Reghinul Nostru by reghinul nostru

reghinulnostru.ro

cuprins Doamne de poveste ............................ pag.4 Campania umanitara Nora Chifor......... pag.11 Biserica Saseasca intre mit si adevar... pag.13 Nunta la castel.................................. pag.18 O “Cerere de casatorie” reusita, in culisele teatrului reghinean............................ pag.23 Portrete reghinene: Elena Toderic - o preoteasa model....... pag.26 Magda Puskas, folkista care ne-a indulcit adolescenta...................................... pag.28 Molnar Melinda - in slujba pacientului.... ........................................................ pag.32 Maria Borzan in anotimpul renasterii.. ....................................................... pag. 37

Adio mama, adio tata.

Hai liberare!

editorial de marius porTIK

m crescut printre blocuri, cu cheia de gat si “teava de bermant”, alergand printre blocuri in constructie si urmarind “inamici” cu “cornetele de hartie”. Am ascultat in nestire “In ziua liberarii” si pot spune ca eram extrem de bun la “tintit” cand meciurile de fotbal se transformau intr-un amestec de “sapte pietre” si “scapa cine poate”. Cred ca in randurile de mai sus se regaseste singura experienta “militara” pe care o au majoritatea tinerilor sub 30 de ani. Cu toate astea, in ultimele saptamani, “isteria recrutarilor” a cuprins intreaga tara.Brusc, retelele de socializare s-au umplut cu mesaje nationaliste, multi si-au dat seama ca sunt patrioti dispusi sa lupte pentru “independa meleagurilor natale”. Ziare au inceput sa publice titluri apocaliptice: “Incepe Razboiul”, “Romanii chemati la arme”, iar televiziunile se intreaba daca “suntem gata sa punem mana pe arme?”

NU!

Nu cred ca suntem gata! Generatiile s-au schimbat, sistemul s-a schimbat, si nimeni nu ne poate obliga s-o facem! In primul rand, nu pentru ca nu vreau sa-mi apar tara, ci pentru ca nu suntem pregatiti. Pentru ca tancurile reale nu se conduc precum in “Need for Speed”, pentru ca lupta din transee nu are nicio legatura cu “Counter-Stirke”, pentru ca nu vad care este ratiunea sa-ti trimiti “copii la arme” cand pistolul cu apa este singura arma pe care ei au folosit-o. Ca sa mergi la razboi, ai nevoie de spiric civic, patriotism sau revolta in suflete, iar noi nu suntem capabili sa adunam mai mult de cateva zeci de tineri la un protest de care depinde sanatatea noastra si viitorul nostru. Cum sa inchegam o armata reala? Probabil, am fii capabil sa batem pasul de defilare dar pe facebook, iar butonul de “logout” ar deveni sinonim cu “hai liberare!”. PS 1 Cum o parte din prietenii si familia mea, lucreaza in armata, am facut pregatire alaturi de armata romana, si chiar daca am renuntat la Academia Militara pentru “libertate” am respectat si respect aceasta institutie, insa cred ca Romania trebuie sa fie aparata de soldati profesionisti. PS 2 In Romania, la stagiul militar obligatoriu, s-a renuntat din 2007, iar tara noastra are o armata profesionista. Ceea mai importanta garantie de securitate a Romaniei este articolul 5 din pactul de aderare la NATO: “Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor”

eveniment

Noi gradaţii de Ziu

u prilejul Zilei Poliţiei Române, 148 de poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Mureş au fost avansaţi în grad. Dintre aceştia 22 au fost din Reghin şi din zona de responsabilitate, care au fost avansaţi în grad în cadrul unei ceremonii găzduită de sala festivă a Poliţiei Reghin. Comandantul Poliţiei Reghin, Vasile Oltean, a dat citire mesajului de mulţumire al şefului inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş, Valentin Pescari, în care a felicitat lucrătorii de poliţiei pentru eforturile depuse, pentru modul profesionist şi responsabil în care, au acţionat în lupta cu infracţionalitatea, asigurându-i de întreaga recunoştinţă faţă de eforturile pe care le depun zi de zi. .

urmat apoi citirea dispoziţiei semnată de şeful inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş, prin care la sediul Poliţiei Reghin, au primit un grad superior 5 ofiţeri şi 17 agenţi de poliţie, care provin atât de la Poliţia municipală, cât şi de la secţile de poliţie rurală şi cele 24 de posturi de poliţie din responsabilitatea Poliţiei Reghin. Cei ridicaţi în grad sunt lucrători ai poliţiei care au îndeplinit stagiul minim în gradul profesional şi care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare. Dintre aceştia amintim pe: Bândilă Mihail Stelian, care a fost ridicat în gradul de comisar şef de poliţie, Raica Florin Roberto, în grad de comisar , Boier Dorin Nicolae, în grad de inspector de poliţie, Izbăşoiu Alexandru Ionuţ, în gradul de inspector de poliţie şi Moldovan Petru Daniel, din cadrul biroului de investigaţii criminale, a fost avansat în grad de inspector principal înainte de termen. ,,Sunt lucrători de poliţie oneşti care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii bune şi foarte bune, având rezultate pe măsură.

reghinulnostru.ro

ua Poliţiei la Reghin Nu au avut abateri disciplinare, nu au înregistrat evenimente negative care să păteze imaginea şi demnitatea profesiei noastre”, a declarat Vasile Oltean. Festivitatea nu a fost lipsită de emoţii, dar nici de bucuria inerentă pe care o dă satisfacţia meseriei.

anifestarea dedicată zilei poliţiei a continuat cu ,,Ziua Porţilor Deschise”, dedicată elevilor din municipiu, care au mers în vizită la oamenii legii pentru a vedea cum îşi desfăşoară activitatea. ,,Data de 25 martie care corespunde cu sărbătoarea ortodoxă ,,Buna Vestire”, este Ziua Poliţiei Române şi poliţiştii reghineni şi cei din raza noastră de responsabilitate sărbătoresc această zi cu plăcere. Ca de fiecare dată, ca în fiecare an, de ziua poliţiei, sunt poliţişti care sunt avansaţi în gradul profesional următor, la termen, cum spunem noi, după îndeplinirea termenului minim în grad. Este o zi specială pentru noi, este ziua profesiei noastre. Am transmis colegilor mei mulţumirile şi felicitările pentru rezultatele obţinute în activitatea ce o desfăşoară zilnic. Am transmis şi un mesaj de încurajare a acestora pentru prestarea unui serviciu poliţienesc la cote de eficienţă ridicate. Un serviciu poliţienesc care să aducă liniştea şi siguranţa în comunitatea în care ne desfăşurăm activitatea,, a declarat pentru revista ,,Reghinul Nostru”, Vasile Oltean, comandantul Poliţiei Municipiului Reghin.

