil.

Nu am făcut istoricul scumpirilor carburanţilor ca să vă plictisesc, cu statistici și cu cifre, ci ca să vedeţi şi voi care este şansa unui student salariat sau nu să întreţină o maşină; a lui ori a părinților. Nu cu mult timp în urmă a circulat pe internet un manifest care îndemna șoferii să blocheze benzinăriile, să nu cumpere combustibil sau să plătească cu monede alimentarea mașinilor. Protestul a pornit de la o postare pe un forum și a numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

iSTUDENT

Despre poet ca om.... Într-o lume de cărți, Darie Ducan “scrie oameni”, așa cum el însuși afirmă. Crescut într-o atmosferă de poezie, hrănit cu fluxul creator din interiorul casei, care mai târziu s-a transformat pentru tânărul scriitor într-un fel de redacție, Darie a moștenit talentul tatălui său – Răzvan Ducan. Scrie de la 6 ani, la 12 ani știa cu certitudine că vrea să devină poet, iar la 15 ani își publică prima carte: Funingine pe rană, 2003. A terminat Facultatea de Litere, specializarea Română-Franceză și plănuiește să urmeze un program de masterat în Literatură Comparată sau în Teorie Literară. Portret de Nicoleta Simionescu | simionescu.nicoleta@gmail.com La vârsta de 19 ani, Darie a intrat în Uniunea Scriitorilor, fiind astfel eligibil pentru titlul de cel mai tânăr membru. Probabil nu este singurul record pe care Darie l-a doborât, el având deja publicate 12 cărți, în lucru multe altele, de la proză scurtă la roman, de la aforisme la traduceri și în planurile de viitor 100 de cărți: “nu voi fi fericit până nu vă umplu casele cu cel puțin o carte…”. Între 2007 și 2009 a realizat, alături de scriitorul Ion Manolescu și alți colegi, Cenaclul de la Facultatea de Litere. Pactul cu literatura este pentru Darie o afacere literară, ca o mare așteptare cu urmări târzii, dar solide, .

„

E ca așteptarea acelui câine Hachiko, cel care și-a asteptat stăpânul 9 ani neștiind că a murit, 9 ani ca 9 luni, ca o viață”.

„

În general, scrie teatru și poezie, iar la pamflet apelează atunci când detașarea cu care privește în jurul său este spulberată de degradarea politică. A publicat deja sute de articole în presa culturală, a semnat în ziare din țară și din străinătate. Textele lui au apărut în Canada (Revista Pagini românești), SUA (Revista Conexiuni) și Germania.

„

Îmi simt poezia răcindu-se tot mai mult și devenind impersonală. În curând cred că o voi scrie cu pixurile ghișeelor de bănci, legate cu sfoară.

„

Activitatea sa a fost apreciată de reviste ca România Literară, Adevărul literar și artistic, Revista Ambasador, care în anul 2003 i-a acordat și premiul literar, Flacăra etc. În plus, posturile de radio și televiziune, ca TVR 1, TVR 2, TVR Internaţional, PRO tv, Antena 1, RCS, Radio România Cultural, Radio România numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

iSTUDENT

Scrisul este pentru el vital, scrie mult, scrie enorm, fără să se oprească, însă scrie pentru el. Cititorul este în schimb secretara cu care își bea cafeaua pe blog: http://www.darieducan.blogspot. com/. La început a avut probleme în a fi creditat ca poet. Astfel, deoarece îl avea alături pe tatăl său, un poet remarcabil, căruia i se atribuiau poeziile sale, Darie a creat pe scenă, în direct, o poezie, pentru a-și dovedi adevăratul talent creator care exista înlăuntrul ființei sale încă plăpândă. În plus, Darie afirmă că scrie poezie altfel când nu e singur, când îi are pe cei dragi, părinți, bunici, alături de el. Impulsul spiritual și creator pe care aceștia i-l transmit nu se compară cu nimic.

Actualităţi, Radio Tg. Mureş, TVS, Radio France Internationale și Paris, i-au mediatizat activitățile. La ora actuală scie pentru Vatra Veche, iar în viitorul apropiat va scoate un CD de poezie la radio. Deși poezia e ca o pernă pe care se moare, Darie nu se limitează doar la acest gen, care îi oferă cele mai mari satisfacții. În curs de editare este cartea de critică Spațiul bacovian, ce propune o nouă perspectivă de înțelegere a lirismului bacovian și ce se construiește ca un amestec de critică și istorie literară, cu intermezzo-uri de teorie. Alături de această carte, anul acesta îi va apărea și a treia carte de teatru. Alexandra, studentă la Litere, îl cunoaște pe Darie și afirmă despre acesta: “poet excentric, cu viziune clară, nealterată asupra realității de vreme ce folosește figuri și șocuri ca să asigure impactul poemelor sale, e un cinic visător, deși sună a oximoron, o înclinație între Edison și Lennon, Lennon fiind visătorul și Edison fiind cinicul, un astfel de om aspiră la un statut, la o statuie poate. www.stud-life.ro

iSTUDENT

Așa și el, speră la o schimbare a lumii prin versurile sale”. Înzestrat cu o imaginație poetică prolifică și proteică, Darie a scris cărți care au fost bine primite de critica literară. Iată ce scrie Aurelian Titu Dumitrescu în cronica sa la Aprilie aseptic: “ Tăcut, insubordonabil, răscolit de viziuni, demn şi precis, el se strecoară prin lume şi îşi impune zgârcit punctele de vedere. ” (în revista

Național de poezie Geroge Coșbuc, 2004, Premiul Național al revistei România Mare, pentru merite literare, 2006, Premiul I la Concursul Național de poezie Carmen patriae, 2006, Premiul pentru dramaturgie Romulus Guga pentru Prerogativele lui Dumnezeu, în 2010 etc. În viața de zi cu zi, Darie e o persoană cât se poate de normală. Îi plac filmele (Filme de suflet sunt: Lista lui Schindler, Pianistul, Tăcerea mieilor, Mașina timpului ș.a.), tenisul de masă, călătoriile și obișnuiește să observe cu atenție oamenii. se autodefinește ca un om mult mai concret și mai realist decât cred cei din jur despre el. În plus, e interesat și de literatură, politică, muzică, preferând-o, în primul rând pe cea clasică, apoi genuri ca folk, jazz, latin, rock etc. Darie emană pasiune și forță. Cei care vor avea curiozitatea să-i deschidă măcar un volum de poezii (vă încurajez cu toată inima), vor descoperi pe paginile albe cuvinte ce vă vor pătrunde în subconștient și vor cuceri acele regiuni încă nedescoperite ale gustului estetic, deoarece Darie este un vizionar. Deși nu are, probabil, un public țintă, poezia sa se adaptează cititorului modern, se pliază pe sensibilitatea noastră în degradare și o recucerește.

“Pentru Patrie”, Bucureşti, nr.10 (748), octombrie 2010). Opinii critice, recenzii, articole sau prefețe au mai scris și Adrian Păunescu, Alex Ștefănescu, Matei Vișniec etc. A primit numeroase premii, printre care cele pentru volumul Zeii de carton al Festivalului

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

iSTUDENT

Europa, la dreapta... extremistă “Toţi aceia care aveţi forţa şi entuziasmul unui angajament militant total, toţi aceia care sunteţi nerăbdători să păşiţi sub un standard de luptă, aflaţi că alături de noi un loc e liber: al vostru!” Rândurile de mai sus nu aparţin niciunei propagande militare, niciunui joc pe calculator, aşa cum poate că cei mai mulţi dintre voi s-ar aştepta. De fapt, ele fac parte din prezentarea obiectivelor mişcării Noua Dreaptă din România. Articol de Ina-Alice Dănilă|ina.alice.danila@gmail.com În timp ce politicienii Europei se preocupă de criza economică şi de campanii electorale, o nouă forţă se ridică încet şi aproape imperceptibil în spaţiile din umbră ale sferei publice. Hrănite din lipsurile materiale ale oamenilor, din teama de imigranţi (în majoritatea ţărilor vesteuropene) şi din dezamăgirea pe care europenii o resimt faţă de conducătorii lor, partidele extremiste au apărut ca ciupercile după ploaie, în aproape toate ţările din Europa. Tolerate sau pur şi simplu ignorate, mişcările tinereşti, minore la început, s-au dezvoltat în adevărate partide parlamentare, care au ajuns chiar şi la guvernare în unele state europene. Deşi în România partidele care se îndepărtează de centrul politic nu au depăşit pragul de 5 la sută pentru a intra

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

în Parlament şi pentru a conta, ele capătă amploare în “underground-ul” sferei politice. Noua Dreaptă, spre exemplu, este o mişcare a tinerilor care se revendică de la conservatori ca Mihai Eminescu şi de la legionari celebri ca Ion Moţa, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Alexandru Cantacuzino, Nae Ionescu sau Corneliu Zelea Codreanu. Printre obiectivele lor se numără alipirea României cu Republica Moldova, combaterea separatismului maghiar şi ameliorarea situaţiei românilor din judeţele Harghita şi Covasna, dispariţia asocierii românilor cu romii, “combaterea capitalismului apatrid”, “stoparea ofensivei sectelor, declanşate după 1989, care vizează distrugerea creştinismului ortodox”.

www.stud-life.ro

iSTUDENT

Însă, cel mai periculos aspect al acestei entităţi este că apropie foarte mult politica şi creştinismul. În precizările privind doctrina mişcării, se vorbeşte, preluând un citat al lui Moţa, despre faptul că “noi nu facem şi n-am făcut o singură zi în viaţa noastră politică... Noi avem o religie, noi suntem robii unei credinţe” (Ion Moţa, Cranii de Lemn, p.19). Astfel, cei din Noua Dreaptă vor să arate că ei se detaşează de formele minore şi corupte ale fenomenului politic. Noua Dreaptă mai vorbeşte şi despre organizarea colectivităţilor, ca operă a lui Dumnezeu, despre statul inseparabil de naţiune (într-o Europă în care nu se mai găsesc state naţionale), individul inseparabil de neam, şi despre dragoste, ca principiu uman creator. Deşi aparent inofensive, zelul şi intransigenţa care transpar din statutul acestei organizaţii ar putea pune în pericol caracterul democratic al societăţii, în cazul în care ar căpăta putere de decizie. În celelalte ţări europene, situaţia este mult mai gravă decât în România. Spre exemplu, Frontul Naţional, partidul francez de extremă dreapta, condus de Marine Le Pen, se află chiar în urma partidului de guvernământ, UMP (25%), deţinând 15% din voturile exprimate la primul tur al alegerilor cantonale din 20 martie, din Franţa. În Ungaria, la ultimele alegeri parlamentare, din 2010, Jobikk, un partid extremist de dreapta, xenofob şi

naţionalist, a ajuns pe locul trei, cu 17% din voturi, iar acum se află la conducerea statului, alături de Fidesz. Un exemplu al extremismul maghiar este comportamentul xenofob al lui Csibi Barna, funcţionarul din Harghita care l-a “spânzurat” pe Avram Iancu, în 14 martie, la Miercurea Ciuc, pentru a reaminti maghiarilor de faptele petrecute în Revoluţia de la 1848. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Italia, unde acum patru ani, gruparea GAPE revendica incendierea unei tabere de romi, în Germania, prin NPD (Partidul Naţional Democratic), în Spania, prin Falanga Spaniolă, în Olanda (Partidul Pentru Libertate), Danemarca (Partidul Popular Danez), Belgia (Vlaams Belang) şi Bulgaria (Alianţa Naţională Bulgară). Să nu uităm de Elveţia, una dintre cele mai democratice ţări europene, unde Partidul Popular Elveţian a reuşit, în 2004, să impună înăsprirea legilor privind situaţia imigranţilor din această ţară. Exagerările extremiste au apărut mereu în vremuri de criză, când oamenii erau debusolaţi şi uşor de manipulat de oameni politici puternici şi carismatici. Totuşi, poate că europenii au învăţat ceva din greşelile trecutului şi vor şti cum să îşi apere libertatea şi democraţiile în care trăiesc. Poate că au ajuns la maturitatea politică necesară pentru a evita soluţiile extremiste facile şi iraţionale.

Mișcarea Legionară, de la care se revendică dreapta extremistă din România, a fost o organizație naționalistă din perioada interbelică, înființată în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu. Mişcarea, denumită şi Legiunea Arhanghelului Mihail, a avut un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit și antimasonic. În 1930, Zelea Codreanu va infiinţa formaţiunea politică Garda de Fier, o anexa a mişcării, pe care o va conduce până la asasinarea sa, în 1938.

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

SCRIE IN STUD-LIFE! Esti student si, ai ceva de spus ? , Stud-Life iti, ofera spatiu de exprimare! , Urmareste site-ul nostru si, vezi ce articole vrem pentru urmatoarea , luna la sectiunea “Scrie in Stud-Life” sau trimite-ne ideea ta la , redactie@stud-life.ro. , Mesajul tau va ajunge la mii de studenti, din Bucuresti , , si , din tara, cat si, la diversi, actori din viata , studenteasca. , Cine poate scrie în Stud-Life? Studenți de pretutindeni, la zi sau ID, licență sau masterat, români și străini, care pot fi chiar și corespondenți pentru Stud-Life. Așa că îndrăznește! Fă-te auzit! Scrie în Stud-Life!

www.stud-life.ro Stud-Life deschide uși!

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

ONG

Pacienţa - mama voluntarilor "Indiferent cât de ocupată sunt, mereu îmi fac timp pentru tinerii mei prieteni. Ei nu acceptă scuze de genul "am muncit" sau "am fost în sesiune", deoarece este un semn de trădare. În nici un caz nu îmi doresc asta. Pentru ei lucrez şi îmi răpesc uneori din timpul liber, pentru ei îi mai cert, când este cazul. Important este că o fac cu pasiune, că nu am simţit niciodată că ofer prea mult, ci doar că, dacă vreau să iasă ceva bine, trebuie să îmi aduc contribuţia. Pe cât de mică, sunt sigură că ei o observă. Este un sentiment nou şi minunat să simt că cineva are nevoie de mine. Să simt că şi eu contez la un nivel mai înalt, că şi eu pot face CEVA." Articol de Anca Iosif | www.lucrurisimplee.wordpress.com

Timp liber şi o fundaţie Sunt doar câteva dintre gândurile ei de acum trei ani, înghesuite într-un

word şi păstrate cu grijă până astăzi. Cristina Niculae este voluntară de cinci ani pentru Fundaţia "Chance for Life", care se ocupă de copii seropozitivi şi autişti. 16 ani, demisolul liceului "Gh. Şincai", o agendă şi o listă cu ONGuri la sfârşitul ei. Spre deosebire de majoritatea liceenilor, care se plâng că au prea puţin timp liber să stea prin baruri, cafenele şi parcuri, ei i s-a părut că are prea mult timp pe mână. Pe lângă asta, îi plăceau mult copiii şi după câteva cercetări, a aflat că “Chance for Life” era singura organizaţie care îi permitea contactul direct cu ei şi implicarea în activităţile lor. Fundaţia are sub egidă trei proiecte: „Speranţă pentru azi”, în cadrul căruia voluntarii lucrează cu tinerii seropozitivi dintr-un centru de plasament din Vidra, cu vârste între 18 şi 23 de ani. Din 15, opt merg zilnic la şcoală în Bucureşti, iar ceilalţi şapte sunt autişti şi imobilizaţi la pat. Un al doilea proiect este „Bursa Chance for Life”, cu sediul în Bucureşti, la care au acces copii inteligenţi, proveniţi din medii defavorizate şi cu risc de excluziune socială. „Acei copii sunt

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

ONG

foarte drăguţi şi ne este mult mai uşor să lucrăm cu ei, dar provocarea cea mai mare este la „Speranţă pentru azi”, unde chiar sunt tineri cu probleme”. Al treilea proiect este desfăşurat la Sulina şi îl imită pe cel din capitală: se ocupă de copiii cu potenţial, dar fără şanse. „Dacă te naşti în Sulina, eşti deja exclus din punct de vedere geografic”.

După o perioadă, tinerii au început să vină la Bucureşti şi să participe la un alt proiect marca “Chance for Life” - “Atelierul Viitorului” unde, în funcţie de perioada din an, cum ar fi cele din apropierea unor sărbători precum Crăciunul, Paştele, realizează obiecte hand-made pentru diverse târguri şi expoziţii.

Teamă şi afecţiune

“Trebuia să găsim o activitate concretă, zilnică şi permanentă care să-i dezvolte atât psihic, cât şi la nivel social: intrarea în reflex a unui program, însuşirea unor noţiuni precum responsabilitatea, colegialitatea, manierele, dar în egală măsură şi dezvoltarea abilităţilor motrice: lucrul, vorbitul. Ne-am gândit că într-un atelier de creaţie vom reuşi să le integrăm pe toate.” Au ajuns să aibă un atelier protejat şi acreditat, în care Cristina e acolo să-i îndrume şi să-i ajute, împreună cu ceilalţi voluntari.

paşi

mărunţi

spre

La început s-a speriat. Îşi imagina că acei copii din centru sunt doar orfani, dar aveau probleme de vorbire şi arătau “ciudat”. Mergea de două ori pe săptămână la Vidra şi avea în responsabilitate un copil, pe care-l ajuta să facă ergoterapie (metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării.), de la bază: “i-am învăţat activităţile fiziologice, să ceară apă, mâncare, la toaletă şi apoi am continuat cu exerciţii de verbalizare, îmbrăcate în tehnici distractive”. Împreună cu două voluntare - una din Olanda şi una din Germania organiza diferite activităţi educative şi interactive pentru copii, cum ar fi plimbări prin oraş, pe la teatre, muzee, filme. “Îmbinam utilul cu plăcutul.” “Copiii dintr-un centru de plasament nu sunt deschişi de prima oară, în ciuda aşteptărilor multor oameni”, ne-a mărturisit Cristina. Din cauză că de-a lungul timpului au fost dezamăgiţi, abandonaţi, multe persoane au venit şi au plecat uşor din vieţile lor - fie că este vorba despre asistenţi sociali, voluntari sau oameni care vin la fundaţie doar să le lase un cadou - ei şi-au dezvoltat un mecanism de apărare prin care “nu lasă aşa uşor pe oricine să ajungă în sufletele lor, nu sunt aşa deschişi. Dar dacă au văzut că am venit prima oară şi a doua şi a treia oară, din plăcere şi nu din obligaţie, nu pentru că aşa scria într-un contract, s-au ataşat de mine.” 28

www.stud-life.ro

Decizii şi iar decizii… Ea recunoaşte că au existat momente în care şi-a pierdut răbdarea şi a vrut să renunţe. Era ca un paradox. Motivul care o transformase iniţial într-o voluntară - timpul liber - în prima sesiune de la SNSPA devenise deja un impediment. “Nu mai aveam timp din primul an de facultate, neglijam multe aspecte din viaţa mea şi petreceam prea mult timp la fundaţie.” Dar copiii de acolo n-au lăsat-o să plece. “Nu poţi să te rupi de tot de ei, te sună, te caută, ai făcut parte din viaţa lor atâta timp, nu vrei să-i abandonezi din nou. Am început să am responsabilităţi, păstram legătura cu voluntarii, organizam evenimente, campanii, cum ar fi cea pentru redirecţionarea celor 2%, proiecte cu o continuitate de până la şase luni, trebuie să mai pleci undeva, să scrii un raport… nu le poţi abandona, când ştii că ţi s-au aprobat, că tu le-ai scris… sunt mulţi factori care te împiedică să pleci.”

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

ONG După aproape trei ani de voluntariat, Cristina a acceptat să devină angajată part-time a fundaţiei. “Acum, privind în urmă, nu pot să spun că a fost o greşeală, dar nu m-am simţit confortabil”. Ca angajată, n-a mai avut libertatea de a face doar ce alegea ea sau când alegea ea. Nu mai lucra efectiv cu copiii, avea multe rapoarte de completat, deconturi de semnat. “Nu-mi plăcea, dar eram angajată, trebuia să fac asta”. Existau şi anumite probleme de comunicare în echipă. “E important să simţi că toţi trag spre aceeaşi cauză.” Astfel, la scurt timp a decis că cel mai bine ar fi să revină la munca ei de voluntară, să facă ce-i place ei, nu secretariat. Irina, directorul executiv al fundaţiei, încearcă şi acum să o convingă să se “întoarcă”, pe un salariu mai bun, pe o felie care i-ar plăcea ei cum ar fi PR-ul - însă Cristina a spus pas. Tu ce faci ca să te protejezi? Multora le e frică să se apropie de numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

persoane seropozitive. Cristina n-a avut niciodată probleme de genul ăsta. “Când am venit aici, nu ştiam eu ce-i aia viaţă şi moarte, eram inconştientă. Nu mi-a fost niciodată frică.” A participat însă la un training organizat de “Chance for Life”, unde un asistent medical le-a vorbit despre preveniri, le-a explicat că SIDA nu se ia printr-o simplă îmbrăţişare, sau dacă mănânci din aceeaşi farfurie cu bolnavul respectiv. “Am ridicat bariera pe care mulţi o pun între ei şi cei despre care ştiu că suferă de aşa ceva.” Cristina îşi aminteşte de un episod amuzant la care a fost martoră la un târg de recrutare a voluntarilor. A apărut la standul lor un băiat intrigat şi revoltat că cei de la “Chance for Life” caută voluntari şi că ei nu pot face nimic să-l protejeze de boala. “N-am ştiut ce să-i răspund pentru că nu mă duc la fundaţie ferindu-mă de tineri… dar l-am întrebat ce face el să se ferească zilnic de persoanele necunoscute cu care intră în contact în RATB şi la metrou.” www.stud-life.ro

ONG

Acta, non verba! Cristina crede în tipul de voluntariat pe care îl face ea la “Chance for Life” şi pe care alte organizaţii cu beneficiari direcţi îl practică. Prin fapte, prin concret. Ea nu spune “hai să îi ajutăm pe copiii ăştia“, ci se duce şi face asta direct. “Sunt o mulţime de organizaţii în Bucureşti care se ocupă cu diverse campanii de conştientizare sau idealiste, fac câteva flyere care oricum ajung la primul coş de gunoi”. Voluntara cu deja cinci ani vechime a participat împreună cu beneficiarii “Chance for Life” la diverse schimburi de tineret, atât în ţară - Braşov, Ploieşti, Sulina - cât şi în Anglia, Rusia, Spania. “În Rusia am vrut să

luăm şi din copiii mari şi din cei mici, care aveau probleme de vorbire, autiste, comportamente autoagresive - să le dăm o şansă să meargă cu noi în schimbul de tineret, deşi nu ştiau engleza şi nu mai participaseră niciodată la o astfel de activitate - şi şapte zile! S-au comportat foarte bine, au interacţionat, erau nerăbdători, nu li s-a părut plictisitor, au simţit că şi noi am avut încredere în ei, s-au simţit tineri printre alţi tineri.” Cristina crede că lumea poate fi schimbată câte puţin datorită voluntarilor şi că încerci, cel puţin, să schimbi mentalitatea celor de lângă tine, să-ţi faci auzit punctul de vedere. Poate cineva o să “dea mai departe”.

SIDA se transmite dacă: ● Ai contact sexual neprotejat cu o persoană infectată ● În urma unei intervenţii chirurgicale sau stomatologice instrumentarul medical nu a fost sterilizat corespunzător ● Îţi injectezi droguri cu un ac sau o seringă folosită de către o persoană infectată ● La cosmetică sau frizerie instrumentele folosite nu au fost sterilizate corect ● Te tatuezi și instrumentele pentru tatuaj nu sunt de unică utilizare ● Dacă la transfuzie primeşti sânge de la un donator infectat cu HIV ● Atunci când oferi primul ajutor unei persoane seropozitive care a suferit un accident (cu sângerare), nu respecți minime măsuri de precauţie (mănuşi sterile, o pungă de plastic). HIV NU se transmite: ● Folosind aceeaşi veselă sau aceleaşi tacâmuri cu o persoană infectată cu HIV ● Mâncând din mâncarea gătită de o persoană infectată ● Atingând, îmbrăţişând sau sărutând o persoană HIV+ ● Folosind aceeaşi toaletă, aceleaşi obiecte sau stand în aceeaşi cameră cu o persoană infectată ● De pe un scaun sau bancă unde a stat o persoană infectată ● Prin înţepături de insecte ● De la animal la om. Animalele nu sunt purtătoare de HIV ● Prin aer sau apă ● Prin lichide ca laptele de animale, sucuri etc. Virusul nu le poate contamina.

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

ONG

Tocilarul-care-nu-vrea-să-pară-tocilar Uită-te prin facultate, prin cămin, pe la cantină și pe stradă... o să-i recunoști! Sunt o categorie aparte de tocilari... nu ăia terminați de tot care învață tot timpul, nici ăia care vor să pară tocilari, de dragul look-ului, dar nu prea se poartă cu biblioteca-n spate, ci ăia care sunt tocilari până în străfundul sufletului lor, dar vor să pară de treabă și ne-tocilari... Îi știi?

Articol trimis de Elena-Sînziana Sandu | elena.sinziana@yahoo.com

Tocilarul-care-nu-vrea-să-parătocilar. Viața lui are ca pilon central întotdeauna Facultatea, toate ieșirile în oraș sau plecările acasă și le planifică în funcție de studiile de caz și de temele de dezbatere de pregătit pentru cursuri, primul lucru care îi vine în cap când aude de un concert în mai e... sesiunea. Când își ia o cămașă nouă, o păstrează pentru o prezentare de proiect. Când iese în oraș, se întoarce devreme ca să nu fie prea obosit a doua zi la curs.

nu fie privit ca un tocilar de rând: să merg la facultate, să iau note bune sau să merg la workshop? Eh, asta-i! Ajunge tocilarul să se hotărască unde vrea să se ducă și alege, bineînțeles, facultatea! Dar, în drum spre facultate dă cu

Se învârte în cercuri de tocilari supremi, dar și de studenți normali, care ies în cluburi și văd școala ca un motiv să te distrezi. Cu tocilarii râde de ăștia neserioși, cu ăștia face mișto de tocilari. Oricum, pentru el, tot învățătura la școală e valoarea supremă. Genul ăsta de student încearcă să învețe cât mai mult, dar fără „să se vadă”. Așa că încearcă să meargă la tot felul de seminarii, workshopuri și conferințe, pe care le „vânează”. Aici intervine marea lui dilemă, de om care vrea să învețe, dar să numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

ONG

ochii de zeci de afișe cu seminarii și workshop-uri... și se oftică la culme că nu s-a dus. Se oftică și pentru că toți ceilalți fac mișto de el că e atât de tocilar, încât se trezește ca să se ducă la curs la 7 jumate... Mai are și zile bune, în care găsește mai liber și merge la o conferință. Ajuns acolo, încă mai regretă că nu și-a făcut prezența la nu-știuce-curs-plictisitor. Aici se produce revelația! Descoperă că e mai interesant decât la facultate și că studenții organizatori nu au note bune, dar știu să facă muuulte lucruri.

Teoretic

era

bun,

practic...

Tranziția a durat 20 de ani, românesc, am zice. E momentul pentru schimbarea paradigmei. Gata cu tocilăria profundă și totuși ascunsă! Începe voluntariatul! Avanti popolo! Tu cam câți cunoști ca ăsta?

Se întoarce la cămin și nu poate să adoarmă... O fi bine că pune școala pe primul plan? Caută pe net opinii... doar știe și el că cei care au experiență îi surclasează p-ăia cu note mari, a simțit pe pielea lui la ultimul interviu din vară de la o multinațională...

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Suntem oameni, deci suntem capabili să facem o mulţime de lucruri care să ne scoată din monotonie. Suntem studenţi, deci avem multe oportunităţi pentru acest lucru. Mulţi dintre noi ne dedicăm majoritatea timpului studiului pentru facultate, mulţi profităm mai mult de timpul liber pentru a ne distra cu prietenii, mulţi ne angajăm pentru a fi pe cont propriu, dar nu atât de mulţi alegem ceva diferit, ceva care să ne arate nouă înşine ce şi cât suntem dispuşi să oferim pentru ceilalţi, pentru studenţi ca noi.

ONG

Scoate voluntarul din tine!

Articol trimis de Carmen Necula | nemrackscorpio@yahoo.com Voluntariatul este acel ceva diferit. Îţi oferă atât de multe posibilităţi pe care cu siguranţă nu le conştientizezi decât dacă faci această alegere în viaţa ta. Deşi nu am fost acel om care să se implice în tot ce se întâmpla, am încercat să particip la majoritatea întâlnirilor. Deşi nu sunt omul care se exprimă atât de uşor într-un mediu necunoscut, fiind o persoană mai timidă, am învăţat din ideile celorlalţi, din modul de a se manifesta, că fiecare are opinia proprie şi că toţi suntem dornici s-o aflăm chiar dacă nu suntem de acord cu ea. Deşi nu sunt un om sociabil, mediul ONG mi-a dat siguranţa că toţi suntem oameni şi chiar dacă suntem dispuşi într-o anumită ierarhie, în anumite departamente, toţi suntem liberi să ne exprimăm. Deşi nu am ales să coordonez niciun proiect, am decis să fac parte din echipă şi am învăţat ce paşi presupune realizarea unui proiect, am conştientizat importanţa

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

realizării tuturor activităţilor la timp, am înţeles ce înseamnă o echipă şi că un om în plus contează mereu. Deși nu știam ce înseamnă un teambuilding, în 3 zile am aflat și am făcut atât de multe: am prezentat proiecte realizate de membrii noi, din care s-au ales 3 pentru implementare în viitor, am participat la workshopuri și, bineînţeles că ne-am şi distrat. Am gătit, am fost pe pârtie şi am participat la diferite joculeţe, cum ar fi treasure hunting. Teambuilding-ul a fost o experienţă de neuitat în care am învăţat nu numai să convieţuim împreună într-o pensiune, ci şi să lucrăm împreună, să ne acceptăm aşa cum suntem pentru scopul urmărit, dar mai ales să ne distrăm împreună. Acum ştiu! Voluntariatul e ceva mai mult decât culoarele facultăţii, e un mod de viaţă care îţi aduce noi oportunităţi. Scoate voluntarul din tine!

www.stud-life.ro

ONG

Studentul Anului – un premiu, o gală, o mulțime de oameni excepționali Voluntari pentru Idei și Proiecte România se pregătește de cea de-a noua ediție Studentul Anului, competiție care premiază studenții de performanță, cu calități și aptitudini remarcabile. Anul acesta, pe lângă Economie, Arhitectura, IT, Jurnalism și Comunicare, va fi reintrodusă și categoria de Medicină. Articol de Cristina Toma | Organizator Studentul Anului 2011 Participanții vor trebui să rezolve teme specifice pentru fiecare categorie, urmând ca lucrările să fie evaluate de jurii de specialitate. În realizarea clasamentului final va conta și experiența extracurriculară a candidaților pentru titlul de „Studentul Anului 2011”.

Ediția din acest an își propune să mai crească puțin. Cei 25 de finaliști ai celor 5 categorii sunt invitați la București cu trei zile înainte de Gala Studentul Anului, zile în care vor participa la trainguri și workshopuri pentru dezvoltare personală, vor lua parte la dezbateri (mese rotunde) și vor avea șansa de a petrece mai mult timp alături de persoane cu care împărtășesc

www.stud-life.ro

viziuni,

preocupări

și

interese.

Gala Studentul Anului 2011 va avea loc în luna mai și va aduna pe aceași scenă studenți formidabili, oameni de renume în arhitectura, IT, jurnalism și comunicare, medicină ori economie, precum și artiști români apreciați. Premiile vor consta în 2000 euro pentru locul I și 500 de euro pentru locurile II și III, pentru fiecare categorie. Câștigătorii vor mai primi, de asemenea, trofeul Studentului Anului și o diplomă semnată de membrii juriului care atestă obținerea acestei distincții. Și în acest an ne vor fi alături partenerii noștri, Fundația Dinu Patriciu și Capital Partners. Pentru a afla mai multe despre cum te poți înscrie și ce trebuie să faci pentru a deveni Studentul Anului, intră pe www.studentulanului.ro . Studentul Anului este ocazia de a face pasul în față și de a spune “Eu merit!”. Un merit, o competiție, o șansă, un motiv – spune-i cum vrei. În final, scopul este același – să “Fii diferit prin excelență!”. Tu accepți provocarea? numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

“Cupa Regiei la Fotbal” (CRF) este o competiție aflată anul acesta la a VIII-a ediţie, realizată de către Organizația Studenților din Inginerie Electrică (OSE).

Experienţa noastră de până acum și impactul pe care le-au avut ediţiile trecute ne-au dovedit faptul că studenții își doresc desfășurarea unor astfel de evenimente sportive într-un cadru organizat. Ediţia de anul acesta este adresată tuturor studenţilor din Universitatea Politehnică Bucureşti, indiferent de facultate și anul de studii. Ne propunem dezvoltarea spiritului de echipă și de fair-play al acestora, cât și dezvoltarea lor fizică și psihică.

în perioada 18 – 28 aprilie. Meciurile se vor juca în perioada 2-13 mai. Se vor disputa 4 meciuri pe zi între orele 14:0017:00, pe terenul de sport al UPB, care are suprafaţa de joc din covor sintetic. Sistemul competiţiei este conceput asemănător celor internaţionale, unde se califică primele două echipe din fiecare grupă. Finala şi festivitatea de premiere vor fi în data de 13 mai.

ONG

Cupa Regiei la Fotbal 2011

Competiția va începe cu un meci amical între Profesorii din UPB și organizatori, iar meciul de final va fi între echipa câștigătoare și organizatori. Ca să vă puteți înscrie la acest campionat, trebuie să aveți o echipă formată din maxim 10 jucători, 4+1 pe teren și 5 rezerve, iar condiția pentru fiecare jucător este să fie student la UPB. Pentru mai multe detalii accesați pagina www.crf.ose.ro.

