Un exercițiu care merită

ÎNtRUPaRe

Din slava Ta cerească Te coboară Spre Betleemul sufletului meu Şi-n staulul smereniei, Fecioară, Intrând, să naști pe unul Dumnezeu.

Să-L înfășori în cântece de slavă, Ca-n scutece subțiri de bumbăcel; Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă, În pacea Duhului să-l culci pe El.

Pleca-vor magii, soli din altă zare, Călăuziți de focul alb de stea, S-aducă nou prinos de închinare, La staulul smereniei, Doamna mea.

Ci eu voi pune-n mâna lor bătrână Tot aurul cuvântului isteț; Voi făuri din versul meu, Stăpână, În jarul gândului comori de preț.

Căldura rugăciunilor de seară Va-nfierbânta cădelnițele reci: Tămâia magilor va arde iară, Cu fum de proslăvire până-n veci.

Şi ca să fie plină dăruirea, Voi presăra din visteria lor, Cu boabele de smirnă grea, iubirea, Cea fără de prihană și cu dor.

Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară, Să-ți fiu în noapte acoperământ: Ci-n mila Ta, din ceruri Te coboară, Să naști în duhul meu pe unul Sfânt.

(Maica Teodosia Lațcu)

„Fiindcă ești cu mine, îți mulțumesc! La rău (greu) și la bine, îți mulțumesc! Pentru gestu-n sine că m-ai ales, Dintre toți pe mine, ÎȚI MULȚUMESC!

Pentru bunătate îți mulțumesc, Și sinceritate îți mulțumesc, Pentru felu-n care îmi spui «te iubesc!» Pentru toate-aceste daruri minunate, ÎȚI MULȚUMESC!

Pentru frumusețe îți mulțumesc, Pentru tinerețe îți mulțumesc, Mie oferite pur și firesc. ÎȚI MULȚUMESC!” (Direcția 5, „Îți mulțumesc!”)

oare la acest final de an nu ar trebui să ne anime aceste cuvinte? Le putem adresa atât unei persoane dragi din viața noastră, dar mai ales celui care ar trebui să ocupe locul de cel mai drag în viața noastră, Dumnezeu. Chiar dacă a fost și este în continuare un an provocator, putem fi siguri că Dumnezeu a rămas alături de noi și ne-a sprijinit. Uneori poate am observat prezența Sa, alteori poate nu, dar ceea ce suntem și avem acum poartă și amprenta implicării Sale în viața noastră. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „A-i mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit, a-i mulțumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoștință.”

Recunoștința apare în urma faptului că ai observat că cineva a manifestat față de tine iubire, iar acest lucru ți-a adus bucurie. A aprecia efortul pe care cineva îl face, iubindu-te, este semn de bună creștere. Prin urmare, se cuvine ca la final de an să dăm ceva mai mult timp pentru a observa cum și cât ne-a iubit Dumnezeu. Merită acest exercițiu! Va deveni o încurajare de care avem nevoie. Nu vom face niciodată ceva atât de măreț care să ne merite iubirea divină și, cu toate acestea, o aflăm, fie că observăm sau nu.

În continuare, te las pe tine să continui. Nu te grăbi să termini, vei descoperi lucruri minunate... pluralul de la cuvântul „minune”.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru...

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului