Revista Annissa, numărul 18, august 2011

Luna Ramadan - o lună sacră, o lună de post Pagina ................................................................13 Un pilon obligatoriu al Islamului Pagina ................................................................29 Recitarea Coranului în luna Ramadan Pagina ................................................................40 Itikaf (‫عتِكَاف‬ ِ ‫ – )آ‬perioadă sacră, dedicată Creatorului Pagina ................................................................44 Semnele Nopţii Al-Qadr Pagina ................................................................47 Tăfsir Surat Al-Qari’a Pagina ................................................................51 Femei demne de urmat – Aisha, radhi Allahu anha Pagina ................................................................55 Povestea Profetului Idris, aleihi sallam Pagina ................................................................62 Moise şi Al-Khidr – de Ibn Kathir Pagina ................................................................66 Bucură-te de viaţă Pagina ................................................................73 Imam Nawawi - Şcoala Shafaii Pagina ................................................................80

O sursă de hasanat – postul voluntar Pagina ................................................................85 Zakat şi Zakat Al-Fitr Pagina ................................................................90 Mărturisirea Ayanei, în aşteptarea primului ei post Pagina ................................................................98 Prima lună Ramadan a unui revertit la Islam Pagina ...............................................................101 Un Aid Al-Fitr fericit Pagina ..............................................................105 Aid Al-Fitr – sărbătoarea musulmanilor Pagina ..............................................................108 Postul din luna Shawwal Pagina ...............................................................115 Ospăţul din luna Ramadan - testul voinţei Pagina ...............................................................118 Precauţii în timpul postului, pe perioada verii Pagina ..............................................................123 Special culinar – Luna Ramadan Pagina ..............................................................126 Dicţionar al termenilor islamici Pagina ...............................................................175

Gabriela Guettat

Redactor Şef

Gabriela Gharabli

Redactor Şef Adjunct

Yasmin Dorina

Tehnoredactor

Umm Omar

Redactor

Mariam Oana

Redactor

Umm Mariya

Redactor

Roxana Cuibuş

Redactor

Ionela Noour

Corector

Yasminne Riad Diana Ayana Melek Cherim Alya Umm Mouhannad Umm Ibrahim Munir Karim

revista_annisaa@ymail.com

http://revistaannisaa.blogspot.com/

Toate mulţumirile şi toată lauda I se cuvin lui Allah subhanahu wa ta’ala; numai datorită Lui suntem alături de voi, pentru a petrece a doua oară această lună Ramadan, luna sacră, luna binecuvântată.

Al doilea an consecutiv, veţi parcurge acest număr special, unde sperăm că veţi găsi toate informaţiile pe care le-aţi aşteptat şi de care aveţi nevoie, şi nu numai.

Sperăm ca Bunul Allah să ne uşureze ţinerea postului şi inshaAllah să primească toate rugăciunile noastre.

Ameen!

Redacţia Annisaa urează tuturor cititorilor RAMADAN KERIM!

(Meccană [25]; 5 versete) În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Noi am pogorât [Coranul] în noaptea Al-Qadr.

Dar de unde să ştii ce este noaptea Al-Qadr?!

Noaptea Al-Qadr este mai bună decât o mie de luni! În timpul ei se coboară Îngerii şi Duhul, după voia Domnului lor, pentru orice poruncă!

Ea este pace, până la ivirea zorilor!

InshaAllah, al doilea an de împliniri sufleteşti Toate mulțumirile şi toată lauda I se cuvin numai lui Allah subhanahu wa ta’ala; binecuvântările fie asupra Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, asupra familiei sale, asupra companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează călăuzirea sa până în Ziua Judecății.

M-am gândit foarte bine dacă să scriu un articol care să fie consacrat efectiv acestei minunate luni Ramadan. MashaAllah, s-a scris şi s-a vorbit, şi veți citi, inshaAllah, foarte mult despre aceasta. Poate niciodată nu va fi de ajuns a scrie despre această sfântă lună Ramadan, dar nu aş putea trăi această lună sacră în liniştea care se cere, dacă nu aş menţiona că am ales ca o bună parte din acest editorial să fie consacrat muncii pe care o depun extraordinarele voastre surori, de care eu voi fi mândră atât timp cât voi trăi.

Aş începe prin a vă readuce aminte că munca făcută de ele la revista Annisaa este o muncă covârşitoare; dacă cei sau cele care au posibilitatea de a fi într-un sediu pot avea şansa de a scoate o revistă lunară, ca să poţi scoate o asemenea revistă lunară, virtuală, făcută de surori care sunt

împărţite în câteva ţări ale acestui pământ este, cum bine bănuiți, aproape imposibil.

De aceea, am vrut să vorbesc despre munca extraordinară care se face pentru a avea în PCurile voastre, în fiecare lună, această minunată revistă. Dacă ţinem cont de decalajul orar şi de faptul că fiecare dintre ele are obligaţii familiale pe care trebuie să le respecte, ajungem la concluzia că totul a fost şi este numai cu voia lui Allah subhanahu wa ta’ala şi cu o bunăvoinţă copleşitoare, de care surorile voastre dau dovadă, alhamdulilleh.

Allah Preaînaltul îmi este martor, şi mie îmi este suficient, că ceea ce vă spun este purul adevăr şi că puteţi simţi în rândurile pe care le citiţi, ale acestei unice reviste, că sunt alcătuite cu dragoste, numai pentru Allah Preaînaltul şi vă jur că nici lacrimile nu lipsesc.

Fie ca Allah subhanahu wa ta’ala să răsplătească cu cea mai înaltă treaptă a Paradisului pe toți cei care au lăcrimat pentru a-ceastă revistă şi pentru munca pe care au depus-o.

Ameen!

Dragele mele, sunt mândră de voi şi vă iubesc şi mă rog lui Allah subhanahu wa ta’ala să mă ierte pentru duritatea pe care o postez față de voi şi vă rog să mă iertaţi.

Luna Ramadan este luna iertării păcatelor noastre, este luna în care putem dobândi cele mai multe hasanat. Pentru fiecare dintre cititorii noştri, aş vrea ca ei să simtă iubirea şi răbdarea

enormă pe care, în acest moment, le emană inima mea pentru Creatorul nostru a Tot şi a Toate şi pentru faptul că mi-a dat ocazia să mă pot exprima vouă, celor care ne urmăriţi de doi ani, transmițându-vă ceea ce eu simt, şi nu numai eu, ci toată redacţia Annisaa.

Nu aş vrea vreodată să se creadă că aceste cuvinte pe care vi le scriu sunt pentru a le ridica în slăvi pe surorile voastre, sau că ele se vor mândri vreodată cu aceasta, astaghfirAllah, departe de noi mândria, inshaAllah. Mândria este haina lui Allah Preaînaltul, alhamdulilleh. Aceste cuvinte aşternute nu sunt altceva decât realitatea, pe care am vrut să o conştientizaţi şi voi. Ştiu că fiecare om are în inima sa acel dram de iubire pe care îl poate uda şi îl poate simţi crescând numai gândindu-se la cât de mult îl iubeşte Creatorul său, oferindu-i această minunată şansă de a mai apuca să mai trăiască încă o lună de Ramadan, prin care îşi poate câştiga iertarea păcatelor sale. Ce poate fi mai minunat ca aceasta, pentru un musulman? Alhamdulilleh, Rabby alamin.

Sunt convinsă de faptul că nu există nici măcar un musulman care să nu-şi dorească acest lucru, de aceea, cu dragoste şi multă încredere că se poate, vă îndemn la căutarea acestui dram de iubire, ascuns în inimile voastre şi vă doresc ceea ce mie îmi doresc şi, inshaAllah, pentru toţi cei care ne citesc, le doresc să îşi găsească liniştea suletească pe care eu, în acest moment, mi-am găsit-o, aşternându-vă aceste rânduri. Vă doresc

o lună Ramadan plină de evlavie, o lună Ramadan în care să fiţi capabili să iertați, o lună Ramadan plină de mai multă bunătate şi de mai multă înţelepciune faţă de anii pe care i-am lăsat undeva în spate..... departe de noi!

Pentru surorile voastre şi fetele mele, pentru cititorii noştri, ai revistei Annisaa, vă doresc cu multă dragoste: Ramadan Kerim!

Cu mult drag, sora voastră în Islam,

Gabriela Guettat

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ُ ْ‫ِك اَ ْف َطر‬ ُ ‫ت َو ِب َك آم ْن‬ ُ ْ‫اللَّ ُھ َّم ِا ِّنى لَ َك صُم‬ ‫ت‬ َ ‫ت َو َعلى ِر ْزق‬ َّ ‫ب‬ ُ ‫ت ال ُعر‬ َ ‫ و َث َب‬، ‫ُوق‬ ِ َّ‫ وا ْب َتل‬، ُ ‫الظمأ‬ َ ‫َذ َه‬ ُ‫ت األج ُر إِن شا َء للا‬ Allahumme inni leke sumtu, we bike aamentu, we ‟ala rizqike eftartu Zahabez-zameu wa ebtelletil-'uruuqu, we sebetel-ejru inshaAllah „O, Allah, în Tine cred, și în voia Ta mă las, și pentru Tine am ținut postul și pe bunătățile de la Tine am rupt postul. Setea a trecut, venele s-au umezit, iar răsplata este asigurată cu voia Ta!

Luna Ramadan - o lună sacră, o lună de post ~ tradus de Yasminne Riad ~ Cu adevărat, toată lauda şi slăvirea I se cuvin numai lui Allah subhanahu wa ta‟ala, numai pe El Îl adorăm, numai la El căutăm îndrumare, numai Lui Îi cerem iertare şi numai la El găsim scăpare şi adăpost împotriva răului din noi şi din faptele noastre.

Pe acela pe care Allah subhanahu wa ta‟ala îl călăuzeşte, nimeni şi nimic nu îl poate duce în rătăcire, iar pe acela pe care Allah subhanahu wa ta‟ala îl rătăceşte, nimeni şi nimic nu îl poate aduce pe calea cea dreaptă.

Mărturisesc că nu i se cuvine adorarea decât numai lui Allah subhanahu wa ta‟ala, Unicul şi Singurul şi că Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, este robul şi Trimisul Său. Întrucât luna Ramadan este cea mai binecuvântată şi este deja oaspetele nostru de seamă, iar unii dintre noi încă mai sunt purtaţi de inerţie, de rutină şi de tentaţiile vremurilor noastre, întrucât au pierdut acea abnegaţie de a respecta întocmai Legile lui Allah subhanahu wa ta‟ala şi Sunnah Profetului nostru, salla Allahu aleihi wa sallam, iar alţii au banalizat acest măreţ eveniment şi

l-au făcut asemenea sărbătorilor necredincioşilor, preluând tradiţii ce ţin de vremurile ignoranţei, iar alţii, nou-veniţi în această legitimă religie a Celui Unic şi Preaînalt, nu ştiu sau nu au apucat încă să cunoască unele reguli şi unele detalii, mi-am permis, cu voia lui Allah subhanahu wa ta‟ala, Stăpânul tuturor, să fac o compilaţie cu ceea ce erudiţii vremurilor noastre, Allah subhanahu wa ta‟ala să fie mulţumit de ei, neau explicat şi ne-au învăţat despre ceea ce trebuie sau nu trebuie să facem pentru a fi plăcuţi înaintea lui Allah subhanahu wa ta‟ala.

Luna Ramadan nu este o lună ca oricare alta, ea este un prilej prin care Allah subhanahu wa ta‟ala ne-a făcut favoarea de a ne reaminti ceea ce înseamnă Islamul, iar dacă am fost dintre cei care au făcut fapte bune, să perseverăm pe acest drum, iar dacă am fost dintre cei care au încălcat Legile Lui, cu voie sau din greşeală, să ne îndreptăm şi să ne reîntoarcem către Adevăr, inshaAllah.

Luna Ramadan este un dar de la Allah subhanahu wa ta‟ala, un dar în care avem şansa de a ne

reaminti că noi suntem doar nişte creaturi care nu trăiesc veşnic (cum de altfel nimic nu trăieşte veşnic) şi că numai la El, subhanahu wa ta‟ala, este întoarcerea, şi că numai El este Veşnicul; că nimic din ceea ce avem nu ne aparţine, iar ceea ce ni s-a dat trebuie să folosim după voia Creatorului nostru. Nu în ultimul rând, luna Ramadan este un dar în care avem ocazia de a înţelege că a fi musulman dreptcredincios înseamnă salvarea noastră şi că, inshaAllah, răsplata va fi Paradisul.

Din luna Ramadan nu trebuie să facem o sărbătoare atunci când rupem postul; luna Ramadan nu e destinată în niciun caz bucuriei de a mânca, a bea şi a te distra.

Luna Ramadan este o lună a postului, în care scopul este de a readuce Islamul în mintea, în practica şi mai ales în inima musulmanilor, mai ales a celor mai puţin religioşi. Este o lună a pomenirii lui Allah subhanahu wa ta‟ala, o lună a compasiunii şi a dreptăţii, este luna exprimării recunoştinţei noastre pentru călăuzirea la ceea ce am primit de la Creatorul nostru, prin revelarea Sfântului Coran.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Islamul este construit pe cinci stâlpi: mărturisirea că nu există altă divinitate decât Allah şi că Mohammed este Trimisul Său, obligativitatea rugăciunii; plata

Zakat-ului, postul din luna Ramadan şi împlinirea Hajj-ului.” (relatat de Muslim) Acestea înseamnă că Islamul presupune următoarele practici: 1.

A declara că nimănui nu i se cuvine adorare, slăvire şi laudă decât numai lui Allah subhanahu wa ta‟ala, Unicul şi Singurul şi că Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost trimis cu mesajul Islamului; 2. A face cele cinci rugăciuni zilnice cu conştiinciozitate şi cu mare atenţie; 3. A plăti taxa pe profitul acumulat pe un an de zile, Zakatul (dania), aşa cum este reglementat prin Sunna; 4. A posti în luna Ramadan, în sensul de a se abţine de la mâncare, băutură, viaţă intimă şi alte activităţi specificate prin Sunnah, de la Fajr (‫ فجش‬- răsăritul soarelui) şi până la Maghrib (‫هغشب‬ - apusul soarelui).

5. A face Hajj (‫)الحج‬, adică a vizita Casa Sfântă a lui Allah subhanahu wa ta‟ala de la Mecca şi a efectua practicile de adorare speciale, dedicate lui Allah Preaînaltul, aşa cum sunt ele scrise în Coran şi detaliate în Sunna, dacă există posibilitatea fizică şi financiară pentru aceasta.

Luna Ramadan şi postul (As-Siyam - ‫صّيَام‬ ِ ‫ )ال‬din această lună

În ceea ce priveşte practicarea celui de al patrulea pilon al Islamului, în Sfântul Coran se spune: „O, voi, cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [AsSiyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră - Poate că veţi fi cu frică! ~ Pentru puţine zile, însă, acela dintre voi care este bolnav sau în călătorie, [va posti] un număr [egal] de alte zile. Va trebui ca aceia care sunt în stare [să postească, dar nu o fac] să dea în compensare hrană pentru un sărman. Acela care de bunăvoie va da şi mai mult [în compensare], binele va fi pentru el. Dar să postiţi este şi mai bine pentru voi, dacă pricepeţi! ~ [Aceste zile sunt] luna Ramadan, în care a fost trimis Coranul, drept călăuză pentru oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept şi Îndreptar [AlFurqan]. Şi oricare dintre voi care este prezent în această lună, să o ţină ca Post, iar cel care este bolnav ori în călătorie [să postească] un număr [egal] de alte zile. Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea şi să împliniţi acest număr şi să-L preamăriţi pe Allah, pentru că vă călăuzeşte pe calea cea bună. Poate că veţi fi mulţumitori!”

(Surat Al-Baqara, 2:183-185) Coranul mai este numit şi Al-Furqan, deoarece ajută la deosebirea dintre bine şi rău, adevăr sau minciună, permis sau interzis.

Expresia: „Poate că veţi fi mulţumitori!” vrea să sublinieze faptul că Allah subhanahu wa ta‟ala este atât de Îndurător, încât nu privează pe niciunul dintre robii Săi de binecuvântarea postului.

Intenţia este primordială în Islam şi în această lună are un impact deosebit asupra musulmanilor. Exprimarea intenţiei de a ţine post în luna Ramadan este echivalent, inshaAllah, cu ţinerea postului.

Intenţia ia forma deciziei de a duce la bun sfârşit postul şi este imperativ ca ea să fie formulată în timpul fiecărei nopţi a lunii Ramadan. (Fatwa Sheikh Abdul 'Azeez ibn Abdullah ibn Baaz) În cazul în care nu se poate ţine postul în luna Ramadan, acesta poate fi amânat (dar recuperat apoi). Postul nu este doar o formă de adorare şi cinstire adusă lui Allah subhanahu wa ta‟ala, ci şi un mod prin care musulmanii îşi exprimă recunoştinţa pentru Cartea ce le-a fost revelată, Coranul, care este şi un ghid de conduită şi de perfecţionare spirituală.

Coranul este un dar minunat al lui Allah subhanahu wa ta‟ala pentru cei care cred şi pentru care orice dreptcredincios trebuie să-I fie recunoscător Lui.

Concluzii 1.

Obligativitatea postului: Allah subhanahu wa ta‟ala a impus credincioşilor postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea lor, deoarece există avantaje în legătură cu această practică, atât în lumea aceasta, cât şi în Viaţa de Apoi.

2.

Perioada de timp: Este de 29 sau 30 de zile (conform calendarului islamic).

3.

Excepţii: Se permite celui care este bolnav şi celui aflat în călătorie să amâne postul pentru o perioadă ulterioa-ră lunii Ramadan, când va trebui să îl recupereze.

4.

Reguli: La început, s-a dat posibilitatea să se aleagă între a posti în luna Ramadan sau a plăti compensare în hrană pentru un nevoiaş. Această regulă a compensării a fost apoi abrogată (rămânând valabilă numai pentru cei bolnavi care nu pot posti niciodată - Taam), iar postul a devenit obligatoriu.

5.

Beneficii: În versete, se menţionează meritele lunii Ramadan şi importanţa Coranului, pe care Allah subhanahu wa ta‟ala l-a revelat, tot în această lună. Revelaţia care a fost pogorâtă omenirii este

tocmai dovada Măreţiei lui Allah subhanahu wa ta‟ala, aşa cum se spune în versete şi în Sunna.

Recomandări După cum se poate concluziona din cele de mai sus, Allah subhanahu wa ta‟ala a impus obligativitatea postului pentru toţi aceia care Îl adoră şi se supun Lui. De aceea, ca postul să fie acceptat ca faptă de adorare şi de supunere faţă de Allah subhanahu wa ta‟ala şi pentru a beneficia de aceasta, ei trebuie: 1.

Să fie atenţi la felul în care fac rugăciunea: pentru că sunt mulţi care, atunci când postesc, au tendinţa de a o amâna sau o fac în mod neglijent, iar acestea sunt practici ale celor cu credinţă slabă.

2.

Să fie atenţi la comportamentul lor: unii oameni, atunci când postesc, au senzaţia că postul le este o îngreunare şi sunt agresivi sau nepoliticoşi cu semenii lor.

Postul nu este numai o activitate exterioară, de abţinere de la plăceri fizice, el este o purificare interioară, de unde gândurile rele şi exprimarea lor prin vorbe urâte sau nepotrivite trebuie eliminate. Şi acestea sunt tot fapte ale celor cu credinţă slabă, iar musulmanul trebuie să se ferească de ele.

3.

Să nu vorbească inutil, din plăcerea de a face conversaţie

sau din plăcerea de a înveseli auditorii cu glume, căci aceasta va reduce din răsplata ce o va primi pentru postul său. Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Când vreunul dintre voi posteşte, nu trebuie să rostească cuvinte urâte sau să ridice vocea la mânie. Dacă cineva îl batjocoreşte sau se ceartă cu el, trebuie să zică: «Eu ţin post!»” (relatat de Bukhari şi Muslim) 4.

Să nu fumeze. Acela care ţine post să încerce să îşi impună să nu fumeze nici măcar după ce ziua de post s-a încheiat.

Acest lucru este bun şi pentru sănătate, căci poate avea ocazia să renunţe definitiv, ceea ce este mai bine pentru el.

5.

Să nu mănânce cu lăcomie şi în exces, la încheierea zilei de post. Lăcomia, ca şi plăcerea exagerată în a mânca, sunt fapte care vor reduce din beneficiile postului său şi, în plus, poate să îi cauzeze şi indigestie.

6.

Să fie atenţi la ce programe de radio ascultă sau ce canale de televiziune privesc şi să se abţină să meargă la cinema.

Oamenii, ca să îşi ocupe ziua cu ceva, în loc să facă rugăciuni suplimentare ori să citească Coranul sau să facă ceva util pentru ei, ori să audieze sau să vizioneze acele programe care să le fie de un

real folos, aleg programe de televiziune sau de radio de divertisment, sau, şi mai rău, programe care promovează violenţa, indecenţa, necredinţa. Acestea vor strica postul aceluia şi va pierde beneficiile lui.

7.

Să îşi facă programul de aşa manieră încât să nu rateze Suhur-ul (‫ – السحىس‬masa de dimineaţă, de dinaintea rugăciunii de Fajr, care marchează începutul unei noi zile de post) şi nici rugăciunea de Fajr. Să înceapă lucrul lor cât mai de dimineaţă.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „O, Allah! Binecuvântează-i pe cei din Ummah mea cu puterea de a începe devreme munca lor.” (relatat de Ahmad ) 8.

Să înmulţească cadourile şi sadaqah către rudele sărace sau către oamenii nevoiaşi, să îşi viziteze rudele şi să încerce să elimine orice supărare sau neînţelegere cu aceştia.

9.

Să se dedice actelor de adorare şi de pomenire ale lui Allah subhanahu wa ta’ala, să recite Coranul sau să asculte recitarea lui, ca mai apoi să reflecteze la înţelesurile versetelor şi să le pună în practică.

10. Să meargă la moschee să asculte khutba (‫ – الخطبت‬predica) imamului ori să asculte

discursurile celor care cunosc Islamul.

11. Să practice retragerea în moschee (‫اعخكاف‬‎ - Itikaf), în scopul de a se dedica în mod exclusiv adorării lui Allah subhanahu wa ta‟ala, în ultimele 10 zile din luna Ramadan.

12. Să citească despre post şi despre regulile lui.

13. Să-şi înveţe copiii şi să îi pregătească pentru post, atunci când vor ajunge la vârsta când acesta va deveni obligatoriu şi pentru ei. Să îi încurajeze să ţină post şi chiar mai dinainte de aceasta, dacă ei sunt în bună stare de sănătate fizică şi arată interes pentru aceasta.

14. Să nu întrerupă postul, decât din motive întemeiate şi valide din punct de vedere islamic. Întreruperea neintenţionată a postului prin fapte de natură să îl invalideze (a bea sau a mânca din greşeală) nu se consideră motiv întemeiat pentru a nu mai continua postul în ziua aceea.

15.

Dacă, dintr-un motiv anume, le este permis consumul de alimente şi băutură pe timpul postului, să o facă cu moderaţie, nu ca în zilele obişnuite şi nu în faţa celor care ţin post, căci aceasta echivalează cu a-şi bate joc de oamenii care postesc.

Aceia care nu postesc, din nesupunere, nu au niciun drept de a sărbători Aid-ul (‫ – عٍذ الفطش‬Aid Al-Fitr), deoarece această sărbătoare este încununarea postului din luna Ramadan şi este acceptarea, adorarea şi slăvirea numai a lui Allah subhanahu wa ta‟ala de către musulmanul mumin.

Etichetă 1.

Sunt interzise: vorbele urâte, răutăcioase, ironice; critica, cearta, batjocura, înjurăturile şi ocara, blestemele.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Cine nu renunţă la vorbirea falsă şi la comportamentul fals, Allah nu are nevoie ca el să renunţe la alimente şi băuturi.” (relatat de Bukhari) 2.

Trebuie să se ia masa de dimineaţă (Suhur) şi să se încheie ziua de post urmând recomandările Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam:  Referitor la Suhur, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Luaţi o gustare în zorii zilei (Suhur), pentru că în ea este binecuvântare.” (relatat de Bukhari şi Muslim)  În ceea ce priveşte încheierea unei zile de post, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

„Acela care încheie ziua de post, să o facă mâncând curmale, pentru că acestea sunt, cu adevărat, o binecuvântare. Şi dacă unii dintre voi nu vor avea curmale, atunci să bea apă, căci aceasta este, cu adevărat, pură.” (relatat de Tirmidhi) La vremea încheierii zilei de post (Maghrib - ‫)هغشب‬, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să spună: „Setea a trecut, venele s-au umezit, iar răsplata este asigurată cu voia lui Allah.” (relatat de Abu Dawud)  În ceea ce priveşte faptul că nu trebuie prelungite orele de post peste termen (Maghrib), Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Oamenii vor fi în bună stare, atâta vreme cât se vor grăbi să încheie postul lor de peste zi la vremea stabilită.” (relatat de Bukhari şi Muslim) 3.

Despre comportamentul unui musulman care aduce apă şi hrană altuia, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care aduce apă şi mâncare celui care a ţinut post, ca să încheie postul său după ce orele prescrise au trecut, va primi o răsplată egală cu cea a celui care a postit, fără a diminua cu nimic răsplata acestuia.” (relatat de Bukhari)

Binefacerile postului Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „O, voi, cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [AsSiyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră - Poate că veţi fi cu frică!”

(Surat Al-Baqara, 2:183) Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „În luna Ramadan, porţile Paradisului sunt larg deschise, iar porţile Iadului sunt închise şi diavolii sunt înlănţuiţi.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Tirmidhi a colecţionat un hadith în care se relatează că Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „O, voi, cei care căutaţi binele, continuaţi s-o faceţi şi o, voi, cei care vreţi răul, conteniţi cu aceasta! Allah este Cel care scoate oamenii din Foc şi El face aceasta în fiecare noapte, până când Ramadanul se încheie.”

(Albani l-a calificat ca fiind „hassan”) Allah subhanahu wa ta‟ala a spus într-un hadith Qudsi (ً‫)قذس‬: „«În afara postului, pentru că acesta este pentru Mine şi Eu Însumi voi oferi răsplata pentru el. El renunţă la mâncarea lui şi la plăcerile lui pentru Mine.» Pentru cel ce posteşte, există două momente de bucurie: unul atunci când îşi întrerupe postul, celălalt când Îl întâlneşte pe Domnul său.

Cu adevărat, mirosul gurii celui ce posteşte este mai plăcut lui Allah decât mireasma moscului.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Postul este scăpare.”, adică postul este scăpare de la Focul Iadului. Şi tot el, salla Allahu aleihi wa sallam, a mai spus: „Acela care posteşte luna Ramadan cu credinţă, ştiind că este obligaţia sa şi este încrezător în răsplată, tot ceea ce a păcătuit înainte îi va fi iertat.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Postul este o obligaţie impusă musulmanului, ca act de adorare şi supunere faţă de Allah subhanahu wa ta‟ala, iar acesta aduce binefaceri, atât fizice cât şi psihice, precum: postul permite sistemului digestiv al omului să se odihnească, îngăduind astfel organelor care îl alcătuiesc să îşi recupereze forţa şi să îşi îndeplinească funcţiile pentru care au fost create, în parametri optimi; postul încurajează reprimarea viciilor (fumat, excesul de orice fel, etc.); postul înseamnă purificarea sufletului şi îndeamnă la înmulţirea faptelor bune, la pioşenie, la răbdare şi la sinceritate; postul stimulează morala şi etica în societate, deoarece el

generează sentimente de cooperare între musulmani şi sentimente de apartenenţă la aceeaşi comunitate bazată pe evlavie, dreptate, sinceritate, fraternitate, întrajutorare.

Situaţiile în care postul este interzis Postul este interzis în: 1.

Zilele sărbătorilor islamice Aid Al-Fitr (‫– عٍذ الفطش‬ Sărbătoarea încununării postului de Ramadan) şi Aid Al-Adha ( ‫عٍذ‬ ‫ – األضحى‬Sărbătoarea Sacrificiului). Omar ibn Al-Khattab, radhi Allahu anhu, a spus: „Cu adevărat, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a interzis să se postească în aceste două zile: Ziua de AlFitr, din Ramadan şi în ziua în care mâncaţi în vreme ce aveţi grija împlinirii ritualurilor de Hajj.” (relatat de Muslim) 2.

Zilele în care femeia este la menstruaţie sau are sângerări post-natale.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Oare nu se ştie că femeia, în vremea menstruaţiei, nici nu se roagă şi nici nu posteşte?! Este oare acesta ca un cusur în credinţa ei?!” (relatat de Bukhari)

Excepţii de la postul obligatoriu 1.

Aceluia care este bolnav şi celui aflat în călătorie.

Celor bolnavi şi celor aflaţi în călătorie nu li se impune să postească, dar trebuie să dea în compensare hrană pentru zilele de post obligatoriu din luna Ramadan pe care nu le-au putut posti din cauza acestor două motive, însă li se cere să se recupereze aceste zile. Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „Pentru puţine zile, însă, acela dintre voi care este bolnav sau în călătorie [va posti] un număr [egal] de alte zile. Va trebui ca aceia care sunt în stare [să postească, dar nu o fac] să dea în compensare hrană pentru un sărman. Acela care de bunăvoie va da şi mai mult [în compensare], binele va fi pentru el. Dar să postiţi este şi mai bine pentru voi, dacă pricepeţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:184) - Categoria celor care sunt bolnavi se împarte şi ea în două grupe: bolnavii cronici, cărora postul le periclitează viaţa şi bolnavii temporar, pentru care postul nu este o povară în plus pentru organism. a.

Bolnavii cronici incurabili, cum sunt cei bolnavi de cancer, SIDA sau alte boli de asemenea gravitate, sunt scutiţi de a ţine postul, nu sunt obligaţi nici să

recupereze zilele pierdute, însă li se cere să hrănească sărmani. b.

Bolnavii temporar se împart şi ei în trei subcategorii: o Cei care au boli uşoare, vindecabile, pentru care nu este necesar tratament medicamentos strict, ori medicamentele pot fi injectabile, deoarece starea lor de sănătate nu se deteriorează prin respectarea regulilor postului (ex: migrene, luxaţii, răceli, etc. ), deci ei trebuie să ţină post; o Cei care au boli acute, a căror vindecare este previzibilă în timp şi pentru care e obligatorie aplicarea tratamentelor medicamentoase în regim strict sau este obligatorie aplicarea tratamentului medicamentos pe cale orală, nu li se cere să ţină postul, însă sunt obligaţi să recupereze zilele pierdute; o Cei care au boli greu de vindecat, a căror vindecare nu poate fi prevăzută în timp, nu sunt obligaţi să ţină postul, însă trebuie să hrănească persoane sărmane, în raport cu numărul de zile pe care nu le-au postit, ori dacă starea lor de sănătate se reface, să recupereze zilele pierdute.

Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „...Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!”

(Surat Al-Baqara, 2:195)

- Categoria călătorilor se împarte în două subcategorii, în funcţie de felul călătoriei: a.

Călătoria voluntară, planificată (vacanţa) - în acest fel, ei nu sunt scutiţi de la postul lunii Ramadan. b.

Călătoria involuntară, din necesitate sau din obligaţie (ex: afaceri, meserie, studii, vizitarea rudelor, împlinirea Umrah, etc.) – în acest fel de călătorie, se pot întâlni trei situaţii: o Este foarte dificil pentru respectivii călători să ţină postul, din cauza condiţiilor în care se desfăşoară călătoria şi, atunci, ei sunt scutiţi de post; o Este dificil pentru călători să ţină postul, însă nu foarte tare: în această situaţie, este de preferat să nu se ţină post, acceptând această scutire cu care Allah subhanahu wa ta‟ala i-a uşurat; o Nu este dificil să se ţină postul: în acest caz, călătorii pot să aleagă între a ţine sau a nu ţine postul.

Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „...Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea şi să împliniţi acest număr şi să-L preamăriţi pe Allah, pentru că vă călăuzeşte pe calea cea bună.

Poate că veţi fi mulţumitori!”

(Surat Al-Baqara, 2:185) Este considerat ca făcând parte din categoria călătorilor aceia care părăsesc ţara lor şi sunt consideraţi astfel până când se

întorc în ea. Cei care îşi au rezidenţa în altă ţară, ei sunt consideraţi călători până la împlinirea obiectivului pentru care s-a făcut călătoria şi dacă ei nu au intenţia să se mute definitiv în acea ţară.

Această interpretare este bazată pe faptul că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a menţionat nicio limită de timp în ceea ce priveşte ieşirea din statutul de călător.

Călătorii mai beneficiază şi de diminuarea numărului de 4 rakaat la 2 şi posibilitatea de a face rugăciunea de Dhuhr (‫ظ ْهش‬‎) şi rugăciunea de Asr (‫صش‬ َ ‎) împreună, ْ ‫ع‬ precum şi cea de Maghrib (‫) َهغ ِْشب‬ cu cea de Isha (‫شاء‬ ِ ‎), atunci când َ ‫ع‬ este necesar; dar, dacă cele trei rugăciuni Dhuhr, Asr şi Isha se pot împărţi la 2, rugăciunile de Fajr şi de Maghrib nu se pot împărţi, ele se fac integral.

2.

Femeia în perioada menstruaţiei sau care are sângerări post-natale.

Aisha, radhi Allahu anha, a spus: „Nouă, femeilor aflate la menstruaţie sau în lăuzie, ni se cere să recuperăm fiecare zi de post din luna Ramadan pe care am pierdut-o din aceste motive, dar nu ni se cere să recuperăm şi rugăciunile ce nu le-am putut împlini în această vreme.” (relatat de Bukhari şi Muslim) 3.

Bătrânilor, femei sau bărbaţi, care nu pot ţine postul

din cauza vârstei prea înaintate.

Lor li se cere să dea în compensare hrană săracilor, pentru fiecare zi de Ramadan în care nu s-a putut ţine postul.

4.

Gravidele şi femeile care alăptează, dacă postul ar avea efecte dăunătoare pentru ele sau pentru copil. Lor li se cere să dea în compensare hrană săracilor, pentru fiecare zi din luna Ramadan în care nu s-a putut ţine postul. Dacă femeia care alăptează se teme doar pentru sănătatea copilului, atunci ea va trebui să recupereze acele zile, în afară de a da în compensare hrană.

Fapte şi situaţii anulează postul

care

Faptele care anulează postul se împart în două categorii: 1.

Faptele care anulează postul şi pentru care se impune doar recuperarea zilelor de post pierdute sunt: a.

A mânca şi a bea în mod intenţionat. b.

A aplica unele tratamente care au efect de hrănire sau hidratare a organismului (ex: suplimentele alimentare precum siropuri, prafuri, indiferent de modul de administrare). c.

A vomita în mod intenţionat.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

„Acela care îşi provoacă singur voma, va trebui să recupereze ziua de post pierdută.” (relatat de Al-Hakim) d.

Menstruaţia şi sângerările post-natale, chiar dacă acestea survin la doar câteva secunde înainte de apus. e.

Secreţia de spermă – indiferent de motivul care o provoacă. f.

Sângerările abundente care produc efecte asupra organismului (operaţii, accidente, automutilare voită sau neintenţionată, etc.) În acest caz, cel aflat într-o asemenea stare, va intra în categoria bolnavilor, fizic sau fizic şi mintal, care nu sunt exceptaţi de la obligativitatea postului, odată cu producerea evenimentului respectiv.

2.

Fapta care anulează postul şi pentru care se impune şi recuperarea zilelor de post pierdute şi răscumpărarea pentru păcatul comis: este actul sexual. În conformitatea cu majoritatea opiniei învăţaţilor, cel care are relaţii intime cu soţia sa în timpul postului (de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui), acela a ratat o zi de post şi este obligat să o recupereze şi să îşi repare păcatul prin împlinirea următoarelor pedepse: să elibereze un sclav ori să postească 2 luni consecutive, după luna Ramadan, ori să hrănească 60 de săraci sau nevoiaşi. Aceste penalităţi sunt

valabile şi pentru bărbat, şi pentru femeie.

Dacă cel care a făcut această faptă este unul dintre cei care nu sunt obligaţi să postească, de exemplu un călător care are relaţii intime cu soţia lui, atunci ei trebuie să recupereze această zi, dar nu sunt obligaţi să împlinească şi pedeapsa de mai sus.

Fapte sau acţiuni care nu anulează postul 1.

A bea sau a mânca din greşeală (fără a conştientiza acţiunea).

Nu se cere nici recuperarea zilei de post şi nici plata vreunor penalităţi. În acest caz, dacă s-a mâncat sau s-a băut în mod accidental, respectiva persoană trebuie să continue ziua de post ca şi cum această greşeală nu s-ar fi petrecut.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care uită în vreme ce posteşte şi apoi bea sau mănâncă ceva, el trebuie să îşi continue postul după aceea, căci, într-adevăr, Allah subhanahu wa ta‟ala a fost Cel care i-a dat de mâncat sau de băut.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Tot el, salla Allahu aleihi wa sallam, a mai spus: „Cu adevărat, Allah subhanahu wa ta‟ala nu va ţine seama dacă oamenii din Ummah

( ‫ ) أ َّهت‬greşesc din nebăgare de seamă sau dacă sunt obligaţi să o facă.” (relatat de At-Tabarani) 2.

A vomita în mod neintenţionat (rău de mişcare, ameţeli, o afecţiune care o provoacă, un fapt al altcuiva sau un miros care o provoacă).

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Aceluia care i se întâmplă să vomite în vreme ce ţine post, atunci aceluia nu i se cere să recupereze postul.” (relatat de Al-Hakim) 3.

Folosirea siwak-ului (bucăţică din creanga unui arbore special, folosită de musulmani pentru curăţarea dinţilor) sau folosirea periuţei şi a pastei pentru curăţarea dinţilor.

4.

Gargara cu apă şi curăţarea nărilor cu apă, care sunt făcute pentru abluţiune şi nu sunt făcute în mod exagerat.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus lui Qayt ibn Saburah, din tribul Bani Al-Muntafiq: „Împlineşte abluţiunea. Şi spală-te între degete şi insistă în a trage apă pe nări şi a o expulza printr-o respiraţie puternică, cu excepţia zilelor în care posteşti.” (relatat de Abu Dawud, Tirmidhi, Ibn Majah şi Nasa‟i)

5.

Soluţiile (picături) pentru ochi şi urechi, chiar dacă gustul acestora va ajunge să se simtă în gât, în afară de picăturile nazale care sunt interzise.

6.

A gusta mâncarea, cu condiţia ca aceasta să nu pătrundă în gât.

7.

Soţul care îşi sărută soţia, atâta vreme cât nu are conotaţii sexuale. „Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să o sărute pe Aisha, radhi Allahu anha, în vreme ce ţinea post.” (relatat de Bukhari şi Muslim) 8.

Injecţiile cu scop medical, dacă nu sunt pentru a produce hrănirea organismului (substitut pentru mâncare).

9.

A se înghiţi propria salivă, atunci când nu se poate elimina în mod igienic, ori praful, ori ceva asemănător ce nu poate fi înlăturat (ex: vapori de apă atunci când se face baie, ori se face mâncare, etc.)

10. Tratamentele medicamentoase care nu trebuie introduse în organism prin intermediul stomacului şi care sunt de tipul: injecţii intravenoase sau intramusculare, alifie, uleiuri, cremă, etc., precum şi tratamentele cu pulverizator de vapori, pentru cei suferinzi de astm.

11. Extracţiile stomatologice şi sângerările neabundente ale gingiei, ale gurii sau ale nasului, dacă nu sunt de natură să pună în pericol stabilitatea organismului.

12. Dacă, în timpul Fajr, cineva este surprins de Adhan cu ceva de mâncat sau de băut în gură, atunci acesta (mâncarea sau băutura) nu se scuipă, ci se înghite.

13. A întârzia ghusl până după Fajr. Nu este recomandată o astfel de practică, pentru că se întârzie rugăciunea de Fajr.

14. A se parfuma cu atomizor sau spray, ori cu ulei, iar nu prin parfumurile care se ard (tămâie, mosc, etc.), deoarece fumul produs este o substanţă care se inhalează în mod inutil, atâta vreme cât există şi alte mijloace pentru a se parfuma.

Aşadar, atenţie la parfumatul încăperilor cu bakhoor (arderea de beţişoare parfumate), căci această activitate invalidează ziua de post, după cum explică Sheikh Ibn Uthaimiy.

15. A face baie ca să se răcorească ori ca să se alunge setea ori, dimpotrivă, pentru a se încălzi, etc.

Prin urmare, o zi de post va fi validă dacă se împlinesc următoarele trei condiţii: a. a fi atent la regulile prescrise şi a le aplica; b. a fi atent la tot ceea ce se face în acea zi, cu excepţia omiterii sau greşelii neintenţionate; c. a face totul conştient şi de bună-voie.

Dacă cel care posteşte săvârşeşte un fapt care anulează ziua de post, dar nu cunoaşte că această faptă invalidează ziua respectivă, atunci ziua sa este valabilă şi acceptată ca zi de post.

Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „...Şi nu este niciun păcat pentru ceea ce săvârşiţi voi din greşeală, ci numai pentru ceea ce inimile voastre săvârşesc cu bună ştiinţă. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].”

(Surat Al-‟Ahzab, 33:5) Şi El, Preaînaltul, a mai spus: „ ….Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit!…”

(Surat Al-Baqara, 2:286) În cele două Sahih-uri este colecţionată o relatare în care se narează că Adiy ibn Hatim, radhi Allahu anhu, şi-a pus pe pernă două papiote cu aţă, una albă şi alta neagră, iar apoi a început să mănânce şi să bea, privind la ele.