Multe dintre echipele de anii trecuţi și-au confirmat prezenţa şi anul acesta. Astfel, ne aşteptăm la peste 16 echipe participante a câte 10 jucători fiecare şi la un număr considerabil de suporteri ai fiecărei echipe. Cupa Regiei la fotbal s-a bucurat în fiecare ediție de un număr mare de spectatori care au susținut echipele participante. Înscrierile

echipelor

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

are

loc www.stud-life.ro

ONG

Zilele Educației Medicale – muncă, distracție și învățături ca la medicină Don’t mess with M.E., I might be your doctor one day! Totul a început cu un mail. Am deschis într-o dimineaţă căsuţa poştală şi din mulţimea de anunţuri publicitare şi ppt-uri haioase de la prieteni am observat un mail care mi-a trezit interesul. „Call voluntari pentru ediţia Zilele Educaţiei Medicale 2011.” Articol de Ana-Maria Marcu | sophie_0120@yahoo.com Continuarea este previzibilă: am aplicat și au urmat ședințe săptămânale de teambuilding și de pus țara și proiectul la cale. Obiectivul nostru: să organizăm cea mai tare ediție ZEM de până acum! Proiectul este unul național, inițiat în urmă cu 3 ani de către Societatea Studenților în Medicină din Bucureşti

şi ajuns acum la cea de-a IV-a ediţie. În pregătirea evenimentului, echipei noastre din București se alătură colegi medicinişti din întreaga ţară: Cluj, Iaşi, Timişoara, Craiova, Sibiu, Braşov şi Târgu Mureş. Între 2 şi 15 mai, eforturile noastre comune se vor concretiza în cel mai mare eveniment al anului de educaţie medicală dedicat studenţilor şi desfăşurat simultan în toate marile centre universitare din România. Evenimentul este adresat atât studenţilor facultății de Medicină, cât şi studenţilor celorlalte facultăţi cu profil biomedical - Biologie, Biochimie, Chimie şi Fizică din Universitatea Bucureşti şi Universitatea Politehnică Bucureşti. Dintre proiectele care se vor desfăşura în această perioadă amintim Conferinţa de orientare post-universitară, Anticariatul studenţesc, Târgul laboratoarelor de cercetare, Medchallenge, Cursuri de acordare a primului-ajutor, Noduri şi suturi chirurgicale, Tehnici de chirurgie plastică în tratarea plăgilor, Dr. House – algoritm clinic: cazuri excepţionale de medicină internă şi ATI, Principiile Medicinei Homeopate, Ştiinţa şi medicina din faţa oglinzii – chirurgie estetică şi machiaj.

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

În

cadrul

proiectului

„Dr.House”,

studenţii sunt puşi în postura unor detectivi aflaţi pe urmele “infractorilor” din corpul uman. Studenţii vor cerceta împreună cu invitaţii noştri, medici de înaltă pregătire profesională, indiciile şi vor identifica “suspecţii” fiecărui caz în parte. Vor parcurge într-un mod interactiv etapele realizării unui diagnostic pozitiv, plecând de la prezentarea unor cazuri reale din practica medicală.

ONG

Pe durata acestor conferinţe şi workshop-uri studenţii vor fi informaţi cu privire la noile oportunităţi de cercetare, vor afla mai multe despre diverse specializări medicale, vor învăţa să acorde primul-ajutor şi îşi vor testa cunoştiţele medicale la concursul Medchallenge. „Anticariatul studenţesc” este locul unde studenţii vor putea face schimb de cărţi, iar la “Ştiinţa şi medicina din faţa oglinzii” participantele vor primi tips & tricks în legătură cu machiajul de la un makeup artist, dar şi cele mai noi informaţii în legătură cu produsele dermatocosmetice de la un dermatolog avizat.

Nu ne rămâne decât să îi invităm pe toţi cei interesaţi să participe la cel mai tare proiect educaţional pentru studenţi, în speranţa că vor avea parte de o experienţă interesantă şi care le va deschide noi orizonturi.

Event Academy - Școala

Organizatorilor de Evenimente

Îți plac evenimentele la care participi și dorești să organizezi și tu unele la fel de tari? Pe 9 mai deschidem porțile Școlii Organizatorilor de Evenimente, singurul proiect de acest tip dedicat mediului studențesc. Asociația Studențească DaAfaceri lansează anul acesta a patra ediție Event Academy, în perioada 9-13 mai, din dorința de a aduce studenții în culisele unor evenimente valoroase. Event Academy a fost gândit ca o școală, având ca obiectiv crearea unei comunități de studenți pasionați de acest domeniu și și-a propus să educe participanții, atât prin prezentarea diferitelor etape ale procesului organizării, cât și a diferitelor ramuri de activitate. Event Academy s-a bucurat până acum de prezența unor companii de top din domeniu precum numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Emagic, The Group, Catalyst, Funky Business și Este’n’Est. Nu știm ce fel de evenimente îți plac, dar sigur ce am ales pentru tine anul asta îți va face cu ochiul: concerte, festivaluri de film, târguri și multe alte surprize. La final, îți poți măsura talentul de organizator cu ceilalți participanți, la un concurs în care vei fi project manager-ul propriului tău eveniment, asta după ce în prealabil te vom învăța tot ce trebuie să știi, la un training ca la carte pe project management. Nu te-am convins încă? Intră pe eventacademy.wordpress.com, vezi ce surprize ți-am mai pregătit, fii la curent cu ultimele detalii despre eveniment și vino să vezi cu ochii tăi! Așteptăm cu mult drag aplicația ta. Înscrierile pentru Event Academy 2011 se vor face începând cu 25 aprilie. www.stud-life.ro

ONG

Conferinţa “Aspecte psihologice ale diversităţii culturale” Asociaţia Societatea Pentru Psihologie organizează sâmbătă, 21 mai 2011, conferinţa “Aspecte psihologice ale diversităţii culturale” în Sala de Conferinţe din Corpul R al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. Conferinţa, devenită o tradiţie în Asociaţie, se va desfăşura în acest an cu ocazia Zilei Mondiale a Diversităţii Culturale. Astfel, în deschiderea evenimentului, participanţii vor avea o privire de ansamblu asupra acestei teme, urmând ca sesiunile

ce se vor succeda să prezinte teme ca psihologia, psihiatria, arta, teologia şi literatura în contextul acestui domeniu de interes general. Participanţii vor avea ocazia de a asculta părerea specialiştilor din domeniu, vor putea adresa întrebări şi dezbate aceste aspecte. Dacă eşti student, specialist sau eşti doar pasionat de această temă, te aşteptăm să ni te alături în această interesantă incursiune în diversitatea culturală! Detalii pe site-ul www.asociatia-spp.ro

PR de gherilă la Congresul Național al Studenților la Comunicare Începand cu 12 aprilie 2011 s-a dat drumul la înscrieri pentru cea de-a VIII-a ediție a Congresului Național al Studenților la Comunicare, organizat de PRIME România. Anul acesta în zilele de 5 și 7 mai, Palatul Parlamentului va răsuna de dezbateri și discuții pe o temă inedită: Comunicarea de gherilă. Primele două zile ale congresului vor fi dedicate conferințelor și studiilor de caz. În prima zi, studenții vor afla ce este comunicarea de gherilă, care este istoricul ei și cum au ajuns în România aceste tactici neconveționale de comunicare. Sub denumirea „Drum și destinație în PR-ul de gherilă” participanții vor fi purtați prin încăperile agenției care practică această formă de comunicare. În cea de-a doua zi, vor fi aduse în discuție câmpurile de luptă ale PR-ului de gherilă - online și offline - punându-se accent pe asemănările și deosebirile dintre cele două canale de comunicare. În ultima zi a CNSC, workshopurile susținute de o serie de reprezentanți ai unor agenții recunoscute în domeniu le vor oferi tuturor celor interesați și pasionați posibilitatea de a aplica ceea ce au invățat pe parcursul a 3 zile pline. Pentru înscrieri, detalii și informații intrați pe www.cnscpeweb.ro. 38

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

ONG

PR&Ad Fair 2011 caută doritori de joburi Articol de Augustina Mihaela Vasile | Coordonator PR PRIME

Vine, vine primăvara… şi odată cu ea se dă startul la sezonul de recrutări pe piaţa muncii. Printre atâtea oferte part-time, stagii de practică şi internshipuri are loc un adevărat “boom” al târgurilor de joburi din cele mai diverse domenii, astfel că tinerii pot avea greutăţi în a-şi găsi jobul compatibil cu pregătirea lor profesională. PRIME România - asociaţia studenţilor la comunicare şi relaţii publice - îşi propune să vină în ajutorul studenţilor interesaţi de PR şi Advertising printr-un eveniment specially tailored pentru comunicatori, singurul târg de joburi şi internshipuri în acest domeniu, PR&Ad Fair.

Dacă devorezi reclame şi le reconstruieşti în minte într-o formă îmbunătăţită, dacă îţi plac jocurile de cuvinte şi ştii că ai putea convinge pe oricine să cumpere produsul inventat de tine, dacă îţi place să negociezi şi când vezi o campanie crezi că ar fi putut adopta o strategie mai deşeaptă şi dacă mai şi vrei să înveţi să faci toate astea & more, la un cu totul alt nivel, eşti chiar omul pe care îl căutăm. În perioada 12-13 mai 2011, PR&Ad Fair cu numărul trei va oferi tinerilor şansa să intre în contact cu peste 20 de agenţii importante şi să se angajeze în domeniul care îi fascinează şi spre care vor să-şi îndrepte toate energiile creative.

îşi prezintă oferta de joburi şi internshipuri, discută cu cei interesaţi şi primesc CV-uri, iar în planul al doilea, o serie de conferinţe şi workshopuri, dispuse pe parcursul celor două zile ale evenimentului, pe teme de actualitate în domeniul comunicării. Pe scurt, angajare şi instruire la un loc. Anul acesta cele două conferinţe „Do’s and dont’s la început de drum” vor aborda tema startului în carieră atât în PR, cât şi în Advertising, oferind participanţilor useful tips and tricks. Conferinţa „Importanţa voluntariatului în obţinerea unui job” îşi propune să vorbească despre voluntariat şi internship ca etape esenţiale în construirea unei cariere. Invitaţii vor discuta despre avantajele muncii fără remuneraţie în ceea ce priveşte câştigarea de experienţă şi facilitarea obţinerii unui job plătit. Workshopul „Low budget PR” se încadrează foarte bine în contextul economic actual, dar vine în ajutor începătorului într-ale PR-ului, prin faptul că îl învaţă să vină cu soluţii creative ce nu necesită mulţi bani. Cel de-al doilea workshop, „Creativ pentru o zi”, îşi propune să îi înveţe pe tinerii interesaţi de domeniul Advertising-ului cum funcţionează creativitatea în cuplul Art Director – Copywriter. Pentru mai multe detalii, urmăriţi site-ul evenimentului: www.befair.ro

Evenimentul este construit pe două planuri: târgul de joburi propriu-zis, în care expozanţii - agenţiile de PR şi Advertising numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

Studiezi domeniul medical şi te întrebi cum îţi poţi îmbina pasiunea pentru o viitoare meserie cu o dezvoltare personală solidă? Pentru tine, Fundaţia LEADERS organizează LEADERS Education, un program care îţi va aduce în faţă profesionişti capabili să îţi ofere cele mai bune sfaturi pentru un start de excepţie în carieră şi să te inspire prin poveştile lor de succes.

iWORK

Leadership încă de pe băncile facultăţii

Articol de Alexandra Bideaua | alexandra.bideaua@leaders.ro Nevoia modelelor de succes este acum mai acută ca niciodată, prin prisma faptului că societatea în care trăim trece printr-o perioadă de schimbări majore la toate nivelurile. În același timp, sistemul educaţional din România se adaptează foarte greu cerinţelor noului mediu, atât de competitiv. LEADERS Education aduce, pe lângă informaţii teoretice oferite într-o manieră profesionistă, și o latură practică, în care lideri din România îţi vor prezenta modalitatea în care au reuşit să creeze echipe, să facă performanţă, să inspire oameni şi să aducă progresul. Vei avea ocazia să afli mai multe de la trainerii Ascendis despre bazele leadership-ului, comunicarea liderului, inteligenţa emoţională, influenţă şi managementul timpului.

lunii mai, aşa că îţi aşteptăm aplicaţia! Nu rata ocazia de a-ţi dezvolta abilităţile de leadership şi de a-ţi contura cele mai îndrăzneţe visuri la un program educaţional gratuit ce îşi propune să transmită practica leadershipului autentic către studenţi, prin traininguri şi sesiuni cu români model. Proiectul LEADERS Education este organizat de Fundaţia LEADERS şi susţinut de către Pfizer România, avându-i în calitate de parteneri pe Facultatea de Farmacie, Ascendis, Benq România, Canon, ACER şi Medlife.

În plus, la întâlnirile săptămânale din cadrul programului, o parte dintre profesorii tăi vor fi Brendan O’Brien - CEO Pfizer România, Ioana van Staden - cercetător şi Mirela Iordan - HR Manager Pfizer. LEADERS Education are doar 100 de locuri disponibile, accesul este gratuit, iar sesiunile se vor desfăşura în cadrul Universităţii Carol Davila Facultatea de Farmacie. Pentru a te înscrie trebuie să completezi formularul de inregistrare de pe site (http://www. leadershipeducation.ro/inscriere. html). Sesiunile vor avea loc în cursul

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

iWORK

Brandingul de angajator Brandingul de angajator se pare că devine pe zi ce trece un subiect tot mai des întâlnit. Ținând seama de faptul că aproape niciun job nu mai este sigur, majoritatea indivizilor caută să se angajeze pentru o companie cât mai mare şi mai cunoscută - de fapt pentru companii de renume. Articol trimis de Diana Cristea | cristea_diana_irina@yahoo.com Recenzie la “Brandindul de angajator”, Mihaela Ionescu

În momentul de faţă, în Romania conceptul de brand nu este așa exploatat precum este pe plan internaţional. Brandul unei organizaţii devine cunoscut după multă muncă, nu se poate câştiga de pe o zi pe alta, ci în timp. De asemenea, păstrarea unei bune imagini este cea mai dificilă, iar acest fapt este posibil dacă angajaţii sunt mulţumiţi şi cred în brand. În acelaşi timp, un brand cunoscut este o bună strategie de economisire, în cazul recrutării, pentru că oamenii cei mai buni vor veni singuri, nu mai trebuie căutaţi. Construirea acestuia se face pe colaborarea dintre departamentele de marketing, relaţii publice, comunicare și resurse umane. Creatorul conceptului de brand este Simon Barrow. Acesta a făcut public conceptul pentru prima dată în cadrul unei conferinţe a Chartered Institute of Personnel and Development, în anul 42

www.stud-life.ro

1990. Tot Simon Barrow, spunea că “brandul de angajator nu are nimic de a face cu denaturarea adevărului, ci este vorba despre fiecare aspect al muncii dintr-o organizaţie, despre schimbarea modului de administrare a personalului, pentru a obţine acel nivel de concentrare, coerenţă şi implicare, pe care îl aşteaptă cel mai valoros client al companiei”. Fiecare companie ce apare pe piaţă şi-ar dori să transmită imaginea unui brand de încredere, dar din păcate foarte puțini manageri ştiu despre ce este vorba cu exactitate şi în ce constă de fapt a întreține un brand cu adevărat. Puţini sunt aceia care ştiu că brandul se câştigă de fapt din interiorul companiei către exterior. Cei care joacă cel mai important rol în crearea unui brand de angajator sunt chiar angajaţii. Dacă aceştia sunt mulţumiţi, ei vor transmite mai departe această mulţumire şi în felul acesta se câştigă şi numele. numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Brandul poate comunica şi anumite mesaje, care pot avea până la 6 semnificaţii: atribute, avantaje, valoare, simboluri culturale, personalitate şi gen de utilizare. Reprezintă de fapt o parte foarte importantă din strategia de business. Ai un nume, recrutezi cei mai buni angajaţi. Dacă ştii să îi păstrezi și să îi motivezi, brandul va deveni şi mai puternic. Cu cât oamenii sunt mai multumiţi, cu atât brandul va căpăta mai multă încredre. Pentru a produce cele mai bune rezultate este nevoie de timp şi strategii bune. Un brand are la bază cultura organizaţională, valorile companiei, sistemul de evaluare a performanţelor, modul de recompensare, sistemul de dezvoltare a carierei şi sistemul de promovare. De asemenea este foarte important ca imaginea brandului să fie tot una şi cu realitatea din spatele brandului. Renumele unei organizaţii nu se poate cumpăra, se câştigă cu timpul, reclama se plăteşte, iar credibilitatea trebuie dovedită. Iar cea mai importantă parte a strategiei de brand este de fapt păstrarea lui. Pentru a păstra un brand pe linia de plutire, este necesar ca faptele să numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

dovedească ceea ce spun cuvintele. Deşi acest gen de strategii sunt destul de costisitoare, unul dintre rolurile construirii unui brand este acela de a reduce cheltuielile de recrutare, de formare. Brandul poate fi privit din 2 perspective: aşa cum este el perceput de consumatori şi aşa cum îşi doreşte compania să fie perceput. A avea un brand de angajator cunoscut nu înseamnă să plăteşti pentru a-i face reclamă, trebuie doar să reuşeşti să-ţi mulţumeşti angajații.

iWORK

Brandul de angajator a fost definit din mai multe perspective, dar cea care îl caracterizează cel mai bine este ideea de marcă de încredere. Dar şi între brand şi marcă există diferenţe. Absolut tot ceea ce apare pe piaţă, apare ca fiind o marcă. În schimb, brandul este câştigat de cei mai buni, de cei care îşi mulţumesc cel mai bine angajaţii și, bineînţeles ,deţin şi produse foarte bune. Marca înregistrată asigură de fapt unicitatea produsului respectiv, este un semn care diferenţiază două produse de acelaşi tip. Conceptul e brand este undeva deasupra mărcii, brandurile cele mai de încredere comunică de fapt o garanţie a calităţii produsului.