. reghinulnostru.ro

Interviu neconvenţional cu un căutător de comori

Luca Ioan,

între mit şi adevăr, despre tezauRUL României şi descoperirile monetare din judeţul Mureş

riunde şi oricând a fost vorba despre aur, isteria îmbogăţirii a dominat omenirea. Fabulaţii şi legende care de care mai uimitoare, s-au prăvălit spre urechile celor avizi de senzaţional metamorfozându-se cu rapiditate, căpătând noi elemente inventate uneori la gura sobei. Însă ce este cert, este faptul că strămoşii noştri au rămas statornici păstrându-şi tradiţiile, identitatea si, nu in ultimul rând, aurul moştenit din moşi strămoşi. Ei si-au ascuns aurul de lăcomia şi rapacitatea celor care le călcau pământurile sau erau la putere. La început, le-au ascuns de romani, apoi de hoardele migratoare, apoi de voievozii avizi de aur, de grofi lacomi, de chiaburi şi, nu în ultimul rând, de comunişti.

uca Ioan este un căutător de comori, în vârstă de 40 de ani, specializat în artefacte militare şi tezaure, care a căutat din copilărie comori, în păduri, în pământ, pe malurile apelor şi chiar în zidurile caselor. Deşi nu are facultate, poate să îşi dea masteratul mâine în ,,cercetarea şi conservarea patrimoniului naţional”. Reghineanul are autorizaţie de deţinere a detectoarelor de metale, cu care caută dovezi ale civilizaţiilor care au trăit pe aceste meleaguri, deoarece este convins că până în prezent istoria strămoşilor noştri este insuficient cunoscută şi valorificată. Reporter: Toate drumurile în găsirea unui căutător de comori în Reghin, m-au dus acasă la Luca Ioan, un istoric autodidact, pasionat de tezaurizare care utilizează la maxim mărturia istorică pe care o oferă artefactele militare descoperite în judeţul Mureş, monetele, atât ca descoperiri izolate, cât şi sub formă de tezaure. Domnule Luca, vă consideraţi un căutător de comori? Luca Ioan: Nu mă consider un căutător de comori, dar poate un cercetător al trecutului îndepărtat al rădăcinilor mele, al strămoşilor mei dacii. În mărturii scrise nu pot căuta aşa că am început să răscolesc pământul şi memoria pământului românesc e una impresionantă. Rep.: Ce înseamnă în viziunea dvs. o comoară? L.I.: Strict juridic, oficial, este un obiect sau mai multe care au stat mai mult timp ascunse, fără să se poată stabili un proprietar, ea automat devenind proprietate de stat. Legea 182/2000 privind

protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată în 2008, spune, la art. 49, alin. 4, că ,,Autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin. 1, bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului”. Conform specialiştilor există două tipuri de comori: arheologice, ce ţin de epoca pietrei, bronzului şi fierului) şi comori regale, compuse din aur şi pietre preţioase. Rep.: Ce ne puteţi spune despre cele mai mari comori descoperite pe teritoriul României? L.I.: Ceva destul de trist, pentru că o parte din cele mai importante comori ale României sunt răspândite prin muzeele Europei. De exemplu, în 1837, când a fost descoperit Tezaurul de la Pietroasa, numit reghinulnostru.ro

popular ,,Cloşca cu puii de aur”, era cel mai mare tezaur antic din lume, pentru că abia peste un secol avea să fie aflat cel al lui Tutankhamon. Tezaurul românesc care datează din secolul IV d. Hristos a ajuns la Moscova în 1917 şi nu se mai întoarce decât parţial, în ţară, tezaurul gotic, în 1956 când Uniunea Sovietică a restituit României tezaurul artistic trimis în Rusia, în timpul Primului Război Mondial. Un alt tezaur pierdut definitiv este cel descoperit pe 3 iulie 1779, în localitatea bănăţeană Sânnicolau Mare şi este considerat ca fiind cel mai mare tezaur aparţinând Evului Mediu timpuriu. A fost găsit de către un ţăran, Nera Vuin care săpa o groapă în curtea casei, lângă o vie. Un tezaur compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kg de aur, care se află la Viena la Kunsthistorisches Museum. Nu putem uita de coiful geto-dac din aur ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. descoperit la Coţofăneşti. Este o piesă din aur masiv, cântărind 770 grame, aproape intactă. Îi lipseşte doar partea superioară a calotei, în rest, niciun detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful a fost descoperit în anul 1928 în satul Coţofăneşti, comuna Poiana Vărbilău, judeţul Prahova, de către un elev care este trimis mai târziu pe frontul de luptă, în cel de-al Doilea Război Mondial, unde moare, în timp ce arheologul Emil Muscalu, care s-a ocupat de studierea coifului, moare internat într-un spital de nebuni. Fabuloase cantităţi de aur şi argint au luat drumul Romei, când Traian şi-a instalat talpa în Dacia. O parte din comoara de la vechea cetate din Histria se află la Londra. Mai multe piese descoperite aici în România au luat drumul străinătăţii şi sunt admirate pe bani frumoşi de turişti din întreaga lume, în celebrul British Museum din Londra. Vestita cetate greacă de lângă Constanţa, din păcate, a fost cel mai accesibil sit istoric pentru amatorii de arheologie ilegală. Zeci de ani, un perimetru de aproximativ 30 de hectare din suprafaţa totală de 70 a sitului n-a avut nici măcar un gard. Tezaurele de la Tofalău şi de la Fitireaz, Arad, compus din 16 brăţări din aur cu capetele în formă de spirală se află la Budapesta. Comoara de 40.000 de galbeni şi ,,sloiurile de aur” confiscate de cardinalul Martinuzzi, de la nişte pescari care le-au descoperit în apele Streiului, se află la Viena. În timp ce tezaurele de kosoni de la Grădiştea reghinulnostru.ro