Atunci când le putea distinge una de cealaltă, înceta să mai mănânce şi să bea, aşa cum ştia el că e scris în Coran:

„…Mâncaţi şi beţi până când puteţi să deosebiţi firul alb de firul negru, la revărsatul zorilor! Apoi ţineţi postul până noaptea…”

(Surat Al-Baqara, 2:187) Când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a aflat aceasta, el a explicat: „Aceasta înseamnă luminarea din zori şi întunecarea din apus.” şi i-a poruncit să nu mai postească în acest fel. Şi dacă cineva mănâncă, crezând că Fajr nu a sosit încă ori că soarele a apus, până când opusul la ce a crezut el devine evident, atunci postul său este valabil, deoarece el nu a ştiut să aprecieze momentele zilei.

Referitor la această situaţie, se relatează în Sahih Bukhari că Asma bint Abu Bakr, radhi Allahu anha, a spus: „Odată, în vremea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, întro zi ceţoasă, am întrerupt postul nostru când soarele nu apusese încă.”

Tot ceea ce este scris în acest articol nu sunt opiniile mele, ci sunt părţi din lucrările unor erudiţi în ştiinţele Islamului, contemporani sau nu, precum: Sheikh Ibn Baaz, Sheikh Ibn Uthaimiy, Sheikh Munajid, Sheikh Al-Albani, Sheikh Mohammed Zaynu (Zenoo) şi nu cred că este cineva în măsură, dintre noi, cei care suntem novici, să le contestăm autoritatea şi cu atât mai puţin nivelul cunoaşterii la care, prin voia lui Allah subhanahu wa ta‟ala, au ajuns.

Rog pe Allah subhanahu wa ta‟ala să mă ierte, iar pe fraţii şi surorile mele întru Islam să fie indulgenţi dacă, din prea puţina mea cunoaştere, am omis ceva, sau dacă nu am fost destul de inspirată să aduc şi alte detalii, argumente sau explicaţii care să facă foarte clare şi bine alcătuite cele ce am reprodus aici, ori dacă structura acestui articol nu este foarte bună. Vă mai atrag atenţia asupra faptului că aceste texte au fost scrise în original în limba arabă, apoi au fost traduse în

limba engleză, iar traducerea lor în limba română îmi aparţine.

Fie ca Allah subhanahu wa ta‟ala să ne sporească învăţătura, cunoaşterea şi să ne călăuzească pe calea cea dreaptă, ca să nu fim dintre cei rătăciţi.

Fie ca Allah subhanahu wa ta‟ala să ne apere şi să ne dea bucuria unei luni Ramadan binecuvântate şi folositoare.

Ameen!

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫َقياميَفيِ ِو‬ ِ ‫َصيامَالصائِمينَو‬ ِ ‫ياميَفيو‬ ِ ِ ‫َاجع ْل‬ َ‫يام‬ ‫َق‬ ‫َص‬ َ ْ ‫َاَلمّيُ َّم‬ َ َ َ ّ َ ِ ِ ‫َعنَنوم ِة‬ ِ ِ‫القائ‬ َ‫رميَفيوَيا‬ ‫َليَج‬ ‫ب‬ ‫مين‬ ‫الغاف‬ َ ‫نيَفيو‬ ‫ِّي‬ ‫ب‬ ‫َن‬ ‫َو‬،َ ‫مين‬ ْ ‫َو َى‬،َ َ َ ُ َ ْ َ َ َْ َ َ ِ ِ َ‫فَعّنيَيا‬ ِ ‫َالم‬ ِ .َ‫مين‬ ‫ن‬ ‫ع‬ ‫ا‬ ‫ي‬ ‫عاف‬ ‫اع‬ ‫َو‬،َ ‫َالعالمين‬ ‫لو‬ ‫ا‬ ً ُ ْ َ َ َ َ ‫جر‬ َ ُ َ Allahumme-ja‟l siyaamyi fiihi siyaames-saaimiine we qiyaami fiihi qiyaamel-qaaimiine we nebbihnii fiihi ‟an neumetil-ghaafiliine we heb lii giurmii fiihi yaa ilahel-‟alemiine wa‟afu ‟annii yaa a‟afiyen ‟anil-mujrimiin.

O, Allah, fă ca postul meu să fie unul precum al celor care postesc cu sinceritate și rugăciunea mea să fie ca a acelora care stau în rugăciune supuși; trezește-mă din somnul nepăsător și iartă-mi păcatele, o, Stăpânul lumilor. Iartă-mă, o, Tu, Iertătorul păcătoşilor!

Un pilon obligatoriu al Islamului ~ tradus de Yasminne Riad ~

Rugăciunea În Sfântul Coran, Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.”

(Surat Adh-Dhariyat, 51:56), ceea ce înseamnă că obligaţia musulmanului este de a-L adora pe Allah subhanahu wa ta‟ala, Creatorul său, ca principiu fundamental aplicat Islamului.

Imam Ahmad, radhi Allahu anhu, a spus: „Allah subhanahu wa ta’ala a promis celui care împlineşte această nobilă şi caritabilă faptă, de a fi plăcut înaintea Lui, a promis viaţă eternă în Firdaws, pomenind împlinirea rugăciunii de două ori, iar pe cel ce este nepăsător îl abandonează şi îl lasă să se zbată în propria lui nefericire, în viciu şi nenorocire, după cum a spus: «Însă aceia care sunt cu grijă faţă de cele încredinţate şi faţă de făgăduinţa lor ~ Şi cei care veghează la rugăciunea lor, ~ Aceia sunt moştenitorii! ~ Cei care vor moşteni Firdawsul, şi ei în el vor sălăşlui!»

(Surat Al-Mu‟minun, 23:811)”

Rugăciunile voluntare din nopţile lunii Ramadan În timpul nopţilor lunii Ramadan, cea mai importantă activitate pentru un musulman este rugăciunea voluntară, adică acele rugăciuni care nu sunt o îndatorire pentru el, însă aduc mari beneficii aceluia care le practică, în conformitate cu Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam.

Abu Huraira, radhi Allahu anhu, a spus: „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ne încuraja mereu să ne rugăm în nopţile de Ramadan, fără să ne impună aceasta. Şi el a spus: «Acela care va persevera în rugăciunile din nopţile lunii Ramadan, cu credinţă şi speranţă, atunci păcatele făcute mai înainte îi vor fi iertate!» Şi aşa au fost lucrurile până la moartea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, şi aşa au rămas şi în vremea califatului lui Abu Bakr, până la califatul lui Omar.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Aceste rugăciuni speciale sunt rugăciuni de noapte şi au loc după rugăciunea de Isha şi ţin

până la rugăciunea de Fajr, sunt colective şi se execută în anumite condiţii. Ele se numesc «Tarawih» (‫حشاوٌخ‬‎) şi «Qiyam Al-Layl - ‫قٍام‬ ‫ »اللٍل‬sau «Tahajjud - ‫حَ َهجُّذ‬‎».

1.

Tarawih (‫تراويح‬‎)

Rugăciunea Tarawih începe după rugăciunea de noapte (Isha) şi continuă până la rugăciunea de Fajr.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a încurajat împlinirea acestei rugăciuni, spunând: „Acela care va persevera în rugăciunile din nopţile lunii Ramadan, cu credinţă şi speranţă, atunci păcatele făcute mai înainte îi vor fi iertate.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Învăţaţii spun că este vorba despre micile păcate.

Aisha, radhi Allahu anha, a făcut cunoscut că: „Atunci când (în timpul lunii Ramadan) Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a dus să-şi facă rugăciunea Tarawih în Moscheea Nabawi, companionii lau urmat la rugăciune. Când Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, şi-a făcut iarăşi rugăciunea, în următoarea noapte, o mai mare mulţime de oameni l-a urmat. În a treia sau a patra noapte, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a venit la moschee pentru rugăciunea Tarawih. Explicând motivele, în

dimineaţa următoare, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, le-a spus companionilor: «V-am observat entuziasmul şi nu am venit la moschee, de teamă ca rugăciunea Tarawih să nu devină obligatorie pentru voi.»” (relatat de Muslim) În ceea ce priveşte numărul de rakaat (‫)سكعاث‬, Sunna spune că trebuie executate 11 rakaat şi să se facă taslim (‫ )حسلٍن‬după fiecare două rakaat. Această informaţie a parvenit prin Aisha, radhi Allahu anha, care, întrebată fiind despre modul în care Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, împlinea rugăciunile sale, ea a răspuns: „El, salla Allahu aleihi wa sallam, nu depăşea 11 rakaat nici în luna Ramadaan şi nici în afara ei.”

(Convenit) În Al-Muwatta (‫الوىطأ‬‎) este scris că Mohammed ibn Yusuf, care era credincios şi demn de încredere, a preluat de la Saib ibn Yazid, radhi Allahu anhu, care a fost un companion al Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, că Omar, radhi Allahu anhu, a poruncit lui Ubai ibn Ka‟b şi lui Tamim Ad-Dari, radhi Allahu anhum, să conducă rugăciunea şi să execute 11 rakaat.

Dacă cineva vrea să depăşească acest număr de rakaat, nu este niciun păcat în aceasta, deoarece Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus,

atunci când a fost întrebat despre rugăciunea din nopţile din luna Ramadan: „Ele sunt două câte două.

Dar, dacă cineva se teme că zorii s-ar revărsa şi nu ar mai avea timp, atunci ar trebui să facă numai o rakaa, în care va proceda precum în rugăciunea Witr (‫وحش‬‎), în număr impar.” (hadith autentic din cele două Sahih) Aceste 11 rakaat trebuie executate fără grabă, alocându-se timp pentru o recitare plăcută şi conştiincioasă a Coranului în timpul rugăciunii, de asemenea manieră încât nici să nu obosească cel ce recită şi nici să devină o îngreunare pentru oameni.

Aceia care se grăbesc cu recitatul sau în executarea etapelor rugăciunii, aceia se află în greşeală şi împotriva principiilor Islamului şi Allahu Alam.

Femeile pot, de asemenea, să împlinească rugăciunea Tarawih, dacă nu se tem de ceva neplăcut, cu condiţia să vină îmbrăcate regulamentar (capul şi trupul acoperite, de preferinţă rochie largă şi lungă (haină islamică pentru femei), basma sau eşarfă din care să nu se vadă părul (hijab, himar), şosete (dacă rochia nu permite acoperirea labelor picioarelor) şi să nu îşi expună bijuteriile sau alte găteli şi nici să se parfumeze, deoarece nerespectarea acestor reguli poate duce la invalidarea rugăciunii).

De asemenea, este permis ca pentru adunarea femeilor să se numească un imam, în afară de cel care conduce rugăciunea adunării bărbaţilor. At-Taqafi, radhi Allahu anhu, a spus: „Ali ibn Abu Talib, radhi Allahu anhu, conducea de obicei rugăciunile din nopţile lunii Ramadan şi numea imami pentru bărbaţi şi numea imam pentru femei. Eu am fost imam al adunării femeilor.” ُ َ‫لَيل‬ 2. Laylat Al-Qadr ( ‫ة‬ ‫َدر‬ ْ ‫الق‬‎) sau Noaptea Puterii Laylat Al-Qadr (‫لٍَلَت الق َْذس‬‎) sau Noaptea Puterii, este cea mai binecuvântată noapte, iar acela care o pierde, cu adevărat pierderea lui e mare, căci este mai sărac cu nenumărate binecuvântări.

Acela care este plin de credinţă şi încredere în Creatorul său, acela trebuie să depună toate eforturile ca să NU piardă această noapte şi să o petreacă în adorare.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Căutaţi să prindeţi Laylat Al-Qadr din timpul ultimelor 10 nopţi extraordinare din luna Ramadan.” (relatat de Bukhari) Despre Laylat Al-Qadr, chiar Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „Noi am pogorât Coranul în noaptea Al-Qadr. ~ Dar de unde să ştii ce este noaptea Al-Qadr?! ~ Noaptea Al-Qadr este mai bună decât o mie de luni! ~ În timpul ei

se coboară Îngerii şi Duhul, după voia Domnului lor, pentru orice poruncă! ~ Ea este pace, până la ivirea zorilor!”

(Surat Al-Qadr, 97:1-5) Allah Preaînaltul a mai spus în Sfântul Coran: „Pe Cartea cea limpede! ~ Noi am trimis-o într-o noapte binecuvântată - căci Noi am fost cu adevărat prevenitori.”

(Surat Ad-Dukhan, 44:2-3) Aşadar, Însuşi Allah subhanahu wa ta‟ala a binecuvântat luna Ramadan cu Laylat Al-Qadr şi tot El, Preaînaltul, o explică în Surat Al-Qadr.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus despre Laylat Al-Qadr că: „Vi s-a dat luna Ramadan, o lună binecuvântată, în care Allah v-a poruncit Postul, şi în timpul căreia uşile cerurilor sunt deschise şi porţile Iadului sunt închise, iar diavolii cei răzvrătiţi sunt ţinuţi în lanţuri. Tot în ea este o noapte care este mai bună decât 1000 de luni şi acela care se lipseşte de ea, acela, cu adevărat, este pierzător.” (relatat de Nasa‟i şi Ahmad) Abu Huraira, radhi Allahu anhu, a spus: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a zis: «Acela care petrece Laylat Al-Qadr în rugăciune, cu credinţă şi speranţă în răsplata de la Allah, aceluia i se vor ierta toate păcatele ce le-a săvârşit până atunci.” (relatat de Bukhari şi Muslim)

Al-Bazar a preluat de la Abu Sa‟id că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Allah are oameni pe care îi răscumpără în fiecare zi şi noapte din luna Ramadan şi orice musulman care se roagă în fiecare zi şi noapte are o rugăciune la care i se va răspunde.” (hadith hasan, după Sheikh Al-Albani) Despre rugăciunea voluntară din ultimele 10 nopţi ale lunii Ramadan Este recomandat să se facă rugăciune Tahajjud cât mai lungă, pe parcursul ultimelor 10 nopţi din luna Ramadan, deoarece Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a spus că Laylat Al-Qadr ar putea fi una dintre acestea.

Abu Dhar, radhi Allahu anhu, povestea: „Posteam împreună cu Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, în Ramadan. El nu a condus rugăciunea noastră până când au mai rămas 7 nopţi din Ramadan. Atunci el s-a alăturat nouă în rugăciune şi ne-am închinat până când a trecut o treime din noapte. În următoarea zi nu ni s-a mai alăturat. Când au mai rămas doar cinci nopţi, el a venit şi, împreună, am petrecut în adorare jumătate de noapte. Apoi, noi i-am spus: «O, Trimis al lui Allah, nu te vei ruga alături de noi

întreaga noapte?», iar el ne-a răspuns: «Acela care stă alături de imam până ce acesta încheie rugăciunile sale, aceluia i se va considera că s-a rugat întreaga noapte.»” (relatat de Abu Dawud şi Tirmidhi) Abu Dawud a mai spus: „L-am auzit pe Ahmad întrebând: «În timpul lunii Ramadan, este mai bine să te rogi alături de alţi oameni, sau e mai bine să te rogi singur?» Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a răspuns: «Roagă-te alături de ceilalţi.»; şi l-am mai auzit întrebând: «Este de preferat să te rogi alături de imam şi rugăciunea de noapte şi rugăciunea Witr?»

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a răspuns: «Acela care stă alături de imam până ce acesta încheie rugăciunile sale, aceluia i se va considera că s-a rugat toată acea noapte.»”

Abu Huraira, radhi Allahu anhu, relata că Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Cine petrece Laylat Al-Qadr în rugăciune, cu credinţă şi speranţă în îndurarea lui Allah subhanahu wa ta‟ala, atunci acestuia i se vor ierta toate păcatele ce le-a săvârşit mai înainte.” (relatat de Bukhari şi Muslim) În aceste nopţi speciale şi extraordinare, se fac cât mai multe suplicaţii (dua).

Aisha, radhi Allahu anha, a relatat că: „I-am zis: «O, Mesager al lui Allah, ce ar trebui să cer dacă aş şti care noapte este Laylat AlQadr?» El, salla Allahu aleihi wa sallam, mi-a răspuns: «Spune: O, Allah, eşti Iertător şi Îţi place să ierţi, deci iartă-mă.» (relatat de Tirmidhi) Beneficiile voluntare

Rugăciunii

Sfântul Coran înştiinţează în multe versete ale sale despre beneficiile rugăciunilor de noapte şi despre binefacerile pe care le au cei ce îşi petrec astfel nopţile.

Allah subhanahu wa ta‟ala îi descrie pe cei ce vor fi răsplătiţi cu Paradisul astfel: „Când coastele lor părăsesc culcuşurile, pentru a-L chema pe Domnul lor cu frică şi cu nădejde şi ei fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat.”

(Surat As-Sajda, 32:16) „Ei nu dormeau decât puţin în timpul nopţii ~ Iar înainte de ivirea zorilor ei se rugau de iertare.”

(Surat Adh-Dhariyat, 51:1718) Sunt numeroase hadith-uri care fac cunoscute meritele acestor rugăciuni voluntare din timpul nopţii, precum este şi acesta, colecţionat în Sahih Muslim şi în Musnad Ahmad, în care Abu Huraira, radhi Allahu anhu, relata:

„Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Cele mai bune rugăciuni, după cele obligatorii, sunt rugăciunile de noapte.”

Aşadar, beneficiile rugăciunilor de noapte sunt: 1. Îl apără pe credincios de atacurile diavoleşti.

Abu Huraira, radhi Allahu anhu, relata că Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a zis: „Când omul merge la culcare, Sheitan face trei noduri la ceafa acestuia şi suflă în noduri, spunând: «Ai în faţă o noapte lungă, deci dormi!» Dacă omul se scoală şi Îl cheamă pe Allah, un nod se desface, dacă face şi purificarea pentru rugăciune, atunci al doilea nod, de asemenea, se desface, iar dacă face rugăciunea, al treilea nod este desfăcut şi el, şi omul devine activ şi bine intenţionat; altfel, dimpotrivă, el se trezeşte fără chef de viaţă şi leneş.” (relatat de Bukhari şi Muslim) 2. Apropie credinciosul de Allah subhanahu wa ta’ala.

Amr ibn Abash, radhi Allahu anhu, relata că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Cel mai bun timp când un rob se poate apropia cel mai mult de Stăpânul său este ultima parte din noapte. Dacă voi puteţi fi printre aceia care Îl pomenesc pe

Allah la acea oră, atunci aşa să faceţi!” (relatat de Tirmidhi) 3. Aduce îndurarea lui Allah subhanahu wa ta’ala, deoarece Abu Huraira, radhi Allahu anhu, a relatat un hadith al Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, în care spune: „Îndurarea lui Allah să fie asupra aceluia care se trezeşte în noapte şi face rugăciune şi îşi trezeşte soţia să se roage şi ea, iar dacă ea refuză, o stropeşte cu apă. Şi fie ca mila lui Allah să se pogoare asupra femeii care se trezeşte noaptea şi face rugăciune şi trezeşte şi pe soţul ei la rugăciune, iar dacă el refuză, ea îl stropeşte cu apă.” (relatat de Abu Dawud) 4. Perseverarea în rugăciune aduce răsplată înmulţită.

Aisha, radhi Allahu anha, a spus: „Nu vă opriţi din a face Qiyam. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu renunţa niciodată să îl facă, iar dacă era bolnav sau slăbit, îl făcea şezând.

Apoi a mai spus că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a zis: «Cea mai plăcută faptă în faţa lui Allah subhanahu wa ta’ala este cea făcută cu perseverenţă, chiar dacă, în sine, ea nu înseamnă mare lucru.” (relatat de Abu Dawud) Amr ibn Murra Al-Juhani, radhi Allahu anhu, relata că: „Un om din tribul Quraish la întrebat pe Trimisul lui Allah,

salla Allahu aleihi wa sallam: «O, Trimis al lui Allah, ce părere ai dacă am să mărturisesc că nu există altă divinitate decât Allah şi că tu eşti Mesagerul Lui, mă voi ruga de cinci ori pe zi, voi posti în luna de post şi voi face Qiyam în Ramadan şi voi plăti Zakat?»

Profetul i-a răspuns: « Acela care moare după ce a trăit astfel, va fi asemenea apropiaţilor lui Allah şi asemenea martirilor.»” (relatat de Ibn Hibban) Etichetă 1.

Se declară intenţia şi se efectuează abluţiunea. Înainte de a face rugăciunea voluntară, trebuie aplicată aceeaşi procedură ca şi înainte de împlinirea rugăciunilor obligatorii, în ceea ce priveşte declararea intenţiei şi purificarea.

Referitor la aceasta, AlBayhaqi relata că, atunci când se trezea pentru Qiyam, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, îşi peria dinţii cu miswaak-ul (siwaak) şi apoi împlinea abluţiunea. Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care se trezeşte noaptea ca să se roage, să folosească un siwaak să îşi cureţe dinţii, pentru că atunci când recită el în timpul rugăciunii, un Înger pune gura lui peste gura aceluia şi nimic nu iese din gura sa, ci intră în gura Îngerului.”

(hadith Sahih, după Sheihk Al-Albani, transmis prin AlBayhaqi şi alţii) 2. Rugăciunea se face pe ton moderat.

Cu privire la acest comportament, Abu Qatada relatează că: „Odată, într-o noapte, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a observat că Abu Bakr, radhi Allahu anhu, făcea rugăciunea sa în şoaptă, iar Omar, radhi Allahu anhu, se ruga cu voce puternică. După ce s-a încheiat rugăciunea, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus lui Abu Bakr, radhi Allahu anhu: «O, Abu Bakr, am observat că te-ai rugat în şoaptă»; iar acesta i-a replicat: «O, Mesager al lui Allah, am fost auzit de Cel căruia I-am adresat rugăciunea mea.» Apoi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a adresat lui Omar, radhi Allahu anhu, spunând: «O, Omar, am observat că ai făcut rugăciunea ta pe un ton ridicat!» El i-a răspuns: «O, Trimis al lui Allah, poate că astfel îi trezesc pe cei somnoroşi şi îl alung, astfel, pe Sheitan.» Atunci, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «O, Abu Bakr, ridică puţin tonul vocii tale, iar tu Omar, lasă vocea ta puţin mai jos.” (hadith Sahih, după Sheikh Al-Albani, transmis prin Abu Dawud şi Tirmidhi)

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, relata că: „Recitarea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, în timpul rugăciunii de noapte, era de asemenea manieră încât se auzea în încăperea alăturată, dacă el s-ar fi aflat în dormitor.” (hadith hasan, după Sheikh Al-Albani şi transmis prin Abu Dawud) 3. (‫وتر‬‎)

Rugăciunea

Witr

Rugăciunea Witr este o rugăciune islamică, practicată după rugăciunea de noapte, Isha.

Ea este efectuată după rugăciunea Qiyam Al-Layl, care poate fi de 2 rakaat, 4 rakaat şi aşa mai departe (în număr par de rakaat), numită Shifa‟, completând cu o rakaa, numită Witr. Aceasta trebuie efectuată până la adhan-ul pentru rugăciunea de Fajr. În timpul acestor rakaat, este Sunna să se recite în primele două rakaat de Qiyam Al-Layl (Shifa‟) din surele ‟A‟la şi Al-Kafirun, iar în Witr să se recite Al-Ikhlas, sau pentru primele două rakaat să se recite surele Al-Falaq şi An-Naas. În rugăciunea Witr, mai există o suplicaţie specială, care se recită cu ocazia sărbătorilor sau în anumite evenimente şi se numeşte «Dua Al-Qunut» (‫عاء القن ْىث‬ َ ‫)د‬, care înseamnă umilinţă şi supunere.

Dua Al-Qunut, conform cu Sunna, este dua pe care Hasan ibn

Ali a învăţat-o de la Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, iar cuvintele ei sunt: „O, Allah, condu-mă alături de cei pe care Tu i-ai călăuzit, dămi iertarea Ta asemenea celor pe care Tu i-ai iertat şi fii Protectorul meu, aşa cum eşti şi celor pe care Tu îi aperi şi binecuvântează-mă pe mine cu toate darurile Tale. Apără-mă de răul pe care Tu l-ai hotărât, căci, fără tăgadă, Tu eşti Cel care hotărăște şi nimeni nu poate trece peste hotărârea Ta. Cu siguranţă, acela de partea căruia eşti Tu nu este niciodată ruşinat şi cel ce Îţi este duşman Ţie nu va avea nici cinstire şi nici putere. O, Dumnezeul nostru, binecuvântat şi slăvit eşti Tu! Nu există scăpare şi adăpost decât la Tine!”

Apoi se poate continua prin a aduce binecuvântare Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, prin a face rugăciuni pentru alţi musulmani.

După aceasta, se spune Takbir (Allahu Akbar) şi urmează direct sujud (‫سجىد‬‎) (prosternarea), fără a se mai face ruku (‫رُكوع‬‎).

La finalul rugăciunii Witr, după salut, se spune următoarea dua: „O, Allah, eu caut adăpost în bunătatea Ta, temându-mă de mânia Ta şi caut protecţia Ta împotriva pedepsei de la Tine. Eu caut scăpare la Tine, de Tine. Nu Te pot proslăvi îndeajuns şi Tu

eşti aşa precum ai spus Tu despre Tine că eşti.”

După salutul de final, se va spune următoarea dua, prelungind silabele şi ridicând puţin vocea, la cea de a treia pronunţare: „Mărire Împăratului Cel Sfânt!”

Validitatea suplicaţiilor În ceea ce priveşte validitatea suplicaţiilor, Abu Huraira, radhi Allahu anhu, relata că Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Stăpânul nostru coboară în fiecare noapte în cel mai de jos cer, când a mai rămas numai o treime din noapte. Iar El a spus: «Aceluia care Îmi cere, pe acela îl dăruiesc! Acela care caută iertarea Mea, pe acela îl voi ierta.»” (relatat de Bukhari şi Muslim), iar în altă variantă, tot el (Abu Huraira, radhi Allahu anhu) a adăugat: „Apoi Allah a întins mâna Sa şi a spus: «Cine este acela care vrea să facă în plus fapte bune, pentru Cel ce nu este nici nebăgător de seamă şi nici nedrept?» Şi El spune aceasta până la răsăritul soarelui.” (relatat de Muslim) Jabir, radhi Allahu anhu, a relatat că: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Există o oră din noapte, în care

orice musulman care se află în ea şi cere un lucru bun pentru viaţa aceasta şi pentru Viaţa de Apoi, îl va primi cu siguranţă. Iar aceasta se întâmplă în fiecare noapte.»”

Din aceste motive, în aceste nopţi se recomandă să se petreacă cât mai mult timp posibil în adorarea lui Allah subhanahu wa ta‟ala, renunţând la somn şi la plăcerea de a te relaxa cu divertismente sau mâncând şi bând, asemenea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, despre care se relatează că: „În timpul ultimelor 10 nopţi din Ramadan, el, salla Allahu aleihi wa sallam, nu dormea, ci îşi trezea şi familia şi se dedica adorării lui Allah subhanahu wa ta‟ala, strângând cureaua.” (relatat de Bukhari şi Muslim) „A strânge cureaua”, în acest context, înseamnă că Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, impunea familiei sale să se alăture lui în adorare, în ultimele 10 nopți ale lunii Ramadan, iar rugăciunea lor să se facă cu fermitate şi cu deosebită consideraţie.

După recitarea completă a Coranului, în luna Ramadan, este bine ca imamul să facă suplicaţii (dua) şi să le recite pe acelea care sunt benefice pentru cei adunaţi, însă fără să le lungească şi aceasta deoarece Aisha, radhi Allahu anha, a spus: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, se axa pe

acele suplicaţii cu sens general valabil şi se abţinea de la altele.”

Una dintre aceste suplicaţii poate fi aceasta: „O, Allah! Fă-mă dintre aceia pe care Tu i-ai călăuzit!”

Nu contează când anume sunt spuse aceste suplicaţii, ele se pot recita ori în prima, ori în a doua sau în a treia rakaa.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫نيَفيوَع‬ ِ ‫قنيَفيوَحالوِة‬ ِ ِ َ​َ‫َوَا‬،َ‫مر َك‬ ِ ‫مىَاقام‬ ِ ِ ِ َ‫َو‬،َ ‫ك‬ ‫ر‬ ‫ك‬ ‫َذ‬ ‫ذ‬ ‫ا‬ َ ‫ة‬ ‫اَلمّيُ َّمَقَ ِّو‬ َ ْ َ َ َ َ َ َ َ ِ ‫نيَفيوَبِ ِح‬ ِ ِ ‫َِل‬ ِ ِ ‫نيَفيو‬ ِ ِ ِ َ‫َستْ ِر َك‬ ‫َو‬ ‫ك‬ ‫فظ‬ ‫ظ‬ ‫ف‬ ‫اح‬ ‫َو‬،َ ‫ك‬ ‫م‬ ‫ر‬ ‫ك‬ ‫ب‬ َ ‫ك‬ ‫ر‬ ‫ك‬ ‫ش‬ َ ‫داء‬ ‫اَ ْوِزْع‬ ْ ْ َ َ َ َ ُ َ ْ َ َ َ َ ِ ّ ‫ياَ​َابصر‬ َ.َ‫ين‬ َ ‫َالناظر‬ َ​َ Allahumme qawwinii fiihi ‟alaa iqaameti emrike we eziqnii fiihi halaaweti zikrike we euzi‟anii fiihi liadaai şukrike bikeramike wehfeznii fiihi bihifzike we setrike yaa ebsaran-naaziriin.

O, Allah, întărește-mă, să pot urma poruncile Tale; lasă-mă să gust din amintirea Ta dulce, oferă-mi din bunătatea Ta, pentru care Îți mulțumesc.

Protejează-mă cu protecția Ta și acoperișul Tău, o, Tu, Păzitorul nostru!

Recitarea Coranului în luna Ramadan ~ tradus de Yasminne Riad ~

În ceea ce priveşte recitarea Coranului în timpul rugăciunilor din nopţile din luna Ramadan sau chiar din zilele obişnuite, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a pus o limită în care să spună că aceasta e prea mult sau aceasta este prea puţin.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, uneori recita îndelung din Coran, alteori mai scurt, uneori recita 20 de versete, alteori 50. El, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care se roagă noaptea şi recită 100 de ayat nu va fi socotit dintre cei superficiali.” sau, în altă variantă: „….va fi socotit dintre cei sinceri şi devotaţi, dintre credincioşi.” (relatat de Albani) În timpul rugăciunilor de noapte, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, uneori recita cele 7 sure lungi: Al-Baqara, ‟Al‟Imran, An-Nisa‟, Al-Ma‟ida, Al‟An‟am, Al-‟A‟raf şi At-Tawba.

Hudhayfa ibn Yaman, radhi Allahu anhu, care se ruga în spatele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, relata că: „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, recita într-o singură rakaa Surat AlBaqara, An-Nisa‟, ‟Al-‟Imran şi

Al-Ma‟ida şi le recita încet, pe ton moderat.” (relatat în Takhrij Meshket Al Masabih) Se relatează într-o naraţiune autentică faptul că atunci când Omar, radhi Allahu anhu, era numit de Ubai ibn Ka‟b, radhi Allahu anhu, să conducă rugăciunea din luna Ramadan şi făcea cele 11 rakaat, el recita din Coran surele cu ayat-uri (versete) lungi, iar unii oameni se sprijineau în bastoane sau beţe, căci rugăciunea dura prea mult şi nu se termina decât la Fajr. Într-o altă relatare autentică, se narează că Omar, radhi Allahu anhu, chema recitatori de Coran, pentru nopţile din luna Ramadan şi îl punea pe cel mai rapid dintre ei să recite 30 de ayat-uri, pe cel ce recita moderat, 25 de ayat-uri, iar pe cel ce recita prelungit, numai 20 de ayat-uri. În cazul în care cineva face singur Qiyam Al-Layl, atunci el poate să îl facă cât de lung vrea, iar dacă se face rugăciune comună, atunci se poate stabili cu imamul durata ei.

Desigur, este recomandat ca rugăciunea de noapte să fie cât mai lungă şi, mai ales în luna Ramadan, nu este indicat să se

exagereze şi să se petreacă toate nopţile anului în Qiyam Al-Layl, ci să se urmeze exemplul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, care a spus: „Cele mai bune învăţăminte sunt cele ale lui Mohammed.”

Cel ce este imam trebuie să ţină cont de faptul că alături de el se roagă mai multe persoane şi nu este indicat să facă lungimea rugăciunii după voia lui, ci trebuie să se pună de acord cu restul care îl urmează, deoarece Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Dacă vreunul dintre voi conduce pe oameni în rugăciune, să facă în aşa fel încât să nu fie lungă, deoarece printre cei ce vă urmează sunt şi foarte tineri, şi bătrâni, şi bolnavi, şi slăbiţi, şi dintre cei ce se află în situaţii apăsătoare. Însă acela care se roagă singur, să facă rugăciunea sa de lungimea care îi place lui.” (relatat de Bukhari) Sheikh Ibn Baaz spune că unii dintre învăţaţi sugerează că este de preferat să se recite tot Coranul în timpul rugăciunilor de noapte din luna Ramadan, deoarece aceasta este o oportunitate pentru toată lumea să îl parcurgă în întregime, într-un timp mai scurt, însă nu există nicio dovadă care să facă obligatorie aceasta, sau măcar să susţină că este recomandat.

Unii oameni cred că este obligatorie recitarea completă a Coranului în timpul nopţilor lunii Ramadan, deoarece aceasta derivă

din faptul că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a revizuit întreg Coranul împreună cu Jibril, aleihi sallam. Sheikh Ibn Baaz explică faptul că din aceasta se poate deriva doar o regulă, că este bine ca un musulman să revizuiască întreg Coranul împreună cu cineva care îl poate ajuta să aibă un beneficiu din această recapitulare, tot aşa precum a făcut şi Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam; însă să nu se considere că Jibril, aleihi sallam, a fost profesor pentru Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ci Jibril, aleihi sallam, a fost doar împuternicitul lui Allah subhanahu wa ta‟ala.

De la Abu Dawud a parvenit o relatare despre Yazid ibn Abdullah, radhi Allahu anhu, care l-a întrebat pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam: „«În câte zile este permisă o completă recitare a Coranului, o, Trimis al lui Allah?», iar el, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a răspuns: «Într-o lună.» Yazid a spus: «Dar eu sunt mai rapid şi pot face aceasta într-un timp mai scurt!» Şi tot a ţinut-o cu această replică, până când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a zis: «Săvârşeşte recitarea completă în 7 zile.» Yazid a răspuns la fel: «Pot şi mai repede de atât.»

Atunci Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a explicat: «Acela care termină recitarea Coranului în mai puţin

de trei zile, nu înţelege nimic din el.»”

Aşadar, recitarea completă sau parţială a Coranului în luna Ramadan, depinde de înţelegerea făcută între oamenii care fac rugăciunea comună, însă dacă se doreşte recitarea completă, atunci ea nu poate fi făcută în mai puţin de trei zile.

De asemenea, nu este interzis imamului să recite după Mushaf, în cazul în care nu cunoaşte foarte bine (adică pe din afară) Coranul, însă celor care îl urmează nu le este permis, după opiniile învăţaţilor.

Nu este greşită nici repetarea unor anumite versete din Sfântul Coran care se referă la îndurarea

sau la pedeapsa lui Allah subhanahu wa ta‟ala, deoarece este în conformitate cu Sunna.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să repete versetul „De-i osândeşti, ei sunt doară robii Tăi, iar de-i ierţi pe ei, Tu eşti [Cel] Puternic, Înţelept [’Aziz, Hakim]!”

(Surat Al-Ma‟ida, 5:118), şi îl repeta de multe ori, însă numărul repetărilor consecutive depinde de abilitatea imamului de a recita sau de a-şi face discursul.

Allahu Alam

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫نَع‬ ِ ‫َم‬ ِ ‫منيَفيو‬ ِ ِ ‫َمنَالمستَ ْغ‬ ِ ‫منيَفيو‬ ِ َ‫باد َك‬ ‫َاجع‬ ‫ين‬ ‫ر‬ ‫ف‬ ‫َاجع‬ َ َ َ ‫َو‬،َ َ ‫اَلمّيُ َّم‬ ُ َ ِ‫َمنَاَوليائ‬ ِ ‫منيَفيو‬ ِ ِ‫الصالحينَالقان‬ َ‫َبِ َأرفَتِ َك‬،َ‫بين‬ ‫ر‬ ‫ق‬ ‫َالم‬ ‫ك‬ ‫َاجع‬ ‫َو‬،َ ‫ن‬ ‫تي‬ َّ َ َ َ ُ َ ّ َ َ َ ْ .‫احمين‬ َ​َ ‫َالر‬ َ َ‫ياَا‬ ّ ‫رح َم‬ Allahumme-j‟alnii fiihi minel-musteghfiriine we-j‟alnii fiihi min ‟ibaadikes-saalihiinel-qaanitiine we-j‟alnii fiihi min euliyaaikelmuqarrabiine biraefetike yaa erhamer-raahimiin.

O, Allah, așează-mă printre cei care caută iertare. Găsește-mi loc printre robii Tăi cei drepți și supuși, așează-mă printre prietenii Tăi cei mai apropiați, prin bunătatea Ta, o, Tu, Cel Milostiv!

Itikaf (‫عتِكَاف‬ ِ ‫ – )آ‬perioadă sacră, dedicată Creatorului ~ tradus de Yasminne Riad ~ Este o modalitate de dedicare exclusivă adorării lui Allah subhanahu wa ta‟ala.

Definiţie Itikaf înseamnă retragerea unei persoane (bărbat sau femeie) într-o moschee, unde va sta o perioadă de timp, având intenţia de a se dedica exclusiv adorării lui Allah subhanahu wa ta‟ala.

Principiul Itikaf-ului este dedicarea exclusivă adorării lui Allah subhanahu wa ta‟ala.

Izolare Toţi învăţaţii sunt de acord că Itikaf-ul este o practică de adorare în conformitate cu Sunna, după cum reiese din practica Trimisului lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, relatată de Aisha, radhi Allahu anha: „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, se retrăgea în rugăciune (Itikaf), la moschee, în ultimele zece nopţi ale lunii Ramadan, până ce Allah i-a luat viaţa, iar mai apoi nevestele lui au preluat acest obicei.” (relatat de Bukhari)

Feluri de Itikaf 1.

Obligatoriu – este atunci când o persoană şi-a luat acest angajament faţă de Allah subhanahu wa ta‟ala, deci a făcut un jurământ.

2.

Recomandat – este pentru musulmanii care vor să urmeze exemplul dat de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, despre modul în care se pot petrece ultimele 10 zile din luna Ramadan.

Timpul Itikaf-ului „Atunci când Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, făcea Itikaf, el începea aceasta cu rugăciunea de Maghrib, din a 20-a zi din Ramadan, apoi se retrăgea într-o moschee şi rămânea acolo până la finalul lunii.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Condiţii pentru cel care doreşte să facă Itikaf: - Să fie în deplinătatea facultăţilor mentale - Să fie în stare de curăţie, să aibă făcut ghusl (‫)غسل‬, dacă a

întreţinut relaţii intime, să aibă făcut ghusl după ieşirea din perioada de menstruaţie sau lăuzie - Să aibă o credinţă puternică - Să ţină postul, deoarece aceia care dintr-un motiv anume nu pot ţine postul, sunt incapabili şi pentru Itikaf - Femeia trebuie să aibă acordul soţului, iar cei tineri, acordul părinţilor Permis şi interzis în Itikaf 1. Este permis pieptănarea părului, raderea capului, tăiatul unghiilor, orice practică de cosmetică a corpului şi parfumarea.

2. Este permis a se mânca, a se bea şi a se dormi în moschee.

3. Nu este permis a se neglija igienizarea încăperii (ex: eliminarea gunoiului menajer, curăţarea locului unde s-a luat masa, curăţarea obiectelor folosite, etc.)

4. Nu este permisă părăsirea moscheii decât pentru împlinirea necesităţilor fiziologice şi pentru a mânca şi a bea, dacă nu există nimeni care să îi aducă acestea la moscheea unde acea persoană face Itikaf.

5. Nu este permis fumatul ori intoxicarea cu orice altă substanţă.

Ce invalidează Itikaf-ul În timpul Itikaf-ului este interzisă părăsirea moscheii, excepţie făcând anumite cazuri, cum ar fi nevoile fiziologice, a face abluţiunea sau dacă e necesar ghusl după un vis, în cazul unor urgenţe medicale, intoxicare, sau în urma unui şoc emoţional care ar putea produce o instabilitate mentală temporară, sângerările produse la ciclul menstrual sau cele post natale. La fel, se poate părăsi moscheea pentru a vizita un om grav bolnav sau pentru participarea la înmormântarea unui apropiat.

Etichetă Aisha, radhi Allahu anha, când făcea Itikaf, dacă spunea intenţia sa înainte să înceapă Itikaf-ul, că va merge să viziteze un om grav bolnav sau la înmormântarea celor din familia sa, se putea duce, fără ca Itikaf-ul să fie întrerupt. Deci, dacă intenţia este făcută dinainte de a intra în Itikaf se poate merge, dar dacă nu se spune intenţia, nu se pot vizita cei bolnavi, ori participa la funeralii. Dacă totuşi se va face, se întrerupe Itikaf-ul, şi la întoarcere se reia.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ ِ‫عصيت‬ ِ ‫ضَم‬ ِ ‫لنيَفيو‬ ِ ِ ‫َلتَ َعُّر‬ ِ َ‫َوالت‬،َ َ‫َن ِق َمتِ َك‬ ‫ك‬ ‫اَلمّيُ َّمَالَتَ ْخ ُذ‬ َ َ ‫ضربنيَبِسياط‬ َ َ َ ِ ‫حنيَفيو‬ ِ ِ ِ‫باتَس َخ ِط َكَب‬ ِّ َ‫َياَمنتَيى‬ ‫اديك‬ ‫ي‬ ‫ا‬ َ ‫َو‬ ‫ك‬ ‫ن‬ ‫م‬ ‫ج‬ ‫نَمو‬ ‫َم‬ ‫َز ْح ِز‬ َ َ َ َ ‫َو‬، َ ُ َ َ ُ َ ِ ‫رْغب ِة‬ .َ‫بين‬ َ ‫َالراغ‬ ّ َ َ Allahumme laa tekhzulnii fiihi lite‟arrudi me‟asiyetike, we laa tedribnii bisiyaati neqimetike, we zehzihnii fiihi min muugibaati sekhatike bimennike we eyaadiike yaa muntehii raghbetir-raaghibiin.