Ideea de angajator preferat se pare că este din ce in ce mai populară, iar companiile care şi-au însuşit acest statut sunt cele mai fericite, pentru că nu mai este nevoie să facă eforturi pentru a angaja cei mai buni oameni, pentru că aceştia singuri îşi îndreaptă atenţia către ele. Pentru a avea o cultură organizațională bazată pe employer of choice, trebuie să se ţină seama de câteva aspecte foarte importante: reputaţie internă și externă, identitate, imagine, responsabilitatea socială corporativă, leadership, strategii şi politici de personal. Aceste criterii sunt esenţiale în formarea unui brand de succes. În perioada actuală însă brandul înseamnă şi profit. Cu cât brandul este mai cunoscut, cu atât se trage mai mult pentru a se face un profit cât mai mare, iar acest lucru pune angajații și comunicarea internă pe planul noi. www.stud-life.ro

iWORK

Atlantykron, locul unde ficţiunea devine realitate Nota redacției: Pentru că vine vara și deci vacanța, o cititoare a venit cu o recomandare de super-tabără la care poți să te înscrii. Cu siguranță, la un search pe net, Google o să te răsplătească cu multe alte variante, dar nouă ne-a sunat bine propunerea cititoarei noastre. Atât de bine încât am decis chiar și să o premiem. În fiecare an, la început de august, pe insula Inelul de Piatră de lângă Cernavodă, sute de tineri se adună pentru a lua parte la cea mai inedită tabără de SF din România. Articol trimis de Beatrice Manolache, câștigătoare a concursului Stud-Life | beatrice00072004@yahoo.com Deşi sălbatică aproape pe tot parcusul anului, idilica insulă din mijlocul Dunării, localizată lângă satul şi ruinele cetăţii antice Capidava, se transformă timp de 10 zile, în fiecare vară, într-un spaţiu special, aproape magic, pentru a-şi primi oaspeţii entuziasmaţi. Astfel, atât români, cât şi invitaţi din alte ţări - trebuie să menţionez că tabără a devenit internaţională acum câţiva ani - îşi amplasează corturile pe suprafaţa locuibilă a insulei pentru a lua parte la Academia de Vară „Atlantykron”. Academia este deschisă tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, dar se pot face excepţii, atâta timp cât se discută în prealabil cu organizatorii, care sunt în număr de aproximativ 60. Un număr atât de mare, pentru că pregătirea acestui eveniment necesită o muncă deosebită, dar mai presus de atât, presupune dăruire şi pasiune. De

www.stud-life.ro

altfel, acest eveniment anual se datorează unui grup de iubitori de science fiction, care acum 20 de ani au pus bazele a ceea ce avea să devină astăzi o adevărată şcoală de vară. Pe durată celor 10 zile, tinerii au ocazia de a participa la variatele cursuri şi ateliere ale taberei, principalele secţiuni fiind: Ştiinţă, Comunicare, Artă, Sport, Cultură. În fiecare seară are loc sinteza zilei şi se vorbeşte despre activităţile ce vor avea loc în următoarea zi. Pentru cei ce nu au somn, constelaţiile aşteaptă să fie descoperite sub îndrumarea profesorilor de astronomie care au la dispoziţie cele mai bune telescoape din România. Zilnic, pe lângă orele de Robotică şi inteligenţă artificială, Microsenzori şi nanotehnologii, Energii alternative şi astrofizică, şcoala de vară oferă şi activităţi de entertainment precum numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

SF pentru concursul de proză. Şi dacă tot am vorbit de concursuri, o parte frumoasă este că la sfârşitul academiei, participanţii care se dovedesc a excela întrun anumit domeniu primesc premii din partea sponsorilor. Când vremea este de partea participanţilor, o parte a insulei anume amenajată pentru baie îi aşteaptă pe aceştia pentru momente

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

de relaxare. Discoteca este o altă atracţie şi prilej de distracţie pentru toţi, având în vedere aparatele performante de care dispune tabăra. Masa este oferită contra cost de către o firmă specializată de catering din Bucureşti, dar asta nu înseamnă că nu poţi veni cu propriile conserve pe insulă.

iWORK

dansuri irlandeze, kickboxing, concursul “Zilele aventurii”, concursul de Trivia şi multe altele. Nici sectorul artă nu este neglijat, astfel încât dimineaţa se ţin cursuri de fotografie şi pictură, iar seara au loc audiţiile participanţilor talentaţi. În plus, nenumărate alte activităţi stârnesc interesul prin inedit. Aşa că te simţi tentat să faci o vizită workshopului de pietre semipreţioase sau poate vrei să faci yoga, dacă nu cumva ţi-ai propus să participi la Balul Mutanţilor, caz în care trebuie să lucrezi la personajul pe care-l vei reprezenta. Dacă mai ai timp, poţi scrie povestiri

Toţi cei care au venit pentru prima dată la Atlatykorn s-au declarat îndrăgostiţi de insulă şi de tot ceea ce se petrece pe ea şi au continuat să revină aici, pentru a

petrece 10 zile de neuitat într-un ambient unic, trăind o experienţă deosebită şi pentru a păstra nişte amintiri perene în jurnalul vieţii. Dar cum să nu te îndrăgosteşti de acest loc, când totul pare rupt dintr-o altă lume, iar oamenii care păşesc pragul insulei ca să te înveţe şi să-ţi releve atâtea adevăruri despre lume te fac să stai treaz dincolo de miezul nopţii meditând la ceea ce ţi-au spus?

www.stud-life.ro

iWORK 46

An de an, personalităţi deosebite hrănesc minţile tinerilor cu lecţii pe cât de pline de informaţie, pe atât de captivante. Aşadar, tabăra este onorată de lectori precum dr. Florin Munteanu, dr. Dan Milici, Aurel Cărăşel, Adriana Gheorghe, dr. Cristian Pârghie, Cezar Lesanu şi Victor Sutac, Dan Lucaș, Peter Moon, Roberto Quaglia, pictorul dr. Aurel Manole, graficianul Valentin Ionescu, jurnalistul Traian Bădulescu și mulți alții. Pe lângă aceştia, există şi invitaţi speciali, veniţi să aducă un plus de savoare întregii atmosfere. Îi numărăm printre aceștia pe Alexandru Mironov, dr.ing. Lucian Biro (directorul general al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare), dr.Teodor Vasile (doctor în ştiinţe medicale alternative), Valentin Nicolau (directorul editurii Nemira), Cristian Greţcu (actor,

www.stud-life.ro

membru al grupului Divertis). Şi multe, multe lucruri impresionante pot fi spuse despre această şcoală de vară, dar frumuseţea constă în descoperirea fiecăruia a ceea ce se ascunde sub numele de “Atlantykron”. Este minunat cum poţi învăţa atât de multe lucruri interesante într-o atmosferă de vacanţă, făcânduţi prieteni din toate colţurile ţării şi întâlnindu-te cu atâţia oameni deosebiţi. 10 zile în care ţi se deschid noi perspective, în care totul ţi se relevă sub o altă înfăţişare. 10 zile care se termină nu doar cu un foc de artificii, aşa cum ne-am obişnuit în fiecare an, ci cu sentimentul că ai participat la o tabără unică atât în România, cât şi în lume! Mai multe detalii puteți găsi pe www.atlantykron.org

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

iWORK

De azi te poți înscrie la

Top Talents Romania

În perioada 12-13 mai 2011, la Hotel Caro are loc cea de-a patra ediție a proiectului Top Talents Romania. Evenimentul își propune să identifice tineri cu rezultate academice remarcabile și să le ofere oportunități de carieră pe măsura potențialului lor. Peste 2.500 de studenți și proaspăt absolvenți sunt asteptați să se înscrie până pe 18 aprilie pe www. toptalents.ro. Dintre aceștia, 300 de aplicanți vor fi invitați la Top Talents Days, care va avea loc în zilele de 12 și 13 mai, la Hotel Caro. În timpul celor două zile, finaliștii vor interacționa cu 8 companii care recunosc potențialul și investesc în dezvoltarea

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

lui: BRD Groupe Societe General, Cargill, Colgate-Palmolive, Hilti, JTI, Kraft Foods, L'Oreal și Vodafone. Ediția din 2011 abordează tema „Personal Quality”, iar în cadrul conferințelor și a workshop-urilor vor fi abordate subiecte precum: importanța deciziilor în modelarea carierei, calitatea experiențelor extracuriculare, dorința de dezvoltare personală și profesională dată de aplicarea consecventă a unui set de principii și valori. Mai multe informații despre evenimentul Top Talents pot fi găsite pe www.toptalents.ro.

www.stud-life.ro

iWORK

Comportamentul unui lider eficient Leadershipul este un termen foarte popular în comportamentul organizaţional şi are o multitudine de interpretări. Iar pentru a deţine statutul de lider, o persoană trebuie să deţină mai multe calităţi şi aptitudini. Individul care reuşeşte să-şi înfluenţeze subordonaţii nu s-a născut lider, ci a devenit în timp, a învăţat să devină printr-o pregătire continuă. Un lider trebuie să se dezvolte şi să înveţe tot timpul, atât profesional, cât şi personal. Pentru a câştiga încrederea subalternilor, el trebuie să fie un model. Liderul deţine un rol foarte important în ceea ce priveşte performanţa şi dezvoltarea angajaţilor. Articol trimis de Diana Cristea | cristea_diana_irina@yahoo.com

Fred Smith a considerat că “talentul de a conduce constă în a-i face pe oameni să lucreze pentru tine atunci când nu sunt obligaţi să o facă”. Iar pentru a face ceea ce spune Fred Smith, liderul trebuie să ştie să influenţeze, să motiveze şi să obţină credibilitate în faţa subalternilor. Motivarea

poate consta într-o mărire de salariu, acordarea unei prime sau prin avansarea în funcţie. Fred Smith a mai afirmat şi faptul că: “Actul conducerii începe în suflet, nu în minte”.

Eficienţa este de asemeni o calitate necesară. Iar pentru a deveni eficient trebuie să fie o persoană energică, dornică să-i influenţeze pe alţii, dar în acelaşi timp suficient de inteligentă să nu abuzeze de putere. Rezultate excelente vor fi obţinute doar dacă liderul se alătură echipei sale. Un lider eficient ştie cum să le câştige încrederea subalternilor, le oferă informaţiile necesare, îi instruieşte, îi incurajează şi îi sprijină. Atitudinea lui trebuie să fie prietenoasă faţă de cei pe care îi conduce, trebuie să fie imparţial şi să lupte alături de ei pentru reuşită. Trebuie să fixeze anumite standarde de performanţă, să repartizeze subalternilor acele activităţi pentru care sunt competenţi, să stabilească termenele de realizare şi să corecteze eventualele greşeli. Este necesar ca un lider să ţină seama de necesităţile subordonaţilor. Conducătorul are datoria de a-şi recompensa echipa atunci când are performanţe, dar dacă ei numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

nu vor reuşi să își îndeplinească îndatoririle, trebuie să ştie că nu vor mai primi ce li s-a promis (măriri de salariu, promovări sau alte beneficii). Este necesar să discute cu subalternii care este rolul lor în organizaţie şi ce trebuie să facă pentru a ajunge la performanţe. Liderul care poate ajunge mai repede la performanţă trebuie să aibă succes în mediul familial, să ţină seama de toate persoanele implicate, să asculte ambele părţi înainte de a judeca, să nu se teamă de greşeli, să asculte de două ori şi să vorbească o singură dată, să întreţină o atitudine pozitivă.

iWORK

Capacităţile de lider se dezvoltă în fiecare zi iar una din cele mai importante trăsături ale liderului este capacitatea de a influenţa. Chiar dacă această funcţie nu e deţinută oficial, ştie să se facă ascultat şi mai ales reuşeşte să-i convingă pe cei din jurul său să-l urmeze. Peter Koestenbaum crede că “a fi lider înseamnă a da dovadă de excelenţă în tot“. Iar echipa unui lider excelent, care ştie cum să conducă oamenii, va fi la fel de bună ca şi conducătorul.

Pentru a putea lucra eficient trebuie să-şi formeze un colectiv format din oameni care să deţină calităţile necesare în munca pe care o vor depune pe viitor. Trebuie să fie foarte atent la nevoile celor cu care lucrează şi să le asigure condiţiile necesare pentru a se dezvolta. Între conducător şi subalternii săi trebuie să existe tot timpul o comunicare eficientă, astfel pot rezolva în timp mai scurt problemele care apar. Dacă un lider este expert în domeniul său de activitate, comunică permanent cu subalternii pentru a le lămuri neînţelegerile, îi influenţează într-o oarecare măsură şi reuşeşte să lucreze cu ei în echipă pentru atingerea obiectivelor. Aptitudinile de lider pot fi dezvoltate prin exerciţiu, studiu şi perseverenţă. Un adevărat lider, pentru a aduce realizări companiei, stabileşte obiectivele, le comunică subalternilor, este pretenţios în ceea ce priveşte calitatea şi se www.stud-life.ro

iWORK

perfecţionează în permanenţă pentru a creşte performanţele. Îşi formează echipa prin recrutări în cadrul companiei, dar şi în afara companiei. Pentru eficienţa echipei, liderul trebuie să adopte un stil democratic şi imparţial. Nu trebuie să aibă atitudine de şef al echipei, ci de coordonator, să fie un conducător apropiat de subalterni. D. Goleman, R.Boyatyis şi A. McKee susţin în “Înteligenţă emoţională în leadership” că “liderul adevărat face apel la emoţii”. Mai exact, înainte de a acţiona, un lider trebuie să întocmească anumite strategii după care să se ghideze. Totuşi, succesul vine în funcţie de modul cum acţionează. Impactul emoţional pe care un lider îl are asupra subaltenilor este foarte important. Dacă conducătorul are o atitudine pesimistă, echipa va deveni neîncrezătoare. Dar, dacă liderul este optimist şi sigur că totul va decurge conform strategiei, subalternii vor avea încredere, deoarece el este cel care decide ce şi cum. Dacă

www.stud-life.ro

liderul are capacitatea de a le creea subalternilor un entuziasm asupra unei sarcini pe care o au de îndeplinit, cu siguranţă aceştia vor lucra mult mai bine şi vor fi mai încrezători şi motivaţi. Un lider autoritar va avea întotdeauna de pierdut în fața echipei. Va crea o barieră între el și echipă și nu va cunoaște nevoile și așteptările fiecăruia pentru a se putea raporta la ele. Dacă subalternii însuşesc sentimente ca ranchiună sau anxietate, ei nu vor mai da acelaşi randament. Când un conducător se foloseşte de inteligenţa emoţională, înseamnă de fapt că se va raporta la propria persoană, la relaţiile şi reuşitele sale. Starea de spirit este foarte importantă în ce priveşte realizarea unui proiect: dacă subalternii se simt bine, sunt împliniţi şi încurajaţi şi au certitudinea că vor fi recompensaţi la sfârşit, vor da tot ce au mai bun pentru a obţine rezultate excelente.