reghinulnostru.ro

11 Muncelului, judeţul Hunedoara se găsesc în diverse muzee din lume, colecţii particulare şi bănci. Asta datorită faptului că între anii 1992 şi 2001, braconierii arheologici au jefuit mai multe tezaure de monedă de aur de tip koson, cunoscute doar pe teritoriul Transilvaniei, din zona munţilor Orăştiei. Rep.: Concluzia este una tristă. Dintre cele aproximativ 50 de tezaure descoperite în România, aproape 20 sunt în muzee din străinătate, iar şansele de a fi recuperate sunt minime. Este adevărat? L.I.: Da, este un adevăr greu de acceptat, dar e cruda realitate. Rep.: Cum se poate identifica un căutător de comori? L.I.: Se spune despre căutătorii de comori că au o tristeţe adâncă în ochi. Rep: La ce adâncime se găsesc cel mai frecvent comorile? L.I.: Pot să spun că majoritatea obiectelor găsite de mine s-au găsit la dimensiuni între 10 şi 30 de cm, numai morţii se îngroapă adânc. Rep: De ce nu se îngroapă adânc? L.I.: Întotdeauna comorile s-au îngropat sub presiune şi în grabă, niciodată nu a fost timp de săpat mult şi adânc. Rep.: Sunt comorile blestemate cu adevărat sau sunt doar nişte mituri? L.I.: Deseori, încercările de a descoperi sau scoate la iveală o comoară atrag anumite riscuri. Printre acestea, blestemele sunt cel mai des invocate, despre care se spune că ar proteja valorile ascunse. În opinia mea însă, omul însuşi, prin destinul său, rămâne o fiinţă singuratică şi oarecum blestemată. Destinul e o chestie ciudată: o parte impusă, o parte pe care ţi-o clădeşti singur sau împreună cu cei ce te înconjoară. Când un om găseşte o comoară, reghinulnostru.ro

presiunea pe el se accentuează şi dacă i se întâmplă ceva rău i se atribuie acel rău imediat datorită ,,blestemului” comorii. Vă dau un exemplu, dacă ai câştigat, descoperit sau primit, 1.000.000 euro sub diferite forme şi nu ştii să produci cu ei pentru a-ţi păstra standardul de viaţă aferent milionului, vei face cheltuieli majore, vei tinde la un mod de viaţă luxos, cu cheltuieli de întreţinere imense. Neproducând nimic, vei ajunge plin de datorii într-un timp foarte scurt, ajungând mai sărac decât erai înainte de îmbogăţire. Cam ăsta este blestemul la propriu în viziunea mea. Rep.: În opinia dvs. de specialist documentat, comorile expuse în marile muzee ale lumii, cam cât reprezintă exprimat într-un procent, din bogăţiile pe care le ascunde terra? L.I.: Specialiştii spun că în muzeele lumii sunt expuse, doar 2% din bogăţiile pe care le ascund pământul şi apele de pe planeta noastră. Rep.: Ce ne puteţi spune despre ultimul tezaur găsit luna noiembrie a anului trecut, în România, de un căutător de comori amator? L.I.: Tezaurul de la Goleşti-Budeşti este o descoperire întâmplătoare, care cuprinde 47.000 de monede de argint, din secolul XV, care se pare că a fost comoara lui Murad al II-lea. Se estimează că ar valora o jumătate de milion de euro; pentru România e un tezaur foarte impresionant, dar, în comparaţie cu celebra comoară scoasă la suprafaţă în 2007 din Gibraltar, este infimă. Este vorba de un tezaur preţios, descoperit într-o epavă subacvatică, scufundată în 1804 de marina britanică în apele din apropierea provinciei portugheze Algarve. Tezaurul cântăreşte 17 tone şi este compus din circa 594.000 de monede, majoritatea din argint, care purtau efigia regelui Carlos al IV-lea. Tezaurul a fost estimat ca valorând o jumătate de miliard de dolari. Pe fondul crizei economice mondiale, din ce în ce mai mulţi

colecţionari şi oameni de afaceri investesc în aur. Interesant este faptul că cele mai multe cereri vin din Europa, iar vânzările au atins cote fără precedent. Vă dau un exemplu foarte elocvent în acest sens, un lingou de aur de pe nava SS Central America, ce s-a scufundat în 1857 în urma unui uragan în timp ce transporta 15 tone de aur, s-a vândut la o licitaţie cu 8 milioane de dolari. Rep.: Incredibil. Apropo de epavele subacvatice, aveţi idee cam câte ar putea exista pe fundul mărilor şi oceanelor? L.I.: Bună întrebare. Potrivit UNESCO, există mai mult de trei milioane de epave pe fundul marilor, împrăştiate în toată lumea. Pentru a le scoate la suprafaţă, omenirea ar avea nevoie de 400 de ani de muncă, însă comorile de pe fundurile mărilor ar valora sute de miliarde de dolari. Rep.: Dacă tot vorbim de tezaure descoperite, ce ne puteţi spune despre comorile găsite în Reghin şi împrejurimi? L.I.: Se pot povesti multe, în primul rând aş vrea să vă spun că puţini reghineni au cunoştinţă de faptul că în Reghin s-au descoperit monede dace timpurii, denari republicani şi imitaţii. S-a descoperit o aşezare rurală, ceramică, arme, piese ornamentale de bronz, tezaur de monede din secolul I până la Commodus. În Apalina, astăzi cartier înglobat al Reghinului, s-a descoperit monedă bizantină ,,Solidus de la Iustinian”. Iar dacă ar fi să facem referire la descoperiri mai de dată recentă, putem aminti vara anului 1967, când în municipiul nostru s-a descoperit un tezaur monetar datând din secolele XIX-XX. Tezaurul a fost descoperit în urmă cu 47 de ani cu ocazia lucrărilor de fundaţie pentru blocurile din cartierul Mihai Viteazul. Comoara cuprindea 216 monede de argint cu valoare nominală de cinci coroane, două coroane, un florin şi o coroană, emise în Austria, Ungaria, Lombardia şi la Veneţia. Monedele se reghinulnostru.ro

păstrează astăzi în Muzeul Judeţean Mureş. În ceea ce priveşte data îngropării tezaurului, ea pare a fi 1918-1919, fiind legate de tulburările care au însoţit căderea monarhiei austro-ungare. Însă astfel de tezaure de dată mai recentă au fost descoperite în multe comune şi localităţi ale judeţului Mureş. Aş aminti de tezaurul monetar de la Băgaciu, descoperit în data de 23 martie 1968 de către locuitorul Ioan Schuster în grădina casei cu ocazia unor lucrări agricole. Cele 7341 de monede de argint care compun tezaurul au fost emise în circa 22 de ţări, oraşe, principate, ducate sau comitate. Un alt tezaur din secolele XV-XVI, a fost descoperit în comuna Sângeorgiu de Pădure, în 1973, în curtea unei case, cu ocazia unor lucrări agricole. Tezaurul se compune din 2051 de monede de argint, unele fragmentare, dar determinabile, emise în Transilvania, Boemia, Polonia, Lituania la Swidnica şi în Ungaria. Un alt tezaur monetar de amintit este cel descoperit în strada Arany Janos nr.12, din municipiul TârguMureş, cu ocazia unor lucrări de construcţie în 8 iulie 1968, când s-au descoperit 430 de monede de argint din secolele XVI-XVII, care au fost emise în Transilvania, Polonia, Prusia, Boemia, Ungaria, Silezia la Mainz şi în episcopatele: Olomouc şi Breslau şi în ducatul Eggenberg. Rep.: Se spune că există mulţi tumuli funerari în zona Reghinului, aţi găsit aşa ceva în peregrinările dumneavoastră prin judeţ? L.I.: Într-adevăr, am găsit şi eu mulţi tumuli funerari reghinulnostru.ro