O, Allah, nu mă lăsa să mă înjosesc prin neascultarea față de Tine și nu mă lovi cu pedepsele Tale. Îndepărtează-mă de motivele furiei Tale, prin puterea Ta, o, Tu, Cel care îndeplinești dorințele noastre!

Semnele Nopţii Al-Qadr

de Sheikh Mohammed Salih Al-Munajjid ~ tradus de Yasminne Riad ~ Se spune că Laylat Al-Qadr poate fi percepută cu ajutorul văzului, de către aceia pe care Allah subhanahu wa ta‟ala îi ajută să o vadă. Companionii Profetului, radhi Allahu anhum, o recunoşteau după semnele sale. Aceasta nu înseamnă că cei care nu o văd nu vor primi răsplată pentru rugăciunile pe care le-au făcut în timpul ei.

Musulmanii trebuie să stăruiască în a o vedea în ultimele 10 zile din luna Ramadan, aşa cum ne-a îndrumat Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam.

Există o relatare autentică în care se spune că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a explicat că semnul nopţii, care arată că Laylat Al-Qadr a trecut, este acela că soarele va răsări fără raze vizibile. Într-o altă relatare, în care apar unele neconcordanţe în text, iar unele expresii sunt nu tocmai clar alcătuite, însă lanţul de naratori este bun, se spune că semnele nopţii Al-Qadr sunt: - noaptea este calmă şi luminoasă; - nu este nici cald şi nici frig; - nu sunt stele căzătoare;

- soarele răsare lin, fără raze evidente, aşa precum este luna în nopţile cu lună plină.

Abu Dawud a menţionat o parte din ea în Sunan, la capitolul „Lămuriri cu privire la noaptea Al-Qadr”. În acest capitol, Abu Dawud a înregistrat şi hadith-ul de la Abdullah ibn Omar, care a declarat că l-a auzit pe Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, spunând: „Ea (noaptea Al-Qadr) se petrece în fiecare Ramadan”, însă după unii această expresie aparţine unuia dintre companioni, radhi Allahu anhu, adică lui Ibn Omar, deoarece Abu Sa‟id Al-Khudri a relatat că: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, şi eu împlineam Itikaf, în timpul ultimelor 10 nopţi de Ramadan, când Jibril, aleihi sallam, a venit la el şi i-a spus: «Ceea ce aştepţi va urma să vină.» Aşadar, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a împlinit Itikaf în ultimele zile ale lunii şi eu i-am fost alături. Şi iarăşi a venit Jibril, aleihi sallam, şi a spus: «Ceea ce aştepţi este în faţa ta.»

Atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a ridicat şi a ţinut o predică, spunând: «Oricare dintre

voi care faceţi Itikaf împreună cu mine şi care aţi plecat după o vreme, întoarceţi-vă, căci, cu adevărat, eu am văzut noaptea AlQadr, dar am fost constrâns să uit care din ele este, însă cu adevărat, este una dintre ultimele 10 nopţi.

Ea este într-una dintre zilele fără soţ şi am avut o viziune în care se făcea că eu mă prosternam în noroi şi în apă.» Acoperişul moscheii era din frunze uscate de palmier şi nu am putut vedea cerul deloc, însă s-au adunat nişte nori ce au fost aduşi de vânt şi a început să plouă şi atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a condus în rugăciune şi ne-am rugat aşa, până când pe fruntea Trimisului lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, au apărut urme de noroi şi apă, aşa cum i s-a arătat lui.” Într-o altă variantă, această relatare este completată cu faptul că acest lucru s-a petrecut în noaptea celei de a 21-a zile, după Bukhari şi Muslim, iar As-Shafii a spus: „Acesta este cel mai autentic hadith care ne-a fost transmis.”

S-a mai consemnat că aceasta a fost în noaptea de 23, după cum a relatat Abdullah ibn Unays şi înregistrat în Sahih Muslim, ori în noaptea de 25, după Bukhari, care, citându-l pe Ibn Abbas, a consemnat că: „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Căutaţi noaptea Al-Qadr în ultimele 10 ale lunii Ramadan; în cele 9 care au mai rămas, apoi în

cele 7, apoi în cele 5 care au rămas.”

Mulţi au explicat acest hadith ca fiind o referire la nopţile cu număr impar, iar aceasta este cea mai clară şi cea mai frecventă interpretare, explică Ibn Kathir, în Tăfsir-ul Surei Al-Qadr.

Se poate ca noaptea Al-Qadr să fie în cea de-a 27-a noapte a lunii Ramadan, deoarece Muslim a consemnat în Sahih-ul lui, de la Ubai ibn Ka‟b, radhi Allahu anhu, că aceasta s-a petrecut în noaptea de 27 a lunii Ramadan. „Zirr l-a întrebat pe Ubai ibn Ka‟b: «O, Abu Al-Mundhir, cu adevărat, fratele tău, Ibn Masuud, spune că acela care rămâne şi împlineşte rugăciunile de noapte tot anul, acela va prinde şi noaptea Al-Qadr.» Ubai i-a răspuns: «Fie ca Allah să aibă milă de el.

Cu adevărat, el ştie că aceasta se petrece în luna Ramadan şi este în a 27-a noapte.» Atunci, Zirr a întrebat: «Şi cum o poţi recunoaşte?», iar Ubai a răspuns: «După un semn sau după o lămurire pe care el (Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam) ne-a spus-o. Şi aceasta este că răsăritul nu este cu raze.»” (relatat de Muslim) De asemenea, se mai spune că Laylat Al-Qadr poate fi şi în noaptea de 29, deoarece Imam Ahmad ibn Hanbal a consemnat de la Ubadah ibn As-Samit că el l-a întrebat pe Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa

sallam, despre Noaptea Puterii, iar el i-a replicat: „Ea este în luna Ramadan, în ultimele 10 nopţi, în cele cu număr impar, adică în 21, 23, 25, 27 sau 29, sau chiar în ultima noapte.”

Imam Ahmad a preluat de la Abu Huraira, radhi Allahu anhu, un hadith în care se relatează că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Cu adevărat, ea este în cea de-a 27-a noapte, ori în cea de-a

29-a. Şi cu adevărat, Îngerii veniţi atunci pe pământ sunt mai mulţi decât toate pietricelele care se găsesc pe el!”

Cel mai corect punct de vedere este acela în care se afirmă că Laylat Al-Qadr se mută pe parcursul acestor ultime 10 nopţi ale lunii Ramadan, într-una din zilele impare.

Allahu Alam

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ ِ ‫يام‬ ِ ‫َق‬ ِ ‫يام ِوَو‬ ِ ‫مىَص‬ ِ ِ ِ َ‫اَلمّي َّمَا‬ َ‫نَىفَوَاتِ ِو‬ ‫و‬ ‫َع‬ ‫يَفيو‬ ‫ن‬ ‫ع‬ ّ َ ‫َجِّنبنيَفيوَم‬ َ ‫َو‬،َ َ ُ َ َ ِ ِ ‫بِتَو‬،َ‫ام ِو‬ ِ ‫َذ ْكر َكَبِ َدو‬ ِ ‫قنيَفيو‬ ِ ِ ‫اثام‬ ِ ‫و‬ ِّ .َ‫مين‬ ‫ض‬ ‫َالم‬ ‫ي‬ ‫َياَىاد‬ ‫ك‬ ‫فيق‬ ‫ز‬ ‫َار‬ ‫َو‬،َ ‫و‬ َ ُ َ ْ َ َ ُ َ ْ َ Allahumme e‟innii fiihi ‟alaa siyaamihi we qiyaamihi we gennibnii fiihi min hefewaatihi weasaamihi wer-zuqnii fiihi zikrake bidewaamihi biteufiiqike yaa haadiyel-muddiliin.

O, Allah, ajută-mă să țin postul și să îmi fac rugăciunile și ține-mă departe de greșelile și păcatele zilei. Ajută-mă să îmi reamintesc de Tine continuu, pe parcursul zilei, prin ajutorul Tău, o, Tu, Cel care îi îndrepți pe rătăciți!

Tăfsir Surat Al-Qari’a Capitolul 101- revelată în Mecca De Ibn Kathir ~ tradus de Umm Omar ~

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător 1. „Ziua aceea care loveşte”!

2. Ce este „Ziua aceea care loveşte”?

3. Şi de unde să ştii tu ce este „Ziua aceea care loveşte”?

4. În Ziua aceea, oamenii vor fi ca fluturii risipiţi, 5. Iar munţii vor fi ca lâna scărmănată!

6. Cât despre cel ale cărui balanţe vor fi grele, 7. El va avea parte de o viaţă plăcută, 8. Iar cât despre cel ale cărui balanţe vor fi uşoare, 9. Mama lui va fi Hawiyah.

10. Şi de unde să ştii tu ce este el?

11. Focul Hamiyah!

1. El-qaari‟ah 2. Mel-qaari‟ah 3. We maa edrake melqaari‟ah 4. Yeume yekuunun-naasu kel-feraşil-mebsus 5. We tekuunul-gibalu kel„ihnil-menfuuş 6. Fe emma men sequlet mewaaziinuh 7. Fe huwe fii „iyşetir-radiyeh 8. We emma men khafet mewaaziinuh 9. Fe ummuhu haawiyeh 10. We maa edrake ma hiyeh 11. Naarun hamiyeh Al-Qari‟a este unul din numele Zilei Judecăţii, la fel ca Al-Haqqah, At-Tammah, As-Sakhkhah, Al-Ghashiyah şi alte nume.

Apoi, Allah subhanahu wa ta‟ala intensifică preocuparea şi spaima pentru Ziua Judecăţii prin cuvintele Sale: „3. Şi de unde să ştii tu ce este «Ziua aceea care loveşte»?”

Apoi El, subhanahu wa ta‟ala, explică aceasta prin cele spuse: „4. În Ziua aceea, oamenii vor fi ca fluturii risipiţi,”

semnificând: în împrăştierea lor, în împărţirea lor, în venirea lor şi plecarea lor, toate din cauza dezorientării la ceea ce se întâmplă; ei vor fi ca nişte molii împrăştiate.

Aceasta este precum Allah subhanahu wa ta‟ala ne grăieşte: „Atunci când vor ieşi ei din gropi, cu ochii plecaţi, de parcă ar fi nişte lăcuste risipite.”

(Surat Al-Qamar, 54:7) Allah subhanahu wa ta‟ala spune: „5. Iar munţii vor fi ca lâna scărmănată!” semnificând: ei vor deveni ca lâna scărmănată care a început să se uzeze (să se estompeze) şi să fie sfâşiată. Mujahid, Ikrimah, Sa‟id ibn Jubayr, Al-Hasan, Qatada, Ata‟ Al-Khurasani, Ad-Dahhak şi As-Suddi, cu toţii au spus: „cum ar fi de lână (‟Ihn).”

Apoi Allah subhanahu wa ta‟ala informează cu privire la rezultatele obţinute de cei care fac fapte, pe baza cărora vor primi onoarea sau ruşinea.

El, subhanahu wa ta‟ala, grăieşte: „6. Cât despre cel ale cărui balanţe vor fi grele” semnificând: faptele bune reprezintă mai mult decât faptele rele. „7. El va avea parte de o viaţă plăcută,” semnificând: în Rai. „8. Iar cât despre cel ale cărui balanţe vor fi uşoare,”

semnificând: faptele rele reprezintă mai mult decât faptele bune.

Apoi Allah subhanahu wa ta‟ala grăieşte: „9. Mama lui va fi Hawiyah.”

S-a spus că acest lucru înseamnă că el va fi în cădere şi rostogolire, capul va fi în Focul Iadului, iar expresia „mama lui” a fost folosită pentru a face referire la creierul lui (ca şi cum ar fi miezul capului).

O declaraţie similară ca aceasta a fost relatată de Ibn Abbas, Ikrimah, Abu Salih şi Qatada.

Qatada a spus: „Omul va cădea în Focul Iadului prin propria judecată.” Abu Salih a făcut o declaraţie similară când a spus: „Ei vor cădea în Foc prin propria lor greşeală.”

De asemenea, s-a spus că aceasta înseamnă că „mama lui” va fi cea spre care se va întoarce şi care va pune capăt tuturor lucrurilor în Viaţa de Apoi va fi Hawiyah, acesta fiind unul dintre numele Focului iadului. Ibn Jarir a spus: „Al-Hawiyah este numit numai mama lui, deoarece el nu va avea nicio locuinţă, cu excepţia ei.” Ibn Zayd a spus: „AlHawiyah este foc şi va fi mama lui şi locuinţa lui la care se reîntoarce şi unde va fi stabilit.”

Apoi va recita versetul: „Sălaşul lor va fi Focul” (Surat ‟Al-‟Imran, 3:151) Ibn Abu Hatim a spus că a fost relatat de la Qatada că: „Este Foc şi este locuinţa lor.”

Astfel, Allah subhanahu wa ta‟ala spune în explicarea sensului Al-Hawiyah: „10. Şi de unde să ştii tu ce este el?”

Allah subhanahu wa ta‟ala confirmă: „11. Focul Hamiyah!” semnificând: extrem de fierbinte. Este o căldură care este însoţită de o flacără puternică şi de foc.

A fost relatat de la Abu Huraira că Profetul, salla Allahu alehi wa sallam, a spus: „Focul fiilor lui Adam, pe care voi toţi îl veţi aprinde, este o parte din cele 70 de părţi ale Focului Iadului.” Ei (companionii) au spus: „O, Mesager al lui Allah! Nu este suficient.” El, salla Allahu aleihi wa sallam, a răspuns: „Este mai mult de atât de şaizeci şi nouă de ori.”

Acesta a fost relatat de către Bukhari şi Muslim. În unele dintre menţiuni s-a afirmat: „Este mai mult de atât de şaizeci şi nouă de ori, fiecare dintre aceste părţi semănând cu căldura focurilor iadului.”

A fost relatat într-un hadith preluat de Imam Ahmad de la Abu Huraira, că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Într-adevăr, persoana care va primi pedeapsa cea mai uşoară dintre chinurile oamenilor din Iad, va fi omul care va avea două sandale, căruia îi va face creierul să fiarbă.”

A fost confirmat în două Sahih că Mesagerul lui Allah, salla Allahu alehi wa sallam, a spus: „Iadul se plânge Domnului său şi spune: «O, Allah! Unele părţi din mine devorează alte părţi din mine!» Aşa că Allah i-a permis să ia două respiraţii: o respiraţie în timpul iernii şi o respiraţie în timpul verii. Astfel, vremea rece pe care o vedem iarna este de la răceala lui şi căldurile mari pe care le întâmpinăm vara sunt de la căldura lui.” (relatat de Bukhari şi Muslim) În cele două Sahih, este relatat că el, salla Allahu alehi wa sallam, a spus: „Atunci când căldura devine intensă, faceţi rugăciunea până se răceşte; într-adevăr căldura intensă este o respiraţie a Iadului.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Acesta este sfârşitul Tăfsirului surei Al-Qari’a şi toate laudele şi mulţumirile I se cuvin lui Allah subhanahu wa ta’ala.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫منيَفيو‬ ِ ِ ‫َمنَالمتَو‬ ِ ‫منيَفيو‬ ِ َ‫َم َن‬ ‫َاج َع‬ ‫ك‬ ‫ي‬ ‫م‬ ‫َع‬ ‫مين‬ ‫ك‬ ‫َاج َع‬ َ َ ْ ‫َو‬،َ ْ ْ ‫اَلمّيُ َّم‬ َ َ َُ َ َ ِ ِ‫الفائ‬ َ​َ‫َياَغاية‬ ‫ليكَبِ​ِا ْحسانِ َك‬ ‫ن‬ ‫منيَفيوَم‬ ‫َاجع‬ ‫َو‬،َ ‫ك‬ ‫ي‬ ‫د‬ ‫ل‬ َ ‫ين‬ ‫ز‬ َ َ ‫بين َِا‬ َ َ ْ َ َ ‫َالمقَ​َّر‬ َ َ َ َ ُ .َ‫البين‬ ّ ‫ال‬ َ ‫ط‬ Allahumme-j‟alnii fiihi minel-mutewekiliine „aleike we-j‟alnii fiihi minelfaaiziine ledeike we-j‟alnii fiihi minel-muqarrabiine ileyke biihsaanike yaa ghaayetet-taalibiin.

O, Allah, fă-mă să fiu printre cei care se bazează pe Tine, printre cei pe care Tu îi consideri reușiți și fă-mi loc printre cei care sunt aproape de Tine, prin îndurarea Ta, o, Tu, Cel care oferă satisfacție!

~ Femei demne de urmat ~ Soţiile Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam ~ de Roxana Cuibuş ~

Aisha, radhi Allahu anha, mama credincioşilor Naşterea ei Ea este Aisha bint Abdullah ibn Uthman ibn Amir ibn Amr ibn Ka‟b, radhi Allahu anha. Tatăl ei mai era cunoscut şi sub numele de Abu Bakr As Saddiq, radhi Allahu anhu, iar bunicul ei era cunoscut sub numele de Abu Quhafah; aşadar, ea este Aisha bint Abu Bakr ibn Abu Quhafah, radhi Allahu anha.

S-a născut în Mecca, cu doar câţiva ani înainte de Hijra (înainte de migrarea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, în Medina), mai exact, la 5 ani după începerea misiunii Profetice, adică după venirea revelaţiei. Aşadar, ea s-a născut în Islam şi nu a trăit nici măcar o singură zi în Jahiliyyah (perioada ignoranţei).

Mama ei a fost Umm Ruman bint Amir ibn Uwaimir şi tot ea era şi mama lui Abdurrahman ibn Abu Bakr. Era o femeie foarte credincioasă, ce a murit în timpul vieţii Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, în anul 6 după

Hijra. Când a fost îngropată, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a coborât în mormântul ei şi a cerut iertare de la Allah subhanahu wa ta‟ala pentru ea, spunând: „O, Allah! Nu este ascuns faţă de Tine câte greutăţi a întâmpinat Umm Ruman de dragul Tău şi pentru Trimisul Tău.”

Tatăl ei, Abu Bakr, radhi Allahu anhu, a fost cel mai apropiat prieten al Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi primul Calif al Islamului.

Căsătoria ei Într-una dintre povestirile ei, se relatează că: „Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost vizitat de Îngerul Jibril, aleihi sallam, iar acesta i-a arătat o imagine cu Aisha, radhi Allahu anha, pe o bucată de mătase verde şi i-a spus: «Ea este soţia ta, în această lume şi în lumea cealaltă.»” (relatat de Tirmidhi) Aisha, radhi Allahu anha, a fost cunoscută pentru frumuseţea

izbitoare şi memoria ei formidabilă. A devenit soţia Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, în Mecca, la vârsta de 9 ani, însă căsătoria a avut loc mai târziu, pe când ea avea 12 ani (unii învăţaţi spun că 15 ani).

Aisha, radhi Allahu anha, povesteşte că, înainte de nuntă, sa strecurat afară, să joace un joc, cu o prietenă. Au îmbrăcat-o cu o haină roşie, în dungi, din Bahrain.

Apoi mama ei a însoţit-o la o casă nou construită, unde o femeie din Ansar aştepta în faţa uşii. Oamenii au salutat-o, urându-i fericire. În prezenţa Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care zâmbea, a fost adus un vas cu lapte, din care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a băut, oferindui apoi şi Aishei, radhi Allahu anha.

Cu timiditate, ea a refuzat, dar la insistenţa Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a băut, apoi i-a oferit vasul surorii sale, Asma, care stătea lângă ea.

Oaspeţii care au fost prezenţi au băut şi ei din vasul cu lapte şi miere.

Relaţia cu Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam Când a venit să locuiască în casa Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, o prietenie puternică şi lungă s-a legat între ea şi Sawda, radhi Allahu anha, iar Sawda, radhi Allahu anha, a avut grijă de Aisha, radhi Allahu anha, şi de

restul gospodăriei. Mai târziu, când Aisha, radhi Allahu anha, a crescut, a gestionat ea gospodăria, iar Sawda, radhi Allahu anha, care îmbătrânise, s-a retras.

Aisha, radhi Allahu anha, a spus: „Nu am văzut nicio femeie cu care aş dori să seamăn mai mult, decât Sawda bint Zam‟a, deşi a avut un temperament iute.” (relatat de Muslim) În timpul căsătoriei, Aisha, radhi Allahu anha, şi Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, au dezvoltat o relaţie strânsă, ea fiind direct sub îngrijirea şi atenţia lui, dobândind de la el cunoştinţe şi înţelegere. Unele surse o descriu pe Aisha, radhi Allahu anha, ca fiind soţia lui favorită. Chiar dacă Aisha, radhi Allahu anha, era încă tânără, între copilărie şi adolescenţă, aflată la începutul dezvoltării, căsătoria era normală în timpul acela.

Astfel, ea a avut ocazia să înveţe încă de la o vârstă fragedă în şcoala Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, transmiţându-ne nouă multe dintre spusele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, şi povestindu-ne lucruri care se petreceau în casa lor, pentru ca oamenii să înveţe mai ales aspecte legate de viaţa de familie.

Aisha, radhi Allahu anha, a avut un loc special în inima Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, iar el nu-şi ascundea iubirea pentru nimeni. Din dragoste

pentru ea, obişnuia să bea din acelaşi loc din care a băut ea şi să mănânce din acelaşi loc din care ea mânca.

Când Amr ibn Al-As, radhi Allahu anhu, l-a întrebat: „O, Mesager al lui Allah, pe cine iubeşti cel mai mult?”, el, salla Allahu aleihi wa sallam, a răspuns „Aisha”. (relatat de Bukhari şi Muslim) Iubirea pe care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, o avea pentru Aisha, radhi Allahu anha, era evidentă din tandreţea pe care o afişa faţă de ea. Aisha, radhi Allahu anha, a spus: „L-am văzut pe Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, stând în dreptul uşii camerei mele, în timp ce abisinienii prezentau spectacolul cu suliţe, în moschee şi el, salla Allahu aleihi wa sallam, mă acoperea ca un scut cu Rida‟ lui (o îmbrăcăminte ce se purta pe partea superioară a corpului), ca eu să le pot urmări prezentarea; apoi s-a ridicat în picioare, pentru a vedea mai bine, până când eu am fost cea care am cerut să nu mă mai uit.” (relatat de Bukhari) Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să se joace cu ea, să facă glume şi câteodată, în călătoriile lui, făceau întreceri. Stilul ei de viaţă nu s-a schimbat foarte mult. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, îi permitea să îşi aducă prietenele şi să se joace împreună cu ele, cât timp el nu era acasă.

Sunt câteva naraţiuni în care se

vorbeşte despre aceste situaţii când însuşi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, întreba ce fel de jocuri se juca cu prietenele ei. La un moment dat, ea se juca cu păpuşile ei şi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a venit acasă şi a întrebat-o: „Aisha, ce fel de joc e acesta?”

Aisha, radhi Allahu anha, a răspuns: „Sunt caii lui Solomon, aleihi sallam.” La care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a început să zâmbească.

Tot din dragoste pentru Aisha, radhi Allahu anha, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, le-a cerut celorlalte soţii să îi permită să petreacă ultimele lui zile, când era foarte bolnav, alături de ea. El, salla Allahu aleihi wa sallam, a vrut să fie înmormântat în camera Aishei, radhi Allahu anha. Abu Bakr, radhi Allahu anhu, tatăl ei, a fost înmormântat lângă Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, iar Omar ibn Al-Khatab, radhi Allahu anhu, a cerut permisiunea Aishei, radhi Allahu anha, să fie înmormântat, în locul ei, alături de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, şi de Abu Bakr, radhi Allahu anhu.

Aisha, radhi Allahu anha, a fost foarte geloasă pe celelalte soţii ale Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, gelozia fiind o dovadă clară a iubirii ei. Şi-a exprimat dragostea când a spus: „Cum, o persoană ca mine, nar fi geloasă pe o persoană ca

tine?” (pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam) (relatat de Muslim) „Într-o zi, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, era cu Aisha, radhi Allahu anha, şi una dintre soţiile lui i-a trimis mâncare într-o cutie. Aisha, radhi Allahu anha, a rupt, din gelozie, cutia.” (relatat de Bukhari) Era geloasă pe prima soţie a Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, Khadija, radhi Allahu anha, deoarece Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să vorbească despre ea foarte frumos. „Nu m-am simţit aşa de geloasă pe niciuna dintre soţiile Profetului, precum faţă de Khadija, chiar dacă ea a murit şi nu am văzut-o niciodată. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să o pomenească foarte des şi, atunci când sacrifica o oaie, o împărţea şi trimitea părţi din ea prietenelor Khadijei. Când i-am spus: «Când este vorba de Khadija, te porţi ca şi cum n-ar mai fi nicio femeie pe pământ în afară de ea…», el a răspuns (rugându-se pentru ea): «Khadija era aşa şi aşa şi am copii cu ea.»” (relatat de Bukhari) „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, aproape că niciodată nu părăsea casa fără să vorbească despre Khadija şi fără să amintească virtuţile ei. Într-o zi a menţionat-o şi eu, copleşită de gelozie, am spus: «Era ea altceva mai mult decât o

femeie bătrână? Allah ţi-a dat în locul ei una mai bună ca ea.» La auzul acestor vorbe, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a devenit extrem de supărat şi a răspuns: «Nu, jur pe Allah, Allah nu mi-a dat mai bun ca ea! Ea a crezut în mine când oamenii nu au crezut, ea m-a crezut pe mine atunci când alţi oameni m-au acuzat că mint, ea şi-a împărţit averea cu mine atunci când oamenii mi-au interzis, şi Allah m-a binecuvântat cu copii de la ea, când celelalte femei nu mi-au oferit copii.»” (relatat de Bukhari şi Muslim) Într-o noapte, când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a plecat înspre cimitirul Al-Baqee, Aisha, radhi Allahu anha, l-a urmărit, gândindu-se că a plecat la una dintre soţiile lui. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a acuzat-o şi i-a spus: „Credeai că Allah şi Mesagerul Său ar fi nedrepţi cu tine?” (relatat de Muslim) Pe parcursul celor 9 ani în care a fost căsătorită cu Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, Aisha, radhi Allahu anha, a fost martora multor evenimente care au conturat destinul primei comunităţi musulmane din Medina. În timpul căsătoriei lor, direcţia de rugăciune (Qiblah) a fost schimbată de la Ierusalim la Mecca, prin aceasta musulmanii distingându-se mai bine de evrei şi de creştini.

Tot în timpul căsătoriei ei cu Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, consumul alcoolului a fost interzis în cele din urmă şi s-a clarificat ce este permis (Halal) şi ce este interzis (Haram); de asemenea, a devenit necesar ca femeile să poarte hijab în public şi în timpul rugăciunii, plata Zakatului a devenit, de asemenea, obligatorie şi toate ritualurile de Hajj au fost descrise şi clarificate.

Excelenţa sa Aisha bint Abu Bakr, radhi Allahu anha, a fost o femeie învăţată, o femeie cu o inteligenţă sclipitoare, o memorie minunată, având mare dragoste de învăţătură şi fiind apreciată pentru simţul ascuţit de judecată.

Viaţa ei este o dovadă vie că o femeie poate exercita influenţă asupra bărbaţilor şi femeilor, oferindu-le inspiraţie şi conducere şi, în acelaşi timp, tot aceeaşi femeie poate fi complet feminină şi o sursă de plăcere, bucurie şi confort pentru soţul ei.

Aisha, radhi Allahu anha, nu a absolvit nicio universitate şi totuşi enunţurile ei sunt studiate în facultăţile de literatură, iar afirmaţiile juridice în facultăţi care studiază dreptul, viaţa, lucrările ei fiind cercetate de către profesori de istorie islamică.

Aisha, radhi Allahu anha, a fost cel mai învăţat musulman şi cea mai bună în privinţa problemelor publice; ea a relatat 2210

hadithuri ale Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam.

Aisha, radhi Allahu anha, a fost o sursă de cunoştinţă şi înţelepciune pentru omenire, fiind denumită „Aisha, mama credincioşilor”.

Musa ibn Talhah, radhi Allahu anhu, a spus: „Nu am văzut pe nimeni mai elocvent decât Aisha.”

Aisha, radhi Allahu anha, a devenit atât de înţeleaptă, având darul de a expune frumos şi convingător, încât unii dintre contemporanii săi obişnuiau să spună: „Dacă cunoştinţele Aishei, radhi Allahu anha, ar fi puse pe o parte a unui cântar şi cunoştinţele tuturor femeilor pe cealaltă parte a cântarului, partea Aishei, radhi Allahu anha, ar fi mai grea decât a femeilor.”

Az-Zuhri a spus: „Dacă ar fi să comparăm cunoştinţele Aishei cu întregul cunoştinţelor celorlalte soţii ale Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, împreună cu toate celelalte femei, cunoştinţele Aishei tot ar fi mult mai mari.”

Abu Musa, radhi Allahu anhu, a spus: „Oricând o ştire, o relatare părea dubioasă, îndoielnică pentru noi şi o întrebam pe Aisha despre ea, întotdeauna învăţam ceva de la ea.” „Superioritatea Aishei asupra celorlalte femei este ca superioritatea Thareed-ului (care este un fel de mâncare) asupra celorlalte mâncăruri.” (relatat de Bukhari şi Muslim)

Urwah ibn Az-Zubair a spus despre Aisha, radhi Allahu anha: „Nu am văzut pe nimeni cu mai multe cunoştinţe despre Coran sau despre îndatoririle musulmanului, despre ce este permis şi despre ce este interzis, sau despre poezie şi despre spusele arabilor, sau despre genealogie decât Aisha.”

Aisha, radhi Allahu anha, a ascultat mulţi creştini şi evrei care veneau să se certe cu Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, în speranţa că vor găsi o scuză plauzibilă care să justifice respingerea lor şi, prin aceste schimburi de idei, Aisha, radhi Allahu anha, a reuşit să distingă ceea ce era adevărat din ceea ce era fals.

De asemenea, ea obişnuia să petreacă timpul cu celelalte femei şi să le transmită informaţii de la Profet, salla Allahu aleihi wa sallam.

Aisha, radhi Allahu anha, obişnuia să ţină post, să se roage noaptea şi să facă fapte bune; rareori avea bani, deoarece făcea

acte de caritate. Alt lucru care indică virtutea ei este hadithul unde Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, spune: „O, Aisha, acesta este Jibril, salutându-te.” Apoi ea a răspuns: „Pacea şi mila lui Allah fie asupra lui.”

(Convenit) Moartea ei A murit în anul 57 după Hijra, când ea avea mai mult de 63 de ani. Abu Huraira, radhi Allahu anhu, s-a rugat pentru ea şi a fost înmormântată în Al-Baqee, cimitirul de femei din Medina. Nu a fost înmormântată în camera ei lângă Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, deoarece a renunţat la locul ei în favoarea lui Omar ibn AlKhatab, radhi Allahu anhu.

Aisha, radhi Allahu anha, rămâne femeia prin care noi, musulmanii şi nu numai, am obţinut regulile Islamului în viaţa privată.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ ‫ترَوَاْلع‬ ِ ِ ِ‫نيَفيوَبِم‬ ِ َ‫باسَ اْلقُ​ُنوِع‬ ‫استُر‬ ‫َو‬، َ َ ‫فاف‬ ‫َبالس‬ ‫يَفيو‬ ‫َزيِِّّن‬ ِّ َ ‫اَلمّيُ َّم‬ ْ َ َ َ ِ ِ ْ ‫َو‬،َ‫فاف‬ ِ ‫وال َك‬ ‫َعمَى‬ َ ‫َاحممنيَفيو‬ َ َ ِ ُ َ‫َمنَ ُك ِّلَماَا‬ ِ ِ ِ ِ ‫اْلع ْد‬ ِّ ‫َو‬،َ َ‫ص َمتِ َك‬ ‫نصاف‬ ‫َاْل‬ ‫َو‬ ‫ل‬ ْ ْ ‫َآمنيَفيو‬ ْ ‫خافَبِع‬ َ َ َ َ​َ ‫خائفين‬ ‫ياعصمةَ​َاْل‬ َ Allahumme zeyyinnii fiihi bis-sitri wel-‟afaafi westurnii fiihi bilibaasilqunuu‟i wel-kefaafi wehmilnii fiihi ‟alaal-„adli wel-insaafi we aaaaminnii fiihi min kulli maa ekhaafu bi‟ismetike yaa ‟ismetel-khaifiin.

O, Allah, înfrumusețează-mă cu acoperire și simplitate, acoperă-mă cu hainele mulțumirii și onoarei, ajută-mă să fiu dreaptă și sinceră și ocrotește-mă de tot ceea ce mă tem, prin protecția Ta, o, Tu, Cel care îi protejezi pe cei care se tem!

Povestea Profetului Idris, aleihi sallam ~ de Yasmin Dorina ~

După moartea lui Abel, Adam, aleihi sallam, a avut un fiu care se numea Seth, aleihi sallam, care semnifică „dăruit de Allah”, iar Profetul Adam, aleihi sallam, la învăţat ştiinţele văzute şi ştiinţele nevăzute.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Allah subhanahu wa ta‟ala a revelat 104 cărţi, din care 50 dintre ele numai pentru Seth, aleihi sallam. O să vă întrebaţi de ce atât de multe pentru Seth, aleihi sallam; deoarece omenirea era la început şi era nevoie de legi divine pentru a reglementa viaţa oamenilor.”

Puţin după aceasta, Idris, aleihi sallam, a fost trimis ca mesager şi este primul mesager după Adam şi Seth, aleihum sallam. Şase generaţii au fost de la Adam, aleihi sallam, până la Idris, aleihi sallam.

Când Allah subhanahu wa ta‟ala l-a creat pe Adam, aleihi sallam, l-a mângâiat pe spate şi astfel, Profetul Adam, aleihi sallam, a văzut toată omenirea care va veni după el, până la Ziua Judecăţii. Printre altele, a văzut venirea lui Idris, aleihi sallam, căruia îi era scris că va trăi 60 de ani, iar în acel moment, Profetul

Adam, aleihi sallam, i-a oferit de la el 40 de ani. În ziua în care Îngerii, aleihum sallam, au venit să-i ridice sufletul la vârsta de 960 de ani, el, aleihi sallam, care ştia că va trăi 1000 de ani, i-a întrebat de ce aşa devreme, căci mai are încă 40 de ani de trăit. Ei i-au zis: „Ai uitat că ai dat 40 de ani lui Idris?”, iar el a răspuns: „ Am uitat.”

De atunci, fiinţa umană se numeşte Insen, din verbul arab Nasia, care înseamnă „a uita”.

Se spune că Idris, aleihi sallam, a trăit în zona Egiptului de azi. Allah subhanahu wa ta‟ala l-a trimis poporului care ocupa acel teritoriu, în acea perioadă şi a fost ridicat la rang înalt, conform hadith-ului: „În ziua în care Profetul a fost în ascensiune şi a ajuns în al patrulea cer, a găsit un om care era aşezat şi a întrebat: „Cine este, Jibril?” Şi i s-a răspuns: „Idris.”, iar Idris i-a zis: „Bine ai venit, profet virtuos şi frate virtuos!” (relatat de Bukhari şi Muslim) Efectiv, în Sfântul Coran este un verset care ne pomeneşte despre Profetul Idris, aleihi sallam: „Şi pomeneşte-l în Carte pe Idris! El a fost iubitor de adevăr şi

profet! Şi Noi l-am ridicat pe o treaptă înaltă.”

(Surat Maryam, 19:56-57) În timpul Profetului Idris, aleihi sallam, trăia un rege hain, care avea control asupra a tot ce exista pe teritoriul pe care domnea. Într-o zi, acesta a ieşit pentru a se plimba prin regatul său. În drumul lui, a văzut o frumoasă grădină, care i-a plăcut foarte mult. L-a chemat pe proprietarul acesteia şi i-a cerut să i-o dea lui.

Proprietarul, care era un om pios, i-a spus că datorită acestei grădini el trăieşte şi poate asigura necesi-tăţile familiei sale. Regele s-a ofe-rit să o cumpere, însă proprietarul a refuzat. Atunci, regele s-a întors la palat foarte indispus.

Soţia regelui, care era o femeie rea, când l-a întrebat pe acesta ce s-a întâmplat, aflând motivul, i-a spus să apeleze la nişte prieteni foarte buni, care vor depune mărturie la tribunal împotriva acestui om pios.

Omul a fost chemat la judecată, iar aceşti martori mincinoşi l-au acuzat de crimă. Regele i-a ascultat şi a poruncit ca omul să fie omorât, apoi i-a confiscat pământul, oprindu-l pentru el.

Crima acestui rege lacom I-a displăcut lui Allah subhanahu wa ta‟ala şi i-a ordonat Profetului Idris, aleihi sallam, să meargă să îi spună regelui că nu numai că a omorât un om pios, dar i-a furat şi

pământurile, lăsându-i familia fără niciun ban, fără nicio sursă.

Profetul Idris, aleihi sallam, a transmis regelui acest mesaj, iar regele i-a zis: „Ar fi bine să pleci înainte să te omor cu propriile mele mâini!”

Profetul Idris, aleihi sallam, a înţeles că viaţa îi este în pericol şi a plecat, refugiindu-se într-o tavernă pe un munte, unde un Înger, aleihi sallam, îi aducea cele necesare vieţii.

Iar el, aleihi sallam, se ruga la Allah subhanahu wa ta‟ala: „O, Allah! Să nu trimiţi binecuvântările Tale asupra acestui popor!”

Rugăciunea Profetului Idris, aleihi sallam, a fost ascultată, iar Allah subhanahu wa ta‟ala a făcut ca acest rege să îşi piardă tronul printr-o moarte ruşinoasă. Conducerea regatului a fost preluată de un alt rege, la fel de hain ca cel de dinaintea sa.

Trecuseră 20 de ani de când plecase Profetul Idris, aleihi sallam, din această regiune, timp în care nicio singură picătură de ploaie nu a picat, iar poporul era în mare suferinţă.

Astfel, au realizat că aceste nenorociri se datorează faptului că Profetul Idris, aleihi sallam, a plecat de la ei şi au cerut iertare lui Allah subhanahu wa ta‟ala.

Allah Preaînaltul a acceptat rugăciunile pentru iertarea lor şi L-a trimis din nou pe Profetul Idris, aleihi sallam, la ei în această comunitate. De atunci, toată

lumea a promis că Îl va asculta şi adora numai pe Allah subhanahu wa ta‟ala.

Profetul Idris, aleihi sallam, a ghidat acest popor timp de mulţi ani, fiind respectat de toţi oamenii.

Idris, aleihi sallam, a murit, iar Allah subhanahu wa ta‟ala l-a luat în Paradisul Său.

InshaAllah, în numărul următor vă vom spune povestea Profetului Noe, aleihi sallam.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ ‫نيَفيو‬ ِ ِ ‫َالد‬ َّ ‫َم َن‬ ِ َ‫َعمى‬ ‫ذار‬ ‫ق‬ ‫َاِل‬ ‫َو‬ ‫نس‬ ‫طيِّ ْر‬ َ َ‫اَلمّيُ َّم‬ ْ ْ َ ‫َصب ِّْرنيَفيو‬ َ ‫َو‬،َ َ َ ِ‫نيَفيوَل‬ ِ ِ ِ‫كائ‬ ِّ ُّ ِ َ​َ‫َاِلبر ِارَبِ َع ْونِ َكَياقَُّرة‬ ‫قىَو‬ ‫ت‬ ‫م‬ ‫ق‬ ‫ف‬ ‫َو‬ ‫َو‬،َ ‫َقدار‬ ‫َاِل‬ ‫نات‬ ْ ‫َص ْحَب ِة‬ ْ ْ ُ َ َ َ ِ .َ‫ساكين‬ ‫َعْينَاْل َم‬ Allahumme tahhirnii fiihi mined-densi wel-aqzaari, we sabbirnii fiihi ‟alaa kaainaatil-aqdaari, we weffiqnii fiihi littuqaa we suhbetil-ebraari bi‟aunike yaa qurrate ‟aynel-mesaakiin.

O, Allah, curăță-mă de murdăria sufletească și impuritate, fă-mă să fiu cu răbdare în fața evenimentelor care-mi sunt deja destinate, oferă-mi posibilitatea de a fi evlavioasă și de a fi în compania celor buni, cu ajutorul Tău, o, Tu, Cel Răbdător!

Moise şi Al-Khidr – de Ibn Kathir (partea a doua) ~ tradus de Umm Mariya ~

Al-Khidr – semnificaţia numelui, descendenţa, profeţia şi răspunsul la întrebarea: Încă trăieşte?

Adevăratul nume, descendenţa şi statutul lui Al-Khidr sunt subiecte controversate, la toate acestea adăugându-se o întrebare foarte importantă: încă trăieşte?

Al-Hafiz ibn Asakir a spus: „Al-Khidr ar putea fi fiul lui Adam, aleihi sallam.”

Ibn Qutaibah a spus: „Numele lui era Balya sau Aylya ibn Malakan ibn Faligh ibn Abir ibn Shalikh ibn Arfakhshdh ibn Sam ibn Noah, aleihi sallam.”

Ismail ibn Abu Uwais a spus: „El era Al-Mu‟amir ibn Malik ibn Abdullah ibn Nasr ibn Lazd.”