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

iWORK

Când zici că te-a lovit norocu’... ia vezi să nu te ia amocu’! Și te-au sunat în sfârșit să te cheme la un interviu. Fericire mare, până începi să te gândești că n-ai habar cum o să fie acolo, ce-o să te întrebe, câți alții o să mai fie în sală, ce pregătiri o să aibă ăia, ce să faci să nu te faci de râs... Deci start la panică. Articol de Andrei Gabriel Bosancu | andreibosancu@yahoo.com Nah, nu așa-i bine. Ca să ai succes la un interviu, chiar dacă-i primul din viața ta, sau dacă nu prea cazi exact pe cerințele postului, cel mai important e să dai dovadă de relaxare și destindere. Adică atât cât trebuie, că dacă te văd bossii că te doare-n freză de ce-i pe acolo, o să gândească normal "ăsta la ce-a mai venit?". Nu, trebuie să se vadă interesul, dar și că n-ai uitat să respiri când ești în fața lor. Orice s-ar spune despre superficialitate, prima impresie chiar contează - pe bune! Așa că, în funcție de jobul la care ești chemat, ai grijă ce pui pe tine. De evitat orice extremă, de la costum complet cu cravată și cămașă apretată (decât dacă nu te duci pe vreun post de director), până la blugi lălâi și tăiați, cu "bashchetzi" și tricou' cu trupa preferată (așa nu te-ar lua nici la masat vaci - am văzut un post de-ăsta pe net). Cel mai bine ar fi să porți ceva ca să nu numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

știe exact unde să te integreze. Uite, că-i primăvară - blugi drepți, culoare uni, ghete sau pantofi, o cămașă descheiată la gât și dacă e zi ploioasă și rece, pui peste un pulover. Merge cămașa scoasă din pantaloni, să nu dai a geek, și vezi ce culori combini, să nu te ia cu

"nu primim cu sorcova...". Poartă ceva în care să te simți bine, căci o să se vadă asta. Și contează atitudinea, mai mult decât orice. Respectul e obligatoriu, față de cei care te evaluează, dar și față de colegii/ candidații/ rivalii din cameră - chiar dacă nu te www.stud-life.ro

iWORK

mai cheamă să lucrezi acolo, e mai ușor să iei un număr dacă nu te consideră toți un înțepat. Dacă ai siguranță de sine sau poți să dai dovadă de ea atunci când ești intervievat, ești pe jumătate angajat. Chiar dacă nu știi exact cu ce se mănâncă jobul, pune accent pe “dorința de învățare” și “rapiditatea învățării” care te caracterizează de când te știi - și fă tot ce poți să demonstrezi că așa este. Recunoaște-ți limitele, fără să te devalorizezi, nu spune că știi să faci de toate, că poate o să ai ocazia să le arăți ce știi. Caută ceva pe net despre firma la care

mergi, că se poate să te întrebe ce știi despre ei, și să ai ce să spui, că așa dai dovadă de interes. La fel, pune-te la punct cu întrebări uzuale în interviuri, gen “unde te vezi peste 5 ani?”, “de ce ai ales să aplici pentru postul ăsta?”... și nu te pierde dacă te testează practic se întâmplă pe posturi de vânzare (agent vânzare, imobiliar), când se poate să te roage să-i vinzi ceva. Ochii mari, ia ceva de pe birou și dă-i bătaie, accent pe calitățile produsului vândut, dar fără să i-l bagi pe gât. Așa, cum ar trebui să te “vinzi” și pe tine. Fă-i pe ei să te vrea. Că dacă nu te angajează, tot răul spre bine - o să apară o ocazie mai bună din altă parte!

FOTO

Despre treceri și staționări

„- Pisicuță Zâmbăreață, începu Alice, n-ai vrea să îmi spui și mie pe ce drum să o iau? - Asta depinde de locul unde vrei să ajungi!” (Lewis Carroll - Alice în Țara Minunilor) Însă noi am făcut opusul - am lăsat destinația deoparte și am urmărit drumul oamenilor prin oraș, atunci când au senzația că nu fac nimic. De fapt, însăși trecerea sau staționarea lor în spațiul orașului lasă o urmă și are o însemnătate, chiar și preț de o secundă. În încercarea de a înregistra tocmai aceste momente trecătoare, am descoperit mai multe stereotipuri și tipologii de oameni: de la japoneza care face poze până la ”gigolo italiano” și de la bărbatul care întoarce capul după tinerele la femeile care veghează mersul lucrurilor de la colțul străzii. Orașul îi aduce pe toți laolaltă și ne dă posibilitatea de a schimba rolurile între noi, devenind observatori (când staționăm) sau obiect al studiului celorlalți (când ne aflăm în trecere).

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FOTO

Fotoreportaj de Alina Cristea | alina.cristea03@gmail.com http://www.flickr.com/photos/alina-cristea/sets/

FOTO 56

www.stud-life.ro

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

FOTO numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FOTO 58

www.stud-life.ro

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

FOTO

Stud-Life Gallery

Desenul e libertate Text de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Foto de Alina Cristea | http://www.flickr.com/photos/alina-cristea/sets/

Gabriel Ghiulescu are 23 de ani şi a renunţat la facultate pentru pasiunea sa. Este omul căruia îi place să facă, să fie activ. Dacă nu ar desena, probabil ar face mobilă sau orice altceva care implică acţiune. Desenează de când era mic, dar şi-a descoperit pasiunea pentru desen în clasa a 8-a, când profesoara i-a pus la un moment dat să lase acuarelele şi să deseneze în creion. Explicaţiile despre umbre şi lumini i-au deschis apetitul pentru artă. Totuşi, mult timp după, a desenat doar ocazional, de plăcere. A studiat 2 ani Economică generală la ASE. La un moment dat, vărul său, văzând desenele pe care le făcea Gabriel “de plictiseală”, i-a spus că ar trebui să se plictisească mai des. Atunci şi-a dat seama că nu vrea să facă economie, ci să deseneze. Aşa că a renunţat la ASE. A găsit pe net artişti care abordau fotorealismul, a încercat şi, văzând că îi iese destul de bine, a perseverat. A dat la Facultatea de Arte, secţia Grafica, dar pentru că nu se potrivea cu stilul lui de desen, nu a intrat. Nu şi-a pierdut însă ambiţia, ci a continuat să îşi perfecţioneze tehnică.

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FOTO

Spune că a ales fotorealismul pt că e impresionant. S-a inspirat de la Jason Baalman şi de pe forumuri. S-a axat pe portrete ale vedetelor pentru că sunt uşor de recunoscut şi lumea îşi poate da seama cât de mult seamănă. La un desen Gabriel stă de la 5-6 ore până la 20-23 de ore, în funcţie de complexitate. Foloseşte pastel negru pentru că, “spre deosebire de grafit, e mai mat, nu reflectă aşa mult lumina”. Pentru retuşuri foloseşte puţină vată sau beţişoare de urechi, mai ales pentru că aşa poate obţine nuanţe mai închise sau mai deschise pentru textura pielii sau a părului. Cel mai mare desen pe care l-a făcut are 1 metru pe 50 cm şi este un portret al pisicii sale.

Portret: Ayo, pastel colorat

Şi-a propus să facă bani din desen, dar nu o să plângă dacă nu iese. Pentru asta, îşi va face un site în engleză, pe care să îl promoveze, spune el, aşa cum trebuie.

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

FOTO

Portret: Charlize Theron

Crede că mai oricine ar putea desena fotorealism, dacă ar avea voinţă şi răbdare. “Eu am plecat de la ideea că pot şi vreau să fac asta”. Nu se consideră artist, ci mai degrabă desenator. “Numim artă orice, când ar trebui să fie ceva mai profund”. În mod ironic, nu apreciază fotorealismul, pentru că vrea să facă desen din pasiunea pură de a desena, fără a ţine cont de reguli, de ce spune lumea. “Desenul e libertate, ceva ce te scoate din lumea reală”. Din acest punct de vedere, cel mai mult îl apreciază pe Salvador Dali. Scopul lui Gabriel e să facă pictură, pentru că nu îi place să nu fie restrâns de poze, de mărimi şi proporţii. Mai multe desene de-ale lui Gabriel puteți găsi pe www.increion.wordpress.com

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FOTO

Portret: Gheorghe Hagi

www.stud-life.ro

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

FOTO Portret: James Hetfield

Portret: Jennifer Connelly

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FOTO Portret: Robert De Niro

www.stud-life.ro

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

FOTO

Portret: Morgan Freeman

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

weLIKE

„Culcă-te cu mine” Tentant titlu, nu? La ce face referire? La cartea Joannei Briscoe, scriitorea americană născută la Londra, în anul 1963. A nu se crede că fac reclamă unei cărţi sau unui film XXX... o să elucidez misterul în rândurile ce urmează. Recenzie trimisă de Alexandra Dracea, câștigătoare concurs Stud-Life | alle_x_anda@yahoo.com

Julie Mayerson spune despre carte că este „seductive, scary and frighteningly readable”. De ce? În primul rând, chiar dacă titlul ne duce cu gândul doar spre ceva ce se consumă fizic, încă din primele rânduri ale cărţii (pe care o să avem curiozitatea să o deschidem!) ne dăm seama că lucrurile nu se petrec chiar aşa. Pe parcurs, vom observa că acţiunea se mută uşor în plan mental şi că între cele două coordonate - fizic și mental - există o barieră, dar foarte fină. Cartea este scrisă din două perspective, cea a lui Richard şi cea a Leliei, un cuplu aparent perfect, în care nebunia se împleteşte cu pasiunea şi dorinţa. El - gazetar la o prestigioasă revistă londoneză, iar ea profesoară universitară de origine indiană. Care ar putea să fie elementul care le tulbură viaţa celor doi? Sylvie, fata aceea ştearsă, cenuşie, invizibilă şi transparentă pentru toată lumea, îi face pe cei doi să nutrească o obsesie greu de stăpânit. Acţiunea este şi mai complicată atunci când există un al treilea personaj a cărui viaţă este dată peste cap din cauza aceleiaşi femei. Atracţia pentru aceeaşi femeie este premeditată. Dacă suntem foarte atenţi, ne dăm seama că există tot felul de numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

remarci care să ne atenţioneze asupra acestui fapt. De exemplu, Lelia obsevă la un moment dat: ”Avea trăsăturile foarte bine echilibrate, doar gura ei era plină; îmi veneau tot felul de idei în cap în legatură cu buzele alea”. Hmm... misterios și ciudat, în acelaşi timp. Trecând peste asta, ce e cu toate visele erotice pe care le are Lelia destul de frecvent? Vise care îi amintesc de ceva din trecut, îi amintesc de o femeie, dar nu poate să desluşească nimic din semnificaţia lor. Nu cred că există un final, ci sfârşitul cărţii reprezintă începerea unor alte poveşti, pe care autoarea nu a mai vrut să le dezvăluie. Aşadar, o carte în care erotismul (a nu se confunda cu vulgaritatea!) este strâns legat de dramă; o carte pe care o citeşti în câteva ore şi îţi doreşti să nu ajungi la ultima pagină... Însăşi coperta cărţii te duce cu gândul la a-ţi dori să afli întâmplările în profunzime. Jonathan Coe cataloghează foarte bine cartea: ”Briscoe manevrează îmbinarea primejdioasă dintre dragostea sexuală şi cea de familie cu o siguranţă admirabilă.” Cu siguranță o să îţi placă ce vei găsi între coperţile acestei cărţi... www.stud-life.ro

weLIKE

Filmul care a determinat asfaltarea unei străzi din Bucureşti Comedia romantică “Bună! Ce faci?”, lansată în cinematografele din România la începutul lunii martie, a fost inspirată de una dintre cele mai “năstruşnice” ştiri din 2005, ne spun cei care se ocupă de promovarea peliculei. Tot la începutul lui martie, regizorul Alexandru Maftei le-a mărturisit jurnaliştilor că echipa a reuşit să asfalteze o stradă deoarece trebuia să arate bine în filmul său. Articol de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com Bună! Ce faci?” spune povestea a doi soţi - Gabriel şi Gabriela - care, după 20 de ani de căsnicie, nu mai simt nicio atracţie unul faţă de celălalt. Astfel, cu ajutorul a doi prieteni, cei doi descoperă treptat tainele internetului şi ale chat-ului, neştiind că persoana de la celălalt capăt al fibrei optice este soţul, respectiv soţia. După câteva nopţi de chat nebun (fiul lor Vladimir devine suspicios şi chiar se gândeşte că mama lui îl înşeală pe tatăl lui), Gabriel şi Gabriela sunt ferm convinşi ca şi-au găsit amantul perfect pe Internet. Foarte interesantă, după părerea mea, este plasarea în film a gândurilor şi ideilor pe care cei doi soţi şi le împărtăşesc pe

www.stud-life.ro

chat: „Unde ai fost?” sau „Am nevoie de tine” apar ca preţuri la fructele şi legumele din piaţă, iar alte fraze scrise sau gândite de cei doi pe chat sunt plasate pe veioze. Cei doi protagonişti, Gabriel şi Gabriela, nu sunt arătaţi doar în faţa unor calculatoare, ci şi în ipostaze ale vieţii lor de zi cu zi, aşteptând cu nerăbdare „întâlnirea” cu celălalt în spaţiul virtual: Gabriela lucrează în prezent la o curăţătorie de lux, iar Gabriel, fost pianist, acum doar întoarce paginile altor pianişti în timpul concertelor. Un lucru inedit pe care trebuie să îl ştiţi înainte de a vedea filmul „Bună! Ce faci?” este că povestea celor doi soţi care îşi caută dragostea pe internet are la bază un

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

weLIKE

scurt articol publicat în “Dilema veche”, la începutul anului 2006, la rubrica “Cu ochii în 3,14”. Iată cum sună notiţa din care s-a născut filmul “Bună! Ce faci?“:

Printre «cele mai năstruşnice ştiri din 2005», antologate de Corriere della Sera la începutul lui ianuarie 2006 se afla şi aceasta: o «ea» şi un «el» cam de vârsta a doua au flirtat îndelung pe chat, pe baza de nickname, desigur, dându-se liberi şi endepandanți. După vreo şase luni de «concubinaj» virtual, timp în care şi-au dat seama cu placută uimire cât de bine se potrivesc (în idei, gusturi, valori, etc., etc.) au hotărât să se întâlnească şi «pe viu». La întâlnire, surpriză: au constatat că sunt concura oricând cu genul acela de comedii soţ şi soţie. Întrebat cum a reuşit să facă din Bucureştiul nostru, atât de urâţit, un oraş romantic în filmul pe care l-a regizat, Alexandru Maftei le-a răspuns jurnaliştilor: „Bucureştiul frumos - de vreme ce l-ai căutat, îl găseşti. Apoi trebuie aşteptată lumea care trebuie. Sigur că unele lucruri le-am făcut noi. Am asfaltat o stradă în faţa spălătoriei (n.r. personajul Gabriela lucrează la o spălătorie de lux din Capitală). Primăria ne-a ajutat. Am spus ‘Vrem să filmăm aici şi nu e frumos. Asfaltaţi, vă rog, strada’. Şi ei au asfaltat-o. Strada se numeşte George Vraca. Deci se poate găsi un Bucureşti frumos”. Filmul “Bună! Ce faci?” este o comedie romantică frumoasă şi chiar m-a făcut să râd acolo unde era cazul - lucru pe care nu îl pot afirma despre alte filme din “noul val cinematografic românesc”. Văzând “Bună! Ce faci?”, parcă mi-i închipuiam pe ai mei, trecuţi de mult de 40 de ani, cum încearcă să umble pe “dihania de compiuter” şi cum încearcă să mişte “mausul”, temători şi totodată curioşi să afle ce posibilităţi (infinite) le poate oferi PC-ul... Poate unii dintre cinefili îl vor considera un film plin de clişee, dar eu cred că ar putea numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

romantice “Made in USA” pe care le vedem la cinematografele din mall-uri.

Chiar dacă pelicula nu se laudă cu nume mari ale unor actori şi actriţe precum Ashton Kutcher, Gerard Butler, Jennifer Aniston, Katherine Heigl (nu întâmplător am ales numele lor - sunt reprezentative pentru acest gen de filme), comedia “Bună! Ce faci?” merită văzută măcar din curiozitatea faţă de ideea care a inspirat-o: cei doi soţi de vârsta a doua care flirtează pe chat şi se (re)descoperă în viaţa reală. În plus, cât de des vedeţi o comedie romantică românească? (întrebare retorică) Mergeţi şi vedeţi “Bună! Ce faci?” pentru a vă convinge că - pe principiul “Albii nu pot sări!” - regizorii români pot face comedii (romantice!).

Distribuţia filmului “Bună! Ce faci?” Ionel Mihăilescu (Paraschiv din “Moromeţii”), Dana Voicu (actriţă, Teatrul Inexistent) şi Paul Diaconescu, student la actorie. In roluri secundare: Ana Popescu, Adrian Păduraru, Antoaneta Cojocaru, Ioan Andrei Ionescu, Ioana Abur, Adriana Trandafir şi Sabina Iaschevici. www.stud-life.ro

weLIKE

Despre prieteni, trecut și viitor... How I met your mother” este o comedie despre dragoste, în general. Și despre căutarea neîncetată a persoanei potrivite, în special. Cronică de Nicoleta Simionescu | simionescu.nicoleta@gmail.com În centrul serialului se afla Ted și spun acest lucru pentru că el este vocea care narează și dă continuitate serialului. Însă, privind obiectiv, serialul nu ar mai avea valoarea de acum dacă vreunul dintre personaje ar dispărea. Totul începe cu o cerere în căsătorie: Marshall, cel mai bun prieten al lui Ted, îl anunță pe acesta că o va cere în căsătorie pe prietena sa, Llily. În acest moment, o mulțime de întrebări existențiale invadează subconștienul lui Ted care hotărăște că este momentul să facă și el acest pas. Pentru a

www.stud-life.ro

se căsători trebuie mai întâi să găsească persoana potrivită, lângă care ar putea să-și petreacă tot restul vieții. Și astfel începe povestea... A fost odată! Serialul atrage prin metoda diferită de “punere în scenă”, deoarece se folosește de tehnica flashback-ului: Ted le povestește copiilor săi, în narațiunea ramă, cum a întâlnit-o pe mama acestora, prin ce experiențe a trecut, ce suferințe l-au întărit și cum a reușit să devină ce era în momentul acela.

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

weLIKE

Și pentru că Făt-Frumos are nevoie întotdeauna de ajutoare, Ted le are pe ale sale: Barney (Neil Patrick Harris), un burlac convins, cu “talente” speciale, principii “deosebite” și metode foarte bune de agățat, cuplul Marshall (Jason Segel) și Lily (Alyson Hannigan), un cuplu nonconformist, dar fascinant, și Robin (Cobie Smulders), una dintre cuceririle lui Ted. Deși au fost și momente tragice, acestea au fost înconjurate de romantism, de vise și visuri, aspirații și fantezii. Serialul este, în fond, o comedie despre viață. Cu fiecare episod ni se dezvăluie un posibil moment al întâlnirii dintre Ted și viitoarea soție, în fiecare nou sezon ne regăsim câte puțin. Serialul nu ne lasă să uitam că viața are nevoie de umor, de atitudine pozitivă, prieteni și… băutură. Ted nu e doar în căutarea femeii potrivite, ci și a propriului destin. Încearcă din răsputeri să își împlinească visul și să devină un arhitect cunoscut și - deși are proiecte importante nu se simte împlinit, ci obosit și nesatisfăcut. Așa că decide să se facă profesor. Dacă acest lucru se va dovedi bun sau rău vom vedea pe parcurs. Robin este o femeie independentă, jurnalist de meserie, căreia nu îi e frică de muncă, de gafe, ci de insucces, de căsătorie și copii. Barney întruchipează tot ce e mai “excitant” la acest serial. Poartă mereu costume, își bate propriile recorduri la cucerit fete și acceptă și îndeplinește cele mai neașteptate provocări. Are cele mai bune replici de agățat, e întotdeauna fericit (cel puțin la suprafață), își iubește prietenii și e, cum el însuși spune, legen-wait for it-dary! Marshall și Lily sunt, împreună, cuplul perfect (nu-mi pot enunța ideea fără pleonasm), însă separat, fiecare e un dezastru. Nu pot trăi unul fără celălalt, își cunosc toate secretele și, cu toate acestea, e uimitor cât de ușor se lasă suprinși, într-un mod plăcut, unul de celălalt. numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Trebuie menționat că serialul are câteva personaje episodice, de-a dreptul picante, care dau un surplus de sex-appeal filmului: Enrique Iglesias, Britney Spears, Jennifer Lopez sau Nicole Scherzinger. Serialul te învață să apreciezi, să zâmbești, să ai întotdeauna prietenii în jurul tău și să fii... legen-wait for it-dary! www.stud-life.ro

weLIKE

Yuppy.ro - Young Urban Professionals La o simplă căutare pe Google, sub numele site-ului Yuppy - Young Urban Professionals am găsit următoarea descriere: „Prezintă diferite informaţii de interes pentru bărbaţi”. Yuppy.ro este, în ciuda descrierii sărace, un site interesant, destinat tinerilor din mediul urban. Articol de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com Ce înseamnă Yuppy? Alex Todoran, redactor-şef Yuppy.ro, ne-a explicat că numele site-ului a derivat de la următoarea definiţie: „Yuppie (prescurtarea de la “young urban professional” sau “young upwardly-mobile professional”) este un termen care se referă la membrii clasei de mijloc cu vârste între 20 şi 30 de ani” (Wikipedia).

ziua cu cele mai haioase bancuri şi videouri amuzante, mai ales pentru cei care caută filmuleţe de tot râsul pe Internet. De asemenea, la secţiunea YoungTrends de pe pagina principală veţi găsi cele mai interesante articole din fiecare domeniu: IT&C - Ce ne-ar plăcea să aducă nou Iphone 5; Auto-Moto - VOT: Care este cel mai frumos concept de la Geneva 2011?; LifeStyle - TOP 7 boli mentale ciudate.

„Site-ul are o istorie mai complicată. A Site-ul îşi merită titlul cu din plin - se debutat acum 5 ani ca site dedicat bărbaţilor, adresează “tinerilor urbani” şi le oferă iar de aproximativ 2 ani ceea ce îşi doresc, “În prezent, politica editorială este site-ul s-a redefinit spre potrivit vârstei şi înclinată spre mediul urban, cultură zona de entertainment, caracteristicilor distracţie/ fun”, a urbană, distracţie şi entertainment. Ne lor. Varietatea de explicat Alex Todoran. interesează tot ceea ce este interesant, teme şi domenii De asemenea, el a ce merită citit, ce poate fi viralizat, ce fac din Yuppy.ro spus că publicul Yuppy. un concept care se reprezintă consumatorul urban” - Alex potriveşte perfect ro este variat deoarece Todoran, redactor şef Yuppy.ro. cuprinde un segment cu stilul editorial mai mare. Între 14 şi pe care îl menţine. 34 de ani. „Definirea stilului editorial a fost Are articole de divertisment din plin, are marcată şi de integrarea site-ului plugin.ro teme de distracţie și fun, articole despre (gadget) în platforma yuppy - aproximativ vedete şi diverse curiozităţi - exemple acum 2 ani”, a subliniat Alex Todoran. fiind materialele despre creierul uman sau despre sâni. Site-ul Yuppy.ro are următoarele categorii: Young Trends (LifeStyle, Fashion, Gadgets, Dacă ar fi să fac o comparaţie acum, la Design), Young Culture (Travel, Filme, finalul articolului, aş spune că Yuppy. Muzică, Cărţi), Extra (Horoscop, Top, ro este un fel de Stud-Life pentru “tinerii Funny, Calendar, Games), Comunitate - urbani”. La fel cum noi, cei de la Stud-Life, comunitatea Yuppy.ro, Forum de discuţii vă oferim lună de lună (dar şi zilnic - pe site) şi comentarii, Discounts - în care este un mix de informaţii, divertisment, cultură prezentată Promoţia zilei. şi relaxare, şi Yuppy.ro le oferă cititorilor săi un mix făcut după profilul lor - young Yuppy.ro are şi secţiuni precum Bancul zilei culture, young trends şi comunitatea lor. şi Clipul zilei, menite să vă înveselească 72

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Este printre primele trupe de muzică indie înființate în România. Au cântat în deschiderea concertului The Cranberries susținut în 2010 în capitală și la festivaluri precum Peninsula, B’ESTFEST sau Stufstock. S-au lansat în 2005 și au scos până acum un EP, “Automatic”, albumul “Adolessons” și câteva videoclipuri. De curând au lansat și cel de-al doilea album, “Electromagnetica”, numit după fabrica cu același nume, locul în care fac repetițiile. Au concertat în orașe ca Budapesta, Praga, Londra sau Torino. Sunt The Amsterdams și piesele lor sunt difuzate inclusiv la radiouri din Anglia. Augustin Nicolae, basist și nu numai, ne-a răspuns în numele trupei la câteva întrebări.

weLIKE

The Amsterdams. The band

Interviu de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Stud-Life: Începem clasic cu “De ce The Amsterdams?” Augustin Nicolae: Numele nu are nicio legătură cu oraşul sau cu toate parantezele care se fac pe seama lui. Dar faptul că lasă loc de interpretări ne-a plăcut. Numele a fost pus exact aşa cum botezi un copil. Pentru că sună bine şi pentru că are şi nişte conotaţii... Cum vă definiţi stilul muzical? A.N.: Nu prea îl definim. Tot ce facem noi

Augustin Nicolae numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

în ultima vreme, dacă e să vorbim despre stil, e să nu cenzurăm în niciun fel ce facem. Am avut o perioadă în care am cenzurat, în care ne-am gândit la nişte stiluri, în care am explorat nişte direcţii... Acum tot ce facem este să cântăm aşa cum simţim, evident, ca o sumă a tuturor muzicilor pe care le ascultăm. Probabil că e un stil acolo, dar n-a stat nimeni să-l caute pentru că ne-am dat seama că lucrul ăsta ne face să renunţăm la unele idei care sunt interesante. Muzica voastră sună foarte British şi ştiu că aţi avut concerte şi la Londra. Cum e primită muzică voastră afară? A.N.: Am avut concert la Londra şi acum 2 ani. Şi pe vreamea aia sunam mult mai British decât acum. Şi un tip care se ocupa o formaţie pentru care noi am cântat în deschidere ne-a spus: “Să nu mă înţelegeţi greşit. Sună foarte bine ce faceţi voi aici, dar e ca şi cum aţi vrea să vindeţi zăpadă eschimoşilor.” Ideea era: de ce să aduc o trupă din Bucureşti, de la 2000 de km, ca să cânte cum cântă una din Shefield, pe care o aduc cu banii de tren şi atât. Dar pentru noi asta a fost aşa, ca şi când Insulele Feroe joacă în deplasare în Brazilia şi au obţinut egal. Cineva ne-a confirmat acolo că facem o treabă în regulă. Pentru noi a fost o perioadă de şcoală. Abia acum am ajuns să sunăm într-un fel în care să nu ne mai definim ca fiind neapărat o trupă de britpop britanic. Suntem o trupă de britpop românesc. www.stud-life.ro

weLIKE Dar totuşi cântaţi în engleză... A.N.: Cântăm în engleză pentru că e firesc să compui aşa ceva. E ca şi cum ai spune “voi, indieni fiind, de ce nu cântaţi operă în indiană?” sau de ce şansoneta nu se cântă în sanscrită. Fiecare stil are limba lui în care sună cel mai bine. Nu e doar o decizie de marketing, e pur şi simplu o măsură firească de a face ideile să circule mai bine. Avem în cap să cântăm şi în franceză şi în germană. Dacă stilul nu e chiar exact definit, un public ţintă v-aţi ales? Cui vă adresaţi în mod special? A.N.: N-am ales niciun public ţintă pentru că în general publicul e ăla care vrea să asculte muzică. E ca şi noi. Multiplicat de câte ori sperăm noi că se poate multiplica. Ne gândim acolo la un grup de oameni ţăcăniţi care ascultă aceeaşi muzică pe care o ascultăm şi noi şi pe care l-am vrea cât mai mare... Dar dacă vrei aşa, mai psihologic vorbind, ne ascultă fete de până în 18 ani și bărbaţi de la 35 în sus. Combinaţia la concerte pare să fie uşor dubioasă, dar asta e... (zâmbește). Ce muzicieni străini vă plac sau vă inspiră? 74

www.stud-life.ro

A.N.: Ne plac foarte mult trupele canadiene. Canadienii au avut cel puțin în ultimii 5 ani nişte trupe care au reuşit să schimbe un pic direcţia... Arctic Fire, Wolf Parade, cu care am reuşit să mergem într-un mic turneu anul trecut. Am deschis pentru ei vreo 5 concerte prin Europa. Și ne plac în general trupele astea canadiene care combină un pic country și folk-ul nord american cu o țăcăneală care vine probabil de la frigul în care trăiesc ei acolo (râde). Sunteți din domenii diferite: jurnalism, IT, psihologie. Cum se împacă viața de zi cu zi cu momentele de pe scenă? A.N.: Fiecare face mişto de meseria lui. În general meseriile noastre nu interferează cu compozițiile. Și încercăm să facem abstracţie de locurile din care ne câștigăm banii cu care susţinem formaţia. Adică toţi muncim ca să putem să ne cumpărăm chitări și corzi. Cam asta e... Ați lansat de curând albumul “Electromagnetica”. Ce înseamnă gâsca de pe copertă? numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

A.N.: Gâsca aia are legătură cu un concept, ca sa fiu pretențios, care nu are o mare fundaţie spirituală, ba e chiar uşor frivol. Am ‘dezvoltat’ conceptul ăsta de “pasăre” în jurul femeilor. Pasărea pe care o avem pe copertă a fost un fel de semn aşa. Într-o zi ne-am dus cu toţii la hipermarket cu maşina şi am găsit bibeloul ăsta abandonat la scara unui bloc, l-a aruncat cineva. Am zis uite, cuiva nu-i mai trebuie pasărea, lasă că ne trebuie nouă. L-am luat şi l-am dus la sala de repetiţii, pe post de mascotă. După care Andrei Hațegan s-a gândit să facă şi un foto-shooting şi să o punem pe album. Dacă tot ne place pasărea atât de mult... Am observat că în timpul concertului vă mutaţi de la un instrument la altul... A.N.: Ne mutăm mult mai puţin acum. Altădată am avut momente în care chiar o piesă care e acum pe album era cântată de mine la tobe, când aveam toboşar, toboşarul trecea la clape... Când eram în 5, nu prea mai ştiai care la ce cântă.

weLIKE

Am făcut treaba asta o dată de încercare, am văzut că oamenii se bucură când văd “hora unirii” pe acolo şi am păstrat coregrafia. Ultimul album e produs de Electric Brother. Cum a început colaborarea cu el? A.N.: Pe Electric Brother l-a găsit fostul nostru toboşar, Vlad Stoica. La un concert la care Electric Brother mixa, a fost prezent şi el, a ascultat acolo nişte piese foarte interesante, au intrat în vorbă și uite-așa i-a explicat că noi facem un album, dacă nu ar vrea să lucrăm... cam ăsta a fost agațamentul. Următorul album o să fie cu o casă de discuri din afară? A.N.: Nu știu dacă o să fie cu o casă de discuri din afară. Deja suntem la al treilea material independent, pentru că noi am am mai avut și un EP, scos cu One Records. Suntem deja la al doilea album indie scos de noi, avem propria noastră casă de discuri. Sună pompos. E de fapt o firmă într-un şopron, cu 4 țăcăniți. Și probabil că o să scoatem tot la cooperativa noastră, dar o să înregistrăm cu siguranță afară. Cel puțin așa sperăm... Un mesaj pentru cititorii Stud-Life? A.N.: Să stea cu urechea lipită de aparat că nu știi de unde se aude muzica.

Dar nu e greu să cânţi la atâtea instrumente? A.N.: Nu e greu, pentru că tot jocul ăsta a plecat de la o chestie tehnică, de la sală. Compuneam sau ne veneau idei... Mie îmi venea ideea să cânt nu ştiu ce partitură la tobă. Toboşarului îi venea ideea să compună nu ştiu ce partitură la clape şi fiecare trecea să execute demonstrativ treaba. După care am stabilit că dacă tot cântăm aşa bine, s-o facem şi în concert. numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

weLIKE

Răpirile din Serai Sunt obiecte care nu au cum să nu îţi trezească amintiri. Te întrebai tot timpul de ce ţine mama ta hidoşenia pe peretele dormitorului, oare ce i se părea atât de frumos la scena aceea lacrimogenă desprinsă parcă din telenovele? E adevărat că până la urmă a renunţat la „răpire” dar... cât de mult i-a luat să îşi dea seama că sunt nişte kitchuri ordinare! Acum nimeni nu mai vorbeşte despre popularele carpete cu “Răpirea din Serai”, visul decorativ al tuturor gospodinelor din anii ’70-’80 comunişti şi produs popular în epoca de tranziţie la democraţie. Ce reprezintă de fapt această carpetă? Articol trimis de Felix Tzele | romacatre@yahoo.com La origine, “Răpirea din Serai” este o operă scrisă de W.A Mozart a cărei acţiune se desfăşoară în Turcia otomană. Au fost necesare câteva secole pentru ca “Răpirea din Serai” să se desprindă de zona culturii înalte şi să se ţeasă pe covoarele de perete fabricate şi comercializate pe bandă rulantă de fabricile de textile turceşti şi româneşti din zilele noastre. Legenda spune că vestitele carpete cu scene “arăbeşti” au ajuns în România prin intermediul muncitorilor români plecaţi la muncă în Libia pe timpul lui Nea Nicu. În

www.stud-life.ro

anii ’70 Ceauşescu dezvoltase o relaţie de prietenie cu dictatorul de atunci al Libiei, Muammar al-Gaddafi şi astfel, în urma unor vizite la nivel înalt au apărut inevitabil şi acorduri economice de schimb între România şi Libia. Se pare că şi legendele au sâmburele lor de adevăr... În comunism carpeta turcească şi-a găsit locul de cinste în cultura de masă alături de alte obiecte de decoraţie interioară iubite de clasa muncitoare: mileul şi bibeloul. Revoluţia din 1989, piaţa liberă

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

turceşti precum covoarele orientale, sobele pe butelie, cuptoarele electrice de făcut plăcintă şi bineînţeles, „nepreţuitul” aur turcesc de 14 karate deosebit de apreciat de amatorii români de bijuterii. O întreagă divizie de unelte şi cultură neo-otomană a atacat din plin pe parcursul deceniului nouă gusturile artistice, modele şi realitatea românilor de rând. Sunt sugestive imaginile de la ştiri de acum câţiva ani cu sate şi oraşe deasupra cărora pluteau adevărate păduri de “ligheane” şi “grătare” turceşti, improvizaţii cu care românaşii prindeau fără să plătească un sfanţ TVR 1, Antena 1, Pro TV şi, cu noroc dacă erai aproape de graniţă, şi câteva televiziuni străine.

weLIKE

şi capitalismul de cumetrie au amplificat relaţiile culturale româno-turceşti (re)lansate indirect în comunism. La începtul anilor ‘90 mulţi români cu “spirit capitalist” au început să facă bişniţă cu produse cumpărate din bazarurile turceşti. Plecau mai mulţi “întreprinzători” cu autocarul, se tocmeau la sânge cu negustorii turci la faţa locului si apoi se întorceau învingători cu produse tocmai bune de speculă în Romania. Nu râdeţi, de la bişniţă cu chilipiruri turceşti a plecat şi vestitul milionar din epoca tranziţiei Ilie Alexandru, supranumit J.R Ewing de România, cel care a ridicat la Slobozia o replică a ranch-ului din filmulcult al unei întregi generaţii-Dallas. Şi, ca să supralicităm popularitatea “Răpirii din Serai”, chiar şi actorul britanic Hugh Grant a declarat că în trecutul său a încercat să facă bişniţă cu modele de covoare din Turcia, dar că, din păcate pentru negoţul lui, a fost “prins” cu mărfurile ascunse în geamantan la întoarcere de vameşii englezi. Pe lângă “Răpirea din Serai” au mai ajuns pe meleagurile mioritice “prinse” în plin capitalism sălbatic şi alte năstruşnicii

Dar, în concordanţă cu cei care începuseră să îşi formeze opinii negative cu privire la calitatea “magicelor” produse turceşti, minunea nu a ţinut prea mult. “Răpirea din Serai” a început să dispară de pe pereţii locuinţelor românilor emancipaţi şi au început să fie înlocuite de produsele culturale vestice, evident superioare celor turcesti, chinezeşti şi ruseşti care se găseau (şi încă se mai găsesc) prin pieţe. Vestita carpetă turcească a fost repede îndesată într-o zonă a a kitch-ului extrem, iar băşcăliile pe seama covoraşului de perete au început să apară din senin ca ciupercile champignon de import după... o ploaie occidentală. Din fericire românii au găsit repede un înlocuitor care să acopere spaţiul rămas gol în urma renegării obiectelor decorative de origine turcească. Moda vine acum din nord, laolaltă cu romane de suspans care se vând în milioane de exemplare şi mobilă ieftină. “Răpirea din Serai” a murit, trăiască autocolantele Ikea!