din epoca bronzului, a unor căpetenii de rang înalt. E adevărat că lângă aceste căpetenii se îngropau şi o serie de valori, însă pot să afirm cu certitudine că tumulii au fost jefuiţi încă din acele vremuri, pentru că hoardele care atacau ştiau întotdeauna că acolo sunt bogăţii şi aveau trupe specializate pentru a jefui aceste morminte. Fiecare trib avea trupe de luptători, de bucătari şi de căutători de comori, care atacau bisericile şi apoi profanau mormintele. Am descoperit astfel de tumuli şi se vede foarte clar cum au fost sparte atunci, sunt urme şi dovezi foarte clare. Rep.: Ce ne puteţi spune despre brăţările dacice care au făcut mare vâlvă în anul 2.000 şi dosarul ,,Aurul Dacilor” în care se spune că nişte afacerişti au folosit aur pur de la Roşia Montană şi cu ajutorul unor meşteşugari au realizat brăţările dacice? L.I.: Da, e incredibil. Eu sunt foarte sceptic în ceea ce priveşte autenticitatea brăţărilor dacice regale de aur, pe care statul român le-a recuperat din Marea Britanie, pe o sumă colosală de peste 6 milioane de euro din bugetul naţional al ţării. E anormal ca 38 de brăţări să fie depozitate în aceaşi groapă. Cel mai vechi Institut de Cercetare din Europa ,,Brussells Art Laboratory”, care asigură teste ştiinţifice de înaltă precizie, în urma tehnicilor de laborator cu ajutorul unui microscop binocular, pe baza examinării, a dat verdictul cu privire la brăţările dacice. Brăţările sunt de dată recentă. Le trădează caracteristicile

14 depunerilor, absenţa coroziunilor, regularitatea manufacturii şi descoperirea unor urme lăsate de unelte moderne. Deci, până la urmă, s-a adeverit faptul că brăţările dacice şi kosoni (monedele dacilor), au fost turnate în secolul XX, au fost replicate de antreprenori dornici de un ban câştigat rapid pe spatele unor colecţionari. Rep.: De ce este aurul atât de preţios? De ce îl caută oamenii cu atâta disperare? L.I.: Latinii aveau un dicton, ,,Auri sacra fames !”,,,Blestemata foame după aur”. Dar să nu uităm că unde a lucit aurul, s-a auzit imediat şi zornăitul armelor, aducătoare de moarte. Aurul este datat de la anul 10.000 înainte de Hristos, anterior epocii fierului şi bronzului. Egiptenii cunoşteau aurul cu 5.000 de ani înainte de Hristos, dând lumii cel mai mare obiect din aur ,,Sarcofagul faraonului Tutankamon”, care cântărea o tonă. Înseşi campaniile militare romane în Dacia nu au fost decât o goană după aur. Se estimează că au fost scoase peste 100 de tone de aur din Dacia. Ca o curiozitate demnă de remarcat este faptul că în 1968 marele vis al alchimiştilor a devenit realitate. Atunci, dintr-o bucată de plumb aşezată în faţa unui protsincodrom, ce bombarda plumbul cu fascicul de protoni, acesta se transformă în aur. Dar trebuie să amintesc cititorilor revistei ,,Reghinul Nostru”, că aurul produs pe această cale cunoaşte preţuri astronomice. O milionime de gram din acest aur artificial valorează 100.000 de lire sterline. Pentru mulţi, aurul înseamnă în mod automat lux, deoarece acest metal preţios este frecvent asociat cu bogăţia şi puterea regală. Cu toate acestea, se pare că această substanţă este mult mai ieftină decât multe alte substanţe, mult mai rare şi mult mai scumpe. Într-un clasament al celor mai scumpe substanţe din lume, catalogate în funcţie de preţ per gram, aurul se află doar pe poziţia 15. Aurul valorează ca preţ monetar: 57 de dolari per gram, în timp ce plutoniul valorează 10.000 de

dolari per gram. Plutoniul valorează: 4.000 de dolari per gram, tritiul valorează 30.000 de dolari gramul, californiul 27.000.000 de dolari gramul, iar cel mai scump metal este antimateria, care valorează 62,5 trilioane de dolari per gram. Este atât de scumpă, deoarece, ca şi utilizare, antimateria poate fi teoretic folosită în viitor drept combustibil pentru navele spaţiale interplanetare. Rep.: Se ştie cât zăcământ de aur mai există astăzi în România? L.I.: Specialiştii spun că România are un zăcământ de aur unic în lume, format din cel puţin 8 zăcăminte de talie mare, evaluat la 54 de miliarde de dolari. Trist este însă faptul că România a pierdut dreptul de a ştanţa lingouri de aur, în 2002. Rep.: Ca şi căutător de comori ce aţi găsit în ultima vreme? L.I.: Nu pot să mă laud cu comori. Însă am găsit multe obiecte cu tematică militară, cu o vechime de 100 de ani. Aici mă refer la multe obiecte personale ce au aparţinut soldaţilor din Primul şi din cel de Al Doilea Război Mondial” atât români, cât şi germani, începând de la: cartuşe, monede, ceasuri, catarame, până la compasuri, bricuri, busole, pixuri şi chiar decoraţii şi insigne. Am găsit, în anul 2008, în zona Sînioara, chiar un depozit de muniţii, întâmplător, cu câţiva prieteni, am anunţat imediat reprezentanţii Inspectoratului de Situaţii de Urgenţă Mureş pentru a detona materialul explozibil şi cred că am făcut o faptă bună deoarece nu se ştie cine poate ar fi dat peste acest material explozibil în alte condiţii şi s-ar fi putut întâmpla o tragedie. Cu obiectele care nu prezintă pericol descoperite am realizat şi câteva expoziţii militare în municipiu, în urmă cu 4 ani. Rep.: Ce îi trebuie unui căutător să fie în legalitate? L.I.: O autorizaţie pentru deţinere de detector de metale cu excepţia de a pătrunde în siturile reghinulnostru.ro

15 arheologice de patrimoniu şi instituţii, gen biserici şi cimitire. Orice tezaur descoperit trebuie predat autorităţilor în termen de 72 de ore, iar dacă e vorba de armament sau de diferite proiectile trebuie anunţat în cel mai scurt timp Inspectoratul de Situaţii de Urgenţă. Rep.: Care este cel mai mare vis al căutătorului Luca Ioan? L.I.: Cel mai mare vis al meu este să fac un punct muzeistic în oraşul meu natal din artefactele militare găsite în pământurile din Reghin şi împrejurimi şi din obiectele pe care le-am achiziţionat din diferite anticariate din ţară de a lungul anilor. Fiind un mare pasionat al istoriei celor ,,Două Războaie Mondiale”, am reuşit, de-a lungul anilor, să achiziţionez o colecţie de circa 100 căşti militare de oţel, care însă nu au o valoare monetară foarte mare, doar prin prisma faptului că sunt căşti de război care au aparţinut unor soldaţi adevăraţi, care poate unii

reghinulnostru.ro

chiar şi-au pierdut viaţa pe câmpul de luptă. Iar dacă vorbim de vise mai am unul foarte arzător, să donez primăriei Chiherul de Jos mai multe obiecte descoperite cu inscripţii aferente, pe locurile unde s-au dat crâncenele bătălii din cel De al Doilea Război Mondial, unde am găsit mai multe artefacte militare, pentru ca autorităţile locale să poată deschide un mic muzeu în centrul comunei, cu dovezi vii că s-a luptat pe viaţă şi pe moarte la Chiherul de Sus, în 1945, fiind ucişi peste 60 de eroi ai armatei române. Rep: Când credeţi că veţi descoperi cea mai mare comoară? L.I.: Am găsit multe lucruri în pământ, de a lungul anilor, însă comoara cea mai mare cred că este, de fapt, sănătatea şi echilibrul interior. Iar eu cea mai mare comoară deja am găsit-o. Cea mai mare comoară a mea rămân soţia mea şi cele două fiice: Tania şi Alexandra. Robert MATEI

Simona, mama te aşteaptă acasă!

e aproape trei ani, Nădăşan Simona figurează la rubrica ,,copii dispăruţi” în evidenţele Poliţiei Române. Mama o visează aproape în fiecare seară că bate la uşa apartamentului sau o aşteaptă în faţa blocului, dar dimineaţa realizează că totul este reverie…şi totuşi, mama o aşteaptă acasă. Ce se întâmplă în sufletul unei mame care rămâne fără un copil? e greu de descris în cuvinte, mai ales când el nu este nici mort, nici viu, ci pur şi simplu dispărut. ,,Cred că aş fi cea mai fericită femeie din lume dacă Simona s-ar întoarce acasă”, declară mama fetiţei, Maria Nadăşan, care este muncitoare în cadrul unei fabrici de încălţăminte din municipiu.

Cazul readus în atenţia autorităţilor După revenirea acasă a minorei Ilia Cristina Ionescu, în urma intensei mediatizări a cazului, jurnalistul Portik Marius a readus în atenţia publicului cazul reghinencei. Pe blogul acestuia

portikmarius.ro puteţi viziona reportajul realizat şi difuzat, de mai multe ori, de TVR1. Conform ultimelor

statistici anual în România dispar în medie 3.000 de copii dintre care 97% sunt găsiţi, ceea ce poate da din nou speranţe familiei odată cu noul val de mediatizare a cazului.

Simona este căutată pe plan naţional cât şi internaţional Pe 4 iulie 2011, fetiţa de numai 8 ani şi şase luni, Simona Nicoleta Nădăşan, a plecat la cumpărături, şi nu s-a mai întors acasă. Locuia în cartierul ,,Pomilor” din municipiu şi fusese trimisă de mama ei la cumpărături la un magazin din apropiere, însă micuţa nu s-a mai întors. În 20 de minute familia a

intrat în alertă a căutat-o, apoi a anunţat politia, care, în cel mai scurt timp a dat-o în urmărire naţională şi internaţională. Până în present, zeci de poliţişti, jandarmi şi volunatri au căutat-o pe micuţă în pădurea rotundă, iar pompierii într-un afluent al râului Mureş, procurorii criminalişti au demarat şi ei o anchetă, părinţii şi o serie de martori au fost testaţi cu aparatul poligraf. Testele nu au adus indicii noi în cazul Simonei, care a dispărut în condiţii neelucidate, însă totuşi mai există speranţa că totuşi cineva a fost martor la dispariţia fetei, fapt care s-a petrecut la ora 18.00, în plină zi. Fotografia cu semnalmentele fetei a fost făcută publică la posturile de televiziune locală, iar părinţii au lipit pe geamurile şi vitrinele celor mai importanţi agenţi economici din Reghin, fotografia copilului lor, rugând pe oricine poate da relaţii legate de minoră să le anunţe la cea mai apropiată secţie de poliţie sau telefonic, la numărul de urgenţă 112. Ziarul ,,Jurnalul Naţional” şi cotidianul ,,Zi de Zi” au făcut la vremea respectivă o campanie de presă, pentru găsirea reghinencei, ba mai mult dispariţia Simonei a fost făcută public şi la televiziunea OTV în 2011; în timp ce reporterii

reghinulnostru.ro

postului naţional de televiziune TVR, au realizat în 2013 chiar o reconstituire televizată a dispariţiei. Simona Nădăşan avea o înălţime de 1,50 cm, greutate 35 kg, faţa ovală, păr negru cârlionţat, până pe umeri, ochi căprui, corpolenţă atletică, fără semne particulare. La data dispariţiei fetiţa era îmbrăcată în haine de culoare roşie. Nici Poliţia, nici clarvăzătorii nu au reuşit să dea de urma fetei Atunci tot Reghinul a intrat în alertă pentru Simona. Poliţia a făcut cercetări şi patrule, părinţii susţineau că e posibil ca fata să fi fost răpită, în disperare, au apelat la persoane cu capacităţi extrasenzoriale şi clarvăzători să o găsească, au fost mai mute presupuneri atunci, însă până în prezent niciun rezultat concret. Simona Nicoleta Nădăşan din Reghin a plecat pe 4 iulie 2011 la cumpărături şi ? nu s-a mai întors. ,,Am trimis-o până jos la magazin şi nu avea multă distanţă de parcurs. A cumpărat, s-a întors, a trecut strada şi de acolo nu a mai văzut-o nimeni. A fost căutată în împrejurimi, pe apă, pe la ferme, peste tot. Nu a văzut-o nimeni. Nu se ştie nimic”, a declarat mama fetei, Maria Nădăşan. După trei ani de la dispariţie, veştile despre Simona se lasă aşteptate S-au scurs deja trei ani şi Simona nu a mai apărut, iar veştile despre ea se reghinulnostru.ro