Alţii au spus: „El este Khadrun ibn Amyaiyl ibn Al-Afiz ibn Ai-Iys ibn Ishaq ibn Profetul Ibrahim, aleihi sallam.” Sunt mulţi care sunt de acord cu acest ultim nume şi cu această descendenţă.

Imam Bukhari a spus: „Mohammed ibn Sa‟id AlAsbahani mi-a spus după Ibn AlMubarak, după Mu‟amir, după Hammam, sub autoritatea lui Abu Huraira, radhi Allahu anhum, că

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „A fost numit Al-Khidr deoarece stătea pe un teren alb, sterp şi care a devenit verde (datorită plantelor care au crescut după ce el a stat pe el).”

Qabisah a relatat sub autoritatea lui Ath-Thauri, după Mansur, după Mujahid, care spunea: „A fost numit Al-Khidr deoarece totul în jurul său înverzea atunci când îşi făcea rugăciunea.”

După cum am spus, Moise şi Yusha, aleihum sallam, au refăcut drumul înapoi până la stâncă.

Acolo au văzut un bărbat acoperit cu un veşmânt (sau acoperit cu propriul veşmânt). Moise, aleihi sallam, l-a salutat. Al-Khidr i-a răspuns: „Cum se salută oamenii unii pe alţii în ţara ta?” Moise a spus: „Eu sunt Moise.” El a întrebat: „Moise din Banu Israel?”

Moise i-a răspuns afirmativ şi a adăugat: „Pot să te urmez, ca să mă înveţi şi pe mine din ceea ce ai fost învăţat?” Al-Khidr i-a răspuns: „Adevărat îţi zic! O, Moise, nu vei avea răbdare cu mine! Am înţelepciunea cu care Allah Preaînaltul m-a înzestrat... etc.”

Povestea indică patru aspecte ale profeţiei sale: Primul: Allah Preaînaltul spune: „Şi au găsit ei un rob dintre robii Noştri, căruia Noi i-am dăruit îndurare din partea Noastră, şi l-am învăţat ştiinţă de la Noi.” (Surat Al-Kahf, 18:65) Al doilea: Moise i-a spus lui Al-Khidr: „Moise i-a zis: «Pot eu să te urmez, astfel încât să mă înveţi din ceea ce tu ai învăţat, ca bună călăuzire?» ~ I-a răspuns: «Dar tu nu vei putea să ai răbdare cu mine! ~ Cum ai putea tu să rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?» ~ I-a răspuns: «Dacă Allah voieşte, mă vei afla tu răbdător şi nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!» ~ Şi i-a zis: «Dacă mă urmezi, nu mă întreba despre niciun lucru, câtă vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!»”

(Surat Al-Kahf, 18:66-70) Aşa că, dacă Moise, aleihi sallam, nu ar fi fost Profet, atunci el nu i-ar fi răspuns în acest fel.

Moise, aleihi sallam, a căutat compania sa deoarece dorea să înveţe cât mai mult din cunoştinţele cu care Allah subhanahu wa ta‟ala l-a înzestrat şi de care Moise, aleihi sallam, nu avea cunoştinţă.

Dacă Al-Khidr nu ar fi fost Profet, atunci ar fi fost supus greşelii. Deci, concluzia este că atunci Moise, aleihi sallam, nu ar fi

căutat compania sa, deoarece Moise, aleihi sallam, era Profet şi Mesager.

Dacă Al-Khidr nu ar fi fost Profet, Moise, aleihi sallam, nu sar fi deranjat să-l caute timp de optzeci de ani. Când Moise, aleihi sallam, l-a întâlnit pe Al-Khidr, Moise, aleihi sallam, i-a arătat un respect deosebit şi l-a urmat supus, în speranţa că va câştiga cât mai multă ştiinţă divină.

Al treilea: Al-Khidr a omorât intenţionat băiatul. Nu ar fi făcut acest lucru dacă Allah Preaînaltul nu i-ar fi ordonat astfel. Acest incident, luat separat, este o dovadă clară că AlKhidr era Profet şi era infailibil.

Al-Khidr l-a omorât pe băiat deoarece a văzut că acesta va ajunge un necredincios când va creşte, iar părinţii săi, din prea multă dragoste pentru el, îl vor urma. Aşa că l-a omorât, salvând astfel credinţa părinţilor săi. Acest lucru indică faptul că el era Profet.

Al patrulea: Când Al-Khidr a interpretat şi i-a explicat lui Moise, aleihi sallam, acţiunile sale şi după ce a lămurit tot, a adăugat: „ca milă de la Domnul tău. Şi nu am făcut-o după socotinţa mea!”, adică nu am făcut tot ceea ce am făcut după dorinţa mea, ci a fost un ordin divin. Toate acestea indică profeţia şi infailibilitatea sa. Încă trăieşte Al-Khidr?

Majoritatea învăţaţilor spun:

„Al-Khidr trăieşte, deoarece a fost cel care l-a îngropat pe Adam, aleihi sallam, iar Adam, aleihi sallam, s-a rugat ca cel care îl va îngropa să aibă o viaţă lungă.”

Unii oameni spun: „El încă trăieşte, deoarece a băut din izvorul vieţii.”

Sunt foarte multe poveşti despre Al-Khidr. Dar toate relatările şi hadith-urile sunt slabe, iar cei care le-au relatat nu sunt de încredere.

Abdur Razzaq a spus: „Mu‟amir mi-a spus că Abu Sa‟id AI-Khudri a spus: „Într-o zi, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a spus o poveste lungă despre AdDajjal şi printre lucrurile pe care ni le-a spus a fost şi că Ad-Dajjal va veni şi i se va interzice să treacă prin trecătoarea (dintre 2 munţi) din Medina. Atunci el îşi va face tabăra undeva în apropierea Medinei şi le va apărea celor de aici precum cel mai bun dintre oameni. Şi i se va spune: «Mărturisesc că tu eşti Ad-Dajjal, cel despre care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a povestit.»

Ad-Dajjal va spune (mulţimii): «Fiţi atenţi; dacă eu îl voi omorî pe acest bărbat şi apoi îl voi învia, vă veţi mai îndoi de cine sunt eu?»

Ei vor răspunde: «Nu.» Apoi, AdDajjal îl va omorî pe bărbat şi apoi îl va învia. Bărbatul va spune: «Pe Allah, acum te recunosc mai bine ca niciodată!» Ad-Dajjal va încerca din nou să-l omoare, dar nu

va putea.” Mu‟amir a spus: «Mi sa spus că bărbatul care va sta înaintea lui Dajjal este Al-Khidr, iar în acea zi gâtul lui va fi acoperit cu alamă.»”

Sheikh Abu Al-Faraj ibn AlJawzi a respins toate aceste hadith-uri şi a demonstrat că ele sunt inventate, iar lanţul de naratori este slab. Într-adevăr, Ibn Al-Jawzi era foarte puternic şi verifica totul cu foarte mare atenţie, înainte de a spune dacă e autentic sau nu.

Cât pentru cei care pretind că Al-Khidr este mort, precum Imam Bukhari, Abu Al-Husain ibn AlMunadi şi Sheikh Abu Al-Faraj ibn Al-Jawzi, aceştia folosesc ca probă următorul verset din Coran: Allah Preaînaltul spune: „Şi Noi nu am dat veşnicia nici unui om înainte de tine. Dacă tu mori, ar putea fi ei nemuritori?”

(Surat Al-‟Anbiya‟, 21:34) Deci, dacă Al-Khidr era om, atunci va fi supus acestei reguli: este om, trebuie să moară.

Allah subhanahu wa ta‟ala spune: „Şi când Allah a încheiat un legământ cu profeţii, [le-a zis El]: «Vă dau vouă o Carte şi Înţelepciune (Hikmah). Apoi, dacă va veni la voi un trimis (Mohammed) pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să-l sprijiniţi!» Le-a zis El: «Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu Mine?» «Consimţim!», au răspuns ei. Atunci, a zis Allah:

«Aşadar fiţi martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!»”

(Surat ‟Al-‟Imran, 3:81) Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a spus: „Allah a făcut această întrunire cu toţi Profeţii pentru ca aceştia să creadă în Mohammed şi să-l susţină, dacă apare cumva în timpul vieţii lor. În completare, ei trebuie să vorbească cu susţinătorii lor despre Mohammed, iar aceştia, la rândul lor, să-l susţină.”

Aşa că, fie că Al-Khidr era Profet, fie că era Wali (protector sau gardian), el ar fi trebuit să ia parte la această întrunire şi dacă ar fi trăit până în timpul vieţii Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, atunci ar fi trebuit să-l urmeze, să se prezinte în faţa lui şi să-şi declare credinţa şi încrederea absolută în Profet, salla Allahu aleihi wa sallam.

Imam Ahmad a relatat: „Shuraih ibn An-Nu‟man mi-a spus că a auzit de la Hashim, care a auzit de la Mujalid, care a auzit de la Ash-Shi‟bi, care a auzit de la Jabir ibn Abdullah, care l-a auzit pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, spunând: „În Mâna Celui în care se află sufletul meu! Dacă Moise ar fi trăit, atunci m-ar fi urmat negreşit.”

Acesta este un punct de vedere susţinut şi de versetele Coranice mai sus menţionate şi care spune clar că, dacă în timpul Profetului

Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, vreun alt Profet ar fi trăit, acesta ar fi avut ordinul să se întâlnească negreşit cu Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi să practice Shariah acestuia. În Noaptea Ascensiunii, el, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost ridicat la cel mai mare rang dintre toţi Profeţii, aleihum sallam. Când a coborât la Ierusalim şi a chemat la rugăciune, lui, salla Allahu aleihi wa sallam, i s-a poruncit să conducă rugăciunea (pentru cine nu ştie, este vorba de rugăciunea la care au participat toţi Profeţii, aleihum sallam).

Acest lucru arată că el este cel mai mare Imam şi ultimul Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, cel mai onorat şi respectat. În concluzie, dacă Al-Khidr ar fi fost în viaţă, atunci şi-ar fi unit forţele cu Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi iar fi urmat religia, până în cele mai mici detalii. Nu există nicio dovadă că Al-Khidr s-ar fi întâlnit cu Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, sau ar fi luat parte la vreo bătălie împotriva politeiştilor. „În ziua bătăliei de la Badr, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a triumfat asupra necredincioşilor, chiar dacă aceştia erau în număr de o mie, în timp ce companionii Profetului erau în număr de trei sute nouăsprezece. Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a

întors cu faţa spre Qiblah, şi-a ridicat mâinile şi a început să se roage: «O, Allah! Împlineşte promisiunea pe care mi-ai făcut-o. O, Allah! Adu ceea ce mi-ai promis.

O, Allah! Dacă această mică oaste de musulmani este distrusă, nu va mai fi nimeni pe acest pământ care să Te adore.» El, salla Allahu aleihi wa sallam, a continuat să se roage Domnului său, cu mâinile ridicate, cu faţa spre Qiblah, până ce mantia sa i-a alunecat de pe umeri. Aşa că Abu Bakr, radhi Allahu anhu, a venit la el şi i-a pus mantia înapoi pe umăr. Apoi l-a îmbrăţişat, spunându-i: «O, Profet al lui Allah! Această rugăciune către Domnul Tău va fi de ajuns, iar El Îşi va ţine promisiunea.» Aşadar, Allah subhanahu wa ta‟ala a revelat în Coran: „[Aduceţi-vă aminte] când voi cereaţi ajutor Domnului vostru şi El v-a răspuns numaidecât: «Eu voi să vă vin în ajutor cu o mie de Îngeri, rânduiţi unul după altul!»”

(Surat Al-‟Anfal, 8:9) Şi aşa le-a trimis Allah Îngerii în ajutor.” (relatat de Muslim) Totuşi, această mică oaste de musulmani, formată atunci din conducători din fiecare trib împreună cu Îngerii, aleihum sallam, printre care era şi Jibril (Gabriel), aleihi sallam, i-au învins pe politeişti. Aşa că, dacă Al-Khidr ar fi fost în viaţă, s-ar fi alăturat lor.

Al-Qadi Abu Ya‟la Mohammed ibn Al-Husain Al-Fara Al-Hanbali

a relatat: „Unii oameni i-au întrebat pe companioni, radhi Allahu anhum, dacă Al-Khidr a murit. Răspunsul lor a fost: «Da.»” Unii pretind că Al-Khidr a fost prezent în timpul bătăliei de la Badr, dar nimeni nu l-a văzut, deoarece era invizibil. Cu siguranţă, cei care pretind acest lucru se bazează doar pe fabulaţii. Dacă într-adevăr ar fi fost în viaţă pe vremea Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, atunci în mod sigur s-ar fi întâlnit şi ar fi luptat împreună împotriva politeiştilor din neamul Quraish.

Pentru a înţelege mai bine, trebuie să fim atenţi la următorul hadith: Sa‟d, radhi Allahu anhu, a relatat: „În timpul bătăliei de la Uhud, am văzut doi oameni îmbrăcaţi în alb, care stăteau în dreapta şi în stânga Mesagerului lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, şi pe care nu i-am mai văzut, nici înainte, nici după acest eveniment. Ei erau Jibril şi Mikail, aleihum sallam.” (relatat de Muslim) În completarea acestui hadith, Abdullah ibn Omar, radhi Allahu anhu, a relatat: „Odată, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a condus în rugăciunea de Isha şi după Taslim a spus: «Vă daţi seama de importanţa acestei nopţi? Nimeni din cei care sunt pe acest pământ acum nu vor mai trăi după ce vor

trece o sută de ani, începând cu această seară.»” (relatat de Bukhari) Deci, Abdullah ibn Omar, radhi Allahu anhu, a relatat: „Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a condus în rugăciunea de Isha şi după Taslim s-a ridicat şi a spus: «Vă daţi seama de importanţa acestei nopţi? După trecerea a o sută de ani, începând cu această noapte, nimeni nu va mai supravieţui pe acest pământ (dintre companionii mei).» Ibn Omar a spus: «Oamenii nu au înţeles aceste cuvinte ale Mesagerului lui Allah. Ceea ce el, salla Allahu aleihi wa sallam, a vrut să spună, este că dintre cei care trăiau în acea noapte pe pământ (dintre companioni), după o sută de ani nu va mai trăi nici unul, asta însemnând sfârşitul acestei generaţii.»” (relatat de Muslim) Jabir ibn Abdullah, radhi Allahu anhu, a relatat:

„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, spunând, cu o lună înainte să moară: «Mă întrebaţi despre Ultima Oră, a cărui moment nu îl ştie decât Allah. Totuşi, vă spun că nimeni dintre cei care trăiesc acum pe acest pământ (dintre companionii mei) nu vor fi în viaţă, la sfârşitul a o sută de ani.»”

Acest hadith a mai fost relatat şi de Ibn Juraij, cu acelaşi lanţ de naratori, doar că nu sunt menţionate următoarele cuvinte: „cu o lună înainte de moartea sa.”

(Sahih Muslim) Deci, chiar dacă am presupune că Al-Khidr ar fi fost în viaţă pe vremea Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, conform hadith-urilor mai sus menţionate, acum el ar fi mort.

Allahu Alam ~ Sfârşitul poveştii ~

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ َ‫نيَفيوَلِموافَق‬ ِ ِّ‫اَلمّي َّمَوف‬ ِ ِّ َ،َ‫َم ارفَقَ ِةَاِلشر ِار‬ ‫نيَفيو‬ ‫ب‬ ‫ن‬ ‫ج‬ ‫َو‬،َ ‫ار‬ ‫ر‬ ‫ب‬ ‫َاِل‬ ‫ة‬ ‫ق‬ ْ ْ ْ َ ُ ُ َ َ ُ ِ ِ َّ ‫َالقر ِار‬ .َ‫العالمين‬ َ‫بإلييتِ َكَياَإلو‬ ‫حمتِ َك‬ ‫َبر‬ ‫آونيَفيو‬ ‫َو‬ َ ‫َإلىَدار‬ َ َ َ Allahumme weffiqnii fiihi limuwaafeqatil-ebraari we gennibnii fiihi muraafeqatil-aşraari we aaaaunii fiihi birahmetike ilaa daril-qaraari biilehhiyetike yaa ilahel-‟aalemiin.

O, Allah, binecuvântează-mă cu tot ceea ce este bine și ține-mă departe de asocierile cu tot ceea ce este rău, prin mila Ta, la adăpost permanent, alături de Tine, o, Tu, Stăpânul lumilor!

Bucură-te de viaţă

~ tradus de Umm Mariya ~ Cine este cel mai iubit pentru tine?

Vei deveni un expert în folosirea abilităţilor atunci când îi vei trata pe oameni în aşa fel încât cel care discută cu tine va crede că el este pentru tine cel mai iubit dintre toţi. De exemplu, ar trebui să o tratezi pe mama ta atât de bine încât ea să înceapă să creadă că nu ai mai tratat pe nimeni aşa în afară de ea. Poţi spune acelaşi lucru despre modul în care îţi tratezi tatăl, soţia, copiii şi colegii.

De fapt, poţi spune acelaşi lucru şi despre cineva pe care l-ai întâlnit o singură dată, ca de exemplu un vânzător sau un şofer de taxi. Îi poţi face pe toţi aceşti oameni să spună despre tine că eşti cel mai iubit pentru ei, doar dacă reuşeşti să-i faci să simtă că ei sunt cei mai iubiţi pentru tine!

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, era un expert în ceea ce priveşte acest fapt.

Oricine citeşte despre viaţa Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, va găsi că el discuta cu oricine în cel mai bun mod, folosind cele mai bune maniere. Cu oricine se întâlnea, el devenea foarte primitor şi vesel, în aşa fel

încât acea persoană credea că este cea mai iubită pentru el, iar el, salla Allahu aleihi wa sallam, devenea cel mai iubit pentru acea persoană.

Cei mai subtili dintre arabi erau patru, iar Amr ibn Al-As era considerat unul dintre ei datorită înţelepciunii sale, isteţimii şi inteligenţei de care dădea dovadă.

Când Amr a îmbrăţişat Islamul, era conducătorul poporului său şi ori de câte ori îl întâlnea pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, întotdeauna îl găsea primitor şi vesel. Oricând intra la o adunare unde stătea şi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, acesta era primit cu căldură. Când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, îl chema, acesta folosea cele mai frumoase nume care îi erau cele mai dragi lui. Datorită modului extraordinar în care era tratat, ajunsese să creadă că el este cel mai iubit dintre toţi de către Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam. Într-o zi, a decis să confirme ceea ce simţea, aşa că s-a apropiat de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, şi s-a aşezat lângă el.

I-a spus: „O, Mesager al lui Allah, cine este cel mai iubit pentru tine?”

El, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Aisha.”

Amr a spus: „Nu. Mă refer dintre bărbaţi, o, Mesager al lui Allah. Nu mă refeream la cineva din familia ta.”

El, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Tatăl ei.”

Amr a spus: „Şi apoi?”

El, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Omar ibn AlKhattab.”

Amr a spus: „Şi apoi?”

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a început să-i enumere spunând: „cutare, şi cutare, şi cutare....” în ordinea în care ei au îmbrăţişat Islamul şi în funcţie de sacrificiul pe care l-au făcut.

Amr a spus apoi: „Am rămas tăcut, de frică să nu mă numească pe mine ultimul!”

Fiţi atenţi cum Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a reuşit să câştige inima lui Amr, exercitându-şi remarcabilele sale abilităţi.

De fapt, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, îi enumera în funcţie de meritele fiecăruia. Uneori, lăsa ceea ce făcea pentru a avea grijă de nevoile altora, doar ca să-i facă să simtă că sunt iubiţi şi că au un loc special în inima sa.

Atunci când influenţa Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a extins după cuceririle sale, iar Islamul s-a răspândit foarte mult, el, salla Allahu aleihi wa sallam, a început să trimită lideri diferitelor triburi, pentru a îi chema pe oameni la Islam. Une-

ori, a trebuit să trimită chiar şi soldaţi.

Adi ibn Hatim Al-Ta‟i era un rege şi era fiul unui rege. Atunci când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a trimis o armată tribului Ta‟i, Adi a fugit şi s-a refugiat în Siria. Când armata de musulmani a ajuns în Tai‟, au găsit că era uşor de înfrânt, deoarece nu avea nici rege şi nicio armată organizată. Musulmanii îi tratau întotdeauna blând pe cei cu care erau în război, respectându-le starea emoţională chiar şi pe câmpul de luptă.

Scopul luptei era să-i împiedice pe oamenii lui Adi să pornească o luptă împotriva musulmanilor şi pentru a le arăta puterea musulmanilor.

Musulmanii au capturat câţiva oameni din tribul lui Adi, printre care şi pe sora acestuia.

Apoi, au dus prizonierii în faţa Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, în Medina, informându-l în acelaşi timp şi de fuga lui Adi în Siria. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost surprins, gândindu-se cum de a putut el fugi de adevărata religie. Cum de a putut el să-şi lase oamenii? Sub nicio formă Adi nu putea fi contactat de musulmani.

Nici lui Adi nu îi făcea mare plăcere şederea în Siria şi era pregătit să se întoarcă pe pământurile arabe. Apoi, nu a avut altă alternativă decât să meargă în Medina, să se întâlnească cu Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, şi să

încheie un fel de înţelegere cu acesta. (Se spune că sora lui a mers în Siria ca să-l aducă.)

Adi însuşi povesteşte: „Niciun arab nu l-a urât pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, mai mult decât mine. Eram creştin şi rege peste poporul meu. Când am auzit despre Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, l-am dispreţuit şi mi-am lăsat poporul pentru a merge la Cezar al Romei.

Dar nici acolo nu mi-a plăcut.

Deci, m-am gândit că dacă merg la acest om şi se dovedeşte a fi un mincinos, atunci nu va putea sămi facă niciun rău, iar dacă spune adevărul, atunci voi şti. Aşa că am decis să merg.

Când am ajuns în Medina, oamenii au început să spună: «Acesta este Adi ibn Hatim! Acesta este Adi ibn Hatim!» Mi-am continuat drumul până când l-am întâlnit pe Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, care mi-a spus: «Adi ibn Hatim?» Eu am spus: «Adi ibn Hatim.»”

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a bucurat foarte mult de sosirea sa, urându-i bun venit, cu toate că Adi, înainte de aceasta, a luptat împotriva musulmanilor, a fugit în timpul luptei, a dispreţuit Islamul şi a căutat refugiu printre creştini. În pofida acestor lucruri, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, l-a luat de mână şi l-a poftit în casă.

Adi a mers alături de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, el

considerându-se egalul său, de vreme ce Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, era conducătorul Medinei şi al împrejurimilor, în timp ce el conducea peste munţii Ta‟i şi împrejurimi.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, urma o religie divină – Islamul, aşa cum şi Adi urma o religie divină – cea creştină. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, avea o scriptură revelată – Coranul, tot aşa şi Adi avea o scriptură revelată – Evanghelia. Adi s-a gândit că singura diferenţă posibilă dintre ei este din punct de vedere militar. În timp ce mergeau, s-au întâmplat trei lucruri. O femeie a venit şi a început să strige: „O, Mesager al lui Allah! Am nevoie de ajutorul tău!” Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a lăsat mâna lui Adi şi a mers să asculte ce avea de spus femeia. Adi ibn Hatim - care întâlnise mulţi regi şi lideri până atunci -, în timp ce privea, în mintea sa a început să facă comparaţie între comportamentul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, şi cel al celorlalţi conducători pe care i-a întâlnit. Sa gândit preţ de o secundă că acest comportament e mai degrabă al unui Profet decât al unui lider!

Când nevoile femeii au fost îndeplinite, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a întors la Adi şi, împreună, şi-au continuat drumul, până când un bărbat a venit la Profet, salla Allahu aleihi wa sallam.

Ce a spus el (bărbatul)? Credeţi cumva că a spus: „O, Mesager al lui Allah! Sunt foarte bogat şi caut pe cineva sărac cu care să împart această bogăţie?”? sau: „Am cules recolta şi am fructe în plus. Ce să fac cu ele?” Dacă Adi ar fi auzit aceste cuvinte din gura bărbatului, s-ar fi gândit că musulmanii sunt înstăriţi. Însă, în locul acestor cuvinte, bărbatul a spus: „O, Mesager al lui Allah! Mă plâng la tine de foame şi sărăcie.”

Omul nu găsea nimic cu care să potolească foamea sa şi a copiilor săi, iar musulmanii din jurul său erau la fel de săraci sau abia îşi puteau procura minimul de hrană, deci nu îl puteau ajuta.

Adi l-a auzit pe bărbat când a pus această întrebare Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a răspuns, apoi bărbatul a plecat. În timp ce-şi continuau drumul, încă un bărbat a venit la Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, spunând: „O, Mesager al lui Allah! Mă plâng la tine din cauza hoţilor!”

Adică: „O, Mesager al lui Allah! Avem numeroşi duşmani care ne înconjoară şi din acest motiv nu putem părăsi în siguranţă oraşul.” Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a răspuns în câteva cuvinte şi şi-au continuat drumul.

Adi a început să se gândească la ceea ce văzuse. El însuşi era apreciat de oamenii săi şi totuşi

nu avea nici un inamic care abia aştepta să-l atace.

Atunci de ce atât de mulţi oameni slabi şi săraci acceptau această religie?

Au ajuns acasă la Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, şi au intrat. Înăuntru nu era decât un scaun, aşa că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a poftit pe Adi, în semn de respect, să ia loc, spunându-i: „Poftim acest scaun şi aşează-te pe el!” Adi i-a dat scaunul înapoi, spunându-i: „Mai degrabă tu ar trebui să te aşezi pe el.” Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus: „Mai degrabă tu ar trebui să te aşezi pe el.” Adi făcu întocmai.

Apoi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a început să dărâme toate barierele care stăteau între Adi şi Islam.

A spus: „O, Adi, acceptă Islamul şi vei fi în siguranţă!”

Adi a spus: „Am deja o religie.”

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus: „Ştiu despre religia ta mai mult decât tine.” „Ştii despre religia mea mai mult decât mine?”, a întrebat el. „Da! Nu eşti din Rukusiyya?”, îi spuse Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam.

(Rukusiyya era o ramură a creştinilor, cu elemente de Zoarostianism. Datorită abilităţilor sale de convingere, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu l-a întrebat „Eşti creştin?” Mai degrabă, a ocolit această întrebare directă,

menţionând ceva mai particular decât atât şi anume apartenenţa sa la subsecta creştină din care acesta făcea parte.

Asemeni, în cazul în care unul dintre voi merge să se întâlnească cu cineva care locuieşte într-o ţară din Europa, iar acest om îţi spune: „De ce nu devii creştin?” Iar tu îi spui: „Am deja o religie.” El nu te întreabă „Eşti musulman?” sau „Eşti Sunni?” Mai degrabă îţi spune „Eşti Shafi‟i sau eşti Hanbali?”

Când îţi pune această întrebare, îţi dai seama că acel om ştie foarte multe despre religia ta.

Exact acelaşi lucru l-a făcut şi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, când l-a întrebat pe Adi: “Nu eşti din Rakusiyya?”) „Da, sunt”, a răspuns Adi. „Când mergi la război, nu împarţi tu un sfert din câştig cu oamenii tăi?”, îl întrebă Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam. „Da, aşa fac.”, spuse.

A spus Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam: „Acest lucru nu este permis în religia ta.”

Adi a recunoscut, ruşinat: „Da, aşa e.”

Atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus: „Ştiu ce te opreşte să îmbrăţişezi Islamul.

Crezi că doar cei slabi şi oprimaţi care nu au nicio putere mă urmează. O, Adi! Ai auzit de Al-Hira (un oraş din Iraq)?” „Nu l-am văzut, dar am auzit de el.”, a spus Adi. „Jur pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, că Allah nu Îşi

va împlini voia, până ce o femeie din Al-Hira nu va călători pentru a face Tawaf în jurul Ka‟abei, fără să-i fie frică de cineva.”, a spus Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam.

(Adică Islamul va deveni, într-o zi, atât de puternic, încât o femeie va putea să călătorească din Al-Hira în Mecca fără un bărbat alături, care să o protejeze, deoarece nu va avea nevoie de protecţie. Ea va trece pe lângă sute de triburi şi niciunul nu va îndrăzni să-i facă vreun rău. Şi asta deoarece musulmanii vor deveni atât de puternici încât nimeni nu va îndrăzni să atace un musulman, de teamă ca ceilalţi musulmani să nu-i sară în ajutor ei.)

Atunci când Adi a auzit, a început să-şi imagineze o femeie care pleca din Iraq şi ajungea în Mecca, venind din nordul peninsulei şi trecând pe lângă munţii Ta‟i, unde stătea tribul său.

Adi se minună, zicându-şi: „Ce s-a întâmplat, oare, cu răufăcătorii care ne terorizează şi ne ameninţă oraşul?!”

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Vei găsi comoara lui Kisrabin Hurmuz.” „Comoara lui Ibn Hurmuz?”, a întrebat el. „Da, comoara lui Kisra ibn Hurmuz, şi o vei cheltui toată pe calea lui Allah. Dacă vei avea o viaţă lungă, vei vedea un om care oferă o mână plină cu aur sau

argint şi nu va fi nimeni care să o accepte.”

(Adică va fi atâta bogăţie încât un om bogat va căuta pe cineva căruia să-i dea pomană, dar nu va putea găsi niciun sărac, care să o primească.)

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a mustrat pe Adi, amintindu-i de Viaţa de Apoi. El ia spus: „Fiecare dintre voi Îl va întâlni pe Allah în Ziua de Apoi, fără ca nimeni să traducă dialogul dintre voi. El se va uita în dreapta sa şi nu va vedea nimic decât Iadul. Şi se va uita în stânga sa şi nu va vedea nimic decât Iadul.”

Adi a rămas tăcut şi gânditor.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a întrerupt brusc: „O, Adi! Ce te opreşte să spui: Nu există nimeni demn de a fi adorat în afară de Allah? Ştii pe cineva mai mare decât El?” Adi a spus: „În acest caz, sunt musulman. Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah, şi mărturisesc că Mohammed este robul şi Mesagerul lui Allah!”

Faţa Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a luminat de bucurie.

Adi ibn Hatim a spus mai târziu: „Am văzut o femeie călătorind pe o cămilă, din Al-Hira până la Mecca, a făcut Tawaf în jurul Ka„abei fără să-i fie frică de nimeni în afară de Allah şi am fost unul dintre cei care au deschis comoara lui Kisra ibn Hurmuz. Jur pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, că şi a treia Profeţie se va împlini, de vreme ce Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus asta!” (relatat de Muslim şi Ahmad) Priviţi cu atenţie cum Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a discutat cu Adi, ce primire călduroasă. Gândiţi-vă cum toate aceste abilităţi, aceste calităţi excepţionale, au contribuit la convertirea lui Adi! Dacă ar fi să practicăm aceste abilităţi cu oamenii pe care îi întâlnim, cu siguranţă vom putea să le cucerim inimile.

Un gând...

Cu blândeţe şi calităţi de excepţie, ne putem atinge scopurile.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫ض‬ ِ ِ‫نورَ َقْمبيَب‬ ِ ‫ِّينيَفيوَلِبر‬ ِ ِ‫ياءَأنو ِار‬ ِ ِ َ‫َخ ْذ‬ ‫ه‬ ‫َو‬،َ ‫ه‬ ‫َأسحار‬ ‫كات‬ ‫َنب‬ ِّ ُ ‫َو‬،َ َ ‫اَلمّيُ َّم‬ ْ َ َ​َ َ ِ‫َأعضائ‬ ِ ِ ِ ِّ ِ ِ .َ‫َالعارفين‬ ‫وب‬ ‫م‬ ‫ق‬ َ ‫ر‬ ‫و‬ ‫ن‬ ‫َياَم‬ ‫ك‬ ‫ور‬ ‫ن‬ ‫ب‬ َ ‫ه‬ ‫َآثار‬ ‫باع‬ ‫ت‬ ‫يَإلىَا‬ ِ ِّ ُ ُ َ ْ ‫بِ ُك ِّل‬ َ ُ َ َ ُ Allahummen-nebbihnii fiihi liberakaati eshaarihi we newwuir qalbii bidiyaai enwaarihi we khuz bikulli e‟adaaii ilaat-tibaa‟i aaaasaarihi binuurike yaa munewwira quluubil-‟aarafiin.

O, Allah, reaminteşte-mi de binecuvântările suhur-ului, luminează-mi inima cu razele Tale strălucitoare, permite fiecărei părţi a trupului meu să urmeze efectele sale, prin lumina Ta, o, Tu, Cel care luminează inimile celor care Te știu!

Imam Nawawi - Şcoala Shafaii ~ tradus de Yasminne Riad ~

Numele său complet este Abu Zakaria Yahya ibn Sharaf AlNawawi ( ‫أبى صكشٌا ٌحٍى بي ششف‬ ‫النىوي‬‎), cunoscut sub numele de Al-Nawawi sau Imam Nawawi.

Imam Nawawi s-a născut în luna Muharram a anului 631 d.H, în Nawa, o suburbie a oraşului Hawran, din sudul districtului Damasc - Siria şi, de aceea, după tradiţiile popoarelor semite, el a fost supranumit după oraşul său de baştină.

A mai fost numit şi Hazamiy, după un strămoş al său, Hazam An-Nawawi, iar uneori a mai fost supranumit şi Dimashqi, pentru că şi-a petrecut circa 27 de ani din viaţă la Damasc, dar şi Ash-Shafi, deoarece el a urmat Şcoala Shafaii.

Există puţine surse care să facă mărturie despre familia lui Nawawi şi aceasta pentru că, probabil, nimeni din familia lui Nawawi nu a avut notorietate, nici ca autoritate publică, dar nici ca învăţaţi. Prin urmare, există numai câteva relatări, printre care şi cea a unui student al lui Nawawi, Ibn Al-Attar, iar el nu a menţionat pe niciunul dintre membrii familiei lui Nawawi ca fiind faimos pentru ceva anume sau ca

făcând parte din înalta societate.

Nici oraşul său de baştină nu s-a evidenţiat prin ceva anume în decursul istoriei, el devenind cunoscut tocmai prin ceea ce Nawawi a devenit pentru lumea musulmană.

Despre tatăl lui s-a spus că era un musulman devotat, un fermier ce îşi lucra propriul pământ, care era sursa lui de venit pentru întreţinerea familiei şi pentru plata studiilor fiului său.

Nu există şi alte informaţii în ceea ce priveşte pe ceilalţi membri ai familiei lui Nawawi, decât o relatare a lui Yunini, prin care se spune că el a mai avut fraţi, dintre care unii au fost moştenitori ai fratelui lor, Nawawi, după moartea acestuia.

Abilităţile şi talentele native ale lui Nawawi, care s-au evidenţiat încă din copilărie, l-au determinat pe tatăl lui să îl îndrepte pe calea studiului şi a învăţăturii. De la vârsta de 7 ani, Imam Nawawi a fost dat în grija profesorului satului, spre a-l învăţa Coranul. Atracţia spre studiul Coranului a fost atât de mare, că, practic, Nawawi refuza să participe la orice alte activităţi care nu aveau legătură cu studiul, spre exemplu, să meargă să se joace cu prietenii de vârsta lui. Yunini

spunea despre el: „Recita Coranul şi făcea dhikr în mod frecvent, evita plăcerile lumii acesteia şi era preocupat de Viaţa de Apoi încă din copilărie.”

Sheikh Yasin ibn Yusuf Marakashi, un învăţat local, spunea: „L-am văzut pe Imam Nawawi la Nawa, când el era în vârstă de 10 ani. Ceilalţi băieţi aproape că îl obligau să se joace cu ei, dar Nawawi făcea în aşa fel încât să scape de la joaca cu ei şi să se reîntoarcă la recitarea Coranului.”

Aşa şi-a petrecut el viaţa de zi cu zi, în satul său natal, unde a locuit până la vârsta de 18 ani.

Unii dintre cei care l-au cunoscut au mai menţionat în scrierile lor că Imam Nawawi obişnuia să îşi ajute tatăl la treburile casei şi în afacerile lui, în vreme ce îşi continua studiile cu diverşi învăţaţi musulmani, care trăiau în acea zonă. El a memorat tot Coranul încă din copilărie.

După ce împlineşte 18 ani, Nawawi se mută la Damasc, după ce a împlinit Hajjul şi se stabileşte acolo ca profesor particular şi ca judecător. Domeniul pe care s-a axat mai mult a fost acordarea de consiliere în judecarea litigiilor. În primii săi ani la Damasc, se înscrie la cursurile Şcolii Rawahiyah, afiliată Universităţii Ummvi, în care au predat şi au desfăşurat activităţi intelectuale profesori eminenţi. Nawawi nota: „Am studiat în această instituţie vreme de doi ani şi în această

perioadă, cât am stat la Şcoala Rawahiyah, nu am avut niciodată timp de odihnă şi am trăit numai din puţina hrană pe care o asigura internatul acestui institut.”

Studiile de la Damasc au fost continuate cu eminenţi profesori şi gânditori ai vremii, precum Ahmad Al-Maqdisi, Mohammed Al-Ansari, Al-Misri, Al-Maghribi, Al-Fazari şi mulţi alţii, în domeniul ştiinţelor hadithului, în jurisprudenţă islamică şi principiile dreptului islamic, în sintaxă şi etimologie.

Imam Nawawi a fost un om însetat de cunoaştere, căci obişnuia să citească zilnic câte 12 lecţii, la care să scrie apoi comentarii şi orice carte pe care o citea era adnotată şi comentată. Această muncă asiduă, precum şi inteligenţa şi inspiraţia comentariilor sale au atras atenţia tuturor învăţaţilor vremii, care au început să îl laude şi să îl menţioneze în discursurile lor. Astfel, AdhDhahabi spunea despre Nawawi: „Dragostea şi abnegaţia Imamului Nawawi pentru studiile academice a devenit proverbială. El şi-a dedicat tot timpul său învăţăturii şi studiului. În afară că citeşte şi scrie, el îşi petrece timpul meditând asupra complexităţii unor probleme, spre a le găsi soluţii. Allah subhanahu wa ta’ala l-a dăruit cu o minte ageră şi profundă, iar acela care foloseşte pe deplin această binecuvântare, atunci nu poate exista

îndoială asupra înţelepciunii şi discernământului său. Imam Nawawi a folosit pe deplin aceste binecuvântări de la Allah subhanahu wa ta’ala şi prin ele şi-a câştigat cea mai mare onoare.”

Imam Nawawi nu a fost căsătorit; el a murit în casa părintească din Nawa, pe data de 24 Rajab, 676 d.H. Înainte de a scrie lucrările sale, Imam Nawawi a studiat vreme de 6 ani. Lucrările sale cele mai cunoscute sunt în domeniul jurisprudenţei, a ştiinţelor hadithului, în pedagogie islamică, biografie şi lexicografie. După AlHaddad, există multe alte cărţi care au fost scrise de Nawawi, însă acestea nu s-au păstrat până în zilele noastre.

Cele mai faimoase scrieri ale lui Nawawi au fost cele din domeniul jurisprudenţei, trei dintre acestea demonstrând marile lui calităţi pedagogice şi extraordinarele talente în domeniul dreptului.

Prima sa lucrare în acest domeniu a fost Rawadat at-Talibin ‫سوضت الطالبٍي‬, conţinând 18 volume, pe care le-a scris pe parcursul a 2 ani şi jumătate, între anii 666-669 d.H. Iniţial, lucrarea era destinată studenţilor care depăşiseră stadiul de începători, deoarece, în introducere, Imam Nawawi scria că lucrarea este un studiu care este situat la jumătatea drumului dintre rezumat şi analiză. Autorul a evidenţiat

diverse concepte ale Şcolii Shafaii şi le-a analizat pe fiecare în parte, aducând dovezi şi argumente în sprijinul corectitudinii acestora.

Prin urmare, cel care devenea adeptul acestui program educaţional permitea celui care studiază să îşi sporească cunoştinţele în domeniul dreptului şi îl încuraja spre emiterea propriilor judecăţi şi concluzii.

A doua lucrare a lui Nawawi s-a intitulat Minhaj at-Talibin ‫هنهاج الطالبٍي‬, scrisă în anul 669, într-un singur volum. Este un rezumat asupra scrierilor intitulate Al-Muharar - ‫ الوهشاس‬a lui Abu Qassim Ar-Rafi‟iy, în ceea ce priveşte ordinea în care se abordează tematicile. Această lucrare se adresează studenţilor începători, în scopul de a-i ajuta la o rapidă memorare a textelor.

Lucrarea evită expunerea punctelor de vedere critice asupra conceptelor şi temelor conţinute şi se bazează numai pe doctrina Shafaii în ceea ce priveşte domeniul juridic, fără a aduce argumente sau dovezi în sprijinul acesteia.

Cea mai faimoasă operă a lui Nawawi este Majmua’ – ‫ هجوىع‬Culegere, alcătuită din 18 volume, care este un studiu asupra lucrării Muhadhab – ‫ الو َهزَّب‬a lui AshShirazi (‫)الشٍشاصي‬. Nu se cunoaşte perioada în care această lucrare a fost scrisă, dar se poate aproxima că a fost alcătuită spre sfârşitul vieţii sale, deoarece el a ajuns numai la capitolul Ribaa – ‫– الشبا‬

Dobânda, adică la cel de-al nouălea volum al lucrărilor lui AshShirazi. Această operă a sa a fost continuată de alţi învăţaţi, ca AsSubki şi An-Naqib. Majmua’ – ‫ هجوىع‬- Culegere este cea mai faimoasă şi cea mai uşor de înţeles carte de comentarii asupra Muhadhab – ‫ الو َهزَّب‬şi conţine sute de analize asupra celor mai controversate probleme care au făcut obiectul polemicilor dintre adepţii Şcolii Shafaii şi ceilalţi savanţi, învăţaţi sau jurişti care aveau alte concepţii sau promovau alte doctrine. Nawawi însuşi îşi dorea ca această lucrare a lui să devină cea mai cuprinzătoare operă în ceea ce priveşte doctrina Shafaii, după cum scria în introducerea acesteia.