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

weLIKE

Fotograf: Ruxandra Paraschiv Model şi styling: Alexandra Chiaptanaru

Ei bine da, trebuie! trebuie să vina şi vremea caldă! Trebuie să putem ieşi la plimbări în parc şi după amieze leneşe pe terase. Dar la fel de adevărat este ca nu putem renunţa nici la cursuri sau măcar la o carte citită într-un moment de relaxare. Iar pentru asta, cine nu are nevoie de o atitudine cool şi de o garderoba fancy? De la fuste feminine cu talie înaltă şi imprimeuri haioase, la ţinute de inspiraţie masculină, cu papioane şi bretele, toate sunt permise, câtă vreme au personalitate. Iar cum o imagine poate spune mai mult decât 1000 de cuvinte, nu uita că una dintre cele mai bune metode de a te face remarcat este chiar prin hainele pe care le porţi. Indiferent de sex, primavăra asta alege culorile tari, detaliile care fac diferenţa şi ... cartile incitante. Spor la relaxare!

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

numﾄビul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

Dacă eşti “Facebook whore”, contul tău e ca o plantă omnivoră. Devorează orice, de la branduri, Fan Page-uri, jocuri şi “cauze nobile”, până la banalele poze ale prietenilor. Şi cum „everybody is on Facebook”, ce-ar fi să adaugi şi vreo doi-trei profesori? Poate, poate găseşti o poză în costum de baie sau una de la petrecerea de sfârşit de an unde profa X s-a cuplat cu profu’ Y…

FUN

Add teacher on Facebook

Articol trimis de Bulagea Georgiana | bulageageorgiana@gmail.com Aproape de fiecare dată profesorii sunt bine branduiţi. Dacă mai eşti şi la o facultate de comunicare, fii sigur că se îngrijesc de profilul lor ca Ogilvy de Dove. Şi-au pus poză cu cravată şi sunt tagged la conferinţele despre succes sau din vacanţa de vară, care e în Austria sau Italia, iar ei zâmbesc de undeva de jos, căci cladirea acaparează întreaga imagine. Prin urmare, n-ai găsit ce căutai, aşa că te conformezi şi stai la pânda wall-ului ca un lup. Rareori te întrebi dacă, nu cumva, şi el TE URMĂREŞTE PE TINE. Pe Facebook eşti liber să scrii ce vrei, right? Eşti liber de sala mucegăită de la facultate, de priviea lui ironică, de ecoul sălii unde voce ta răsună ca spartă. Aşa că de ce să nu pui poze cu tine de la petrecerea nebună din seara precedentă?”. Da, frate... aia în care aveai mâinile ocupate cu paharul de whisky, bere şi două ţigări, una Marlborro, alta Kent, că încă nu te poţi decide care e mai “toasted”. Ce mai petrecere... sunt tânăr, mă distrez, share-uiesc. SUNT EROUL DISTRACŢIEI PE INTERNET! În două minute apare un comment de la Profu X, care-ţi zice că suferi de disonanţă cognitivă acută şi că până la urmă mai bine te laşi de fumat.

blonavă. Pentru că Facebook-ul mă dă de gol. Eh, acum nu mai e nimic de făcut. Bine că încă nu share-uieşte şi temele. Asta dacă nu e profesor de media sau PR! “Notification: Teacher X mentioned You on Facebook! @Alexandru şi încă douăzeci şi cinci aveţi temă de seminar să scrieţi despre campaniile sociale de pe reţelele sociale.” Poţi să te faci că nu l-ai vazut, dar probabil a văzut că eşti online... Până la urmă nu e aşa rău. Bine că nu sunt profesori cu limbaj de lemn, care-ţi dictează trei ore despre “te miri ce” şi care nu râd decât la propriile glume. Mai nou Profa X ţi-a dat like la poza de la workshopul despre dezvoltare profesională şi a râs la bancul tău despre japonezi, deşi era o temă delicată acum. Să dau un like la bookblog. ro, să-mi îmbunătăţesc imaginea. Începi să te obişnuieşti şi tu cu noua situaţie. Parcă devii mai responsabil virtual. Mai ales că se zvoneşte că angajatorii se uită pe profilul tău. Tot răul spre bine. Oare au şi cont de Twitter? “Who to follow? Professor X - follow?! - Follow”, of course...

Urmează regretul... De ce l-am adăugat la prieteni? Dacă nu citesc pentru seminar nu mai merge veşnica minciună cu bunica numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FUN

De 1 mai, să mai salvăm o dată Vama Veche! Ziua de 1 mai, dincolo de semnificații, este, asemenea tuturor sărbătorilor legale, o zi în care nu trebuie să mergem la muncă sau la școală. O zi liberă în care putem să facem ce vrem. Mulți aleg să iasă din rutină dând o fugă la mare. Sezonul rece a fost lung, iar temperatura este pentru prima dată pe anul în curs suficient de ridicată pentru o plimbare pe malul mării sau chiar o baie în mare. De departe, stațiunea candidată la a aduna mare parte dintre turiști este Vama Veche, simbol al libertății în cuget și simțiri pentru mulți. Articol de Steluța Florescu│steluta.florescu@gmail.com│Intern Stud-Life

Ce a ajuns însă Vama Veche a zilelor noastre? Subiect de dispută între cei care militează pentru conservarea stațiunii așa cum o știu din tinerețea lor, autorități și investitorii din zonă. De partea cui e adevărul? Greu de zis. Pe de o parte sunt cei care vor ca Vama Veche să rămână locul de refugiu pe care îl știau, cu plajele sălbatice libere oricui și aspectul rustic al clădirilor. Cei care susțin acest punct de vedere vor ca Vama Veche să își păstreze identitatea diferită de cea a celorlalte stațiuni de la malul mării, considerate a fi prea comerciale și invadate de turiști lipsiți de respect pentru natură. Vama se dorește astfel a fi o stațiune a boemilor, a spiritelor libere dornice de distracție departe de lumea civilizată plină de haos, într-un mediu așa cum l-a lăsat mama natură. Pe de altă parte autoritățile locale și populația din zonă, din dorința de a dezvolta potențialul turistic și a impulsiona economia locală, au fost extrem de deschise celor care au dorit să investească în modernizarea stațiunii. Astfel au apărut peste noapte hoteluri de lux și terase, fapt ce a fost de natură să-i înfurie pe cei ce doreau păstrarea zonei așa cum era și să pornească mișcarea deja foarte cunoscută de salvare a stațiunilor Vama Veche și 2 mai. Așa a apărut în 2003 Stufstock, festival de muzică rock ce s-a dorit ca o promovare a protejării stufului din Vamă. În mod ironic însă, festivalul a dus la promovarea zonei și la creșterea numărului de turiști, 88

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

FUN lucru tradus în construirea de noi spații de cazare și terase. Astfel, Vama a ajuns un loc de refugiu pentru tinerii dornici de distracție și libertate totală. Îi vedem de fiecare 1 mai cum umplu trenurile spre mare. Și mai vedem și cum rămân în urma lor maldăre de gunoaie, sticle și seringi prin nisip. În acest spectacol anual defilează tineri ce vorbesc despre ecologism și protejarea specificului zonei și care, în numele libertății totale, se doresc rebeli, amețindu-se de băutură și chiar și droguri până la pierderea cunoștinței. Sau poate al unei libertăți prost înțelese. Libertatea stă într-adevăr în centrul a ceea ce a însemnat pentru generații Vama Veche. Dar o libertate liniștită, nu una distructivă, fără limite și fără respect pentru orice fel de norme cum vedem azi în Vamă.

în condițiile în care în România sărăcia e dublată de dorința de îmbogățire peste noapte și ignoranța e însoțită de nepăsare. Lupta dintre ecologiști, falși ecologiști, autorități, investitori și localnici va continua pentru foarte mult timp în Vamă, și unii și alții susținând că vor să o salveze ba din sărăcie, ba de la modernizare haotică sau chiar modernizare de orice fel. De partea cui e adevărul? Poate că de partea Vămii așa cum este ea iarna, când lumea e pe la casele ei și nimeni nu se mai bate cu pumnul în piept că vrea să o salveze.

Mulți susțin că Vama deja nu mai poate fi salvată. Că farmecul său pitoresc a fost deja pierdut iremediabil. Și așa și este. Dorința unora de încremenire a acestei zone în timp și spațiu era oricum aproape o utopie. Elementele de modernitate și de capitalism preluate haotic, à la roumain, erau inevitabile. Că s-ar fi putut construi ținânduse cont de specificul zonei, folosindu-se doar anumite materiale, asta cu toții știm. Dar mai știm și că e greu de pus în practică această idee numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

www.stud-life.ro

FUN

Marele asalt al grătarelor „Iată că primăvara a venit din nou. Ghioceii vestitori ai primăverii, zambilele și lalelele au înflorit. Toată natura s-a trezit din amorțeala albei ierni. Păsările se întorc la cuiburile lor...etc, etc. ” Cam așa sună orice lucrare pe tema primăverii de elev român conștiincios în această perioadă. Și asta deși de fapt adevăratul vestitor neaoș al eliberării de amorțeala frigului năprasnic nu este, așa cum s-ar crede, ghiocelul. La români grătarul dă tonul distracției. El, numai el, cu bucățile de carne sfârâitoare și suculentă întinse deasupra-i și cu mirosul și fumul caracteristice, el este adevăratul vestitor al încălzirii vremii și al ieșirii din iarnă. Articol de Steluța Florescu│steluta.florescu@gmail.com Paștele, 1 Mai Muncitoresc și orice alt weekend mai însorit sunt ocaziile perfecte de care românii profită pentru a lua cu asalt orice pădure din apropierea orașelor înarmați cu nelipsitul grătar, carne cât cuprinde și eventual muzică... să zicem „în ritmuri orientale” pentru a fi eufemistici. Astfel, nici nu înmuguresc bine copacii că orice pădure care se respectă răsună a manele și se învăluie în fum și mirosuri care mai de care mai „exotice”.

un maiou, preferabil cu pântecele cât mai încăpător la vedere – simbol al rangului înalt în societatea devoraratorilor de mititei. Întregul spectacol pitoresc al marșului grătarelor nu rămâne însă neconsemnat. El face turul tuturor jurnalelor de știri din sezon sub forma unor interviuri, unele ușor tâmpe, dar extrem de amuzante, cu grătaragii de profesie. Cu expresia expertului avizat, fiecare vine cu recomandari cu privire la modul optim de înfăptuire a mărețului grătar, exemplificând, bineînțeles, în fața Aglomerația de pe străzi, din mijloacele camerelor de filmat cea mai nouă tehnică de transport în comun, din piețe schimbă de întoarcere a micului. decorul cu unul mai rustic. Jungla urbană se transferă în natură. Aici tot omul vrea Cu tot pitorescul său, poate că asaltul să ia o gură de „aer curat”, de parcă ar mai grătarelor din fiecare primăvară ar deranja avea de unde. Aerul și așa destul de poluat mai puțin dacă am vedea în el și ceva urme este în continuu îmbogățit cu ceva miresme de comportament civilizat – măcar ca fiecare de carne perpelită de la vecinii de ieșire în să-și strângă gunoiul. Să nu mai fie nevoie natură ce nu stau la mai mult de doi metri de campaniile ONG-urilor menite să curețe distanță unul de celalalt. Că doar la un așa după petrecăreți. Că doar n-au inventat eveniment e păcat să rămâi fără subiect de românii grătarul, dar parcă așa asalt al bârfă neputându-ți arunca din când în când prostului gust în fiecare primăvară cu greu un ochi și pe grătarul altuia să vezi ce se mai găsești pe continent. Nu ne rămâne să coace. sperăm, ca în multe alte situații, decât ca generația nouă să preia cât mai puține din Să mai spunem că, asemenea oricărui proastele obiceiuri ale generațiilor trecute eveniment monden care se respectă, există și cât mai multe dintre cele bune. Și poate și un dress code pentru ocazie? La femei, că asaltul grătarelor va evolua în sfârșit lookul cel mai kitsch cu putință este cel mai spre normalitate și cumpătare, devenind un în vogă. Rețeta poate părea simplă, dar picnic LINIȘTIT în natură. este o adevărată artă să atingi acest nivel. La bărbați e ca de obicei ceva mai ușor: orice pereche de shorts e ok asortată cu 90

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Meteorologii anunță pentru această primăvară ninsori! După devastatorul cutremur și tsunami petrecute în Japonia, axa de rotație a Pământului s-a deplasat cu încă 10 centimetri. Această modificare a axei terestre va avea repercusiuni asupra duratei zilei solare, dar și asupra climatului. Meteorologii anunță schimbări bruște de temperatură la sfârșitul lunii aprilie. Este neobișnuit pentru această perioadă, când ar trebui să ne bucurăm de lalele, iasomie și copaci înfloriți, dar o să avem de-a face cu zăpadă grea. Recoltele vor fi grav afectate, căci o să ningă dragii mei, și o să ningă mult! Articol de Iulia Mărginean | iulia.mmarginean@gmail.com

FUN

În Aprilie ninge iar!

calendarului Iulian cu cel Gregorian, acum mai bine de 500 de ani. Înlocuirea calendarului a iscat confuzii şi oamenii sărbătoareau Anul Nou pe 1 Aprilie, în loc de 1 ianuarie. Aceştia au fost numiţi “April Fools”.