lasă aşteptate… anul acesta Simona ar fi împlinit 12 ani şi, chiar dacă azi nu este acasă, în inima mamei amintirile nu s-au şters, din contră, continuă să fie la fel de intense ca şi în ziua în care a început coşmarul. Imaginea fetiţei a rămas vie în sufletul mamei şi chiar şi în sufletul surorii ei mai mici Alexia, care avea doi ani când s-a întâmplat tragedia, şi care îşi întreabă mama de fiecare dată când îşi aminteşte de Simona: Unde e surioara mea? Simona a văzut lumina zilei la 23 noiembrie 2002, cântărind la naştere 2,900 kg. La data dispariţiei, reghineanca era elevă în clasa a II-a, în cadrul Gimnaziului de Stat ,,Florea Bogdan”. Era o fetiţă zglobie, sociabilă, mereu cu zâmbetul pe buze şi înconjurată totdeauna de prieteni. Dincolo de hotarul aducerilor aminte, printre lacrimi, amărciune şi tristeţe, în mintea lor persistă, nelămurită, întrebarea: ce s-a întâmplat cu Simona? Cine poate oferi relaţii suplimentare este rugat să contacteze familia la numărul de telefon: 0758-636-815, persoană de contact: Nădăşan Maria, mama Simonei.

reghinulnostru.ro

Holera şi ciuma neagră în istoria Reghinului

egistrul dijmelor papale din anii 1332-1337 menţionează circa 950 de parohii obligate la dijme bisericeşti, inclusiv Reghinul şi localităţiile din jur ce aveau credincioşi catoliciunguri, saşi ori secui. În Transilvania acelor vremi, însă, au fost meţionate 1154 aşezări, la 1330 şi circa 2000 aşezări la 1350. Asta înseamnă că, în peste 1100 aşezări, numai din cele pomenite în documente, nu existau credincioşi catolici şi nici paroh, pentru că acestea erau locuite în întregime de o populaţie ortodoxă. În foarte multe aşezări locuite de populaţie catolică trăia şi o populaţie ortodoxă numeroasă, indicând uneori chiar caracterul etnic al satului: magyarfalu-sat unguresc, villa olachales-sat românesc. 1347- Nici nu s-a pus bine pe picioare după ultima invazie tătaro-mongolă din 1285, când viaţa cotidiană, evoluţia şi dezvoltarea localităţii au fost iarăşi bulversate, pentru a câta oară în istoria multiseculară, de o nemaiîntâlnită vicisitudineholera anilor 1347-1349: ,,ciuma neagră” sau „moartea neagră”, care a cauzat ,,mare spaimă şi groaznică moarte…”

ţesuturilor şi tulburarea tuturor funcţiilor organismului…”, a secerat zeci de mii de oameni în toată Transilvania. Muribunzii se stingeau în chinuri danteşti; ,,…spuma albă ca orezul de la gura bolnavilor era semnul unui sfârşit inevitabil…”.

emiloasa boală a fost descrisă deosebit de realist de martori oculari, care spuneau că holericul avea „ochii înfundaţi în orbite şi aproape atrofiaţi, înconjuraţi de un cerc livid şi pe jumătate acoperit de pleoapa superioară. Pupilele care s-au dilatat nu se vor mai contracta scofâlciţi, gura pe jumătate deschisă, buzele lipite de dinţi, limba e mare şi moale, puţin roşiatică acoperită cu un strat gălbui…”. În numai doi ani, populaţia Transilvaniei a fost aproape înjumătăţită. ,,…Satele sunt părăsite, oraşele pustiite – cartiere sau oraşe întregi şi-au încetat

Cumplita boală cu ,,…dureri abdominale insuportabile, urmate de deshidratarea

reghinulnostru.ro

activitatea, jumătate din gospodării s-au pustiit, deseori jefuite, schimbul de produse a încetat…”.

rmările marii epidemii din punct de vedere demografic se pot intui şi din impresiile şi însemnările vremii, care apreciază că ,,…oraşele şi satele au rămas deşarte şi lipsite de locuitori…”: mortalitas magnatas maxima et orrenda- Izvoarele consemnează că mortalitas magna fuit in regno Ungarie, multe civitates et ville deserte habitatibus vacante. Chiar aşa multe oraşe şi sate au rămas pustii şi habitatul liber de populaţie. Reghinul a fost puternic afectat de acest flagel, urmat de o foamete cumplită care a provocat alte epidemii, mai ales că aceasta nu s-a stins complet.

iuma, flagel mondial, a continuat să mocnească asemenea jăratecului de sub cenuşă, reizbucnind periodic, când într-un loc, când în altul, fără graniţe. Reghinul a fost cuprins de holeră aproape periodic, fiind consemnaţi anii ,,urîtei boli”: 1359-1361, 1369-1376, 1382-1384, 1391-1396, 1400-1430, 1452-1457, 1494-1497, 1494-1497, etc. chiar şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Holera, ,,flagelul medieval”, a continuat să facă mii de victime, până la 1818. Semnale ale holereiau fost şi în 1849 în rândul trupelor ruseşti în „trecere” prin Reghin. Mult mai târziu, în 1873, şi în ultima dată în oraş bântuie ,,o mare epidemie de holeră”, urmată de victime. Cele mai grele timpuri au fost la 1719, an de ciumă, precedat de o ,,cumplită secetă”, apoi în 1735 a fost ,,molima la animale”, ca, în 1737, să bântuie iarăşi ciuma, la fel ,,douăzeci de ani mai târziu.”.

iuma din 1737 a făcut în toată Transilvania 41. 722 victime. O altă epidemie de holeră a fost destul şi ea a provenit din ,,ciuma lui Caragea,,, din 1813, ce a trecut Carpaţii şi a atins şi Reghinul ceva mai târziu.