Modul de alcătuire a Culegerii lui Nawawi se bazează pe citarea unui anumit text, care era plasat la începutul analizei, sub care urmau explicaţiile sensurilor implicite sau explicite ale acelui text. După aceea, urmau punctele de vedere prin prisma jurisprudenţei, iar dacă exista mai mult decât o singură opinie, atunci erau expuse întâi cele care erau

cel mai aproape de punctul de vedere al lui Nawawi, urmate de celelalte. De multe ori, acest mod de analiză se finaliza prin sublinierea şi evidenţierea acelei opinii care se plia pe modul de gândire al autorului şi era susţinută de argumente şi dovezi. Cele mai frecvente expresii din această capodoperă a lui Nawawi sunt: «qultu – ‫ – قلج‬în opinia mea şi wa Allah Alam – ‫ – و هللا أعلن‬numai Allah ştie cel mai bine».

Alte lucrări prestigioase ale lui Nawawi au mai fost: Comentarii asupra Sahih Al-Bukhari, Comentarii asupra Sahih Muslim, Riyad As-Salihin ( ‫سٌاض‬ ‫)الصالحٍي‬, colecţia de Ahadith (hadith-uri) referitoare la etică, maniere şi bune moravuri; Cele 40 de Ahadith Nawawi ( ‫األسبعىى‬ ‫)النىوٌت‬, Manasik ( ً‫هخي اإلٌضاح ف‬ ‫ – )الوناسك‬despre ritualurile Hajj-ului; Kitab Al-Adhar ( ‫األركاس‬ ‫– )الونخخبت هي كالم سٍذ األبشاس‬ colecţie de suplicaţii ale Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi multe altele.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ‫َِل ْعدائ‬ ِ ‫َوَم‬،َ‫ليائك‬ ِ ِ ً‫عاديا‬ ِ ‫منيَفيوَم ِحّب ًا‬ َ‫َم ْستَّناًَبِ ُسَّن ِة‬،َ ‫ك‬ ‫و‬ ‫َِل‬ ‫َاج َع‬ َ َ ْ ‫ألمّيُ َّم‬ ُ ُ َ ْ ُ ِ َّ .َ‫ين‬ ‫َأنبيائك‬ ‫خاتم‬ ٌ‫ياَعاصمٌَقم‬،َ َ َ ‫وبَالن َّبي‬ َ Allahumme-j‟alnii fiihi muhibben lieuliyaeke, we mu‟aadiyen lie‟adaaike mustennen bisunneti khaatemi enbiyaieke yaa ‟aasme quluubunnebiyyiin.

O, Allah, fă-mă să fiu printre cei care îi iubesc pe cei care Te iubesc și printre cei care îi urăsc pe cei care Te urăsc; printre cei care urmează calea ultimului Tău Profet, o, Tu, Cel care păzește inimile profeților noștri!

O sursă de hasanat – postul voluntar ~ tradus de Yasminne Riad ~

În afara postului obligatoriu din luna Ramadan, musulmanul poate să ţină şi post voluntar, deoarece Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a încurajat această faptă în următoarele perioade: 1. Şase zile din luna Shawwal.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care posteşte luna Ramadan şi apoi continuă cu oricare alte şase zile din luna Shawwal, atunci va fi ca şi cum ar fi postit întregul an.” (relatat de Muslim) Învăţaţii au explicat acest hadith astfel: „Dacă o faptă bună este răsplătită înzecit, atunci a posti toată luna Ramadan este echivalent cu a posti vreme de 10 luni, iar cele şase zile înmulţite cu 10, conform aceluiaşi principiu, ar însemna, în fapt, 60 de zile, echivalentul a alte 2 luni; adunând cele 10 luni, echivalentul postului din luna Ramadan, cu celelalte 2 luni, echivalentul postului pentru zilele din luna Shawwal, aceasta înseamnă 12 luni, deci un an întreg.”

2. Postul voluntar din a 9a zi din Dhul Al-Hajj, Ziua Arafah (‫)عشفت‬, pentru cei care nu au împlinit Al-Hajj (‫)الحج‬.

Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Postul în ziua Arafah este o expiere de păcate pentru doi ani: pentru anul care a trecut şi pentru anul care va veni, iar postul din ziua Ashura (‫عاشىساء‬‎) este o expiere de păcate pentru cele făptuite în anul care a trecut.” (relatat de Muslim) Se relatează că: „Odată, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, avea la el nişte lapte şi, bând din el, le vorbea oamenilor de pe Arafah, spunând: «Nu există zile în care faptele cele bune să fie mai apreciate de Allah subhanahu wa ta‟ala, decât în aceste zile.» Un om din mulţime a întrebat: «O, Trimis al lui Allah, nici măcar jihadul pe calea lui Allah subhanahu wa ta‟ala?» Atunci Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a răspuns: «Nici măcar jihadul pe calea lui Allah subhanahu wa ta‟ala, cu excepţia faptei aceluia care, plecând la jihad cu toate bunurile sale, se întoarce fără ele.»”

(relatat de Bukhari) 3. Postul voluntar de Ashura, incluzând ziua de Ashura, ziua de dinainte de ea şi ziua imediat următoare.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Într-adevăr, aceasta este ziua Ashura şi nu v-a fost impus vouă să postiţi în vremea ei. Oricum, eu o postesc, iar acela dintre voi care voieşte să o postească, să o facă, iar acela care nu doreşte să ţină post, poate să nu îl ţină.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a mai spus: „Iar dacă vreau să aibă efect până anul viitor, atunci, cu atât mai mult, voi posti şi ziua a 9-a, în afară de ziua a 10-a (ziua Ashura).” (relatat de Muslim) 4. Postul voluntar din aproape întreaga lună Shaban (‫)شعباى‬.

Bukhari şi Muslim au relatat că Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să postească aproape întreaga lună de Shaban.

Anas, radhi Allahu anhu, a relatat că: „Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost întrebat: «Ce post este mai meritoriu, după postul din luna Ramadan?» El a răspuns: «Postiţi în

Shaban, în onoarea lunii Ramadan.»” (relatat de Tirmidhi) 5. Postul voluntar din zilele de luni şi joi.

Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Faptele fiilor lui Adam se aduc la Allah subhanahu wa ta‟ala în fiecare luni şi joi şi îmi place ca ele să fie duse în vreme ce eu postesc.” (relatat de Nasa‟i) Oamenii l-au întrebat pe Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, despre postul din ziua de luni, iar el a spus: „Aceasta este ziua în care mam născut şi ziua în care mi se pogorau revelaţiile.” (relatat de Muslim) 6. Postul voluntar din zilele cu lună plină.

Companionii Profetului, radhi Allahu anhum, spuneau că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ţinea post şi în zilele cu lună plină, adică zilele de 13, 14 şi 15. Această informaţie a parvenit prin Nasa‟i şi alţii şi a fost calificată ca fiind hadith „hasan”.

7.

Postul voluntar asemenea Profetului Dawud, aleihi sallam.

Profetul Dawud, aleihi sallam, postea o zi şi următoarea zi nu. Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

„Cel mai apreciat post de către Allah subhanahu wa ta‟ala este postul pe care îl ţinea Dawud, aleihi sallam, şi cea mai apreciată rugăciune în faţa lui Allah subhanahu wa ta‟ala este Rugăciunea lui Dawud, aleihi sallam. El obişnuia să doarmă jumătate de noapte şi să se dedice rugăciunii o treime din ea, şi dormea o şesime dintr-o noapte şi obişnuia să postească o zi şi următoarea nu.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Situaţiile în care postul este interzis 3. Zilele de Tashriq (‫ )حششٌق‬- adică zilele de 11, 12 şi 13 ale lunii Dhul Hijjah. Tashriq înseamnă «a pune carne la uscat» şi se referă la cele trei zile care urmează Sărbătorii Sacrificiului (Aid Al-Adha - ‫)عٍذ األضحى‬. Aceste trei zile au primit această denumire deoarece, în acele vremuri, oamenii, ca să nu se strice carnea care rezulta din sacrificiile făcute în ziua anterioară, aveau obiceiul de a o conserva prin uscare.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Ziua de Arafa, Ziua Sacrificiului şi Zilele de Tashriq sunt sărbători pentru noi, musulmanii.

Ele sunt zile în care se mănâncă şi se bea şi nu se posteşte.” (relatat de Abu Dawud) Încă din vremea sa, Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi

wa sallam, l-a trimis pe Abdullah ibn Hudhafah în toate împrejurimile Minei, ca să transmită mesajul său: „Nu postiţi în aceste zile, pentru că ele sunt, cu adevărat, zile în care se mănâncă şi se bea şi se pomeneşte Allah subhanahu wa ta‟ala.” (relatat de Ahmad) Fac excepţie de la regulă, îndeplinind anumite condiţii, persoanele care fac Hajj si Umrah - în acelaşi timp - şi sunt în afara limitelor pământului sacru Mecca (Tamattu) şi cei care locuiesc în interiorul pământului sacru Mecca (Al-Qiraan).

4. Postul soţiei, fără ca ea să aibă acordul soţului. Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Femeia nu va posti în prezenţa soţului ei, decât dacă primeşte permisiune de la el, cu excepţia postului din luna Ramadan.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Zile în care postul nu este recomandat 1. În timp ce se efectuează Hajj-ul, în zilele de Arafah.

Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Zilele de Arafah, şi zilele de Nahr, şi zilele de Tashriq sunt zile de Aid pentru musulmani şi ele sunt zile în care se mănâncă şi se bea.” (relatat de Abu Dawud)

2. Postul numai din ziua de vineri. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Nu postiţi numai în ziua de vineri, dacă nu aţi postit şi ziua de dinaintea ei (joi) şi după aceea să continuaţi cu ziua de după ea (sâmbătă).” (relatat de Bukhari şi Muslim) 3. Postul din ziua de sâmbătă. Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Nu postiţi sâmbăta, decât dacă este obligatoriu, şi dacă veţi găsi, oricare dintre voi, măcar şi numai un bob de strugure sau un beţigaş, atunci mestecaţi-le pe acelea.” (relatat de Ahmad) 4. A posti anul întreg, zi de zi. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care posteşte anul întreg, nu poate să spună nici că a postit, dar nici că n-a postit.” (relatat de Nasa‟i) 5. A posti în continuu două sau mai multe zile, fără întrerupere.

Este postul în care, după ce nu s-a mâncat şi nu s-a băut în prima zi, nu se întrerupe după Maghrib, ci se continuă fără mâncare şi băutură, atâta vreme cât suportă organismul (două, trei, patru sau mai multe zile). Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

lim)

„Feriţi-vă de alwisaal!” (relatat de Bukhari şi Mus-

Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a mai spus: „Nu postiţi continuu. Cine vrea cu tot dinadinsul aceasta, atunci să o facă numai pentru o zi.” (relatat de Bukhari) 6. A posti în Ziua Îndoielii. Este vorba despre a 30-a zi a lunii Shaban, dacă nu este sigur dacă luna Ramadan a început sau nu. Amar ibn Yasir, radhi Allahu anhu, a spus: „Acela care posteşte în ziua în care este îndoială dacă Ramadanul a început ori nu, atunci acela face ceva contrar învăţăturilor lui Abu Al-Qassim, salla Allahu aleihi wa sallam.”

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a mai spus: „Nu anticipaţi postul de Ramadan şi să postiţi cu o zi sau două înainte de a începe, cu excepţia celor care, de regulă, ţin post.” (relatat de Muslim)

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ َ‫َو َع َممي‬،َ ‫ر‬ ‫ا‬ ‫و‬ ‫غف‬ ‫َم‬ ‫نبيَفيو‬ ‫ذ‬ َ ‫َو‬،َ ‫ر‬ ‫ا‬ ‫شكو‬ ‫َم‬ ‫ييَفيو‬ ‫َس ْع‬ ً ً َ ُ ْ ‫ألمّيُ َّم‬ َ ‫َاج َع ْل‬ َ َ َ َ ِ ِ .َ‫امعين‬ ‫َالس‬ ‫ع‬ ‫َياَأسم‬ ‫ر‬ ‫ا‬ ‫ستو‬ ‫َم‬ ‫ببيَفيو‬ ‫ي‬ ‫َع‬ ‫َو‬،َ ‫ال‬ ‫و‬ ‫قب‬ ‫َم‬ ‫فيو‬ ً ً َْ َ َُ َ ّ َ​َ َ Allahumme-j‟al se‟ayii fiihi meşkuuran we zenbii fiihi meghfuuran we ‟amelii fiihi meqbuulen we ‟aybii fiihi mestuuran yaa esme‟as-saam‟iin.

O, Allah, fă ca eforturile mele să fie apreciate și păcatele mele iertate, faptele mele bune acceptate, iar greșelile mele ascunse, o, Tu, Cel care pe toate le auzi!

Zakat şi Zakat Al-Fitr ~ tradus de Ionela Noour ~

A. ului

Beneficiile

Zakat-

Este una dintre obligaţiile musulmanului şi este unul dintre principiile fundamentale ale Islamului şi cel mai important după mărturisirea de credinţă şi după rugăciune. Dovada că Zakat-ul este obligatoriu o găsim şi în Coran, şi în Sunna.

Aşadar, acela care se zgârceşte sau îl micşorează cu o cantitate oricât de infimă, va răspunde în Ziua Judecăţii.

Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „Să nu creadă aceia care sunt zgârciţi cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciţi li se vor încolăci [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moştenirea cerurilor şi a pământului şi Allah este Bineştiutor [Khabir] al celor pe care le împliniţi.”

(Surat ‟Al-‟Imran, 3:180) În Sahih-ul lui Bukhari, se relatează de la Abu Huraira, radhi Allahu anhu, că:

„Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Aceluia căruia Allah subhanahu wa ta‟ala i-a dat bani şi nu plăteşte Zakat-ul pe ei, atunci în Ziua Judecăţii, ei se vor preschimba în şerpi strălucitori, cu două pete negre în locul ochilor, care se vor încolăci în jurul gâtului răuplatnicului şi îl vor muşca de obraji, strigându-i: „Noi suntem banii tăi! Noi suntem averea ta!”»”

Allah subhanahu wa ta‟ala a mai spus: „O, voi, cei care credeţi! Mulţi dintre rabini şi călugări mănâncă averile oamenilor pe nedrept şi [îi] împiedică de la calea lui Allah!

Iar acelora care strâng aur şi argint şi nu le cheltuiesc pe calea lui Allah, vesteşte-le osândă dureroasă!”

(Surat At-Tawba, 9:34) În Sahih-ul lui Muslim se relatează de la Abu Huraira, radhi Allahu anhu, că: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Nu va scăpa acela care are aur şi argint şi nu plăteşte ceea ce se

cuvine pentru ele (Zakat), căci în Ziua Judecăţii el va fi pus pe talere de foc, adânc scufundat în Focul Iadului, iar trupul lui, şi de dinainte şi de dinapoi, va fi ars.

De câte ori balanţa se va ridica rece, ea va fi înroşită iar în foc şi îl va arde din nou. Iar aceasta va fi într-o zi lungă cât cincizeci de mii de ani, până când Allah subhanahu wa ta‟ala îi va judeca pe robii Săi.»”

Plata Zakat-ului generează binefaceri de ordin religios, moral şi social.

1.

Binefacerile de ordin religios sunt: a. Împlinirea uneia dintre obligaţiile esenţiale, pentru a fi considerat musulman mumin; b. Îl apropie pe rob de Stăpânul său şi îi întăreşte credinţa în tot ceea ce înseamnă adorarea lui Allah subhanahu wa ta‟ala; c.

Rezultatul îndeplinirii acestei obligaţii este o frumoasă recompensă, numai de la Allah subhanahu wa ta‟ala.

Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „Allah nimiceşte camăta şi sporeşte milosteniile. Allah nu-l iubeşte pe necredinciosul păcătos!”

(Surat Al-Baqara, 2:276) Şi a mai spus Allah Preaînaltul: „Ceea ce voi daţi cu camătă pentru ca să se mărească pe sea-

ma averii oamenilor nu va spori la Allah, însă aceia care oferă Dania [Az-Zakat], dorind Faţa lui Allah, aceia vor avea îndoit!”

(Surat Ar-Rum, 30:39) Referitor la milostenie, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Acela care dă din milostenie, chiar şi numai cât o curmală din ceea ce a câştigat cinstit, pentru că Allah subhanahu wa ta‟ala acceptă numai ce este licit, cu adevărat, El va lua aceasta cu mâna Lui dreaptă şi o va face să crească pentru robul Său, aşa cum vă ridicaţi, oricare dintre voi, ceea începeţi, până când acea pomană, de dimensiunea unei curmale, va ajunge la fel de mare precum un munte.” (relatat de Bukhari şi Muslim) d.

Allah subhanahu wa ta‟ala îi va ierta micile păcate robului Său.

Referitor la aceasta, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a explicat: „Milostenia spală păcatele aşa cum apa stinge focul.” (relatat de Tirmidhi) Sheikh ibn Uthaimin explică: „Cuvântul «milostenie - sadaqah» din acest hadith se referă atât la Zakat, cât şi la milosteniile suplimentare făcute în afară de această obligaţie.”

2.

Binefacerile de ordin moral sunt:

a.

Stimularea unor virtuţi precum: generozitate, bunătate, milă, compasiune; b.

Prin plata Zakat-ului se va demonstra condescendenţă şi simpatie faţă de fraţii aflaţi în nevoie, iar Allah subhanahu wa ta‟ala se va milostivi de acela căruia îi pasă de necazul şi suferinţele semenilor lui; c.

Satisfacţia pe care cel care plăteşte Zakat o are atunci când oferă sprijin financiar şi moral fraţilor săi musulmani, căci el va fi dintre cei respectaţi pentru buna sa purtare şi va deveni model de comportament; d.

Elimină aplecările spre vicii precum: zgârcenie, egoism, nepăsare, ticăloşie.

Allah subhanahu wa ta‟ala a spus: „Ia din bunurile lor milostenie, prin care să-i curăţeşti şi săi binecuvântezi şi roagă-te pentru ei, căci rugile tale aduc tihnă pentru ei. Iar Allah este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [Sami', 'Alim].”

(Surat At-Tawba, 9:103) 3.

Beneficiile de ordin social sunt: a.

Plata Zakat-ului ajută la susţinerea celor aflaţi în nevoie şi la susţinerea săracilor, care înseamnă majoritatea oamenilor din multe ţări; b.

Plata Zakat-ului face mai ferme şi mai apropiate relaţiile dintre musulmani şi ajută la ridicarea nivelului lor de trai.

Aceasta este o cale prin care Zakat-ul se poate constitui ca susţinere a jihadului pe calea lui Allah subhanahu wa ta‟ala; c.

Elimină aversiunile şi resentimentele celor săraci şi mai puţin binecuvântaţi cu bunuri, faţă de cei care sunt mai înstăriţi, care, în acest mod, nu se arată nepăsători şi plini de sine; d.

A da Zakat înseamnă a contribui la propria îmbogăţire, căci, aşa cum spune Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam: „Milostenia nu micşorează averea nimănui!” (relatat de Muslim) Aceasta înseamnă că milostenia, deşi reduce numeric sau cantitativ averea, nu îi va reduce şi binefacerea; din contră, ea va spori, deoarece beneficiarii ei se vor înmulţi. În plus, Allah subhanahu wa ta‟ala o va returna celui care a dat-o şi îl va binecuvânta pe cel milostiv şi îndurător faţă de fraţii lui musulmani; e.

Plata Zakat-ului către comunitate va aduce o îmbunătăţire semnificativă a statutului celor care nu au şi îi va încuraja în a obţine şi ei mai mult, căci ei pot să se servească de Zakat pentru a se ridica din nevoie sau din sărăcie, pe când, dacă Zakat-ul nu se plăteşte, atunci el va fi de folos numai celor care deja au, iar cei care nu au se vor adânci în lipsurile lor; şi, de aceea, plata Zakatului este benefică societăţii.

B.

Modalităţi de plată

Zakat-ul se cere a fi plătit în anumite feluri, specifice fiecărui tip de avere, astfel: 1.

Pentru aur şi argint.

Aceste metale trebuie să existe în proprietatea cuiva, într-o valoare numită «nisaab». Dacă acest «nisaab» este împlinit, atunci trebuie să se plătească o taxă de 2,5% din acesta. Nu contează dacă aceste metale sunt sub formă de bani, lingouri sau bijuterii, sau dacă acestea se constituie ca bijuterii ale soţiilor, indiferent că le poartă sau nu. Nu se specifică exact cât înseamnă «nisaab», deoarece aurul şi argintul au valori diferite, în funcţie de dezvoltarea societăţii din care individul face parte. Este bine să se plătească Zakat pentru bijuterii, chiar dacă se poate depăşi un pic limita datorată, deoarece este mai bine să se împlinească obligaţia de plată, decât să fie făcută incomplet.

Există o relatare a lui Abdullah ibn Amr ibn Al-As, în care se spune că: „A venit odată o femeie la Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, împreună cu fiica sa care avea pe mână două brăţări de aur.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, le-a observat şi a întrebato pe femeie: «Ai plătit Zakat şi pe acestea?», iar ea a răspuns: «Nu!» Atunci, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Ţi-ar plăcea dacă Allah

subhanahu wa ta‟ala te-ar face să porţi două brăţări de foc în locul acestora?» Atunci, ea le-a luat de pe mâna fiicei ei şi a spus: «Ele sunt pentru Allah subhanahu wa ta‟ala şi pentru Trimisul Lui, salla Allahu aleihi wa sallam.»”

(Colecţionat în Bulughul Maraam, cu lanţ neîntrerupt de naratori) 2.

Pentru afaceri comerciale, de producţie sau de prestări de servicii, inclusiv cele bancare.

Zakat-ul pentru acestea înseamnă 2,5% din profitul anual rezultat ca urmare a derulării acestor afaceri.

Dacă anul fiscal nu s-a încheiat, atunci cel în cauză va face o evaluare a propriei afaceri, făcând o estimare a profitului şi va plăti Zakat în funcţie de această estimare. Nu se plăteşte Zakat pentru bunurile de uz personal sau pe care le-a împrumutat altcuiva tot cu acelaşi scop.

Cu privire la această situaţie, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Un musulman nu este obligat să plătească Zakat pentru sclavul său sau pentru calul său.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Se datorează Zakat pentru închirieri, dacă sunt date chiriaşului pe cel puţin un an (inclusiv pentru aur şi argint, dat sub aceste condiţii.)

C. ului

Beneficiarii

Zakat-

Sunt îndreptăţiţi să primească Zakat aceia la care se referă Allah subhanahu wa ta‟ala în versetul: „Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună [întru credinţă], pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatoraţi greu, pentru calea lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum. [Aceasta este] poruncă de la Allah, iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept ['Alim, Hakim].”

(Surat At-Tawba, 9:60) 1.

Săracii (fuqara) – cei care sunt la limita subzistenţei şi nu se pot întreține singuri, decât pe o perioadă foarte scurtă de timp, adică mai puţin de şase luni.

Aşadar, acela care nu găseşte mijloace de întreţinere pentru el şi familia lui, pe cel puţin jumătate de an, atunci acela este considerat ca fiind sărac şi trebuie să îi fie dat lui atât cât să îi ajungă lui şi familiei sale pentru un an.

2.

Cei aflaţi în nevoie (mesekin) – sunt aceia care se pot susţine pe ei şi pe familiile lor pe mai mult de jumătate de an, dar nu le ajunge pentru tot anul. Ei trebuie să primească atât cât să se completeze anul. Nu sunt consideraţi ca fiind în nevoie aceia care nu au bani lichizi, dar au o sursă de venit: au o profesie, au un salariu sau o investiţie care le aduce un oarecare beneficiu, de-

oarece Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Nu se împarte (Zakat) pentru acela care este înstărit sau are un trup puternic şi capabil să facă un câştig ca să îşi asigure traiul.” (relatat de Ahmed, Abu Dawud si Nasa‟i ) 3.

Aceia care colectează Zakat-ul – aceia care sunt însărcinaţi de conducătorul comunităţii să adune Zakat-ul de la cei care trebuie să îl plătească, să îl împartă celor îndreptăţiţi să îl primească, să păzească aceste bunuri şi valori şi să se ocupe de toate cele necesare împlinirii cu succes a acestei misiuni. Ei sunt îndreptăţiţi să primească din Zakat, în funcţie de efortul lor, chiar dacă sunt dintre cei înstăriţi sau bogaţi.

4.

Aceia ale căror inimi trebuie adunate întru credinţă – se referă la liderii unor comunităţi care nu au credinţă puternică. Lor li se dă ceva din Zakat, cu scopul de a le elimina acest defect şi de ai face mult mai fideli Islamului şi de a-i încuraja să fie buni conducători. Însă, dacă ei sunt dintre cei slabi în Islam şi nu sunt dintre cei pe care lumea îi ascultă şi li se supun, sunt îndreptățiţi să îl primească? După unii învăţaţi, se spune că „Da!”, deoarece acest lucru îi ajută să îşi „hrănească” credinţa, precum îşi hrăneşte săracul trupul, iar alţi învăţaţi spun „Nu!”, căci Zakatul îi va folosi numai lui, mai ales că întă-

rirea credinţei e spre folos personal.

5.

Sclavii – adică se foloseşte Zakatul pentru a se răscumpăra aceştia şi a li se reda libertatea, fie că sunt sclavi aflaţi în proprietatea musulmanilor, fie că sunt sclavi musulmani aflaţi în stăpânirea altora, ori că sunt prizonieri de război.

6.

Cei greu îndatoraţi – sunt aceia care nu au nici un alt mijloc sau altă posibilitate de a-şi plăti datoria. Lor trebuie să li se dea atât cât să acopere ceea ce se datorează, indiferent că e mult sau puţin, chiar dacă acela are mijloace să îşi întreţină familia, însă nu îşi poate plăti datoria.

7.

Jihadul pe calea lui Allah subhanahu wa ta’ala – se referă la aceia care luptă în jihad.

Lor trebuie să li se dea din Zakat atât cât este necesar pentru jihadul lor şi să le ajungă şi pentru a cumpăra cele necesare pentru jihad, în cazul în care aceştia nu au suficient.

8.

Călătorilor – se referă la aceia care sunt în necaz şi nu mai au bani sau alte posibilităţi de a se întoarce în ţinutul lor.

Aceştia sunt cei îndreptăţiţi să primească Zakat şi nimeni altcineva, după cum Allah subhanahu wa ta‟ala i-a numit, în mod restrictiv, în versetul mai sus menţionat.

D.

Zakat Al-Fitr

Zakat Al-Fitr (‫ )صكاة الفطش‬este obligatoriu pentru orice musulman, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, liber sau sclav şi se plăteşte la sfârşitul postului din luna Ramadan.

Zakat Al-Fitr este o obligaţie ce a fost impusă prin Sunna, aşa după cum relatează Abdullah ibn Omar, radhi Allahu anhu: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, impune plata de Zakat Al-Fitr fiecărui om liber sau sclav, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, care sunt dintre musulmani.”

(Convenit) Acest Zakat Al-Fitr înseamnă a da o anumită cantitate de alimente, în mod special ceea ce produce omul prin agricultură, celor care sunt îndreptăţiţi să primească Zakat. Această cantitate de alimente se numeşte «saa‟» şi este egală cu patru «mud», iar un «mud» înseamnă cantitatea pe care o cuprinde un om cu ambele mâini făcute căuş.

Este o măsură de volum şi nu de greutate.

Abu Sa‟id Al-Khudri, radhi Allahu anhu, relata: „În vremea lui, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, avea obiceiul de a da o «saa‟» de hrană în ziua de Aid Al-Fitr. Şi la vremea noastră, hrană însemna orz, struguri, caş sau curmale.” (relatat de Bukhari) Zakat Al-Fitr se dă, obligatoriu, înainte de rugăciunea de Aid; dacă se dă după, este consi-

derat ca şi sadaqah, după cum se spune şi într-o relatare a lui Ibn Abbas, radhi Allahu anhu: „Trimisul lui Allah a făcut Zakat Al-Fitr obligatoriu, pentru a purifica persoana care posteşte de vorbe deşarte şi limbaj neadecvat şi pentru a hrăni săracii. Cine îl plăteşte înainte de rugăciune, este acceptat ca Zakat, iar cine îl plăteşte după rugăciune este doar un fel de caritate (sadaqah).” (relatat de Abu Dawud) E. Produse care se consideră a fi acceptate ca Zakat Al-Fitr 1 «saa‟» = de 4 ori cât grâu încape în căuşul mâinilor, 1 «saa‟» = de 4 ori cât ovăz încape în căuşul mâinilor, 1 «saa‟» = de 4 ori câţi struguri şi câte stafide încap în căuşul mâinilor,

1 «saa‟» = de 4 ori câte curmale încap în căuşul mâinilor 1 «saa‟» = de 4 ori cât caş/brânză dulce, proaspătă (cea care este materie primă pentru brânzeturile maturate) încape în căuşul mâinilor.

După unii, această măsură este egală cu 2,04 kg, după alţii 1,6 kg, iar alţii spun că pentru lichide ar fi 3 litri, însă Allah subhanahu wa ta‟ala ştie cel mai bine.

Pentru a evita orice dubiu, este bine să se ceară opinia Imamului locului sau a unui Sheikh, deoarece ei cunosc foarte bine sistemul de măsurare specific fiecărui ţinut şi cum se face conversia acestora în unităţile de măsură standard (kg sau litru).

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫يَفيو‬ ِ ‫َوَصيِّرَاُمور‬،َ‫در‬ ِ َ‫ض َلَ​َليم‬ ِ ِ ‫َالع‬ ِ َ‫سر‬ َُ ‫َم َن‬ ‫َالق‬ ‫ة‬ ‫ف‬ َ ‫قنيَفيو‬ ‫َارُز‬ َ َ ْ ْ ‫ألمّيُ َّم‬ ُ َْ َ َّ ‫َوَاقب ْلَمعاذيريَوَحطََّعِّن‬،َ‫سر‬ ِ ‫يَالذنبَو‬ َ‫َيا‬،َ‫َالوْزَر‬ َ ُ َ ُ َ َ َ ِ ‫إلىَالي‬ َ ِ​ِ ِ .َ‫الحين‬ َ ‫َالص‬ ّ ‫َرُؤفاًَبِعباده‬ Allahummer-zuqnii fiihi fedle leyletil-qadri we sayyir umuurii fiihi minel-‟usri ilaal-yusri weqbel me‟aaziirii we hutta ‟anniiz-zenbe welwizra yaa raufen bi‟ibaadihis-saalihiin.

O, Allah, dăruiește-mi binecuvântările Laylat-ului Al-Qadr, ușurează-mi încercările și acceptă scuzele mele, micșorează-mi păcatele și poverile mele, o, Tu, Cel Compătimitor și Milos!

Mărturisirea Ayanei, în aşteptarea primului ei post ~ de Ayana Diana~ As salam aleykum wa rahmatullahi wa barakatuh!

Au trecut atât de uşor secundele, minutele, zilele şi chiar lunile de când am spus shehedeten cu inima cât un purice, însă simţindu-mă plină de siguranţă.

Am trecut la învăţarea primelor sure din Sfântul Coran, uimită fiind de frumuseţea şi perfecţiunea lor. M-am întâlnit, apoi, cu surorile mele şi, alături de ele, am învăţat multe despre Islam. Cu ajutorul surorii Manar (pe care o respect foarte mult), am învăţat să fac rugăciunea şi, îndrumată de sfaturile şi uneori de micile ei mustrări (care au fost binevenite), am învăţat mai multe despre religia pe care cu atâta dragoste am îmbrăţişat-o.

Acum, urmează o etapă total nouă pentru mine, venirea Sfintei luni Ramadan, prima lună de post din noua mea viaţă de musulmană. Emoţiile sunt mari, ştiind cât de importantă este această perioadă. Cunosc în mare parte ce înseamnă şi ce implică această lună datorită unei teme pe care mama Gabi mi-a dat-o cu ceva timp în urmă, temă care m-a pus la curent cu importanţa lunii

Ramadan, a regulilor şi a sărbătorii care urmează după această lună.

Aflată acum în preajma acestei luni sfinte, îmi simt inima bătând şi sunt din ce în ce mai emoţionată, căci acum voi simţi eu însămi ce înseamnă aceste momente, practicându-le, inshaAllah.

Mă gândesc la perioada în care, creştină fiind, mi se părea un adevărat chin să ţin posturile, unde nu trebuia decât să mă opresc de la produsele din lapte, ouă şi carne, şi, mai ales, de la dulciurile pe care mama obişnuia să mi le trimită şi care arătau atât de delicios, încât parcă mă rugau să le gust.

Acum, postul trebuie respectat cu stricteţe, pentru că este al patrulea pilon al religiei mele, iar pentru îndeplinirea lui, voi găsi răsplata numai de la Allah Preaînaltul. Postul este foarte serios şi, mai ales, obligatoriu. Acum nu trebuie să mă opresc numai de la anumite tipuri de mâncare şi lichide, ci de la toate lucrurile.

Comportamentul cuviincios şi evlavios, pe care trebuie să îl consacru în această lună, este foarte important.

Sunt conştientă că, odată cu foamea şi setea unei zile dogoritoare de august, voi avea de înfruntat şi discuţiile, şi privirile familiei mele când voi lipsi în repetate rânduri de la masă. De asemenea, la Iftar, când toate familiile musulmane se aşează fericite să mănânce împreună, zâmbind unii către ceilalţi cu feţele luminate de bucuria trecerii unei alte zile de post, eu voi sta singurică, mâncând în linişte, alhamdulilleh.

Cu toate acestea, sunt convinsă că nimic nu se obţine uşor, iar postul din această lună sfântă, inshaAllah, îmi va aduce numai beneficii, atât mie, cât şi fraţilor şi surorilor mele în Islam. Îmi imaginez cum, după fiecare zi de post ţinută, voi simţi o bucurie din ce în ce mai mare, iar cu fiecare altă zi trecută, bucuria va creşte, pentru că voi îndeplini dorinţa Creatorului nostru, iar beneficiile acestui fapt se vor vedea în ziua în care fiecare dintre noi va fi nevoit să îşi înfrunte faptele vieţii sale.

Am hotărât să nu mai privesc luna Ramadan ca pe o lună greu de dus, ci, din contră, ca pe o binecuvântare, ea fiind o modalitate, inshaAllah, de a îmi câştiga un loc în mult doritul Paradis.

Sfânta lună Ramadan a anului acesta va fi ţinută de încă o persoană: „de mine, o fată abia trecută de pragul majoratului, dar încă un copil.”

Aşa cum sunt eu acum, inshaAllah, mă angajez să ţin zilele acestei luni de post şi vă invit şi pe voi, surorile mele dragi, să susţinem acest stâlp al Islamului, religia noastră iubită, ca pe o mândrie, purtând-o în inimi.

Fiecare zi care va trece, vă doresc să vă aducă aceeaşi bucurie pe care şi eu o voi simţi gândindu-mă la răsplăţile lui Allah Preaînaltul, răsplăţi neştiute de noi, pe care, inshaAllah, le vom primi.

Cu mult drag, sora voastră în Islam vă urează Ramadan Kerim!

Ayana

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ ‫يَفيو‬ ِ ِّ‫ألمّي َّمَوفِّرَحظ‬ ِ ‫َالنو ِاف‬ ِ‫منيَفيوَب‬ ِ ِ َّ َ‫َالمسائِ ِل‬ ‫إحضار‬ ‫ر‬ ‫ك‬ ‫َأ‬ ‫َو‬،َ ‫ل‬ ‫ن‬ ‫َم‬ ْ َ ْ َ ُ َ َ َ ِ‫َمنَبْي ِنَالوسائ‬ ِ ‫تيَإليك‬ ِ ‫ب‬ ِ َُ‫نَالَي ْش َغمُو‬ ‫َياَم‬،َ ‫ل‬ ‫م‬ ‫سي‬ ‫َو‬ ‫َفيو‬ َ َ ْ ‫َوَقَِّر‬، َ َ ْ َ َ َ َ ِ‫إلحاحَالم‬ .َ‫ِّين‬ ‫ح‬ ‫م‬ َ ُ ُ Allahumme weffir hazyy fihii minen-newaafili we ekrimnii fiihi bi ihdaaril-mesaaili we qarrib fiihi wesiyletii ileike min beynil-wesaaili, yaa men laa yeşghaluhu ilhaahul-mulihhiin.

O, Allah, permite-mi o parte din rugăciunile recomandate, onorează-mă cu ajutorul Tău la problemele mele, adu-mi aproape mijloacele necesare pentru a mă apropia de Tine, din toate motivele, o, Tu, Cel Veşnic!

Prima lună Ramadan a unui revertit la Islam ~ de Munir Karim ~ După ce am spus shehedeten din toată inima mea şi cu toată credinţa din sufletul meu, am aşteptat cu nerăbdare primul examen care avea să îmi confirme că fac cu adevărat parte din marea familie a musulmanilor din toată lumea. Acest examen se numeşte Luna Ramadan. Este o încercare a voinţei şi a credinţei, ce avea să mă schimbe total. Nu peste mult timp de la convertirea sau revertirea mea la Islam, a venit şi ziua mult aşteptată: începea luna Ramadan. În primele două-trei zile, eram plin de entuziasm şi o bucurie lăuntrică mă făcea să nu simt greutatea postului de peste zi. Mă întâlneam pe net cu fraţii şi surorile întru credinţă, împrăştiaţi prin lumea largă şi ne transmiteam bucuroşi „Ramadan Mubarak!“ ca o încurajare, dar şi ca o felicitare că suntem spiritual împreună în credinţa noastră.

Prima săptămână a trecut fără probleme deosebite, însă acum, privind în urmă, îmi dau seama că entuziasmul din primele zile se mai estompase şi locul lui era, încet-încet, ocupat de voinţă şi de ambiţie. Câţiva fraţi, revertiţi

mai demult la Islam, care ştiau cât de greu este prima oară, mă căutau pe net şi mă încurajau. Un aport esenţial l-a avut o soră dragă nouă tuturor, care, cu mult tact, îmi canaliza atenţia spre activităţi prezente şi viitoare în folosul comunităţii şi îmi explica sensurile unor sure din Coran.

Astfel mă ajuta să rezist, umplând cu glasul ei singurătatea ce mă înconjura. De fapt, cel mai greu pentru noi, revertiţii din România, este singurătatea în care te afli în momentele grele. Sigur că aceasta dispare atunci când intri în lumea virtuală, dar, uneori, simţi nevoia unei priviri şi a unei susţineri directe a cuiva de aceeaşi credinţă cu tine, cineva pe care să-l poţi folosi ca model pentru credinţa şi voinţa sa. Aş fi vrut să ies afară şi să găsesc la vecinul meu sau la trecătorul de pe stradă acea încurajare atât de necesară, asemenea celor ce trăiesc în ţările majoritar islamice sau măcar un dram de omenie, înţelegere; dar aici nu găseşti acest spirit de încurajare şi fraternitate. Aici, într-o ţară majoritar creştină, enoriaşii sunt atât de preocupaţi de cum să îşi mai dea la ţurloaie unii altora încât au

uitat de mult ce înseamnă „dragostea faţă de aproapele său” acel om de lângă noi, indiferent de religia lui - aşa cum le-a transmis proorocul Isus, aleihi sallam, şi lea arătat prin pilda samariteanului milos (Luca, cap.10, vs.13).

Este curată utopie chiar şi să visezi că ai găsi la creştini o umbră de îngăduinţă pentru un musulman, fie revertit sau nu. Singura mea scăpare a fost izolarea dură şi conştientă de lumea în care trăiam şi de ispitele care, parcă în mod ostentativ, îmi erau aduse în cale. Greu este şi faptul că seara sărbătoreşti, tot în singurătatea ta, bucuria succesului zilei ce a trecut. Poate de aceea comunitatea aceasta este atât de rarefiată.

Nu ştim să ne adunăm la un loc.

Nu ştim să socializăm îndeajuns şi atunci când este nevoie, nu ştim să ne susţinem fraţii şi surorile în faţa celor ce-i atacă. Lăsăm prea mult pe alţii din afară să ne dicteze regulile de convieţuire, invocând şi aplicând în mod greşit perceptele Sfântului Coran. Aruncăm mult prea uşor bani în buzunarele unor „milogi de profesie”, în loc să îi folosim la întărirea legăturilor între membrii comunităţii. Şi ce moment mai prielnic poate exista pentru asta decât luna Ramadan? Începutul celei de a doua săptămâni a fost dominat de entuziasmul încă existent, dar în scădere dramatic, şi de răscoala ce-mi cuprindea trupul învăţat cu

alt regim de viaţă. Mi-am dat seama că în curând voi avea de luptat cu tot ceea ce compune partea fizică a organismului meu şi cu ritmul în care acesta se obişnuise să îşi desfăşoare activitatea. În a doua parte a celei de a doua săptămâni a început cu adevărat „jihadul cu sinele”. Postul zilei devenea tot mai presant şi greutatea lui tot mai prezentă. Am început să îmi educ mintea, să îmi domin simţurile. La început, mi se părea că voi putea face acest lucru destul de uşor. Aveam o încredere totală în propriile forţe şi în capacităţile mele de control asupra lor. După doar două zile, aveam să constat că este infinit de greu şi că încrederea mea în propriile forţe era una cam exagerată. Este un adevărat război intern, în care spiritul se trezeşte captiv între cele două tabere beligerante: mintea şi trupul. Sub aceste auspicii a debutat cea de a treia săptămână. Cu greu îmi dominam trupul, care cu ajutorul mâinilor, prin gesturi aproape involuntare, reflexe chiar, voia să apuce pahare cu apă sau lucruri de mâncat. Învăţat de fraţi şi surori mai experimentaţi, am început să citesc tot mai mult din Sfântul Coran şi să adaug la rugăciunile mele o profunzime şi o vitalitate sporită. Mă lăsam pătruns de mesajul fiecărui cuvânt, căutând în el forţa de a rezista prin pătrunderea tuturor sensurilor lui.