Destul cu vremea! Să vorbim de lucruri mai serioase. Tot în aprilie, dar înainte de ninsori, pe la începutul lunii, sărbătorim Ziua Păcălelii! Lumea de pe întregul glob pământesc sărbătorește Ziua păcălelii încă din 1582. Mă bucur să știu că strămoșii noștri aveau simțul umorului. Dacă ne uităm la cât de des s-au schimbat legislațiile... și contemporanii noștri sunt la fel de umoriști. Râsul vindecă. Asta spun specialiştii. Râsul joacă un rol fundamental la intersecţia manifestărilor musculare, respiratorii, nervoase şi psihice ale individului. Râsul vindecă depresiile şi chiar infertilitatea. 1 aprilie este o zi a râsului, dar nu o zi a bancurilor. Este o zi a păcălelilor, dar nu o zi a glumelor proaste. Este ziua inventată să ne descreţească frunţile. Supranumită şi Ziua Păcălelilor, 1 aprilie pare a fi preferată de copii. E ziua când au voie să facă trăznăi, să păcălească fără a fi pedepsiţi. Originea Zilei Păcălelilor are legătură cu înlocuirea numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

În copilăria mea, 1 Aprilie era ziua pe care o aşteptam cu nerăbdare. 1 Aprilie însemna Bani! Mă îmbrăcam în ţoale de om serios (de la mama din şifonier), luam pantofii cu toc (tot ai mamei), mă fardam şi mă rujam și mă duceam la tata drept „doamna de la Electrica” ca să încasez! Eram mică şi naivă, dar nu suficient de naivă cât să nu înţeleg că banii contează. Iar efortul depus era prea mare ca să nu primesc nimic, chiar dacă nu era aceeaşi sumă de pe factură. Nu ştiam valoarea banului, dar ştiam că valora! Mai târziu, glumele mele au început să coste timp şi efort. Aveam grijă să nu exagerez, să nu-mi chem prietenii în deplasări lungi şi să-mi aleg oamenii cu simţul umorului dezvoltat şi cu un gust pentru farse.

www.stud-life.ro

FUN

Și dacă tot suntem aici, trebuie să vă povestesc de un magazin fantastic, de lângă Piaţa Obor, care vinde obiecte numai bune de şotii. Este pur şi simplu raiul copiilor! De la măşti, pahare cu perete dublu, cuţite de plastic cu lamă care intră în teacă, gumă de mestecat falsă, ţigări şi brichete care te electrocutează... toate acestea sunt inspiraţie pentru puştii dornici de farse. Dar pe noi cine ne opreşte? Trebuie doar să ni se ofere şansa. Cum am intrat în magazin, m-am simţit brusc mai energică. Nu ştiam pe ce să pun mâna, ce să încerc şi la final, ce să cumpăr! Paharul cu perete dublu m-a vrăjit. Mă trimitea cu gândul la scenele din filmele de dragoste, în care femeia aruncă băutura în faţa partenerului. L-am luat pentru exerciţiu! Astăzi, nu doar prietenii, ci şi mass-media încearcă să ne păcălească de 1 aprilie,

www.stud-life.ro

anuntând ştiri false. Printre cele mai celebre farse mass-media de-a lungul timpului, se numără farsa făcută de o televiziune olandeză care a anunţat că Turnul din Pisa s-a prăbuşit sau un ziar din Alabama care a anunţat că s-a hotărât rotunjirea valorii lui Pi, la 3. Poate se întâmplă și la noi la fel, atât pe plan politic, cât şi economic și glumele lor vor fi demascate după ce se încheie sărbătoarea. P.S.: “Apriluş! Apriluş!” sau “April Fools!”,

cum a r respir spune ame a lini ricani şt i! tricou rile la iţi şi pute Puteţi ţ i nu o s p sc u rtare. ă ning .. în a oate ă! prilie

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

FUN

Iubim peste tot

Simţim. Unii mai mult, alţii mai puţin şi - o altă parte - deloc. Însă aproape toţi vorbim despre sentiment. Dragostea e în gurile tuturor, fie ele bătrâne, frumoase, tinere sau insipide. Iubirea se mestecă la colţurile de stradă, în scările blocurilor, în balconul vecinelor de la cinci, pe mess sau, mai nou, prin postările şi commenturile de pe Facebook. Articol de Dănilă Ina-Alice | ina.alice.danila@gmail.com

Iubirea este asemănătoare cu consumul de bere. La primele înghiţituri, ca şi în cazul primelor zile de relaţie, te simţi bine sau nu te simţi deloc. Depinde de la caz la caz. Unii îndrăgostiţi experimentează un fel de bunătate transcendentală universală. Zâmbesc mult, sunt calmi şi binevoitori, visează şi dăruiesc. Ceilalţi sunt amorţiţi. Ca atunci când ajungi la a patra bere. Eşti atât de fericit, încât te doare undeva de lume. Totuşi, foarte puţini se opresc la a patra bere, când totul e încă bine şi frumos. Ca nesătuii, ne îndreptăm vertiginos către numerele mari. Vrem abundenţă. Nu ne oprim, ameţim, cădem şi ne ridicăm. Trăim şi ne place. Însă, nici nu trece bine ultima înghiţitură, că vine amăreala. Un fel de lehamite post-beţie sau post-prima parte a relaţiei. Asta e perioada cea mai lungă a unei iubiri. Dovada o fac toate prietenele mele care plâng cam prin toate universităţile din Bucureşti. Deşi ostracina, hormonul care declanşează atât dorinţa sexuală, cât şi ataşamentul dintre persoane, este mai prezent la bărbaţi decât la femei, acestea din urmă sunt, de obicei, cele care au cel mai mult de suferit în cazul în care o relaţie eşuează. Motivul: binecunoscutul stereotip al femeilor firave, sensibile şi ultrasentimentale. Iar printre miile de motive de despărţire, există o anumită cauză a certurilor, care nu poate duce decât numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

la rupturi definitive. Unii oameni nu ştiu să iubească. Pentru ei, o relaţie e văzută ca un fel de simbioză licheno-lemnoasă, prin care cei doi fac un schimb igienic de aer şi de respiraţie. Aceştia nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă că un sentiment, adesea pasager, nu îţi poate conferi dreptul de proprietate asupra unui om. Când oferi trăiri, nu primeşti nimic la amanet. Insistenţele, teama exagerată, ataşarea sufocantă şi gelozia exacerbată pot părea teme puerile, care nu se aplică în cazul tău. De cele mai multe ori însă, oamenii sfârşesc prin a-şi îndepărta persoanele dragi, tocmai din cauza eforturilor de a le ţine aproape. Obsesia pentru cel de lângă tine îl sperie. Contrar aparenţelor, nici măcar orgolioşilor nu le place să fie un obiect de cult, 24 de ore din 24. Poate că străzile ar fi mai pustii (fără tristele fete care aşteaptă un sms salvator de la iubitul lor) dacă am păstra ceva din autonomia noastră sufletească, dacă pe lângă sex şi alte momente petrecute cu iubitul/iubita, ne-am dedica câteva ore numai nouă. Sună banal, atât de banal, încât oamenii uită să se plimbe singuri, să iasă cu prietenii, să citească... să rămână pentru un timp numai cu ei. Uneori, măcar câteva minute pe zi, singurătatea e bună. Te păstrează liber şi raţional. www.stud-life.ro

FUN

Bancuri culese de Nicoleta Simionescu și Dora-Silvana Draguț - Cum a fost întâlnirea pe nevăzute? îl intreabă un student pe colegul de cameră. - Nasoală! Tipa a apărut într-un Rolls Royce din 1932. - Pai, asta-i o mașină foarte scumpă. Ce e rău în asta? - Ea era primul proprietar! Un bețiv povestește altui bețiv: - Și cum mergeam liniștit spre casă, deodată simt că mă calcă cineva pe mână... Băsescu face o vizită de lucru, de unul singur, la unul dintre podurile aflate de mult timp în construcție... Din neatenție, cade în apă, cât pe ce să se înece. Trei băieți aflați la pescuit îl scot la mal. - Băieți, m-ați salvat, sunt președinte, o să vă îndeplinesc câte o dorință! Primul băiat vrea să meargă la Disneyland... Al doilea vrea abonament pe tot sezonul la meciurile Stelei... Al treilea... vrea un scaun cu rotile complet automatizat, cu CD player inclus. - De ce vrei așa ceva??! doar nu ești un copil cu dizabilități... - Deocamdată nu sunt, dar când o să afle tata că v-am salvat.... Într-o vizită a lui Bush la o școală, copiii au voie să-i pună câte o întrebare președintelui. Micul Timmy se ridică și zice: - Chiar dacă am dreptul la o singură întrebare, eu o să pun două: nu-i așa că atacul atomic asupra Hiroshimei este primul act terorist internațional și nu-i așa că s-a pornit războiul împotriva Irakului fără să existe un motiv? În acel moment se aude soneria școlii și

www.stud-life.ro

copiii ies in pauză. La reluarea cursurilor, micuța Mary se ridică și-l întreabă pe președinte: - Si eu tot două întrebări am: de ce s-a sunat de pauză cu 20 de minute mai devreme și unde-i Timmy? - Părinte, am venit să mă spovedesc. - Fiule, mergi cu Domnul! Ți-am citit deja blog-ul. Un bețiv acosta o femeie. La avansurile lui aceasta protestă indignată: - Mai bine mi-o cos decât să mă culc cu tine!

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Viața, în general se reduce la cinci sticle: prima este biberonul, a doua este cea de suc, a treia de vin, a patra de analize iar a cincea de… perfuzie. În fiecare din noi doarme un geniu. Și cu fiecare zi tot mai adânc și mai adânc. În urma unui studiu efectuat de o echipă de cercetători, s-a ajuns la concluzia că bărbaților le place să facă sex în zilele care încep cu “m”: marți, miercuri, mâine, mereu, mâmbătă și muminică... Meci România - Rusia. Câștigă România. Se primește o telegramă de la ruși: Ați câștigat! Stop. Felicitări! Stop. Petrol. Stop. Gaze. Stop. Ursul stătea şi se uita la iepuraş, care strigă la o prăpastie: -Lupuleeee, lupuleeee... Se apropie de iepuraş...acesta mai departe: -Lupuleeee, lupuleeee... Se mai apropie un pic...iepuraşul tot aşa: -Lupuleeee, lupuleeee... Vine pe marginea prăpastiei şi îl întreabă pe iepuraş: -Mă iepuraşule, ce faci tu aici? Iepuraşul, nici una, nici două îl împinge în prăpastie şi începe să strige: -Ursuleeeee, ursuleeeee...

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

Deoarece nu se mai poate cu actuala echipă guvernamentală, Boc s-a gândit să aducă 12 experți japonezi pe posturile de miniștrii. Iată cele 12 nume de miniștrii: 1. Nimika Nuymoka 2. Yaspaga Shidute 3. Wreypostu Daybanu 4. Undeypliku Katesparg 5. Skimbaley Inparay 6. Winoakuma Kosuma 7. Furatzara Kutotu 8. Bagabany Labayatu 9. Totkumita Madeskurk 10. Nufurytu Furyo 11. Latrukasa Wikushpaga

FUN

Omul nostru insistă și - într-un târziu are câștig de cauză. După o noapte de sex, mahmur și epuizat, îi spune femeii: - De cusut nu ți-o coase, dar vreo două pense nu i-ar strica!

12. Yopapnumay Kiolanu

Într-o zi iepuraşul se întâlneşte cu lupul... Iepuraşul căra o plasmă de ultimă generaţie... - Dar de unde ai mai iepuraşule, plasma asta, că tu eşti lefter... - Păi am fost la vulpe... - Şi??? - Păi... m-a invitat la o cafea... după care s-a dezbrăcat şi a zis: “Ia tot ce e mai bun de la mine”. - Şi? - Şi eu am luat plasma!

www.stud-life.ro

FUN 96

HOROSCOPUL STUDENTULUI APRILIE-MAI 2011

BERBEC D’ale sufletului: Sentimentele devin fierbinţi şi pasionale, iar sexualitatea capătă o nemaiîntâlnită vigoare. Vrei mult şi vrei acum! Perechea ar putea să nu-ţi aprecieze însă stilul prea năvalnic şi să bată în retragere. Profesional: Implică-te în ceva provocator, dar gândeşte-te de două ori înainte. Sănătate: Mult prea multă energie. Trebuie musai să o consumi într-o activitate fizică viguroasă, dar lipsită de periculozitate.

TAUR D’ale sufletului: Relaţiile funcţionează mai bine în sensul de prietenie, echipă, parteneriat de distracţii şi socializare decât în termeni de senzualitate şi pasiune. Un singur gen de amor îţi poate aduce satisfacţii: cel tainic, interzis - dacă te ţin curelele să rişti. Profesional: Îţi frămânţi mintea cu tot felul de planuri şi pregăteşti terenul pentru evoluţiile viitoare. Lucrurile încep să se mişte, proiectele tale încep să prindă contur. Sănătate: Oboseşti mai uşor, nu dormi prea bine. Pot apărea probleme de sănătate.

GEMENI D’ale sufletului: Ocaziile de socializare rămân benefice pentru viaţa amoroasă, iar dacă ceva nu e clar, sfătuieştete cu prietenii. Profesional: Ai capul plin de planuri şi o poftă grozavă de înnoire. Câştigi teren datorită şarmului propriu şi priceperii de a-ţi crea relaţii. Însă nu e indicat să iei decizii importante. Sănătate: Ai un tonus bun. Eşti în vervă, te bucuri de un optimism robust.

RAC D’ale sufletului: Traversezi o perioadă tensionată, încărcată, apăsătoare. Poate că nu va izbucni niciun conflict, dar frământările te consumă mai mult decât o ceartă aprigă, dar răcoritoare. Profesional: Treci prin cea mai intensă şi activă perioadă din an. Aglomeraţie mare, ambiţii mari, iniţiativă viguroasă. Se poate să trebuiască să insişti, să lupţi, să te zbaţi. Dar, poate merită din plin să o faci! Sănătate: Stresul îţi dă de furcă. Odihneşte-te cât poţi şi nu îţi suprasolicita prea mult organismul!

LEU D’ale sufletului: Probabil că ai avut în viaţă şi perioade mai fericite decât aceasta. Climatul relaţional este încordat, armonizarea în cuplu e dificilă. Trebuie să învingi aceste piedici şi să ai multă răbdare. Profesional: Se preconizaeaza o perioadă prosperă, cu bani suplimentari, cadouri sau alte avantaje de natură materială. Sănătate: Ai multă energie şi, chiar dacă simţi nevoia unui ritm de viaţă mai alert, încearcă să îţi menajezi sensibilităţile!

FECIOARĂ D’ale sufletului: Oricât de mari sunt tentaţiile, încearcă să deschizi bine ochii, ca să eviţi dezamăgirile ulterioare! Profesional: Energiile par să se concentreze în zona financiară: afaceri, credite, moşteniri, burse, sponsorizări. Tot ce este legat de bani poate avea un impact semnificativ asupra ta. Deciziile financiare trebuie cântărite cu multă luare-aminte. Sănătate: Starea de spirit poate fi cam pesimistă. Ai nevoie de multă odihnă şi de un program ordonat.

www.stud-life.ro

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011

FUN BALANŢĂ D’ale sufletului: Treci printr-o perioadă foarte trepidantă, minunată sau infernală, sau şi minunată şi infernală. Resimţi o enormă sete de dragoste (dar şi de libertate!) şi un impuls puternic de a te aventura, de a risca. Iti iubesti Pisica. Profesional: Pot apărea noi parteneriate sau contracte. Cercul relaţiilor se măreşte, iar de aici pot rezulta conjuncturi interesante. Financiar, sunt speranţe de mai bine. Sănătate: Se pare că ai resurse pentru restabilirea echilibrului interior şi, la nevoie, găseşti uşor un sfat medical bun, un tratament potrivit, o soluţie salvatoare.

SCORPION D’ale sufletului: Este o perioadă frumoasă pentru dragoste şi cuplu. Totuşi relaţiile pot fi încântătoare la prima vedere, dar pot fi ori platonice, ori dezamăgitoare. Profesional: Te confrunţi cu situaţii noi, complicate, care cer un efort special. Este posibil să ţi se deschidă larg o poartă spre viitor, să treci într-o nouă eră profesională. Financiar, se pare că nu stai chiar rău. Sănătate: Există riscul să apară o afecţiune sau altă.

SĂGETĂTOR D’ale sufletului: Primăvara îţi aduce o considerabilă energie erotică şi un elan amoros ieşit din comun. Ai mare nevoie de dragoste. Concentrează-te pe comunicare şi armonie în cuplu. Profesional: Este recomandat să-ţi calculezi bine riscurile şi să nu alergi după câştiguri nemuncite. Sănătate: Te prezinţi excelent! Energie cât cuprinde şi o stare de spirit înfloritoare, care te face să crezi că absolut totul este posibil.

CAPRICORN D’ale sufletului: Relaţia de cuplu se sprijină foarte mult pe comunicare. Acum se pot scrie răvaşe dulci, SMS-uri cu tâlc, se poate sta îndelung de vorbă cu persoana dragă. E vremea punerii de acord cu privire la amănuntele vieţii în doi. Profesional: Este posibil să te muţi, să construieşti, să renovezi, să redecorezi. Dar toate astea ar putea fi destul de costisitoare. Sănătate: Norocul tău e că ai un organism rezistent. N-ar fi rău, însă, să iei unele măsuri pentru creşterea imunităţii.

VĂRSĂTOR D’ale sufletului: Ai multă iniţiativă pe tărâm amoros sau (se poate şi astfel!) devii ţinta iniţiativei amoroase pentru o anume persoană. Aşteaptă-te la acţiune şi la surprize diverse! Profesional: Este o perioadă pentru demersuri, iniţiative, întrevederi, discuţii, negocieri, schimburi diverse. Chiar şi activităţile comerciale sunt încurajate. Financiar, poţi beneficia de circumstanţe favorabile. Sănătate: Eşti relativ OK fizic, însă ai o predispoziţie către suprasolicitare nervoasă.

PEŞTI D’ale sufletului: Eşti printre privilegiaţii acestei perioade. Împrejurările îţi sunt favorabile, sexul opus te doreşte, ai o mare disponibilitate sentimentală. Poţi să te îndrăgosteşti sau îţi poţi îmbunătăţi vizibil viaţa de cuplu. Dorinţa de a-i face pe plac celui drag contribuie la bunul mers al relaţiei. Profesional: Ai o doză de şansă, atragi cumva banii, însă problema e cum îi păstrezi. Sănătate: Ai un oarecare confort fizic şi psihic. Stare de inspiraţie şi visare pe de-o parte, sau de confuzie şi neatenţie pe de alta.

numărul 14 / Aprilie-Mai 2011