A reconsemnat Robert MATEI din cartea „REGHIN-DESTIN ŞI ISTORIE” a autorului Ioan Costea, apărută în anul 2007 la Editura Petru Maior.

reghinulnostru.ro

Sandor Jozsef, reghineanul care a tr terapiile cu sare într-o

andor Jozsef, la 30 de ani, se consideră un tânăr om de afaceri original, care a ştiut să îmbine simţul practic cu ştiinţa, pentru a pune pe picioare o afacere atipică, fără concurenţă, într-o perioadă de criză economică. Reghineanul a înfiinţat, în anul 2011, firma SC. Eja Salt Producţion SRL, ce are ca obiect de activitate: construcţia, la cheie, de saline artificiale. Salinoterapia i-a adus un success garantat, într-o ţară în care sute de mii de oameni suferă de astm şi de boli ale aparatului respirator şi cărora doctorii la recomandă, pe lângă tratamentele medicamentoase, şi şedinţe de terapie în salină. Printr-o combinaţie misterioasă între sarea de Praid, sarea de mare din Grecia şi sarea de Himalaya, reghineanul, declară că obţine un grad de salinitate 100% pe cale naturală, fără ajutorul aerosolilor.

Dat fiind faptul că sarea este o substanţă cu legătură ionică prezentă în stare de agregare solidă, cristalină, cu puncte de topire ridicate, şi care în stare, pură, este o substanţă solidă, i-a făcut pe mulţi oameni de afaceri să nu investească într-un mineral atât de controversat. Reghineanul a studiat foarte atent proprietăţile sării şi a înţeles că aceasta poate fi afacerea viitorului, într-o ţară în care foarte mulţi români suferă de stres, astm ori bronşită şi din care foarte puţini au timp şi bani să ajungă regulat la Praid sau Slănic-Prahova. Sandor a găsit soluţia, construind o gamă largă de saline de suprafaţă, de la cele mai simple, până la cele prevăzute cu generatoare de aerosol, o reţetă de succes atât în afaceri, cât şi pentru tratarea bolilor pulmonare. ,,Într-o ţară poluată, cu o rată

crescândă a afecţiunilor respiratorii şi a alergiilor, era nevoie de un spaţiu privilegiat care să poată reda sănătatea. Ideea mi-a venit în urmă cu patru ani dintro pură întâmplare în timp ce mă aflam într-o excursie cu familia la Salina Praid. La întoarcere, după o plimabre prin mină, am observat, la ieşire, câteva fâşii de sare dintr-un perete, tăiate la dimensiuni foarte precise. Atunci am avut o revelaţie, dacă un bloc de sare se poate tăia făra a se sfărma, într-o zi aş putea să fac şi eu cărămizi din sare pe care mai apoi să le vând pentru calităţile sale terapeutice”, şi-a spus în gând reghineanul. S-a documentat temeinic, după care a trecut de la viziune la implementare. Şi-a investit economiile pe reghinulnostru.ro

ransformat o afacere profitabilă

reportaj

care le-a strâns în vremea în care era administrator pe România a firmei greceşti S.I.N. HELLAS, în blocuri de sare. Însă nu a găsit utilaje speciale în piaţă pentru acest domeniu de activitate, motiv pentru care a fost nevoit să cumpere piese şi diferite utilaje din Suedia, Germania şi Ungaria, pe care le-a adaptat la noua tehnologie, acasă, la Reghin. După mai multe încercări, a reuşit să scoată din bulgăre direct cărămida de sare finisată de 20 de cm lungime, 10 înălţime şi 5 cm grosime, la 12 lei + TVA bucata, şi 9 lei + TVA şi faianţa de sare, produse pe care le comercializează prin firma E.J.A Salt Production, în ţară şi în străinătate.

Clienţii mulţumiţi sunt cei mai buni promotori Momentan, S.C Eja Salt Producţion SRL are front de lucru ,,nelimitat,, deoarece, conform administratorului, este singura firmă din ţară care în acest moment construieşte la cheie saline artificiale la comandă din sare Praid, Hymalaia şi sare de mare din Grecia. În cei aproape patru ani de activitate, reghineanul a bifat în portofoliul firmei, zeci de construcţii saline, în ţară, în incinta mai multor spitale şi hoteluri renumite din: Bucureşti şi Iaşi, şi la case particulare, în Otopeni, Berceni, Vatra-Dornei, Roman, Craiova, Cluj-Napoca, Giurgiu, Roşiorii de Vede, Sălaj şi Sighişoara. Clienţii mulţumiţi au fost, în primă fază, cei mai buni promotori ai lui Sandor Jozsef, care s-a străduit de la început să reproducă fidel microclimatul salin şi să respecte cerinţele normelor europene, astfel că, la scurt timp constructorul a primit comenzi chiar şi în străinătate, în ţări precum Germania, Ungaria şi Italia. Reghineanul spune că pentru cosntrucţia unei saline de 20 de m² îi sunt necesare trei săptămâni, de la semnarea contractului până la predarea la cheie a camerei tapetate cu blocuri de sare, cu rol vindecător în tratarea bolilor pulmonare. Salina se realizează conform unei formule matematice, prin care se calculează raportul dintre suprafaţa camerei şi cantitatea de salinitate pe metru cub din aer. Preţurile variază între 100 şi 300 de euro mp construit, pentru pereţi se foloseşte o cantitate de sare ce variază între 80 şi 120 de kg de sare, reghinulnostru.ro

reghinulnostru.ro

în funcţie de structura zidului. Iar la pardoseală, preţurile oscilează între 50 şi 100 de euro, unde cantitatea optimă de sare este de 200 de kg, amestec de sare pe m². Salina artificială este prevăzută cu un tavan stelar, iluminat identic cu pereţii laterali ai căror culoare se schimbă simultan în funcţie de preferinţele clienţilor. ,,Plata se poate realiza atât cu suma integrală, cât şi în rate, în funcţie de posibilităţile clienţilor. Sandor Jozsef ştie să îşi răsfeţe clienţii, motiv pentru care spune că la finalul fiecărei lucrări oferă o garanţie de 10 ani, iar pentru aparaturile folosite ca design: generator de curent, amplificator, controler, sistem infraroşu şi sistemul de ventilaţie şi hidrometru, constructorul oferă o garanţie de 3 ani. Urmează apoi o perioadă de post garanţie, în care personalul oferă mentenanţa gratis, clientul plăteşte doar preţul piesei în cazul unor defecţiuni”, explică constructorul.