Aveam momente când simţeam cum mă detaşez de trup şi spiritul meu pătrunde tainele revelaţiei coranice. Fiecare zi era o nouă victorie închinată lui Allah subhanahu wa ta‟ala şi un pas imens în întărirea credinţei. După trecerea a trei săptămâni, credinţa era cea care luase locul tuturor celorlalte funcţii psihice. O credinţă imensă, fără margini, fără stavile, fără reţineri sau îndoieli.

Abia acum eram conştient de necesitatea şi importanţa acestui post care însemna întărirea legăturii mele directe cu Allah subhanahu wa ta`ala şi înţelegerea profundă a sensului vieţii unui musulman. A patra săptămână a debutat, aşadar, cu o bucurie imensă a regăsirii de sine.

Am reuşit să descopăr, în aceste

săptămâni de luptă, adevărata mea forţă interioară şi, mai ales, să mă identific cu adevărata credinţă. În ultimele zile ale lunii Ramadan, purtam în suflet energia şi fericirea unui învingător.

Tot trupul ce fusese angrenat în lupta aceea imensă cu el însuşi îşi primea răsplata pentru reuşita de a nu se lăsa doborât de dorinţe şi ispite.

De acum, musulmanul din mine se simţea identificat total cu religia Islamului. Am câştigat o nouă identitate şi o nouă viaţă.

Allahu Akbar!

Munir Karim

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ‫وفيقَو‬ ِ ِ ‫َبالر ْحم‬ ِ َّ َ‫َو‬،َ ‫ة‬ ‫م‬ ‫ص‬ ‫َالع‬ ‫ت‬ ‫َال‬ ‫قنيَفيو‬ ‫ز‬ ‫َار‬ ‫َو‬،َ ‫ة‬ ‫نيَفيو‬ ‫َغ ِّش‬ َّ َ َ ُ َ ‫ألمّيُ َّم‬ ْ َ َ َ َْ َ ِ ‫عباد‬ ِ ِ‫َيارحيماًَب‬،َ‫نَغياى ِبَالتُّيم َِة‬ ِ ِ ‫طيِّرَ َق‬ َ‫ؤمنين‬ ‫ه‬ ‫مبيَم‬ َ َ ‫َالم‬ َ ُ َ Allahumme ghaşşinii fiihi bir-rahmeti werzuqnii fiihit-teufiiqa wel‟ismete we tahhir qalbii min ghayaahibit-tuhmeti yaa rahiimen bi‟ibaadihil-mu‟miniin.

O, Allah, acoperă-mă cu mila Ta, oferă-mi prin ea succes și protecție, luminează-mi inima de întunericurile acuzațiilor false, o, Tu, Cel Milostiv cu slujitorii Săi!

Un Aid Al-Fitr fericit ~ tradus de Ayana Diana~ Era zi de sărbătoare şi bucurie. În aer se simţea o atmosferă de festival pe străzile Medinei.

Toţi oamenii, bătrâni şi tineri, erau îmbrăcaţi în cele mai bune haine, special pentru sărbătoarea de după luna Ramadan.

Având în vedere că era timpul pentru rugăciunea din dimineaţa sărbătorii de Aid Al-Fitr, toţi oamenii se îndreptau spre o porţiune de teren întinsă, aflată la periferia oraşului Medina.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a sosit şi a condus rugăciunea. După ce au terminat cu toţii, s-au salutat şi au pornit fiecare spre casele lor.

Copiii alergau şi se jucau fericiţi, zâmbind şi râzând, fără nicio grijă.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, mergea spre casă, când, dintr-odată, atenţia i-a fost îndreptată către un băieţel (Zuhair ibn Saghir) care stătea singur pe marginea drumului. Copilul plângea și era foarte trist. Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a aplecat spre acesta şi l-a mângâiat uşor pe umăr, întrebându-l: „De ce plângi?” „Te rog să mă laşi în pace!”, suspină băiatul.

Copilul nu văzuse cine îi vorbise. Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi-a trecut degetele prin părul băiatului şi, cu un glas blând şi prietenos, l-a întrebat din nou motivul pentru care plânge.

De data aceasta, băiatul a spus: „Tatăl meu a fost martirizat luptând, iar acum mama mea s-a recăsătorit, iar tatăl meu vitreg nu vrea să mai locuiesc în acea casă.

Azi este Aid Al-Fitr şi toţi sunt fericiţi. Copiii au haine noi şi mâncare bună, dar eu nu am nimic de îmbrăcat, în afară de ceea ce am pe mine. Nu am mâncare şi nici un loc în care să trăiesc.”

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus: „Știu cum te simţi, eu mi-am pierdut atât mama, cât şi tatăl când am fost copil.”

Băiatul a fost surprins să audă că era un orfan cel care îl consola, iar când şi-a ridicat privirea, a fost plăcut surprins să vadă că acel orfan era chiar Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam. A sărit imediat în picioare, plin de dragoste şi respect.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus:

„Dacă aş deveni eu tatăl tău, iar soţia mea, mama ta şi fiica mea sora ta, acest lucru te-ar face să te simți mai bine?” „O, da! Acesta ar fi cel mai bun lucru din lume!”

Copilul a început să zâmbească.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, l-a luat acasă şi i-a dat haine noi şi mâncare bună, în acea zi frumoasă de Aid Al-Fitr.

Cu siguranţă, băiatul a avut parte de cea mai frumoasă sărbătoare din viața sa.

Morala Ar trebui să ne gândim că alţii nu au atât de multe ca noi, în această zi frumoasă de Aid. Nu toţi au o aşa zi minunată. Este o zi de sărbătoare, avem nevoie doar de un minut să ne oprim, să ne gândim la ceilalţi şi să fie pentru noi o învăţătură Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa salam.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

‫اللھم إني أسألك برحمتك التي وسعت كل شيء أن تغفر‬ ‫لي ذنوبي‬ Allahumme inni eseluke birahmetikel-leti wesi'ate kulli şeiin en teghfira liy zubuniy

O, Allah, Îţi cer, în numele milosteniei cu care a început tot, să-mi ierţi păcatele!

Aid Al-Fitr – sărbătoarea musulmanilor ~ de Mariam Oana ~

1.

Se face ghusl (purificare sau abluţiune prin îmbăiere totală).

Referitor la această acţiune există numai două hadith-uri slabe, însă este sigur că Ibn Omar, radhi Allahu anhu, care urma Sunna cu stricteţe, făcea ghusl.

Prin urmare, a face ghusl pentru rugăciunea de Aid Al-Fitr este doar recomandat.

2.

Bărbaţii vor purta cele mai frumoase haine şi podoabe.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, purta cele mai frumoase podoabe ale sale. El avea un costum (hullah), pe care îl purta numai de Aid şi pentru rugăciunea de vineri. Un hullah este un costum din două piese, croit din acelaşi material.

3.

Se mănâncă câteva curmale, în număr impar, înainte de a pleca de acasă, la rugăciune.

Anas, radhi Allahu anhu, a povestit că: „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, nu ieşea afară din casă, în ziua de Aid, până când nu mânca un număr impar de curmale.” (relatat de Bukhari)

Ibn Qudamah a spus: „Nu ştim să existe vreo părere contrară, în ceea ce priveşte faptul că este recomandat (mustahab) să mănânci micul dejun în ziua de Aid Al-Fitr.” Motivul pentru care este bine să se ia o gustare înainte de rugăciune este că, astfel, se evită lipsa de concentrare asupra actului de adorare şi pentru împlinirea poruncii de a întrerupe postul. În cazul în care nu există curmale, atunci se poate mânca altceva sau chiar se bea doar puţină apă.

4.

Plecarea către rugăciune şi întoarcerea de la locul de rugăciune se face pe jos.

Ibn Omar, radhi Allahu anhu, a spus: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, venea la rugăciunea de Aid pe jos şi tot pe jos pleca către casă.” (relatat de Ibn Majah) Acest lucru este recomandat, însă nu este obligatoriu pentru cei care au un motiv întemeiat să vină cu un mijloc de transport (cal, cămilă, căruţă, maşină), cum ar fi: bolnavii, dacă locul de rugăciune este departe şi nu se ajunge la timp dacă se merge pe jos,

bătrânii care nu pot merge pe jos etc.

5. Întoarcerea de la rugăciune se face pe altă cale decât cea de plecare spre moschee.

Jabir ibn Abdullah a relatat: „În ziua de Aid, Profetul obişnuia să se întoarcă de la rugăciune pe alt drum decât cel pe care a mers.” (relatat de Bukhari) 6.

De la ieşirea din casă şi până la începerea rugăciunii de Aid Al-Fitr se recită Takbir („Allahu Akbar”), cât se poate de mult.

7. În timpul khutba, de după rugăciune, se ascultă predica şezând.

8.

La adunarea de Aid, participă toţi oamenii, indiferent de statutul lor, inclusiv sclavii sau prizonierii de război, ori fetele foarte tinere, cu condiţia să fie acoperite (hijab, jilbaab), chiar şi femeile care sunt în perioada menstruaţiei ori au sângerări post natale, doar că acestea nu vor face rugăciunea.

9.

Se pot adresa felicitări şi se pot face complimente.

Nu este un păcat să se spună: „Aid mubarak! – Aid binecuvântat!” ori, precum relatează Ibn Jubayr, radhi Allahu anhu, că oamenii se salutau în vremea Profetului, salla Allahu aleihi wa

sallam: „Taqabballa Allahu minna wa minkum!” „Companionii Mesagerului lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuiau ca, atunci când se întâlneau în ziua de Aid, să îşi spună unul altuia: «Taqabballa Allahu minna wa minkum!» (Fie ca Allah să accepte rugăciunea noastră şi a voastră!).” (relatat de Ahmad) Imam Ahmad a sugerat că un musulman este bine să evite astfel de efuziuni. El a spus: „Dacă cineva mă felicită, îi întorc urarea, dar nu eu o încep.”

Procedură 1.

Rugăciunea de Aid, fie că este Aid Al-Fitr, fie că este Aid Al-Adha, se poate face în aer liber, într-un loc special, numit musalla şi în moschee. Nu există nicio relatare care să ateste faptul că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, făcea această rugăciune în moscheea lui.

Ash-Shafai, radhi Allahu anhu, a relatat că: „Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, împlinea rugăciunile din cele două Aid-uri în musalla, în Medina şi au făcut aceasta şi cei care au venit după el, şi se făceau în moschee doar dacă ar fi existat un motiv care să împiedice împlinirea rugăciunii în aer liber, cum ar fi ploaia, ori vreo furtună. Şi oamenii din alte ţinuturi au făcut la fel, cu excepţia celor din Mecca.”

2.

Pentru rugăciunea de Aid nu este necesar Adhan-ul şi nici pronunţarea formulei „Assalatu jaami’ah”. Această procedură este susţinută tot de relatarea lui Ash Shafai, radhi Allahu anhu, care a spus: „…Când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ajungea la locul de rugăciune (musalla), el începea rugăciunea fără Adhan sau Iqama şi nici nu spunea „As-salatu jaami‟ah!” (relatat de Bukhari şi Muslim) 3.

Numai aceste două rugăciuni se pot face în musalla şi nu se fac altele, nici înainte şi nici după ele.

4.

Rugăciunea de Aid se face înainte de predică (khutba), deoarece Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, începea cu rugăciunea.

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a relatat: „Am participat la rugăciunea de Aid Al-Fitr împreună cu Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, Abu Bakr, radhi Allahu anhu, Omar, radhi Allahu anhu şi Othman, radhi Allahu anhu şi rugăciunea de Aid a avut loc înainte de khutba; apoi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a ţinut khutba (predica).” (relatat de Muslim) 5.

Rugăciunea este compusă din două rakaat. Înainte de ele se începe prin a se spune de 7

ori Takbir (Allahu Akbar), iar, înainte de a doua rakaa, se spune de 5 ori Takbir.

Aisha, radhi Allahu anha, a spus: „Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să facă Takbir la rugăciunile de Fitr şi Adha - la prima rakaa şapte takbir-uri, iar la cea de-a doua, cinci takbir-uri, în afară de cele două takbir-uri de la ruku.” (relatat de Abu Dawud) 6.

Nu există niciun hadith care să confirme că între Takbir Al-Ihraam şi Takbir se spune vreo pomenire a lui Allah subhanahu wa ta’ala (dhikr).

Cu privire la această procedură, se relatează că Ibn Masuud, radhi Allahu anhu, Îl slăvea pe Allah subhanahu wa ta‟ala şi îl binecuvânta pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, iar despre Ibn Omar, radhi Allahu anhu, cel mai fervent şi strict în aplicarea Sunnei, se spune că obişnuia să ridice mâinile la fiecare Takbir şi, când termina de spus Takbir-ul, începea să recite Surat Al-Fatiha, apoi Surat Qaf în prima rakaa, iar în cea de a doua, Surat Al-Qamar sau Surat Al-‟A‟la şi apoi Surat Al-Ghashiya.

Amândouă relatările sunt corecte şi în nicio altă relatare nu s-a menţionat despre recitarea altor sure decât acestea. După ce termina de recitat, la încheierea unei rakaa, spunea de încă cinci ori Takbir, iar apoi continua cu

recitarea. Aşadar, Takbir-ul era primul lucru pe care îl făcea înainte de fiecare rakaa.

Tirmidhi a preluat un hadith de la Kathir ibn Abdallah ibn Amr ibn Awf, radhi Allahu anhu, pe care îl ştia de la tatăl său, prin bunicul său: „Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, spunea de 7 ori Takbir la începutul primei rakaa, apoi recita din Coran, apoi spunea de 5 ori Takbir şi recita iarăşi din Coran.” (relatat de Bukhari) 7.

După rugăciune, urmează khutba (predica) şi ea se începe cu slăvirea lui Allah subhanahu wa ta’ala )şi nu cu Takbir).

Se relatează că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, după rugăciune, se aşeza în faţa oamenilor adunaţi şi le ţinea o cuvântare prin care le reamintea poruncile lui Allah subhanahu wa ta‟ala, îi avertiza despre lucrurile nu tocmai bune care se întâmplau şi le dădea învăţăturile necesare, ori dacă avea de dat vreo misiune cuiva, făcea aceasta. Apoi se ducea către femeile adunate acolo şi le vorbea şi lor, dându-le învăţămintele şi sfaturile necesare.

Acele hadith-uri care susţin că predica se începe cu Takbir şi nu cu slăvirea lui Allah subhanahu wa ta‟ala sunt slabe şi în Isnaad, şi în lanţul naratorilor.

Sheikhul Al-Islam ibn Taymiia a spus:

„Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, îşi începea predicile sale cu slăvirea lui Allah subhanahu wa ta‟ala, făcând astfel o favoare celor care au participat la rugăciune, fie să rămână în continuare, fie să poată pleca.”, fapt confirmat de relatarea lui Abu Dawud, de la Abdallah ibn Sa‟ib, care a spus: „Am participat la sărbătoarea de Aid împreună cu Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, şi după ce el a terminat de împlinit rugăciunea, a spus: «Acum vom mai ţine şi khutba, iar acela care vrea să rămână şi să o asculte, aşa să facă, iar acela care vrea să plece, lasă-l să plece.»” (relatat de Abu Dawud) Inovaţii - bid’a (‫)ب ِ ْدعَة‬ Numai Allah subhanahu wa ta‟ala este Legiuitorul, iar cele ce au fost interzise sunt acele lucruri pentru care Allah subhanahu wa ta‟ala a impus limite sau a oprit de la ele: „…iar acela care calcă poruncile lui Allah este nedrept faţă de sine însuşi.”

(Surat At-Talaq, 65:1) Allah subhanahu wa ta‟ala a avertizat pe cei care depăşesc aceste limite sau încalcă interdicţiile, spunând: „Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi calcă orânduielile Lui, îl va face [Allah] să intre în Foc, rămânând

veşnic în el şi el va avea parte de chinuri înjositoare.”

(Surat An-Nisa‟, 4:14) A evita ceea ce este interzis şi a nu depăşi limitele impuse este o datorie pentru musulmani, deoarece Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Evitaţi ceea ce v-a fost interzis şi împliniţi ceea ce vi s-a poruncit cu toată sârguinţa.” (relatat de Muslim)

Îl rugăm pe Allah să fie cu milostivire pentru noi şi cu îndurare pentru voi.” (relatat de Muslim)

Aşadar, în luna Ramadan:

5.

Nu se organizează spectacole, focuri de artificii, cu atât mai puţin nu se ascultă muzică, nici măcar anasheed şi nici nu se dansează.

1.

Nu se vizitează mormintele, cu atât mai puţin nu este permisă vizitarea mormintelor în acelaşi timp cu bărbaţii!

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Nu am lăsat în urma mea încercare mai mare pentru bărbat, decât încercarea venind de la femei.” (relatat de Bukhari şi Muslim) 2.

Nu se recită Coranul la morminte!

Ci se spune, atunci când se intră în cimitir, aşa cum a lăsat învăţătură Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam: „Pacea fie asupra voastră, a tuturor, o, voi, cei ce sunteţi locuitori ai mormintelor, credincioşi şi musulmani. Cu adevărat, noi ne vom alătura vouă, prin voia lui Allah, deci fie ca Allah să se îndure de aceia care au fost deja chemaţi, dar şi de cei care mai sunt încă printre noi; noi

3. Nu se amenajează musalla cu scaune sau scenă, ori alte lucruri de acest gen.

4.

Nu se pleacă de la musalla în grupuri mixte, ci întâi pleacă femeile şi apoi bărbaţii.

6.

Nu se organizează festivaluri şi nici petreceri în aer liber.

7.

Rugăciunea din ultima vineri a lunii Ramadan nu are nicio semnificaţie specială şi nici nu are puterea de a înlocui toate rugăciunile invalide sau pierdute, vreme de un an, aşa cum cred unii.

8.

Luna Ramadan nu este luna «felinarelor aprinse» şi nici nu are nimic în comun cu declaraţia lui Al-Khatib „O, lună a felinarelor; O, lună a Tarawih; O, lună slăvită…”, pe care el a făcut-o în khutba din ultima vineri din luna Ramadan. Aşadar, ornatul caselor, străzilor cu felinare este o inovaţie.

9.

Nu se împart fluturaşi de hârtie pe care sunt scrise diverse lucruri ce trebuie memorate, precum ar fi „Laa Alaa ila Alaa-uk”, expresie pe care ignoranţii i-o atribuie tot lui AlKhatib.

10. Nu se împart dulciuri şi nici nu se permite vânzarea lor în moschee ori împrejurul ei, cu atât mai puţin în timpul nopţii a 27-a din luna Ramadan, în ideea de a-i

stimula pe copii să vină la moschee, ori alte idei asemenea.

11.

Nu se posteşte în ziua de Aid şi nici nu se face Qiyam special pentru această noapte, iar expresia „Cine rămâne să se roage în noaptea de Aid va primi ca răsplată de la Allah ca inima lui să nu moară în Ziua când inimile vor muri” este un hadith inventat.

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ ‫َاجع ْل‬ ِ َ‫كرَوَالق‬ ُّ ِ َُ‫َيرضاه‬ ‫رضاه‬ ‫مات‬ َ‫مى‬ ‫َع‬ ‫بول‬ ‫َبالش‬ ‫ياميَفيو‬ ‫َص‬ َ َ ‫َو‬ َ َ ْ ‫ألمّيُ َّم‬ َُ َ ِ ‫قَسي ِِّدنامح َّم ٍدَو‬ ِ ‫وعوَُبِاِلُص‬ ِ‫َب‬،َ‫ول‬ ِّ َ‫آلو‬ ‫ح‬ َّ َ َ ُ ‫َمح َك َمةًَفُ​ُر‬ َ ُ ُ ُ ‫الرسو ُل‬ َ ِ ‫مد‬ ِ ‫ط‬ ِّ ‫َر‬ ‫بَالعالمين‬ ‫َهلل‬ ‫ين‬ ‫ر‬ ‫اى‬ ّ ‫ال‬ َ ‫َو‬،َ َ َ ُ ‫َالح‬ َ Allahumme-ja‟l siyaamii fiihi bişşukri we-l qabuuli a'laa maaterdaahu we yerdaahur-rasuulu muhkemeten furu‟uhu bil-usuuli, bihaqqi seyyidinaa muhammedin we aaalihit-taahiriine welhamdul-lahi rabbil-a‟alemiin.

O, Allah, fă ca postul meu să fie demn de apreciere și acceptat în funcție de ceea ce Te mulțumește și îi este pe placul Profetului nostru drag, Mohammed, ramurile căruia sunt întărite prin rădăcini, de dragul lui și familiei sale pure. Laudă lui Allah, Domnul Lumilor!

Postul din luna Shawwal ~ de Roxana Cuibuş ~

Postul este al patrulea stâlp al Islamului, este un act de adorare prin care noi, oamenii, trebuie să ne apropiem cât mai mult de Allah subhanahu wa ta‟ala. Toţi musulmanii trecuţi de pubertate şi capabili din punct de vedere al sănătăţii, trebuie să postească din zori până la apusul soarelui, acest lucru însemnând abstinenţă de la mâncare, lichide, situaţii încordate, agitate, din care ar putea să rezulte certuri, relaţii conjugale în timpul zilei şi minciuni; astfel, postul ne dezvoltă autocontrolul şi ne ajută să depăşim toate acestea.

Un musulman poate posti şi în alte perioade ale anului, aceste fapte fiind tratate ca Sunna. În acest articol, ne propunem să vorbim despre importanţa celor 6 zile de post din luna Shawwal. După cum am specificat anterior, cele 6 zile de post din luna Shawwal sunt Sunna; este eficace pentru musulmani să postească cele 6 zile imediat după luna Ramadan (preferabil de recuperat zilele pierdute din luna Ramadan, dacă s-au pierdut zile din motive foarte bine întemeiate), pentru că în acest post se regăseşte o recompensă extraordinar de mare.

Găsim în hadith-urile Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, specificat că cine posteşte aceste zile, primeşte răsplată ca şi cum ar fi postit tot anul.

Abu Ayyoob a relatat că Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Oricine posteşte în luna Ramadan şi îl urmează cu încă 6 zile de Shawwal, va fi ca şi cum a postit pentru toată viaţa.” (relatat de Muslim, Abu Dawud, Tirmidhi, Nasa‟i şi Ibn Majah) Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, ne lămureşte, ne face să înţelegem acest concept spunându-ne: „Oricine posteşte timp de 6 zile, după Sărbătoarea Al-Fitr, a încheiat anul (oricine face o faptă bună, va avea 10 asemeni ei).” Într-o altă relatare de acelaşi fel, găsim: „Allah a făcut pentru fiecare faptă bună 10 asemeni ei, deci o lună este ca şi cum ai postit 10 luni şi postul celor 6 zile completează anul.” (relatat de Nasa'i şi Ibn Majah; vezi şi Sahih al Targheeb wa'l Tarheeb, 1/421)

Dacă facem un mic calcul şi înmulţim luna de post obligatorie, a lunii Ramadan, cu 10, vor fi 10 luni, la care se mai adaugă 6 zile de post din luna Shawwal, pe care le înmulţim cu 10 şi vor fi 60 de zile, adică încă 2 luni, deci, în total, echivalentul unui an întreg.

Care sunt zilele din luna Shawwal în care putem posti?

Se poate posti în orice zi a lunii Shawwal, cu excepţia zilei de Aid Al-Fitr, când postul este interzis. De asemenea, nu este obligatoriu să ţinem postul la începutul lunii, dar ar fi bine ca, atunci când ţinem post, zilele să fie consecutive.

Dacă vrem să postim cele 6 zile din luna Shawwal împreună cu intenţia de a recupera zilele în care nu am postit în luna Ramadan din cauza perioadei lunare a oricărei femei, acest lucru nu este posibil; nu este valabilă combinarea recuperării postului din luna Ramadan cu postul celor 6 zile din luna Shawwal într-o singură intenţie.

Este obligatoriu să recuperăm, aşa cum am mai spus, mai întâi zilele de post pierdute din luna Ramadan şi pe urmă să în-

cepem să postim cele 6 zile din luna Shawwal. Dar, dacă o persoană are un motiv pentru care nu a putut să postească 6 zile în luna Shawwal, deoarece în această lună a avut de recuperat zilele de post pierdute, ca de exemplu, o femeie care sângerează mult în timpul naşterii şi după naştere, îşi petrece toată luna Shawwal recuperând zilele de post pierdute din luna Ramadan, ea poate posti cele 6 zile din luna Shawwal în Dhu‟l-Qa‟dah. (Fatwa nr. 40389) Un musulman supus este numit mutaki şi întărirea supunerii lui, dezvoltată prin post, este cunoscută ca taqwa în Islam. Taqwa ţine omul departe de păcat. În Sfântul Coran se spune: „O, voi, cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră Poate că veţi fi cu frică!”

(Surat Al-Baqara, 2:183) Fie ca Bunul Allah subhanahu wa ta‟ala să ne uşureze postul lunii Ramadan şi ca prin aceasta să ne întărim credinţa şi să reuşim să postim cele 6 zile ale lunii Shawwal, inshaAllah!

„Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine.

Poate că ei vor fi bine călăuziţi!”

(Surat Al-Baqara, 2:186)

ِ ِ َّ َ ‫ل‬ ‫ص‬ ‫و‬ ‫ار‬ ‫ر‬ ‫ب‬ ‫اْل‬ ‫م‬ ‫ك‬ ‫ام‬ ‫ع‬ ‫ط‬ ‫ل‬ ‫ك‬ َ ‫أ‬ ‫و‬ ‫ن‬ ‫و‬ ‫م‬ ‫ائ‬ ‫الص‬ ‫م‬ ‫ك‬ ‫د‬ ‫ن‬ ‫ع‬ َ َّ َ ْ ُ َ ُ ُ‫ت َعلَْي ُك ْم ال َْم َ​َلئِ َكة‬ َ ْ َ َ ُ َْ ْ َ َ َ َ ُ ْ ‫أَفْطَ​َر‬ Eftara 'indekumus-saa'imune, we ekele ta'aamekumul-ebraaru, we sallet 'aleikumul-melaikeh

Au întrerupt postul acelor care au ţinut postul şi au mâncat mâncarea voastră celor drepţi şi s-au rugat pentru voi Îngerii!

Ospăţul din luna Ramadan - testul voinţei ~ de Gabriela Gharabli ~

Cele 30 de zile ale postului lunii Ramadan promovează conceptul de întărire a spiritualităţii, însă, pentru a atinge acest ţel, există nişte reguli în efectuarea acestui act de adorare. Postul lunii Ramadan este o ocazie minunată să ne antrenăm voinţa, precum şi să dobândim obiceiuri nutriţionale mai bune.

Allah subhanahu wa ta‟ala nu a prescris acest post numai pentru ca robii Lui să se reînnoiască spiritual, ci şi pentru păstrarea şi întărirea legăturilor intercomunitare în Ummah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.

Luna Ramadan este luna în care musulmanii se ospătează împreună, astfel încât aproape că nu există o zi în care să nu se invite între ei pentru a rupe postul împreună, mai ales cu cei dragi, la masa de Iftar.

Conform tradiţiei islamice, oaspetelui i se cuvine doar ceea ce este mai bun şi ştim, conform unui hadith al Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, că: „Cel care dă mâncare pentru o persoană care rupe postul său, va primi aceeaşi răsplată ca şi el,

fără a-i fi redusă cu nimic răsplata celui care posteşte.” (relatat de Tirmidhi) De aceea, aceste mese festive sunt alcătuite din numeroase feluri de mâncare, toate foarte gustoase şi foarte diversificate, unele chiar şi foarte condimentate. Deci, în timpul consumului atâtor bunătăţi, trebuie să avem grijă ce anume şi mai ales cât mâncăm, deoarece putem anula efectul pozitiv al postului asupra organismului şi chiar ne putem face rău, dacă înainte de Fajr, la Suhur, panicaţi de ziua lungă de post pe care trebuie să o ţinem, vom mânca necontrolat, sau la Iftar, vom încerca să „recuperăm pierderea din timpul zilei”.

Iată câteva sfaturi asupra cărora merită să cugetăm: 1.

Trebuie să învăţăm să fim moderaţi în alimentaţie Esenţa postului constă în a manifesta reţinere, de la răsăritul soarelui şi până la apus.

Scopul postului este, pe de o parte, să simţim senzaţia de foame şi sete, pe care mulţi oameni o simt, fiind privaţi de cele mai elementare baze ale vieţii, care sunt apa şi hrana, iar pe de altă parte,

trebuie să avem autocontrol asupra organismului nostru şi, prin aceasta, spiritul să învingă asupra fizicului.

InshaAllah, prin acest post al acestei minunate luni Ramadan, să devenim mai recunoscători, să conştientizăm ceea ce avem, devenind astfel mai darnici, dăruind din ceea ce avem.

Problemele apar din cauza faptului că, înainte şi după ziua de post, nu consumăm doar cantitatea de care organismul are nevoie pentru optima lui funcţionare, adică în tipul mesei de dimineaţă, la Suhur, cât şi în timpul Iftarului, avem tendinţa de a exagera cantităţile de mâncare pe care le consumăm. Din această cauză, din păcate, zădărnicim sensul sacru al postului. Consumul în exces poate declanşa atât probleme digestive, cât şi insomnii, astfel, luna Ramadan, care trebuie să fie o lună a binecuvântărilor divine şi a bucuriei, a împlinirii sufleteşti, devenind o povoară pentru noi.

„sărim” peste această masă, mărind astfel timpul postului.

Anas, radhi Allahu anhu, a relatat că Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a zis: „Luaţi o gustare înainte de zorii zilei, căci în ea se află o binecuvântare.”

(Convenit)

2. Nu trebuie să neglijăm micul dejun, adică Suhur-ul, dinaintea fiecărei zile de post

În această perioadă, este important să evităm, pe cât posibil, mâncărurile „grele”, cu conţinut mare de grăsimi şi zahăr şi să încercăm să consumăm mai multe lactate, cereale, fructe şi legume, dând importanţa cuvenită fibrelor, vitaminelor şi mineralelor din alimente.

Conform ultimelor cercetări, este foarte important să ţinem cont ca, la Suhur, să consumăm alimente cu indice glicemic (IG)

Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei şi conferă organismului baza nutritivă, importantă pentru întreaga zi. Consumul lui în mod ponderat ne ajută să evităm senzaţia de foame, durerea de cap şi oboseala, care apar atunci când noi, dormind,

3. Alimentaţia noastră în timpul lunii Ramadan Aceasta trebuie să fie foarte consistentă; astfel, trebuie să avem grijă să consumăm carbohidraţi, legume, fructe, carne, peşte, grăsimi şi zahăr în mod echilibrat, ştiind că organismul are nevoie de ele şi că, în timpul postului, în loc de 3 mese - câte avem în zilele normale - acum consumăm doar două mese, iar cu aceste două ocazii noi trebuie să asigurăm organismului cele necesare, fără a face excese de orice fel.

4. Susţine funcţionarea optimă a organismului

scăzut, deoarece descompunerea lor durează mai mult, astfel menţinând glicemia aproape constantă, pe o perioadă îndelungată.

Indicele glicemic (IG) arată impactul unui aliment în următoarele două ore după ingestie, asupra glicemiei, adică asupra nivelului de glucoză din sânge.

Astfel, putem controla nivelul de insulină din organism. Insulina este hormonul responsabil cu transformarea zahărului din organism în energie. Atunci când mâncăm prea multe alimente bogate în zahăr, organismul nostru produce foarte multă insulină şi o va procesa foarte repede. Acest lucru poate conduce la o prăbuşire a nivelului de zahăr din sânge, apărând senzaţia de foame.

5. Consumul a cât mai multe lichide Atunci când avem posibilitatea de a consuma lichide, trebuie să o facem, acest lucru având o importanţă esenţială pentru o bună funcţionare a sistemului digestiv. Să bem multă apă, lapte, iaurturi neîndulcite, sucuri de fructe şi legume 100% naturale şi să evităm, pe cât posibil, băuturile care conţin cofeină, deoarece ele pot avea efect laxativ, iar acest lucru ne poate dăuna pe perioada postului, putând duce chiar la deshidratare. Trebuie, de asemenea, să evităm băuturile răcoritoare carbogazoase, ele conţinând calorii

care duc la depunerea grăsimilor în organism. tos

6.

Trebuie să gătim sănă-

Reducerea consumului de sare, înlocuind-o cu diferite condimente, pentru a da gust mâncării.

Putem modifica reţetele noastre: în loc să prăjim alimentele, le putem pregăti pe aburi sau la grătar, astfel reducând considerabil cantitatea de grăsimi. Înlocuind mâncărurile nesănătoase cu cele sănătoase ne vom simţi mult mai confortabil pe perioada zilei.

7.

Să încercăm să ne mişcăm mai mult Ştim că luna Ramadan nu este luna în care să se organizeze programe sportive de mare anvergură, dar pentru a ne simţi confortabil şi pentru a menţine greutatea corporală este bine să facem şi puţină mişcare.

Prin Măreţia şi Înţelepciunea absolută a lui Allah Preaînaltul şi prin Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-a fost lăsată, în timpul lunii Ramadan, rugăciunea Tarawih. Ea nu este o rugăciune obligatorie, dar se ridică la rangul de sunnah muakkada, aflând dintrun hadith profetic faptul că ea a fost efectuată cu stricteţe de Profetul nostru, salla Allahu aleihi wa sallam, şi de companionii săi.

„Atunci când (în timpul lunii Ramadan) Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a dus să-şi facă rugăciunea Tarawih, în Moscheea Nabawi, companionii lau urmat la rugăciune. Când Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, şi-a făcut iarăşi rugăciunea, în următoarea noapte, o mai mare mulţime de oameni l-a urmat. În a treia sau a patra noapte, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a venit la moschee pentru rugăciunea Tarawih. Explicând motivele, în dimineaţa următoare, Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, le-a spus companionilor: «V-am observat entuziasmul şi nu am venit la moschee, de teamă ca rugăciunea Tarawih să nu devină obligatorie pentru voi.»” (relatat de Muslim) Referitor la răsplata efectuării acestei rugăciuni, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Cel ce face rugăciunea benevolă, în timpul Ramadanului, cu credinţă sinceră şi cu speranţa că va câştiga o răsplată, i se vor ierta păcatele trecute.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Pe lângă binecuvântările şi răsplăţile acestei rugăciuni, nu trebuie să uităm că în timpul ei efectuăm mişcări fizice mai puţin intense, dar eficace, fiind într-un număr destul de mare şi la care, dacă adăugăm rugăciunea de Isha, vom obţine un număr mare de

aplecări şi ridicări, care au un efect benefic asupra organismului.

Chiar înainte de ruperea postului, nivelul de glucoză din sânge şi insulina sunt la valorile cele mai scăzute. Cu aproximativ o oră după consumarea Iftarului, aceste valori încep să crească, atunci când organismul începe să digere alimentele consumate. Ficatul şi muşchii reţin glucoza ingerată din circuitul sanguin, iar după aproximativ două ore, nivelul zahărului din sânge creşte. În acest moment, soseşte timpul rugăciunii Tarawih, subhanaAllah, să aducă efectele benefice asupra organismului. Odată cu efectuarea rugăciunii, adică a mişcărilor impuse, fluxul de glucoză este metabolizat în dioxid de carbon şi apă.

Rugăciunea Tarawih, şi nu numai, privită din punctul de vedere al exerciţiului fizic pe care organismul îl efectuează, ajută la arderea caloriilor în exces, înbunătăţeşte flexibilitatea şi coordonarea corpului, reduce nivelul de stres şi, în acelaşi timp, reduce riscul unei depresii.

Cercetări amănunţite au demonstrat că rugăciunea, privită ca exerciţiu fizic, pune în mişcare toţii muşchii organismului uman şi cine efectuează, în timpul vieţii, toate cele 5 rugăciuni zilnice şi rugăciunile Tarawih, îşi păstrează sănătatea pe timp mai îndelungat, ridicându-şi nivelul de viaţă şi, în acelaşi timp, reduce efectul negativ al fumatului şi obezităţii asupra organismului.

Chiar şi persoanele care suferă de hipertensiune au observat o îmbunătăţire a nivelului de viaţă şi acest „exerciţiu fizic” a redus riscurile altor îmbolnăviri, fiind ele chiar şi genetice.

Frumuseţea şi simplitatea rugăciunii (salat) este explicată în următorul hadith, când Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

„Când intri la rugăciune, fă takbir-ul şi apoi recită cât poţi din Coran. Apoi prosternează-te până când devii calm şi ridică-te din nou, până când devii drept. Apoi, prosternează-te până când atingi starea de calm, aşezându-te, şi prosternează-te până când atingi calmul în prosternarea ta. Fă asta în timpul întregii rugăciuni.” (relatat de Bukhari)

Precauţii în timpul postului, pe perioada verii ~ de Roxana Cuibuş ~ Căldura copleşitoare care ne înconjoară pe tot parcursul lunii Ramadan poate avea multiple efecte negative asupra organismului, precum: slăbirea acestuia, deshidratarea, scăderea tensiunii arteriale, apărând, astfel, senzaţia de ameţeală, precum şi lipsa forţei fizice. De aceea, este indicat să luăm anumite măsuri prin care să ne protejăm de toate aceste efecte nefavorabile care se instalează în cazul în care nu mâncăm fructe şi legume din abundenţă şi, mai ales, nu consumăm destule lichide.

Este recomandat ca pe tot parcursul postului din luna Ramadan să consumăm cât mai multă apă, atât dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, cât şi seara, după apus. Sunt recomandate şi ceaiurile, care au puternic efect răcoritor asupra organismului, aşa cum sunt amestecul de ceai verde cu ceai de mentă, sau cel de ceai negru cu scorţişoară.

Este de preferat să nu mâncăm alimente foarte sărate, deoarece sarea accentuează senzaţia de sete, să consumăm cât mai multe supe, iaurturi, lapte, care ne pot fi de un real folos. Mierea este şi ea deosebit de importantă în această

perioadă, deoarece este o sursă inepuizabilă de energie, care poate înlocui zahărul, contraindicat pentru perioada de post. De asemenea, este indicat să ne ferim de alimente precum: cimbru, mâncare care conţine grăsimi, pâine.

Anumite alimente ne ajută să trecem mai uşor peste căldură şi nu ar trebui să lipsească de pe masa celui care ţine post, aşa cum sunt: menta, ardeiul iute, vegetalele (castraveţii, ridichile, verdeţurile, care ne hidratează şi vitaminizează), fructele, năutul.

Indicate sunt curmalele, fructe mici, dar cu calităţi mari, cu beneficii enorme pentru sănătate.

Ele sunt considerate a fi fructele aproape ideale, deoarece conţin o multitudine de substanţe nutritive, cu un efect energizant şi vitalizant deosebit, precum: calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, fibre etc. De aceea, ele pot completa cu succes postul nostru.

Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, ne recomandă ca începerea postului, ca şi încheierea lui să se realizeze cu consum de curmale, care trebuie să fie în număr impar.

Imam An-Nawawi a relatat că:

„Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, rupea postul cu câteva curmale proaspete, iar dacă nu avea curmale proaspete, mânca vreo câteva curmale uscate şi dacă nu avea nici din acestea, atunci lua câteva înghiţituri de apă.” (relatat de Tirmidhi) De asemenea, Salman ibn Amir, radhi Allahu anhu, a relatat că Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Dacă vreunul dintre voi întrerupe postul, să mănânce curmale; iar dacă nu au nicio curmală, atunci să-şi întrerupă postul cu apă, căci este pură.” (relatat de Abu Dawud) Este foarte important Suhurul, să mâncăm înainte de răsăritul soarelui, deoarece această masă ne va da puterea de a rezista pe tot parcursul zilei. Este recomandat ca masa de Suhur să fie amânată cât mai mult timp, până în apropiere de rugăciunea de Fajr.

Profetul Mohammed, salla Allahu alleihi wa sallam, ne-a învăţat pe noi să avem această masă, într-un hadith spunând: „Să ţineţi masa de dinainte de ivirea zorilor, pentru că Suhur este o binecuvântare.”

(Convenit) După o zi întreagă de post, nu trebuie să mâncăm în mod exagerat seara, căzând pradă feluritelor tipuri de mâncare, deoarece acest fapt va fi dăunător sănătăţii

noastre. În Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, găsim faptul că este bine şi că sunt suficiente doar câteva înghiţituri pentru ca stomacul să fie plin, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci el să fie o treime pentru mâncare, o treime pentru apă şi o treime loc pentru aer.

Abu Kariymah Al-Mikdam ibn Meadi Yakrib, radhi Allahu anhu, a relatat că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: „Fiul lui Adam nu umple un vas mai rău decât stomacul său.

Sunt suficiente pentru el câteva înghiţituri care să îl pună pe picioare. Iar dacă nu se poate, atunci o treime din stomac să fie pentru mâncare, o treime pentru apă şi o treime pentru respiraţie.” (relatat de Tirmidhi) Pe tot parcursul zilei, ne putem răcori adăpostindu-ne la un loc umbros, sau într-o încăpere climatizată. Trebuie să închidem toate sursele care degajă căldură şi să protejăm încăperile de razele soarelui, folosind draperii. De asemenea, putem face duşuri cu apă rece, să ne scufundăm în cadă, să ne clătim gura cu apă (totuşi nu trebuie să se abuzeze de acest lucru), sau ne putem şterge pielea cu un prosop îmbibat în apă rece sau cu gheaţă.

Un alt remediu cu efecte răcoritoare este reprezentat de mâncarea picantă, care măreşte secreţia de transpiraţie şi răcoreşte corpul atunci când aceasta

se evaporă. De asemenea, aşa cum am mai menţionat anterior, menta este deosebit de benefică, putând folosi aplicaţii cu mentă, săpun cu mentă, cremă hidratantă pentru picioare cu mentă sau pudră cu mentă.

Prin post, ne detoxifiem întreg organismul, îl curăţăm de substanţele cu acţiune toxică, care, acumulându-se în cantitate semnificativă, pot îngreuna şi împiedica activitatea fiziologică a

organelor şi sistemelor organismului.

Nu trebuie uitat că, după efectuarea rugăciunii şi după mâncatul de seară, este recomandat să se facă o scurtă plimbare, care va aduce uşurare întregului organism.

InshaAllah, acest articol să vă fie de folos şi să aveţi parte de un post lipsit de excese, care să vă aducă sănătate şi credinţă!

De reţinut!

Luna binecuvântată Ramadan a venit şi cu toţii ştim că ea este un prilej de reflecţie, de introspecţie şi analiză a faptelor, gândurilor şi intenţiilor noastre de peste an. Această lună este o mare favoare de la Allah Preaînaltul, cu ajutorul căruia trebuie să încercăm să devenim mai curaţi, mai buni şi mai pioşi.

Abţinerea de la mâncare şi băutură nu este numai o restricţie impusă numai pentru a ne întări şi educa voinţa şi nu este numai un test de supunere al musulmanului faţă de Stăpânul Lumilor, ci este şi o modalitate prin care Allah subhanahu wa ta‟ala ne învaţă să apreciem ceea ce El, Preaînaltul, în marea Lui bunătate, ne-a dăruit: „Iar pământul l-a făcut întins pentru vietăţi. Pe el sunt fructe şi palmieri cu ciorchini înveliţi şi grânele cu paie şi ierburile mirositoare.”

(Surat Ar-Rahman, 55:10-12) Câţi dintre noi, cei dăruiţi cu posibilități materiale, nu ne-am gândit, sătui şi plictisiţi, fără să ne fie foame sau sete cu adevărat, privind în frigiderul plin: „Ce să mai mâncăm noi astăzi?”, şi, privind o bunătate anume, ne-a venit în minte: „Nu din asta! Am mâncat şi ieri!”, uitând complet că alţii s-ar bucura şi de o coajă de pâine…

Când apreciază şi gândeşte omul cel mai bine că el este dintre cei binecuvântaţi de Allah subhanahu wa ta‟ala pentru că are mâncare şi băutură bună, dacă nu atunci când îi este foame şi sete cu adevărat?

Când este, oare, o mâncare mai bună şi mai apreciată, decât atunci când foamea şi setea stârneşte simţurile?

Aşadar, mulţumind lui Allah Preaînaltul pentru bunătăţile pe care lea făcut pentru noi, vă propun reţete delicioase din întreaga lume musulmană, pentru că fiecare astfel de reţetă este, în sine, o îmbinare armonioasă de binecuvântări.

Ramadan Mubarak!

MENIU 1 IFTAR Ciorbă

Algeria Este ţara berberilor, a celor care au ridicat oraşul capitală Alger.

Numele ţării provine de la o expresie arabă care se referă la „insule”.

Acestea au existat în zona de litoral a Algeriei, care apoi s-au unit cu uscatul.

De la câmpii fertile la deşertul arid din Sahara, regiuni şi climate se completează şi se împletesc în fiecare zi sub soarele fierbinte, făcând să se nască grâu de aur, care se transformă în pâine şi cuşcuş, curmale dulci ca mierea, un potpuriu captivant de mirodenii, arome şi delicii.

Chorbet Addas Ingrediente: - 200 g de linte, curăţată de impurităţi, spălată şi lăsată la înmuiat peste noapte, ori o conservă mică de 420 g de linte; - 1 kg de carne de miel/vită cu os, pentru ciorbă, tăiată în bucăţi potrivite şi fierte în 2 l de apă cu puţină sare, pentru 30 de minute.

Atenţie! Nu uitaţi să scoateţi spuma!

- 1 ceapă medie, tăiată cubuleţe; - 2 morcovi mari, tăiaţi cubuleţe; - 2–3 tije de frunze de ţelină, tăiate cubuleţe; - 4 căţei de usturoi, pisaţi; - 2 roşii mari, decojite, curăţate de seminţe şi făcute piure; - ½ linguriţă de cucurmă măcinată; - ½ linguriţă de chimion (chimen) pudră; - ½ linguriţă de coriandru pudră;

- 1 buchet garni, compus din 5-6 frunze de pătrunjel, 5-6 frunze coriandru, 5-6 fire de mentă, 2-3 foi de dafin, toate legate în bucheţel, cu un fir de aţă; - sare şi piper; - ulei.

Ingrediente pentru amestecul de dres ciorba:  o legătură mare de coriandru/pătrunjel proaspăt, tăiat fin;  ½ linguriţă de pudră de chimion (chimen);  ½ coajă rasă de lămâie;  1 lingură de zeamă de lămâie;  1 lingură de ulei de măsline.

Amestec de dres – mod de preparare: 1. Tocaţi fin coriandrul/pătrunjelul, usturoiul şi coaja de lămâie, până când nu se mai deosebesc texturile.

2. Puneţi totul într-un bol şi adăugaţi zeama de lămâie, uleiul, chimenul pudră şi amestecaţi bine.

Mod de preparare: 1. Într-o oală, se pune ulei cât să acopere fundul, se adaugă ceapa, ţelina, morcovii, coriandrul, chimenul, usturoiul şi sotaţi până ce acestea devin aurii, circa 10 minute.

2. Adăugaţi carnea de miel/vită cu os, supa strecurată în care a fiert carnea, lintea, roşiile, buchetul garni, sarea şi piperul şi se dă în clocot.

3. Se reduce flacăra la foc mic, se acoperă cu capac şi se fierbe timp de 30-35 de minute.

4. Când este gata, se înlătură oasele şi buchetul garni şi se adaugă jumătate din amestecul de dres; se ajustează sarea sau piperul, după gust.

5. Se serveşte în boluri ornate cu restul de amestec de dres.

Fel principal Iran Iran este ţara cunoscută şi sub numele de Persia. Numele „Iran” este un cuvânt înrudit cu termenul „arian”, care înseamnă „teren de aur”.

Mâncarea iraniană este numită şi mâncare persană. Ea se caracterizează prin folosirea cărnii roşii în cantităţi mici, precum şi prin sublinierea gustului şi valorii nutritive a cerealelor, în special a orezului, a fructelor şi a legumelor. De aceea, mâncarea iraniană este considerată ca fiind preparată în mod sănătos. Ea este un strălucit contrast de arome şi gusturi: dulce şi acru sau calin şi picant.

Khoresht Baamieh - Mâncare de bame Ingrediente: - ½ kg carne de vită/miel, tăiată în cuburi mari; - 750 g de bame, pregătite astfel: se curăţă de cotoare, se taie moţul acestora şi se opăresc în apă clocotită, cu sare grunjoasă şi câteva linguri de oţet alimentar de 9 grade (spre exemplu: la 1 l de apă, se adaugă 1 lingură de sare grunjoasă şi 5 linguri de oţet). După opărire, se ţin 2-3 minute în acea apă clocotită, apoi se spală sub jet de apă rece şi se lasă la scurs, într-o sită. Procedând astfel, bamele nu vor mai avea aspect gros şi alunecos la preparare şi vor rămâne întregi, viu colorate şi fragede.

Bamele nu trebuie să fie mai mari de dimensiunea degetului mic de la mână, cu tot cu cotor, deci maxim 5 cm! Dacă sunt mai mari, acestea sunt aţoase, pline de seminţe şi nici gust bun nu au!

După acest tip de preparare, bamele pentru mâncărică trebuie să

arate aşa: - 3 cepe mari, tăiate fin, ca nişte solzişori sau cubuleţe; - 3 linguri de zeamă de lime; - ½ kg de roşii coapte, curăţate de coajă şi seminţe şi făcute piure sau 3 linguri de pastă de tomate;

- 750 ml de apă fierbinte sau apă fierbinte în care s-a dizolvat un cub de Maggi (Knorr, vegeta, etc.); - ½ kg de cartofi tăiaţi cuburi şi fierţi în apă cu sare şi scurşi de apă (opţional); - sare şi piper; - ulei.

Mod de preparare: 1. Se căleşte ceapa în ulei până ce aceasta devine aurie.

2. Se adaugă bucăţelele de carne şi se călesc până când îşi schimbă culoarea.

3. Se adaugă apa fierbinte sau supa fierbinte şi se lasă până când dă în clocot.

4. Se reduce flacăra la minim şi se fierbe cu vasul acoperit, timp de 45 de minute.

5. Se adaugă peste carnea din cratiţă bamele, piureul de roşii, piperul şi se mai fierbe cu vasul fără capac, timp 10-15 minute.

6. Se adaugă zeama de lime şi se potriveşte după gust, cu sare şi piper, şi se mai fierbe timp de 3-4 minute.

7. Dacă se doreşte, se pot adăuga şi cartofi la mâncărică; atunci când se adaugă zeama de lime, se adaugă şi cartofii fierţi.

Garnitură Dacă mâncarea de bame este cu cartofi, atunci nu mai necesită garnitură, însă fără cartofi, se poate servi cu orez alb.

Mod de preparare orez alb: Aceasta este o garnitură care se utilizează în bucătăria internaţională, de aceea, nu se poate spune că acest preparat este specific unui anumit popor.

1. Se spală orezul (de preferat, orez basmati) şi se fierbe în apă cu sare şi ulei, astfel: raportul este de 1 kg de orez la 2 l lichid (de exemplu, pentru 6 porţii mari: la 500 g orez trebuie 1 l de apă, pentru 300 g de orez, trebuie 600 ml de apă şi aşa mai departe), iar pentru ulei, raportul este de o lingură de ulei la 100 g de orez.

2. Se pune orezul cu apa şi uleiul într-o oală suficient de încăpătoare.

3. Se aduce la temperatura de fierbere, amestecând continuu, pentru ca orezul să nu se lipească de fundul cratiţei.

4. Se fierbe la foc mediu, până când apa scade la nivelul orezului.

5. Se acoperă cratiţa, se dă focul mic (se poate pune sub fundul cratiţei o tablă, dacă vă este teamă că aceasta se lipeşte) şi se mai fierbe astfel încă o jumătate de oră.

Salată Cea mai indicată este salata de lăptucă măsline, zeamă de lime şi mărar proaspăt.

, dreasă cu ulei de

Desert

Egipt

Este leagănul civilizaţiilor lumii, este ţara Nilului şi a piramidelor, e ţara faraonilor şi a Califului Rashid. Numele european provine fie de la denumirea latină Aegyptus, fie de la denumirea mării Egee. După unii, el provine de la gyptios sau kyptios, cu referire la populaţia coptă, care „pare a fi o derivare de la numele antic al Memphis-ului: Hikuptah, adică Hwt-ka-ptah - casa sufletului lui Ptah”.

Numele arab Misr este de origine semitică şi este un derivat al Egiptului, provenind de la faptul că Egiptul era format din două regiuni, fiecare cu dinastia ei - Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos – şi înseamnă „cele două puteri”.

Reţetele de mâncare egipteană sunt foarte numeroase şi cu greu le poţi preciza originea, căci ele vin, prin practică, din negura vremurilor.

Mâncarea egipteană este o încununare a bucătăriilor lumii, căci Egiptul are o istorie aparte şi ea se reflectă şi în felul de a trăi al oamenilor şi, ca efect, şi în practicile culinare.

Cupe cu mango Ingrediente: - 6-8 fructe de mango bine coapte (cu cât fructele sunt mai coapte, cu atât sunt mai dulci); - ½ l de lapte integral; - 50 g de fistic, tocat fin;

- 4 linguri de miere, opţional, pentru cine vrea mai dulce sau dacă fructele de mango nu sunt suficient de dulci.

Mod de preparare: 1. Se spală bine fructele, apoi se taie fiecare fruct de mango pe jumătate, orizontal, apoi, prin răsucire, se desprind cele două jumătăţi.

2. Cu o linguriţă, se scoate tot miezul din coajă. Se procedează astfel cu toate fructele.

3. Miezul rezultat, împreună cu laptele, se amestecă bine în blender, sau, dacă acesta nu există, atunci întâi se face un piure din miezul de mango şi apoi se amestecă totul cu laptele.

4. Se adaugă şi mierea, după preferinţe.

5. Se ţine compoziţia obţinută la frigider, până la servire.

6. Se toarnă în cupe de cocteil, se presară cu fistic.

Băutură

Ceai sau cafea, apă minerală sau o băutură tonică.

Aperitiv

SUHUR

Maroc Numele ţării derivă de la denumirea sa berberă, Amerruk sau Murakuc, iar arabii o numesc Maghrib sau Vestul Îndepărtat. Este ţara Munţilor Atlas, iar cea mai renumită epocă din istoria ei a fost cea a dinastiei Umayyad.

Bucătăria marocană are influenţe berbere, maure şi de la arabii din Orientul Mijlociu, fiind axată pe preparate consistente, cu multă carne.

Pateuri cu şuncă Ingrediente: - 1 pachet de foi de pateu (mille feuilles); - muştar dulce;

- 400 g de jambon de vită

, tăiat fâşiuţe;

- 250 g de caşcaval ras sau mozzarela; - piper.

Mod de preparare: 1. Se împart în 2 sau în 3 foile de plăcintă din pachet (se recomandă 5-6 foi pentru fiecare tranşă) şi se întind pe masa de lucru.

2. Se unge cu muştar fiecare tranşă de foi, pe care se presară puțin piper.

3. Se presară caşcavalul ras şi fâşiuţele de jambon.

4. Se rulează totul foarte strâns şi se pune la frigider, pentru o oră.

5. Se taie rulourile în rondele de circa 1,5–2 cm şi se pun la copt, într-o tavă unsă cu ulei, timp de 15 minute.

Salată Egipt Salată de brânză

Ingrediente: - 50 g de brânză feta; - 100 g de brânză telemea veche, de preferat de oaie sau de capră, dar merge şi cu telemea de vacă, tăiată cubuleţe sau dată pe răzătoarea cu găuri mari; - 1 ardei gras, galben sau roşu, tăiat cubuleţe mici, de circa 1 cm; - 1 castravete, de la care s-au scos seminţele, tăiat cubuleţe, ca şi ardeiul; - 1 ceapă roşie mijlocie, tăiată cubuleţe fin;

- 1 legătură de mentă sau zaatar proaspăt, înlăturat tijele şi codiţele frunzelor, tăiată fin.

de la care

s-au

- 1 legătură de mărar, tăiată fin, cu sau fără inflorescenţe (de preferat

este să fie folosite cele cu inflorescenţe); - 2 linguri de zeamă de lămâie; - 2 linguri de ulei de măsline; - piper, feliuţe de lămâie şi frunze de mentă, pentru decor.

Mod de preparare: 1. Se zdrobeşte brânza feta şi se amestecă cu zeama de lămâie, uleiul de măsline şi piperul.

2. Ardeiul, castravetele, brânza telemea, mărarul, menta şi ceapa se amestecă bine într-un bol, peste care se toarnă amestecul amintit la punctul 1.

3. Se aşează totul pe un platou, se ornează cu frunze de mentă şi feliuţe de lămâie.

Taqabballa Allahu Ta’atakom!

Fie ca Allah Preaînaltul să accepte tot ceea ce faceţi (în luna Ramadan)!

Meniu 2 IFTAR Ciorbă Djibouti

Este un stat din Cornul Africii, cu capitala la Djibouti, a cărei istorie este legată de „calea mirodeniilor” din India şi China. Astfel au fost introduse în bucătărie plantele aromatice, lămâile, iar europenii au contribuit cu tehnicile lor de preparare a cărnurilor.

Harira Ingrediente: - 300 g de carne de vită cuburi; - 150 g de linte verde, din conservă (e mai simplu aşa, dar, dacă nu vreţi din conservă, atunci va trebui să le lăsaţi la înmuiat peste noapte); - 150 g de năut din conservă; - 400 g de roşii curăţate de coajă şi seminţe, făcute piure; - 250 ml de suc de roşii; - 1 ceapă mare, tocată mărunt; - 3 lămâi, tăiate pe jumătate; - 100 g de făină proaspăt cernută; - 1 legătură de ţelină, 1 legătură de coriandru şi 1 legătură de pătrunjel, toate tocate mărunt; - 2 l de apă carbogazoasă şi ½ l de apă plată; - 100 g de tăiţei; - chimen măcinat, sare, piper, pudră de şofran; - ulei; - boia de ardei iute (opţional).

Mod de preparare: 1. Într-o cratiţă mare, se pune uleiul cât să acopere fundul vasului, carnea, chimenul măcinat, sarea, pudra de şofran, coriandrul, pătrunjelul, ţelina şi ceapa.

2. Se călesc timp de 5 minute, apoi se adaugă apa carbogazoasă şi se fierbe timp de 10 minute.

3. Se adaugă lintea şi năutul după ce au fost clătite un pic în apă rece, şi se fierbe încă 50 de minute.

4. Se adaugă piureul de tomate, sucul de roşii şi se mai fierbe încă 20 de minute.

5. Se încorporează făina în ½ l de apă (se pune făina într-un castron, apoi se pune apă puţin câte puţin, să nu formeze cocoloaşe şi apoi se dizolvă încet-încet cu restul de apă).

6. Făina dizolvată în apă se adaugă în ciorbă în timp ce se amestecă în continuu, şi se mai fierbe timp de 10 minute.

7. Pentru cei care preferă iute, se adaugă boia împreună cu făina.

8. Se serveşte în boluri aşezate pe farfurii plate, alături de care se pune jumătate de lămâie.

Fel principal Pakistan Pe teritoriul Pakistanului a înflorit civilizaţia Indusului, apoi a intrat în stăpânirea lui Alexandru cel Mare, după care a făcut parte din Imperiul Maurya şi din Imperiul Marilor Moguli.

Aşadar, bucătăria pakistaneză a fost influenţată de toate aceste etape istorice, fiindu-i caracteristică folosirea unei extraordinar de variate serii de condimente şi plante aromatice, frecvent utilizat fiind ghimbirul.

Tikka şi Tikka Boti Ingrediente: - 1 kg de piept de pui sau pulpe de pui / 1 kg de carne de vită, tăiată cuburi, ca pentru frigărui;

- ½ fruct de papaya necopt, curăţat şi dat prin maşina de tocat sau

-

foarte fin tăiat; 1 linguriţă de boia de ardei, iute sau dulce, după preferinţe; 1 linguriţă de seminţe de coriandru, prăjite şi măcinate; 1 linguriţă de sare; 1 linguriţă de piper negru, măcinat; 2 linguriţe de usturoi pisat;

-

2 linguriţe de ghimbir proaspăt, dat pe răzătoare; 4 linguri de iaurt integral; 2 linguri de zeamă de lămâie sau oţet alb; ulei.

Mod de preparare: 1. Se înlătură pielea de pe pieptul de pui şi se fac tăieturi adânci în bucăţile de piept (pentru pui Tikka).

2. Se amestecă toate ingredientele de mai sus, cu excepţia uleiului şi a fructului de papaya, şi se introduce pieptul de pui în această marinată. Dacă se foloseşte vită, atunci se mai adaugă la marinată şi fructul de papaya. Se acoperă cu o folie sau un capac.

3. Se lasă la frigider până a doua zi, dar să fie lăsate măcar 5 ore.

4. Se poate găti în două moduri:  pe grătar de cărbuni: după ce se scoate carnea, se lasă la scurs, apoi se unge cu un pic de ulei şi se frige pe grătar, sau, în cazul cărnii de vită: se înfige în ţepuşele pentru frigărui şi se frig pe grătar;  la cuptor: se pune toată carnea, inclusiv marinata, într-o tavă, se acoperă cu folie şi se coace timp de 30 de minute pentru carnea de pui şi 1 oră pentru carnea de vită. Se scoate, se scurge toată zeama, se ung bucăţile de pui sau vită cu ulei şi se reintroduce la cuptor pentru alte 15 minute, până când se rumeneşte.

Garnitură Malaysia Este o ţară în Asia de Sud-Est, care cuprinde două teritorii distincte: partea de sud (Peninsula Malaiezia şi insulele adiacente) şi partea de nord, cu Insula Borneo, cu capitala la Kuala Lumpur.

Numele ţării vine de la cuvintele sanscrite Malaiur or Malayadvipa, care se traduce prin „ţara munţilor”.

Stilul culinar tradiţional a fost foarte mult influenţat de comercianţii din ţările vecine Indonezia, India, Orientul Mijlociu şi China. Bucătăria malaieziană se caracterizează prin mâncăruri picante şi aromate.

Garnitură de cartofi cu fasole verde Ingrediente: - 1 kg de cartofi (roz de preferat), curăţaţi de coajă şi spălaţi; - ½ kg de fasole verde, curăţată de vârfuri şi codiţe, spălată; - 1 ceapă albă mare, tăiată cubuleţe; - 1 fir de ceapă verde, tăiată fin; - 2 căţei de usturoi, pisaţi; - 1 lingură de ghimbir proaspăt, ras;

-

câteva frunze de curry întregi (sau foi de dafin); 100 ml de ulei; sare şi piper; ½ l de supă; 75 ml de lapte de nucă de cocos sau lapte în care s-a fiert 1 lingură de fulgi de nucă de cocos, apoi strecurat.

Mod de preparare: 1. Într-o tigaie adâncă, se încinge uleiul, se adaugă ceapa, ceapa verde, usturoiul şi ghimbirul şi se prăjeşte aproximativ 5 minute, până când ceapa devine translucidă.

2. Se adaugă frunzele de curry şi se mai ţine pe foc timp de 30 de secunde, până când îşi lasă frunzele aroma.

3. Se pun laptele, supa, cartofii, sarea, piperul şi se fierb înăbuşit timp de 15-20 de minute.

4. Când cartofii sunt pe jumătate fierţi, se adaugă şi fasolea verde şi se mai fierbe până când se înmoaie şi fasolea verde.

5. Cu o spumieră, se scot legumele pe un platou, iar dacă zeama rămasă este subţire (apoasă), se pune într-o tigaie şi se reduce până la consistenţa unui sos.

6. Se adaugă sosul peste legume.

Salată Siria Siria este situată în regiunea supranumită „Cornul Abundenţei”, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluenţa fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei Centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului, în Egipt.

Numele ţării derivă din numele grecesc dat asirienilor sau din acadianul „Assur”.

Bucătăria siriană este foarte sănătoasă, căci ea se bazează pe folosirea legumelor şi fructelor, a cerealelor, iar sirienii se mândresc cu acest mod benefic de consumare a alimentelor.

Salată de roşii cu castraveţi Ingrediente: - 3 roşii bine coapte, tăiate cubuleţe; - 2 castraveţi, tăiaţi cubuleţe; - 1 fir de ceapă verde sau o ceapă mică, tăiată fin; - 5-6 frunze de mentă, tocate fin; - 1 căţel de usturoi, pisat; - 1 legătură mică de pătrunjel, tocat fin; - zeama de la două lămâi; - sare, piper.

Mod de preparare: 1. Într-un castron, se amestecă toate ingredientele, cu excepţia uleiului şi a sucului de lămâie.

2. Se lasă la frigider timp de 1 oră, apoi se scurge de zeama care se va lăsa.

3. Se asezonează cu ulei şi suc de lămâie.

Desert Bangladesh Este un stat situat în Asia de Sud, care se învecinează cu India aproape în întregime. Pentru că Bengalul de Vest s-a unit cu India, a fost creată regiunea numită Bengal. Bangladesh înseamnă de fapt, în limba bengali, „Statul Bengal”.

Teritoriul de azi al Bangladeshului a făcut parte, succesiv, din Imperiul Gupta și Maurya, din Imperiul Marilor Moguli și din colonia britanică India.

Bucătăria Bangladeshului este recunoscută pentru aromele sale bogate, picante şi pentru mirosul ademenitor al preparatelor culinare.

Reţetele de desert din Bangladesh sunt dulci şi lăptoase, o experienţă absolut originală, căci ele sunt de tipul „care ţi se topesc în gură.”

Shemai Ingrediente: - 100 g de unt;

-

200 g de vermicelli (un tip de paste); 1 l de lapte; ½ l de smântână pentru frişcă; 100 g de stafide; 4 linguri de zahăr; 4 migdale tăiate fin; 5-6 nuci tăiate fin, pentru decor.

Mod de preparare: 1. Se topeşte untul într-o cratiţă, se adaugă pastele şi se prăjeşte totul la foc mic, până când pastele devin aurii.

2. Se adaugă laptele şi se lasă până dă în clocot.

3. Se adaugă zahărul, migdalele şi stafidele şi se mai fierbe încă 10 minute.

4. Se adaugă frişca şi se mai fierbe încă 7-8 minute.

5. Se lasă la răcit şi apoi se pun la frigider.

6. Se presară nucă şi se serveşte rece.

Băutură

Suc natural de fructe.

SUHUR Aperitiv Bahrain Bahrain înseamnă „Regatul celor Două Mări”. Este un regat din Orientul Mijlociu, care cuprinde un arhipelag format din 33 de insule din sudul Golfului Persic.

Bucătăria Bahrainului foloseşte toate bunătăţile de pe pământ, de la peşte şi fructe de mare, la carne de pui, miel sau vită. Orezul este foarte popular, la fel ca şi preparatele pe bază de fructe şi legume. Se folosesc o multitudine de plante aromate şi mirodenii. Reţelele sunt variate şi delicioase, de la simple, la complexe.

Baba Ghanuj – Aperitiv din vinete Ingrediente: - o vânătă mare, proaspătă, coaptă, curăţată, scursă bine de zeamă. O vânătă este proaspătă atunci când codiţa este verde închis, fără să fie maronie ori gălbuie, culoarea vinetei este un pic mai întunecată

lângă codiţă, iar coaja este lucioasă, lăcuită parcă; -

2 linguri de pastă de susan, numită tahini; 125 ml de iaurt proaspăt; 2 căţei de usturoi; 3 linguri de ulei de măsline; 1 lingură de zeamă de lămâie; sare; feliuţe de măsline şi de lămâie, pentru decor.

Mod de preparare: 1. Vânăta coaptă se zdrobeşte bine până se obţine un piure.

2. Usturoiul se pisează foarte fin, cu puţină sare.

3. Se amestecă usturoiul cu iaurtul, tahini-ul şi cu zeama de lămâie şi se încorporează în piureul de vinete.

4. Se pune într-un bol sau un platou mai adânc, se adaugă uleiul de măsline deasupra.

5. Se ornează cu feliuţe de lămâie şi de măsline.

6. Se serveşte cu lipie simplă sau cu lipie în stil egiptean, după cum urmează:

Lipie à la Egipt Ingrediente: - 4–6 lipii; - ulei de măsline; - 150 g de brânză Cedar sau caşcaval ras (opţional); - piper , boia dulce sau iute, chimen, mac, susan, după preferinţe; - făină pentru pudrat tava.

Mod de preparare: 1. Se taie lipiile în 6 triunghiuri, astfel încât se obţin între 24 şi 36 de astfel de bucăţi.

2. Se dă drumul la cuptor, care trebuie să fie fierbinte dinainte de a pune la copt.

3. În tava cuptorului, care se pudrează cu făină, se aşează feliile de lipie, pe un singur rând.

4. Cu o pensulă sau cu o pană, se unge, dar nu în exces, fiecare feliuţă cu ulei de măsline (doar cât se dă cu pensula, cam o picătură de fiecare felie).

5. Se presară brânza rasă, apoi piperul şi/sau boiaua, chimenul, macul, susanul, etc.

6. Se pune totul la cuptor până când se rumeneşte puţin deasupra, aproximativ 10 minute.

7. Se servesc fie fierbinţi, fie reci.

Salată Indonezia

Este un stat din Asia de Sud-Est, format din 17.508 insule (dintre care 6.000 sunt nelocuite) și treizeci și trei de provincii. Având peste 238 de milioane de locuitori, este a patra cea mai populată ţară a lumii, fiind și ţara cu cel mai mare număr de musulmani.

Numele de Indonezia provine din cuvintele greceşti „indos” și „nesos”, semnificând „Marile Pământuri (insule) de la est de India”.

Mai este denumită și „Salba de smaralde a Ecuatorului”. Este cea mai mare ţară arhipelag din lume.

Bucătăria indoneziană este, fără îndoială, una dintre cele mai delicioase din lume. Reţetele indoneziene combină legumele şi cerealele cu ardeiul iute, ierburile, condimentele şi plantele aromatice cu dulceaţa nucilor de cocos proaspete, a zahărului de palmier şi de arahide, cu acreala lime-urilor şi a tamarinului.

Salată Indoneziană Ingrediente: - 1 castravete curăţat de coajă şi tăiat în felii subţiri; - 2 ouă fierte tari, tăiate felii; - 4 cartofi mici, fierţi în coajă şi curăţaţi, tăiaţi în 6, apoi prăjiţi în ulei; - 125 g de brânză tofu sau telemea proaspătă, tăiată în cuburi de aproximativ 2 cm; - ¼ dintr-o varză albă mică, tăiată fin; - 125 g fasole mung sau mazăre; (fasole mung) - 60 g de fasole verde; - 125 g de tempe (un soi de șuncă presată din soia, amestecată cu boabe de soia, preparat specific zonei) sau parizer de curcan, tăiate în cubuleţe mici; (tempe) - 125 g de tăiţei cu ou sau tăiţei galbeni chinezeşti; - 20 de pelete de creveţi;

(pelete de creveţi) - 20 de pelete de krupuk – alt soi de creveţi. (dacă nu găsiţi, nu e nicio problemă, salata e bună şi numai cu un fel de creveţi)

krupuk pelete şi krupuk bucăţi; - 1 salată verde mare; - câteva frunze de pătrunjel, pentru decor.

Pentru sos: - 2-5 ardei iuţi (eu vă sfătuiesc, pentru cei care nu suportă iute, să înlocuiţi cu ¼ ardei gras roșu, care se taie fin); - 1 lingură de pastă de creveţi; (pasta de creveţi) - sau pastă de anșoa;

-

(pastă de anşoa) 125 g de alune prăjite, decorticate şi pisate; 2 linguriţe miere sau zahăr; 1 linguriţă de ulei de floarea soarelui; 3-5 foi de dafin;

- zeama de la 3 până la 12 lime; - sare; - 6 linguri de ulei.

Mod de preparare al sosului: 1. Se încinge uleiul într-o tigaie şi se pun toate ingredientele pentru sos, în afară de zeama de la lime şi se amestecă energic, până când dispare orice urmă de apă.

2. Când e gata, se adaugă zeama lime-urilor şi se potriveşte sarea.

Mod de preparare a salatei: 1. Se fierbe, separat, fasolea verde, mazărea şi varza, în apă cu sare, se scurg şi se dau deoparte.

2. Se încinge uleiul şi se călesc separat parizerul de curcan sau tempe şi tăiţeii şi se prăjesc peletele de creveţi.

3. Se fierb tăiţeii în apă cu sare, se scurg şi se dau deoparte.

4. Se desfac frunzele de salată, se rup în bucăţi potrivite şi se aşează pe un platou mai adânc, astfel încât să se acopere suprafaţa lui, în mod estetic.

5. Se amestecă într-un bol restul de ingrediente, cu excepţia peletelor.

6. Sosul mai sus menţionat se pune peste legumele din bol şi se amestecă cu atenţie, astfel încât ingredientele să nu se zdrobească (mai ales cartofii fierţi).

7. Se aşează frumos pe platou şi se ornează cu peletele de creveţi şi frunze de pătrunjel.

Taqabballa Allahu Ta’atakom!

Fie ca Allah Preaînaltul să accepte tot ceea ce faceţi (în luna Ramadan)!

Meniu 3 IFTAR Ciorbă Sierra Leone

Sierra Leone este un stat din Africa de Vest, situat între Guineea la nord, Liberia în sud-est și Oceanul Atlantic la vest. În anul 1536, de-a lungul coastelor din Sierra Leone și-au făcut apariția vasele portugheze sub conducerea lui Pedro da Cintra. Acestora li s-a părut că aud răgete de lei venind din munți. Astfel a luat naștere numele de Sierra Leone, care înseamnă „Muntele Leului”. Pe lângă portughezi, olandezii și englezii au întemeiat și ei centre comerciale.

Comerțul cu sclavi și cu aur, precum și exportul de fildeș le-au adus acestora câștiguri frumoase.

Pentru că este o ţară cu ieșire la mare, alimentaţia oamenilor de aici se bazează pe consumul de peşte. Bucătăria din Sierra Leone foloseşte din plin savoarea unor plante din flora ecuatorială, aşa cum sunt rădăcina de yams, palmierul, bananierul şi a altor plante specifice zonei.

Ciorbă de peşte cu egusi Ingrediente: - ½ kg peşte mic, precum stavridul de exemplu, curăţat, bine spălat şi scurs, lăsat întreg; - 100 g batog de peşte, pus timp de 8 ore la desărat în apă fierbinte, înainte de folosire; - 100 g peşte afumat; - 150 g de egusi măcinat - pentru autenticitatea reţetei. Egusi sunt seminţele unei plante cucurbitacee numite „pepene sălbatic”

Se poate înlocui cu seminţe de susan sau de floarea soarelui, însă, ca şi conţinut de proteine, este mai apropiată de fasolea albă. Aşadar, pentru această reţetă, puteţi folosi, la alegere,

-

fie seminţe de egusi măcinate, fie fasole albă uscată, fiartă şi făcută piure; ulei de măsline sau de palmier, sau ulei de floarea soarelui; 2-3 roşii medii, curăţate de coajă, de seminţe şi tăiate cubuleţe; 1 ardei iute, tocat rondele (după gust, se poate pune mai mult sau mai puţin, depinde de cât de iute vă place); 1 ceapă medie, tăiată cuburi, foarte fin; 1 rădăcină mică de pătrunjel sau păstârnac, dat pe răzătoarea cu găuri mici; 1,5 l de apă fierbinte, în care s-a dizolvat un cub de Maggi; 2 cartofi dulci mici, curăţaţi şi tăiaţi cubuleţe sau 50 g de orez, spălat; pătrunjel, fin tocat; sare.

Mod de preparare: 1. Peştele batog de scurge, se clăteşte în apă rece, se taie cuburi şi se înlătură oasele.

2. Peştele afumat se taie în cuburi şi se scot oasele.

3. Într-o tigaie mai adâncă, se pune uleiul şi se adaugă bucăţile de peşte, apoi se sotează un pic, până îşi schimbă puțin culoarea, vreo 2-3 minute.

4. Se înlătură bucăţile de peşte şi, în uleiul rămas, se pune ceapa, albitura, roşiile, orezul, ardeiul iute împreună cu un pahar din cantitatea de supă şi se fierbe timp de 5-6 minute. Dacă folosiţi cartofi, atunci nu puneţi roşiile decât după ce cartofii sunt aproape gata.

5. Într-o oală, se pun toate ingredientele în afară de verdeaţă şi se fierbe pentru 20 de minute, în funcţie de cât de mic este peştele proaspăt folosit. Important este ca peştele cel mic să rămână întreg, de exemplu: hamsia se fierbe mai repede decât stavridul.

6. Se asezonează cu pătrunjel, se servește fierbinte.

Fel principal

Sudan Este unul dintre cele mai mari state din Africa și cu cât se înaintează spre sud, cu atât vegetația este mai săracă. La sud, în depresiunea Nilului

Alb, se întind pădurile tropicale și marea mlaștină Sudd. La granița cu Egiptul, în nordul Sudanului, pe ambele maluri ale Nilului se află deșerturi în continuă expansiune.

Denumirea de Sudan era dată în secolul al XIX-lea ansamblului teritoriilor locuite de populația neagră la sud de Sahara, cuprinse între Oceanul Atlantic și Oceanul Indian.

Sudanul de azi este cunoscut din antichitate sub numele de Țara Kuș sau Nubia.

Pentru că natura nu este foarte generoasă în această regiune, bucătăria sudaneză a exploatat din plin ceea ce i-a fost dăruit: peştele, bananierul, palmierul, susanul, orezul.

Biban de Nil

Ingrediente: - 1 kg de peşte proaspăt, de preferat biban de Nil, curăţat şi tăiat în bucăţi de 4-5 cm; -

2 cepe mari, tăiate sub formă de inele; 120 ml ulei; un căţel de usturoi, zdrobit; 3 ardei graşi verzi, fără cotor şi seminţe, tăiaţi fâşii; 2 roşii medii, bine coapte, curăţate de coajă şi tăiate cubuleţe;

-

2 roşii medii, bine coapte, tăiate în feliuţe subţiri; sare, piper, coriandru pisat; 1 legătură de coriandru sau pătrunjel, ori leuştean; zeama de la o jumătate lămâie; 200 g de stafide;

- 200 g de caise uscate, tăiate cubuleţe; - 1 morcov, tăiat rondele subţiri.

Mod de preparare: 1. Se pune ulei într-o cratiţă mare, care poate fi pusă în cuptor, se pun inelele de ceapă şi se prăjesc până devin un pic aurii, se pune usturoiul şi puțină sare.

2. Se adaugă roşiile și se mai căleşte până dispare zeama.

3. Se pune coriandrul măcinat, piperul, zeama de lămâie şi se mai sotează un pic.

4. Se pun bucăţile de peşte, se tăvălesc bine prin acest sos, apoi se aşează frumos şi se presară cu sare şi piper.

5. Deasupra peștelui, se aşează fâşiile de ardei gras, feliuţele de roşii şi rondelele de morcovi, stropiţi cu un pic de ulei şi daţi la cuptor.

6. Peste 15 minute, se adaugă şi stafidele şi caisele. Se acoperă şi se mai pune la copt pentru încă alte 15 minute.

7. Se aşează pe platou, ornaţi cu frunze de coriandru sau pătrunjel.

Garnitură

Oman Este o țară arabă din sud-vestul Asiei, pe coasta de sud-est a Peninsulei Arabe.

Din secolul al VI-lea î.e.n. şi până la sosirea Islamului, Omanul a fost controlat și influențat de trei dinastii persane: Ahemenidă, Partă și Sassanidă. În bucătărie, se foloseşte din belşug orezul, susanul, năutul, carnea de miel, vită şi pui şi plante aromatice.

Ingrediente:

Baqourah

- ½ kg de făină gram . Este năut foarte fin măcinat, şi arată precum o pudră sau, dacă nu găsiţi, folosiţi făină obişnuită.

- 150 ml de apă; - 1 ou; - 2 pliculeţe de praf de copt; - 1 legătură de ceapă verde, tocată mărunt; - 1 morcov dat pe răzătoarea cu găuri fine; - 1 roşie medie, tăiată cubuleţe; - sare, piper, chimion; - ulei.

Mod de preparare:

1. Se amestecă bine toate ingredientele şi se lasă să stea 30 de minute.

2. Într-o tigaie cu pereţii înalţi, se pune ulei la încins şi, cu o lingură, se ia din compoziţie şi se toarnă în uleiul încins, formând, astfel, mici bulete.

3. Se prăjesc pe ambele părţi, se scot într-o sită şi/sau pe șervet de hârtie, ca să se absoarbă surplusul de ulei.

4. După ce s-au scurs de ulei, se aşează alături de peşte.

Salată Kuwait Este un stat redus ca dimensiuni, situat în Peninsula Arabică din Golful Persic. În largul coastelor de nord-est, se află Insula Bubiyan, cu un relief de câmpie. În schimb, în partea de vest a Kuweitului, terenul seamănă cu o deltă, dominată de Munții Ad Dibdiba. În secolul al IV-lea î.e.n., grecii antici au colonizat o insulă în largul coastei din Kuweit, acum cunoscută sub numele de Failaka, pe care o numeau înainte „Ikaros”. Regiunea a intrat sub influenţa Imperiului părţilor şi a fost strâns corelat cu oraşul mesopotamian Charax. În anul 224 e.n., regiunea a intrat sub controlul Imperiului Sasanid şi a ajuns să fie cunoscută sub numele de Hajar, iar în jurul secolului al XIV-lea, zona care cuprinde Kuweitul actual a devenit o parte a Califatului Islamic.

Primii coloniști au fost Bani Khalid, din seminția lui Nejd, şi cei care au fondat statul Kuweit.

Mâncarea kuweitiană este foarte bogată în arome şi este foarte gustoasă, ea combinând stilul tradiţional cu cel internaţional.

Salată picantă de ridichi şi sfeclă roşie Ingrediente: - 2 legături de ridichi albe în imaginea alăturată;

, curăţate de coajă, tăiate feliuţe ca

- sfeclă roşie

spălată, fiartă în apă şi curăţată de coajă, dată pe

răzătoarea cu ochiuri mari; - 3 căţei de usturoi, pisaţi; -

un ardei iute (opţional), tocat fin; sare, piper; zeama de la o lămâie sau oţet de mere, ori oţet alb de 9o ; ulei de măsline.

Mod de preparare: 1. Într-un bol, se amestecă bine legumele cu usturoiul şi ardeiul iute, apoi se potriveşte sarea şi piperul.

2. Se pun minim 2 linguri de ulei şi zeama de la o lămâie şi se amestecă bine.

3. Se pune în boluri mai mici, pentru fiecare persoană şi se serveşte alături cu jumătăţi de lime sau se pune pe masă oliviera, ca fiecare să o asezoneze după propriul gust.

Desert Tanzania

Este o țară în estul Africii, a cărei denumire provine de la combinația dintre Tanganika, care este teritoriul principal, și Zanzibar, țărmul arhipelagului. Cele două teritorii au fost colonii britanice, care s-au unit în anul 1964 şi au format Republica Unită a Tanzaniei.

Dieta tanzaniană se bazează pe fructe şi legume, precum: orez, grâu, porumb, fasole, varză, nuci, banane, mango, ananas şi nucă de cocos. Ca în multe ţări africane, consumul de carne nu este comun, deşi carnea de pui este folosită în multe reţete, iar carnea de raţă este considerată o delicatesă.

Banane cu sos de portocale Ingrediente: - 4 banane nu foarte coapte, să fie un pic verzi; - 150 g de zahăr tos; - zeama de la 6 portocale; - cardamom măcinat sau scorţişoară măcinată; - zeama de la ½ de lămâie; Mod de preparare: Se amestecă zahărul cu zeama de portocale şi scorţişoara/ cardamomul, şi se pune la foc, iar când ajunge să dea în clocot, se reduce flacăra şi se fierbe timp de 5 minute.

Mod de preparare: 1. Se taie bananele pe jumătate, ca în imagine , apoi transversal, astfel încât să se obţină 4 sferturi.

2. Se pun sferturile de banane într-o tavă de teflon, de preferat, unsă cu un pic de unt şi se ung pe toată suprafaţa cu zeama de lămâie.

3. Se pune peste ele sosul de portocale şi se coc în cuptorul dinainte încins, timp de 10 minute.

4. Se așează pe farfurioare de desert şi se toarnă peste fiecare porţie, egal, sosul format.

Băutură Ceai de mentă 1. Într-un ibric, se pune câte o linguriţă de mentă uscată de persoană sau câte o ceașcă (mică, de cafea) de mentă proaspătă, tocată fin.

2. Peste ea, se toarnă apă clocotită (câte o căniţă de ceai de persoană) şi un pic de şofran.

3. Se repune pe flacără ibricul, până ce apa ajunge din nou la punctul de fierbere.

4. Se dă de o parte, se toarnă în căniţe de ceai şi se îndulceşte cu zahăr, după gust.

Aperitiv

SUHUR

Albania Este o țară în sud-estul Europei, care în limba albaneză se numeşte Shqipëria. Numele ţării poate fi derivat din numele unui trib ilir – Albani – despre care a consemnat Ptolemeu, geograf si astronom din Alexandria, care a elaborat o hartă în care arată oraşul Albanopolis, situat în nord-est de actualul Durrës.

Bucătăria albaneză este de tip mediteranean, cu influenţe turceşti şi italiene.

Pui cu nuci (Gjellë me Arra)

Ingrediente: - 2 linguri de făină; - 15 nuci tocate mărunt; - 2 gălbenuşuri de ou, frecate cu un pic de sare; - 1 căţel de usturoi, pisat; - 1 kg piept de pui tăiat în cubuleţe ce circa 2,5 cm (dacă veţi ţine carnea la congelator pentru 20-30 de minute, va fi mult mai uşor de tăiat cubuleţe); - 150 g de unt; - sare, piper, câteva frunze de pătrunjel, pentru decor.

Mod de preparare: 1. Se pune puiul într-o tigaie cu un pic de unt şi se acoperă, apoi se lasă să se înăbuşe la foc mediu, până se pătrunde, apoi se scoate carnea pe o farfurie şi se pune sucul rămas într-un pahar.

2. Într-o tigaie cu fundul larg se pune făina şi se rumeneşte (să fie aurie), apoi se adaugă ½ din cantitatea de unt, nucile, usturoiul şi gălbenuşurile, amestecând continuu şi ţinând pe flacără 3 minute.

3. Se adaugă sucul de la carne, sarea şi piperul şi se amestecă bine cu ingredientele din tigaie, până se îngroaşă.

4. Se ia vasul de pe flacără şi se lasă să se întărească.

5. Se amestecă bine cu puiul.

6. Într-o tigaie, se pune restul de unt şi se lasă un pic să se rumenească.

Se toarnă fierbinte peste carne.

7. Se ornează cu un pic de pătrunjel.

8. Aşa trebuie să arate la final: 9. Se serveşte cu salată.

Salată Camerun

Este o republică din Africa Centrală, care a fost colonie germană.

Primii locuitori ai Camerunului au fost pigmeii Baka. Ei au fost aproape în totalitate asimilaţi de triburile Bantu, în timpul migraţiilor acestora.

Portughezii au fost cei care au dat numele acestei ţări. Exploratorii pe râul Sanaga au observat abundența creveţilor, dând regiunii numele de camarão, cuvântul portughez pentru crevete.

Ingrediente: - 1 kg de cartofi, tăiaţi cuburi şi fierți în apă cu sare; - 4 morcovi medii, fierţi în apă cu sare, tăiaţi cuburi; - 1 ceapă medie, tăiată cubuleţe; - 250 g de fasole verde, fiartă în apă cu sare; - 150 g boabe de porumb fiert; - 2 căţei de usturoi, pisaţi; - 4 ouă fierte tari, tăiate în sferturi; - 1 roşie tăiată cubuleţe mici; - 1 roşie tăiată felii; - 1 lingură de zahăr; - 3 linguri de ulei; - 3 linguri de maioneză; - 4 linguri de oţet; - sare şi piper.

Mod de preparare: 1. Într-un bol, se amestecă legumele.

2. În alt bol, se face vinegreta astfel: zahărul se dizolvă în oţet, apoi se amestecă cu uleiul, usturoiul, maioneza, sarea şi piperul. Dacă este prea lichid, se mai poate adăuga maioneză.

3. Se toarnă sosul peste legume şi se amestecă bine.

4. Se ornează cu sferturile de ou fiert şi cu feliuţe de roşii.

Taqabballa Allahu Ta’atakom!

Fie ca Allah Preaînaltul să accepte tot ceea ce faceţi (în luna Ramadan)!

Meniu 4 IFTAR Ciorbă

Irak

Este o țară din Orientul Mijlociu, în Asia de Sud-Vest, la confluența dintre râurile Tigru și Eufrat, care include, de asemenea, sudul Kurdistanului.

Irakul se află pe teritoriul vechii Mesopotamii, care a fost cucerit de Alexandru cel Mare, apoi a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani, iar după moartea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, au cucerit Irakul, iar Bagdadul a devenit capitală a Califatului Abbasid.

Bucătăria irakiană are o istorie lungă, de aproximativ 10.000 de ani – ea venind de la sumerieni, akkadieni, babilonieni, asirieni şi perşii vechi, precum şi cu unele influenţe din Turcia şi Iran.

Ciorbă de legume şi rodii (Shorbat Rumman) Ingrediente: - ½ kg carne cu os, vită sau miel; - 150 g mazăre uscată ; dacă nu găsiţi, atunci folosiţi mazăre verde; - 1 ceapă mare, tăiată cubuleţe; - 3 sfecle roşii mici, cu frunze cu tot; - 150 g de orez; - 1 legătură de ceapă verde sau un fir de praz mare, tăiate rondele fine; - 2 linguri de concentrat de rodii sau sucul de la 2 rodii; - 1 legătură de spanac, spălat şi tăiat fâşii sau ½ dintr-o conservă mică de spanac;

-

câte o legătură mică de pătrunjel şi coriandru; 2 l de apă; 2 linguri de zahăr; 3 linguri de suc de lime.

Amestec de dres ciorba: 1. 1 lingură de mentă uscată şi mărunţită, amestecată cu ¼ linguriță de scorţişoară şi ¼ linguriţă piper măcinat.

2. Jumătăţi de lime sau lămâi.

Mod de preparare: 1. Într-o oală, se pun 2 l de apă, pe care o aduceţi la temperatura de fierbere, apoi se pune carnea, mazărea şi ceapa şi se fierbe cu oala acoperită timp de 1 oră.

2. Frunzele de sfeclă şi cele de spanac, se spală şi se taie fâşii şi se pun la scurs, iar sfecla se taie cubuleţe.

3. După ce a fiert o oră, în oală se adaugă sfecla şi orezul şi se mai fierbe încă 30 de minute.

4. Se scoate carnea, se înlătură oasele şi grăsimea, se taie în cuburi mici şi se pune din nou în oală.

5. Se adaugă ceapa verde/prazul, zahărul, zeama de lime, pătrunjelul şi coriandrul şi sucul de rodii/concentratul de rodii şi se fierbe pentru alte 10 minute, înăbuşit.

6. Când e gata, se adaugă spanacul şi frunzele de sfeclă şi se mai fierbe pentru 2-3 minute.

7. Se pune în boluri şi se adaugă deasupra amestecul aromat.

Fel principal I Arabia Saudită Este cea mai mare țară din Peninsula Arabă şi a fost locuită încă din mileniul I î.e.n. de către triburi arabe, care întemeiază mici regate.

Aceste mici regate sunt unificate pentru prima dată între anii 630 și 635 de însuși Profetul nostru, salla Allahu aleihi wa sallam. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi adevărata şi legitima religie a lui Allah subhanahu wa ta‟ala, din Africa de Nord şi până în Spania şi în inima Indiei. Odată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naştere, între secolele 9-10, mici principate feudale, care ajung în

secolul al XVI-lea suzeranitatea Imperiului Otoman, situație menținută cu întreruperi până în anul 1918.

Mohammed ibn Al-Wahhab pune în Nejd, după anul 1740, bazele unui nou stat arab, cu ajutorul emirului de Daraiyya, Mohammed ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din Arabia Saudită. Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite. Începând cu 1902, Abd Al-Aziz II ibn Saud (1902–1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește, sub autoritatea sa, cea mai mare parte a Peninsulei Arabice. La 23 septembrie 1932, el devine rege al Arabiei.

Bucătăria Arabiei Saudite este renumită în întreaga lume pentru bogata gamă de condimente şi arome folosite, care oferă mâncărurilor o savoare tipică aparte.

Macarona Bel-Lahm wa Al Tamatum Ingrediente: - 1,250 kg de carne de miel sau vită, spălată şi tăiată în minim 8 porţii; - ½ lingură de pastă de tomate; - 6 linguri de ulei; - 3 lime uscate; - 4 cepe mari, tăiate cubuleţe; - 2 ardei iuţi, tăiaţi pe jumătate (atenţie să nu fie din cei foarte iuţi ) sau numai jumătate, după gust; - 6 roşii mari, bine coapte, curăţate de coajă şi seminţe, făcute piure; - 1 pachet de macaroane; - câte ¼ linguriţă de: piper, chimion, scorţişoară, cardamom, şofran; - sare; - 2 beţişoare de scorţişoară şi 8 seminţe de cardamom.

Mod de preparare: 1. Se încinge uleiul, se pune ceapa şi se prăjeşte până devine aurie.

2. Se adaugă carnea şi se rumeneşte pe ambele părţi.

3. Se adaugă piureul de tomate, mirodeniile şi 1 pahar de apă.

4. Se ţine pe foc să fiarbă înăbuşit timp de 1 oră şi jumătate, completând cu apă, dacă este nevoie.

5. Se adaugă apoi ardeiul iute şi lime-urile şi se mai fierbe înăbuşit până ce carnea este foarte bine pătrunsă.

6. Se scoate apoi pe un platou, carnea, lime-urile şi ardeiul iute.

7. În sosul rămas, se pun macaroanele, se completează cu apă dacă e puţină zeamă, se pune şi pasta de tomate şi se fierbe înăbuşit, amestecând din când în când, ca să nu se lipească.

8. Când sunt gata şi macaroanele, se răstoarnă pe un platou, deasupra se pune carnea, se decorează cu lime şi ardei iute.

9. Se serveşte fierbinte.

Fel principal II Arabia Saudită Sabanagh Bel Lahm Al-Mafroom Spanac cu carne tocată Ingrediente: - 1 kg de spanac, spălat foarte bine, scurs şi tăiat fâşii; - 350 g de carne tocată de vită; - 1 legătură de coriandru, tocat mărunt; - 1 legătură de pătrunjel, tocat mărunt; - chimen şi piper măcinat; - 3 roşii mari, coapte, curăţate de coajă şi semințe şi făcute piure; - 2 cepe medii, tocate mărunt; - 1 ceapă dată pe răzătoare; - zeama de la o lămâie; - 12 linguri de ulei; - sare.

Mod de preparare: 1. Într-o cratiţă, se pune ½ din cantitatea de ulei şi se prăjeşte ceapa tocată până când devine aurie.

2. Se adaugă roşiile, mirodeniile şi zeama de lămâie. Se fierbe 10 minute.

3. Într-o tigaie, se pune cealaltă jumătate de ulei, se adaugă carnea tocată, un pic de chimen şi piper după gust, ceapa răzuită şi sare şi se ţine pe foc până când se absoarbe toată zeama.

4. Când este gata, se răstoarnă amestecul în cratiţa cu sosul de tomate, se adaugă şi spanacul, pătrunjelul şi coriandrul şi se fierbe, amestecând continuu până ce totul este bine pătruns.

Salată Liban

Este o țară în Asia de Sud-Vest, situată pe țărmul estic al Mării Mediterane.

Liban a fost ţara de origine a fenicienilor, o cultură maritimă care a durat timp de aproape 2500 de ani.

Numele vine de la „Liban”, care este un derivat al rădăcinii semitice «LBN», însemnând „alb”, referire la munţii Libanului acoperiţi de zăpadă şi la frunzele cedrilor, copac simbol al Libanului, aflat şi pe stema ţării.

Bucătăria libaneză este adepta a ceea ce numim astăzi «alimentație sănătoasă» şi este bazată pe cereale: burghul (grâu zdrobit) şi orez şi pe o gamă largă şi variată de legume şi produse lactate, în vreme ce carnea are o mai mică importanţă.

Salată de castraveţi cu iaurt Salatit khyaar bi laban Ingrediente: - 2 pahare de iaurt gras; - 2 castraveţi medii, curăţaţi de coajă ca în imagine feliuţe; - 3 căţei de usturoi, pisaţi; - 50 ml suc de lămâie; - 50 ml apă; - 1 ardei iute; - 1 linguriță de mentă uscată sau tarhon; - 50 ml ulei de măsline; - sare.

şi apoi tăiaţi

Mod de preparare a sosului: Se amestecă separat sucul de lămâie, apa, iaurtul, ardeiul iute tocat, usturoiul, menta uscată şi sarea. Compoziţia se bate bine cu mixerul.

Mod preparare:

1. Se pun castraveţii într-un bol.

2. Se dizolvă sarea în iaurt şi se adaugă menta şi usturoiul, apoi se amestecă energic.

3. Se adaugă sosul peste castraveţi.

4. Salata se stropeşte cu ulei şi se serveşte imediat.

Desert Qatar Este un emirat arab în sud-vestul Asiei, ocupând teritoriul Peninsulei Qatar, aflată pe coasta de nord a Peninsulei Arabe. Numele tării derivă, probabil, din cuvântul „Qatara”, care înseamnă „cuprindere”, şi este posibil să facă referire la cuprinderea oraşului port Zubara.

Fiind o ţară de litoral, desigur că bucătăria Qatarului se axează pe prepararea peştelui şi a fructelor de mare, însă ea ştie foarte bine să pună în valoare şi alte materii prime, precum laptele şi fructele.

Fursecuri cu ciocolată Ingrediente: - 250 g de unt la temperatura camerei; - 250 g de zahăr tos; - 750 g făină de patiserie; - 250 g de ciocolată menaj, dată pe răzătoare, sau fulgi de ciocolată de menaj; - 250 g de nuci măcinate sau tocate fin; - 2 ouă; - 6 plicuri de zahăr vanilat sau 2 linguriţe de esenţă de vanilie; - 2 pliculeţe de praf de copt; - 2 linguri de apă fierbinte; - ½ linguriţă de sare.

Mod de preparare: 1. Se încinge cuptorul.

2. Se separă ouăle, se bat albuşurile spumă, se adaugă pe rând, lingură cu lingură, tot zahărul şi se bate până ce zahărul se topeşte.

3. Se adaugă apoi gălbenuşurile frecate cu sare, zahărul vanilat sau esenţa de vanilie şi praful de copt diluat în cele două linguri de apă fierbinte şi mai se bate încă 2 minute, ca să se amestece bine.

4. Pe o crăticioară cu apă care fierbe în clocot, se pune farfuria cu untul în ea, iar ca să se reducă timpul de topire, se poate tăia untul în cuburi; când e gata topit, se adaugă treptat în spumă, cu ajutorul mixerului, până ce este încorporat totul.

5. Se pun fulgii de ciocolată şi nucile şi se amestecă cu o paletă de lemn, cu gesturi largi.

6. Se adaugă făina treptat, amestecând cu paleta de lemn, cu gesturi largi (adică să prindeţi şi aer când amestecaţi), până se încorporează toată.

7. În tava cuptorului, neunsă, se pune cu o lingură din această compoziţie, lăsând spaţiu între fursecuri şi se coace timp de 10 minute.

Băutură Ciad Este o țară situată în centrul Africii. Capitala Ciadului este orașul N'Djamena. Istoria Ciadului demonstrează prin gravurile de pe stânci și prin desenele rupestre că înaintea extinderii Saharei, în urma cu 7.000 de ani, aici locuiau populații preistorice. Drumurile de caravane care ajungeau în Africa, venind dinspre Marea Mediterană și de-a lungul Saharei, începând din secolul al XI-lea, au dus la întemeierea, în jurul lacului Ciad, a numeroase regate. Acestea au fost într-o continuă dezvoltare, până când puterile coloniale europene au manifestat interes față de zonele din interiorul Africii.

Alimentaţia se bazează pe cereale, dar şi pe fructe ca: banane, guave, papaya şi altele.

Milkshake de fructe Ingrediente: - 1 portocală, 1 ananas, 1 guava/banană, 1 papaya/pepene galben; - 2 căni de lapte integral; - 3 linguri de zahăr; - gheaţă cuburi; - un praf de zahăr vanilat.

Mod de preparare: 1. Se sparge gheaţa în ace fine.

2. Se dau toate fructele prin mașina de tocat ori blender.

3. Se pune totul (fructele, zahărul, praful de vanilie) împreună cu laptele şi se bat bine cu mixerul.

4. Se pun acele de gheaţă.

5. Se serveşte din pahare sondă.

Aperitiv

SUHUR

Afganistan Este o țară din Asia Centrală şi atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, teritoriul Afganistanului a fost stăpânit succesiv de perși, greci, parți, sasanizi, arabi, mongoli, etc. Constituit în anul 1747 sub conducerea lui Ahmad Șah Durrani, statul afgan a fost supus de Marea Britanie în urma a două războaie. Apoi, şi alte mari puteri au venit aici mânate în goana lor de putere, acaparând bogăţiile solului.

Bucătăria afgană este destul de conservatoare, păstrând rețele tradiţionale nealterate de influenţe externe.

Kabab (Shish Kebab) Ingrediente: - 1 kg de carne macră de vită sau miel, tăiată cuburi de mărime medie; - 2 cepe mari, tăiate pe sfert; - sare, chimen, piper; - 3 linguri de oţet balsamic în care s-a dizolvat 1 lingură de zahăr.

Mod de preparare: 1. Se ţine carnea în această marinată circa 2 ore.

2. În frigărui, se pune alternativ câte o bucată de carne, apoi 2 foi de ceapă, până se termină cantitatea de carne şi ceapă.

3. Se pune pe grătar sau în cuptor, pe sistem gril; dacă nu există, atunci se pot pune frigăruile pe grătarul cuptorului şi dedesubt se pune o tavă cu o folie de aluminiu, ca să nu se murdărească cuptorul.

Salată Ingrediente: - 250 g de rucola; - 1 lămâie; - 2 roșii; - 2 castraveți mici; - 1 ceapă roșie; - 2 linguri de ulei de măsline; - sare și piper; - 1 vârf de linguriță de cimbru uscat (opțional).

Mod de preparare:

1. Se spală rucola sub jet de apă rece. Se lasă la scurs într-un strecurător.

2. Se taie ceapa roșie în felii subțiri. La fel se procedează şi cu castraveții. Roșiile se taie felii, ca pentru servire.

3. Se pune rucola într-un bol încăpător. Se adaugă legumele tăiate.

4. Se toarnă uleiul de măsline și se presară sare și piper, după gust.

5. Se stoarce zeama de lămâie și se amestecă.

Taqabballa Allahu Ta’atakom!

Fie ca Allah Preaînaltul să accepte tot ceea ce faceţi (în luna Ramadan)!

Meniu 5 IFTAR Ciorbă Tunisia

Este o țară situată în nordul Africii, care s-a dezvoltat pe bazele oraşului Cartagina. Numele ei derivă fie de la zeiţa feniciană Tanith sau Aka Tunit, sau de la oraşul antic Tunis, ori din rădăcina berberă „ENS”, care înseamnă „popas, aşezare”. Împreună cu Maroc şi Algeria, Tunisia face parte din regiunea Maghreb din Africa de Nord, iar bucătăria tunisiană este asemenea bucătăriei Marocului. Cu toate acestea, bucătăria tunisiană a fost semnificativ influenţată şi de gastronomia mediteraneană.

Supă de pui cu ouă – Tfaia Ingrediente: - 1 pui mare, tăiat în bucăţi de circa 5 cm (folosiţi o foarfecă pentru a tăia bucățile cu mai multe oase); - ½ lămâie; - 6 linguri de suc de lămâie; - sare; - 3 cepe tocate cubuleţe; - 3 morcovi, tocaţi cubuleţe; - 3 cartofi dulci sau cartofi tăiaţi cubuleţe; - 1 tijă de la frunza de ţelină, tocată; - 2 fire de praz (numai partea albă), curăţate şi tocate rondele; - 1 linguriță de şofran pudră; - 1 buchet garni, format din 3 fire de pătrunjel, 2 frunze de dafin şi 3 cuişoare, legate cu un fir de aţă; - piper, scorţişoară; - 6 ouă; - mentă proaspătă, tocată (opţional).

Mod de preparare: 1. Se înlătură excesul de grăsime din carnea de pui, apoi se spală sub jet de apă rece.

2. Se freacă fiecare bucată cu jumătatea de lămâie si se presară sare. Se pune carnea într-un vas cu capac şi se lasă peste noapte la frigider.

3. Într-o oală, se pune carnea şi se adaugă apă cât să o acopere şi se pune la fiert.

4. Se spumează bine şi se fierbe timp de 30 de minute, la foc mediu.

5. Se adaugă legumele, şofranul şi buchetul garni şi se fierbe aproximativ 2 ore.

6. Se strecoară şi se înlătură tot ceea ce este solid.

7. Deasupra unui alte oale, care să cuprindă toată supa, se pune o sită, iar în sită un tifon umezit şi se mai strecoară o dată.

8. Se pune dopul la chiuvetă, se dă drumul la apă şi se aşează oala cu supă, cu fundul în această apă rece şi se amestecă să se răcorească, apoi se înlătură orice urmă de grăsime.

9. Se repune supa astfel formată din nou pe flacără şi se aduce la punctul de fierbere.

10. Se bat ouăle cu zeama de lămâie, se adaugă scorţişoara şi piperul şi se mai fierbe 8-10 minute.

11. Se asezonează cu mentă.

Fel principal Emiratele Arabe Unite Este un stat situat în sud-estul Peninsulei Arabice, în Golful Persic (în Orientul Mijlociu), compus din șapte emirate: Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah, Fujairah.

Cele mai frecvent folosite ingrediente sunt cele comune tuturor bucătăriilor arabe: lipie, fasole şi cereale, fructe uscate şi nuci, iaurt şi brânză, inclusiv brânză feta, şi un număr variat de condimente, cele mai utilizate fiind şofranul, sarea şi piperul.

Machboos sau Fooga Ingrediente: - 8-10 bucăţi de carne de pui, fără piele; - 1 ceapă mare, tocată cubuleţe;

-

1 roșie mare, coaptă, decojită şi tăiată cubuleţe; 500 g de orez basmati, clătit şi scurs de apă; un căţel de usturoi, pisat; 1 l de apă; 4 cuburi de Maggi (knorr, vegeta, etc.) de pui; 4-6 linguri de ulei de măsline; 2 lime uscate; un vârf de linguriță de șofran; 2 lingurițe de scorțișoară măcinată; 1 ½ lingurițe cucurmă; 1 ½ lingurițe de chimen măcinat; 1 ½ lingurițe praf de curry; ½ linguriță boia iute, de ardei; 2 lingurițe de sare.

Mod de preparare: 1. Preîncălziți cuptorul şi ungeţi cu grăsime o tavă de friptură (cu pereţii mai înalţi).

2. Între timp, faceţi o supă din apă şi cuburile de Maggi, în care adăugaţi, după ce dă în clocot, limes-urile uscate şi şofranul. Fierbeţi până se dizolvă cuburile şi menţineţi supa caldă.

3. Se presară carnea de pui cu jumătate din condimente (în afară de usturoi).

4. Încălziți uleiul de măsline într-o tigaie şi prăjiţi carnea până ce devine aurie pe ambele părţi, apoi o daţi deoparte.

5. În uleiul în care s-au rumenit bucățile de carne, tot în aceeași tigaie, se căleşte ceapa timp de 2 minute, se adaugă roșia, usturoiul şi condimentele şi se sotează 2 minute; daţi la o parte, pe marginea aragazului.

6. Se adaugă apoi orezul şi se amestecă din jumătate în jumătate de minut, până ce orezul este bine îmbibat cu acest sos.

7. Puneţi orezul astfel pregătit în vasul de copt şi deasupra bucățile de pui. Stoarceţi bine limes-urile în supă şi turnați-o.

8. Se acoperă bine cu folie şi se coace pentru 40-45 de minute. Se aşează pe platou şi se servește imediat.

Garnitură Libia

Este o țară din nordul Africii şi numele ei provine de la vechea denumire a nord-vestului Africii, dată de vechii greci. În ceea ce priveşte bucătăria sa, Libia este podul dintre Africa de Nord şi Marea Mediterană şi bucătăria ei reflectă tradiţiile din ambele regiuni.

Tabahij Ingrediente: - o vânătă medie, tăiată rondele de 1 cm, apoi opărite în puţină apă cu sare şi oţet, scurse bine de zeamă; - 3 roşii mari, coapte, tăiate în felii; - 1 dovlecel mediu, tăiat rondele de 1 cm; - 4 cartofi curăţaţi şi tăiaţi feliuţe; - 4 ardei capia , tăiaţi rondele de 1 cm lăţime; - ½ linguriţă de piper; - ½ linguriţă de boia dulce sau iute; - ½ lingură pastă tomate; - 3 căţei de usturoi, pisaţi; - sare; - ulei.

Mod de preparare: 1. Într-o tigaie, se pune ulei şi se prăjesc cartofii, dovlecelul, vânăta, ardeii şi roşiile (în această ordine), se scurge bine de ulei şi se pune într-un bol.

2. În altă tigaie, mai mică, se ia un pic din uleiul în care s-au prăjit legumele şi se sotează puțin pasta de roşii cu sare, piper şi boia, după gust.

3. Se lasă să se răcorească un pic şi se pune şi usturoiul, apoi se amestecă bine.

4. Se toarnă acest sos peste legume şi se amestecă uşor, să nu se sfărâme legumele.

5. Se aşează amestecul de legume pe acelaşi platou cu felul principal.

Salată Egipt Salată de varză Ingrediente:

- 1 varză medie, tăiată fideluţă; -

2 morcovi medii, daţi pe răzătoarea cu găuri mari; 3 linguri de maioneză; 50 ml de lapte bătut; 1 lingură de zahăr; 2 liguri de oţet alb; 1 lingură de seminţe de ţelină; 1 ceapă verde, tocată fin; sare.

Mod de preparare: 1. Întru-un bol mai mare, se pune varza şi se freacă cu sare (circa ½ linguriţă), prin presare uşoară.

2. Se amestecă cu morcovul şi ceapa verde.

3. Se acoperă şi se dă la frigider pentru 4 ore.

4. Laptele bătut se face astfel: într-o ceaşcă, se pun cele 2 linguri de oţet, apoi se adaugă laptele şi se amestecă. După câteva minute, laptele se va coagula.

5. Se toarnă acest lapte bătut peste legume, se adaugă şi restul de ingrediente şi se amestecă bine.

Desert Iordania

Este o țară arabă din Orientul Apropiat şi numele ei derivă de la rădăcina semitică şi arabă „ARD”, care are mai multe semnificaţii: stepă, vale, sau „cel ce coboară ”, adică YARDEN. Din punct de vedere culinar, Iordania are multe influenţe din Siria, Liban, Palestina şi, ca atare, ea este considerată una dintre cele mai sofisticate şi elaborate gastronomii.

Brioşe iordaniene Ingrediente: - 125 g unt; - 300 g zahăr; - 2 ouă; - 500 g făină; - 2 pliculeţe de praf de copt; - ½ linguriţă de sare; - 125 ml lapte; - un borcan de dulceaţă de coacăze sau 350 g coacăze (sau stafide, caise uscate, tăiate mărunt, nuci, etc.)

Mod de preparare: 1. Se separă ouăle, se bat albuşurile spumă, se adaugă pe rând, lingură cu lingură, tot zahărul şi se bate până ce zahărul se topeşte.

2. Se adaugă apoi gălbenuşurile frecate cu sare şi praful de copt şi mai se bate încă 2 minute, ca să se amestece bine.

3. Se topeşte untul şi se încorporează în compoziţie.

4. Se adaugă făina şi se amestecă bine.

5. În forme de brioşe, se pune hârtie cerată pentru brioşe şi apoi se toarnă compoziţia. Deasupra, se pune câte un bob sau două de coacăze din dulceaţă. Dacă se folosesc coacăze proaspete sau fructe uscate, atunci se încorporează în cocă.

6. Se dau la cuptor pentru 20-25 de minute.

7. Când se răcesc, ori se toarnă cu linguriţa peste fiecare un pic de sirop de la dulceaţă, ori se pudrează cu zahăr.

Băutură Ceai sau cafea, apă minerală sau o băutură tonică.

Aperitiv

SUHUR

Turcia Este o țară întinsă pe două continente. Aproximativ 97% din suprafața țării se află în Asia (Anatolia) și 3% în Europa (Peninsula Balcanică).

Numele Turciei, Türkiye în limba turcă, poate fi împărțit în 2 componente: Türk, care înseamnă „puternic” sau „măreț” în turca veche și, de obicei, denumeşte locuitorii Turciei sau un membru al turcilor sau oamenii turci; mai târziu formează „Tukin”, un nume dat de chinezi oamenilor care locuiesc în zona Munților Altay din Asia Centrală mai devreme de anul 177 î.e.n. și sufixul abstract –iye (derivat din sufixul arab –iyya), dar, de asemenea, asociat cu sufixul Medieval Latin –ia în Turchia.

Preparatele culinare turceşti sunt pline de savoarea legumelor proaspete, ierburilor, nucilor, fructelor și condimentelor. Cele mai folosite sunt: vinete, roșii, usturoi, pătrunjel, boia de ardei, chimen, lămâie, caise.

Şuberek

Ingrediente: Pentru aluat: - aproximativ 300-400 ml apă caldă; - făină cât cuprinde pentru a ieși un aluat bun de întins (în jur de 700800 g făină); - un praf de sare; - 1-2 linguriţe de zahăr; - drojdie cât o nucă; Pentru umplutură: - 500 g carne tocată de vită; - 3 cepe mari, tăiate cubuleţe; - sare, piper, mentă tocată fin; - o legătură de mărar tocat fin, - 2 ouă; - ulei.

Mod de preparare: Umplutură: 1. Se pun 2-3 linguri de ulei într-o tigaie, se căleşte ceapa până devine aurie.

2. Se adaugă carnea, piperul, sarea, mărarul, menta şi se călesc până dispare tot sucul.

3. Se lasă să se răcorească şi se pun ouăle şi se amestecă până se omogenizează.

Aluat 1. Se frământă un aluat din făină, apă caldă, sare, drojdia diluată în zahăr. Aluatul trebuie sa fie potrivit ca şi consistenţă - nici tare, dar nici prea moale (mai comod, mergeţi la un cuptor de covrigi sau un cuptor de pâine şi cumpăraţi 1 kg de cocă de pâine).

2. Aluatul se rupe în bucăţi şi se fac bile din care se întind foi de circa 34 mm.

3. Pe jumătate de foaie, se pune compoziţia de carne şi se înveleşte cu cealaltă jumătate.

4. Se presează bine marginile şi se prăjeşte în ulei încins.

5. Se scurg de ulei pe şerveţel de hârtie.

6. Se servesc fierbinți sau reci.

Salată Salată de telemea cu ridichi Ingrediente: - 200 g de amestec pentru salată (salată verde, creson, rucola, etc.) sau 1/2 de salată verde, spălată şi scursă de apă, ruptă în fâşii potrivite; - 1 castravete mare, tăiat cuburi; - 2 legături ridichi, spălate şi curăţate de rădăcini sfert; - 200 g telemea de capră, tăiată cuburi; - 4 linguri de ulei de măsline; - 1 linguriţă de oregano (opţional); - sare;

şi tăiate pe

- piper; - zeama de la o limă.

Mod de preparare: 1. Într-un castron pentru salată, se aşează pe fundul vasului salata verde.

2. În alt vas, se amestecă castraveţii, telemeaua, ridichile, cu 4 linguri de ulei de măsline, oregano uscat, sare şi piper.

3. Se toarnă totul peste salata verde din castron şi se stropeşte cu zeama de lime.

Taqabballa Allahu Ta’atakom!

Fie ca Allah Preaînaltul să accepte tot ceea ce faceţi (în luna Ramadan)!

Dicţionar al termenilor islamici Allah, unul dintre numele Singurei Divinităţi, Cel care este cu adevărat venerat, Singurul căruia I se cuvine venerarea, Singurul care este Unic în orice sens, Singur în divinitatea Sa. Sheikh Uthaymin afirmă că însuşi numele „Allah” indică toate celelalte nume perfecte, precum şi măreţele atribute (ale căror număr nu ne sunt cunoscute nouă, oamenilor). Ne indică divinitatea Sa, ce cuprinde toate caracteristicile divinităţii, împreună cu negarea opoziţiilor acestora. Atributele Divinităţii sunt atributele perfecţiunii. Numele şi atributele lui Allah subhanahu wa ta‟ala nu au nici o imperfecţiune, sunt perfecte Allah subhanahu wa ta’ala, Allah - Cel mai Glorios, Cel mai Înalt Allahu Akbar, Allah este Cel mai Mare Alhamdulilleh, mulțumiri lui Allah Aleihi sallam, Pacea fie asupra lui; această expresie se pronunță după ce menționăm numele oricărui Profet (în afară de Profetul Mohammed, când spunem „Salla Allahu aleihi wa sallam) sau al vreunui Înger: Jibril (Gabriel), Mikail (Mihail), etc.

Allahu Alam, Allah știe cel mai bine Adhan, chemarea la salah (rugăciune) Aid Al-Fitr, sărbătoare ce marchează sfârşitul lunii Ramadan; este şi prima zi a lunii Shawwal, a zecea lună din calendarul islamic Alwisaal, a lega mai multe zile unele după altele, fără întrerupere, atunci când se ține post As salam aleykum wa rahmatullahi wa barakatuh, pacea, mila şi binecuvântarea lui Allah fie asupra ta (şi a tuturor celor prezenți)

Audhu billeh, caut adăpost la Allah Bismilleh Ar-Rahman, Ar-Rahim, În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător Dhikr, semnifică pomenirea lui Allah subhanahu wa ta‟ala Dhuhr, cea de-a doua rugăciune (salah) a zilei Dunya, această lume, univers fizic, viaţa lumească - în opoziţie cu Viaţa Veşnică (Akhirah) Fard, plural Fara’id, îndatorire religioasă obligatorie, obligaţie, obligatoriu; de exemplu, a face cele cinci rugăciuni zilnice este fard, obligatoriu; portul hijabului este fard, reprezintă o obligaţie pentru orice musulmană căreia i-a venit prima menstruaţie Ghusl, abluţiunea cea mare, îmbăierea generală (după întreţinerea de relaţii intime, după terminarea perioadei de menstruație, etc) Hadith, plural hadith-uri (ahadith), literal înseamnă relatare, spuse, discurs; reprezintă ceea ce a spus Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, și modalitatea în care el s-a comportat în anumite situații Haram, interzis, antonimul cuvântului Halal Hasan, (1) Bun, acceptabil. Utilizat pentru a indica autenticitatea unor relatări în hadith. (2) Numele nepotului Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi fiul lui Ali, radhi Allahu anhu. De asemenea, scris ca Hassan Hadith Qudsi, hadith sacru; sunt revelaţii pogorâte Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, de la Allah subhanahu wa ta‟ala, dar nu fac parte din Coran. Ele conţin unele reguli, îndreptări sau interdicţii

Ibadah, plural Ibadaat, cuvânt general, care implică tot ceea ce face robul lui Allah Preaînaltul, pentru a se apropia de El, subhanahu wa ta‟ala şi a nu-L supăra, inclusiv prin strădania de a învăţa, de a căuta cunoaşterea, traiul pios, oferirea de ajutor, Sadaqah (caritate) Iftar, întreruperea postului. Musulmanii încep să mănânce după apusul soarelui, în timpul lunii Ramadan Ihsan, plinirea faptei bune InshaAllah, numai dacă Allah voiește Iqama, chemarea de începere la rugăciune Itikaf, izolare în moschee, cu scopul de a-L venera pe Allah subhanahu wa ta‟ala; are loc, de obicei, în ultimele zece zile ale lunii Ramadan Jazakom Allahu Khairan, cea mai bună expresie, atunci când un musulman le mulţumeşte altor musulmani; înseamnă „Fie ca Allah să vă răsplătească pentru binele făcut” Khutba, predică, se ține în fiecare vineri (jumma) şi în zilele de sărbătoare Mumin, plural Mumineen, toţi cei care cred în Unicitatea lui Allah subhanahu wa ta‟ala, în trimişii Săi, în Îngerii Săi, în Cărţile Sale, în Ziua de Apoi, în destin, se numesc musulmani. Cei care, pe lângă toate acestea şi aplică ceea ce este scris în Coran şi în Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, se numesc mumineen Mutaqi, o persoană pioasă şi corectă, care se teme de Allah subhanahu wa ta‟ala foarte mult (se abţine de la tot felul de păcate şi de rele pe care Allah Preaînaltul le-a interzis) Mustahab, o formă recomandată de adoraţie sau de acţiune.

Făcând o activitate mustahab, musulmanul va fi recompensat de Allah subhanahu wa ta‟ala, iar dacă nu face o activitate mustahab nu va fi considerat păcat. De exemplu, citirea zilnică a Coranului Mushaf, Coranul Radhi Allahu anha/u, fie ca Allah să fie mulțumit de ea/el Radhi Allahu anhum/anhunna, fie ca Allah să fie mulțumit de ei/ele Sadaqah, caritate Sahih, autentic (şirul celor mai veridici naratori), corect Salatu Jaami’ah, rugăciune în congregaţie, fiind făcută şi cu ocazia Kusuf-ului (eclipsă de Soare sau Lună) şi la înmormântare Salla Allahu aleihi wa sallam, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa; expresie folosită numai la pronunţarea numelui Profetului Mohammed Sheheda/Shehedeten, mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah şi mărturisirea că Mohammed este supusul şi Trimisul Lui Sheikh, bătrân respectabil, savant SubhanaAllah, expresie folosită la tot ce este extraordinar, la tot ce este ieșit din comun; cât de Măreț ești Tu, Allah Suhur, masa servită înainte de revărsatul zorilor, în cursul lunii Ramadan

Sunni, o acţiune sau o credinţă care este în concordanţă cu Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam Takbir, plural Takbiraat, a se rosti „Allahu Akbar” [Allah este Cel mai Mare] Tarawih, rugăciuni opţionale, care sunt înfăptuite după rugăciunea de noapte (Isha), în luna Ramadan. Sunt făcute de obicei în grup, iar în timpul lor se recită cât de mult se poate din Coran Taqwa, evlavie, este obiectivul principal în adorarea lui Allah Preaînaltul, iar aceasta se poate distinge în mod special atunci când ținem postul lunii Ramadan. În Coranul cel Nobil întâlnim acest cuvânt de 151 de ori Taslim, salutul făcut de fiecare musulman după terminarea rugăciunii, uitându-se prima dată la umărul drept, apoi la umărul stâng și spunând: „As salam aleykum wa rahamtullah” Tawhid, susţinerea unicităţii lui Allah subhanahu wa ta‟ala Ummah, o comunitate sau un popor. Este folosit cu referire la comunitatea de credincioşi musulmani din întreaga lume, deoarece aceștia sunt fraţi şi surori în Islam Wa aleykum salam wa rahmatullahi wa barakatuh, pacea, mila și binecuvântarea lui Allah fie și asupra ta (și a tuturor celor prezenți)

Explicaţii transliterare litere în paginile de dua ‫( ج‬cu sukun) scris j normal ‫( ج‬cu kesra) scris gi ‫( ج‬cu fetha) scris ge ‫( ج‬cu damma) scris giu ‫ ش‬scris ş ‫ غ‬scris gh ‫ ي‬scris y normal si dacă are şedde se scrie yy ‫ ههه‬scris h ‫( ع‬cu sukun) scris ‘ ‫( ع‬cu kesra) scris ‘i ‫( ع‬cu fetha) scris ‘e sau ‘a ‫( ع‬cu damma) scris ‘u ‫ ق‬scris q gros (bold) ‫ ك‬scris k ‫ ث‬scris s normal şi subliniat ‫ ذ‬scris z normal şi subliniat ‫ ص‬scris s gros (bold) ‫ ض‬scris d gros (bold) ‫ ط‬scris t gros (bold) ‫ ظ‬scris z gros (bold) ‫ ح‬scris h gros (bold) ‫ ة‬la sfârşitul cuvântului scris h normal ‫ خ‬scris kh gros (bold)

(Meccană [10]; 30 versete) În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Pe zori Şi pe cele zece nopţi!

Pe cel care are pereche şi pe cel fără pereche Şi pe noaptea ce se scurge!

Oare este acesta un jurământ pentru cel cu pricepere?