,,Când am început să construiesc aceste saline, m-am gândit la avantaje, pentru că, în cazul salinelor artificiale, oamenii care suferă de diverse boli nu mai trebuie să îşi programeze concediile pentru deplasări la distanţă. E mult mai practic dacă stăm să calculăm că şedinţa de o oră într-o salină de suprafaţă echivalează cu una de patru-cinci ore într-una subterană”,

a declarat pentru revista ,,Reghinul Nostru”, Sandor Jozsef. În 2013 a inaugurat un show-room cu terapii saline

După succesul înregistrat cu acest tip de afacere, reghinulnostru.ro reghineanul s-a decis să deschidă în luna ianuarie a

anului 2013, împreună cu un colaborator, un showroom de prezentare, intitulat ,,SOARE & SARE”, în Str. Libertăţii nr.2, bl.2, sc.III, unde clienţii interesaţi 25 de beneficiile unei saline artificiale se pot abona pentru şedinţe de terapie, au la discreţie un Departament de Specialitate SONNENTOR şi unde totodată pot servi la faţa locului diverse sortimente de ceai şi cafea, pentru 10 persoane, într-o ambianţă liniştită şi relaxantă, pe acorduri de muzică clasică. Planul de investiţii a reghineanului însă nu se încheie aici, în cursul acestui an Jozsef şi-a propus să-şi mute reşedinţa şi atelierul de lucru într-o nouă locaţie mult mai spaţioasă, unde totodată intenţionează să achiziţioneze şi câteva prese de ultimă generaţie pentru cărămizile de sare folosite la pardoseala camerelor saline. Datorită perseverenţei şi abnegaţiei de care a dat dovadă în cei aproape patru ani de activitate, constructorul se poate mândri cu faptul că nu a fost lovit de criza economică, pentru că tot mai mulţi români vor să respire un aer sănătos în casă. Iar faptul că serviciile reghineanului sunt foarte solicitate, o dovedeşte faptul că şi în momentul de faţă, construieşte cinci saline consecutiv, în Alba-Iulia, Iaşi, Ploieşti şi Bucureşti, în Berceni şi

Pentru cei interesaţi să afle mai multe amănunte, relaţii suplimentare sau să facă comenzi, o pot face apelând la numărul de telefon: 0740-411-645, pot scrie pe adresa de e-mail: info@ ejasaltproducţion.ro, pot vizita site-ul: www.ejasaltproducţion. com, sau pot deveni prieteni de facebook, trimiţând o simplă cerere pe adresa: facebook.com/eja.salt Otopeni.

reghinulnostru.ro

Adina Inţa, femeia care te ajută să îţi lucrezi fiecare grupă de muşchi

dina Inţa este instructor internaţional de Kangoo-Jumps şi de aerobic, are 32 de ani, este o fire ambiţioasă, energică, fără complexe şi prejudecăţi, care promovează sportul şi stilul de viaţă sănătos. Ea este sănătoasă, suplă şi mereu cu zâmbetul pe buze, însă perseverenţa a ajutat-o în ultimii 7 ani să facă sport eficient şi cu rezultate maxime, antrenamentele ei ajungând să fie, în Reghin un fenomen, care umple sala de sport în care îşi desfăşoară antrenamentele cu o mulţime de cursante care vor să ajungă la o formă fizică de invidiat. ,,Îmi place foarte mult luna martie, pentru că dincolo de capricii şi cadouri de răsfăţ, doamnele şi domnişoarele conştientizează că odată cu venirea primăverii, există săli de fitness şi aerobic şi se gândesc în această perioadă să le şi viziteze, pentru că venind sezonul estival mai trebuie să dea jos din haine. Mă bucur foarte tare când le văd, indiferent că vin pentru scăderea în greutate, de a menţine masa musculară existentă sau de a corecta procentul de grăsime”, explică instructorul.

Ce se întâmplă când o tripletă face un cult pentru sport?

-a născut în 15 aprilie 1982, într-o familie de tripleţi. A îndrăgit din copilărie sportul, când, după orele de educaţie fizică, se antrena practicând handbal, apoi în liceu a practicat volei şi, după terminarea liceului, s-a îndrăgostit de fitness, sport pe care l-a şi practicat ani buni. Al doilea pas în desăvârşirea profesiei a fost specializarea în sport, a început cu un curs de la Federaţia Sportivă Sportul pentru Toţi, care i-a conferit carnetul de instructor. Din vara anului 2007 a început să antreneze într-o sală de fitness. În paralel, a început şi cursurile Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport, la frecvenţă redusă, care i-a întărit convingerea că face ceea ce îi place. După absolvirea studiilor universitare, a continuat cu un masterat în Educaţie Fizică, Fitness şi Agrement în Turism”.

urmat apoi un alt pas important în viaţa reghinencei, întâlnirea cu celebra antrenoare Kinga Sebestyen, care a adus Kangoo-Jumps în România, a participat la cursurile ei în urma cărora

reghinulnostru.ro

a dobândit calificarea de instructor internaţional, în luna aprilie a anului 2013. Având atât de multe diplome şi recunoaşteri în sport, Adina a ajuns la concluzia, că este timpul să îşi transforme hobby-ul într-o afacere, ajungând să devină persoană fizică autorizată, şi nu a greşit. ,,Momentan am în sala de antrenamente peste 70 de cursante, la aerobic şi kangoo-jumps, cu vârste cuprinse între 15 şi 50 de ani. Mă bucur pentru că dacă practici şi aerobic şi kangoo-jumps efectele benefice sunt nenumărate.

erobicul este foarte bun pentru eliminarea ţesutului adipos şi slăbire rapidă, iar practicarea antrenamentelor de kangoojumps sunt cunoscute pentru efectele lor benefice asupra inimii si plămânilor, demonstrându-şi rolul de exerciţii cardio. Totodată ghetele Kangoo-Jumps

reduc leziunile din zona gleznelor, a coloanei sau a şoldurilor, atenuand impactul corpului cu solul cu până la 80%. Astfel, se pot observa originile evidente ale acestor sărituri în medicina şi gimnastica recuperatorie, procedura fiind des utilizata de către sportivii care suferiseră accidentări sau de către pacienţii care trebuiau să se recupereze din punct de vedere fizic în urma unor accidente”, a precizat instructorul Adina Inţa. În curând, la Reghin, Combat Steel şi Steel Tonic cu Adina Inţa

upă obţinerea titlului de instructor internaţional, Adina a mai urmat două cursuri realizate prin compania Steel Programs: Combat Steel la Cluj-Napoca şi Steel Tonic la Braşov, coordonate şi aduse în România de instructorul Fernando Gorini, stiluri de antrenament pe care le va pune în practică şi în Reghin în viitorul apropiat. Cea mai recentă dovadă a faptului că eforturile sale sunt respectate şi apreciate de comunitate, s-a

reghinulnostru.ro

29 întâmplat pe data de 18 ianuarie, când Adina Inţa a fost premiată la cea de-a V-a ediţie a ,,Galei Sportului Reghinean 2013”, la secţiunea ,,Personalităţi Sportive”, pentru promovarea sportului ca mijloc de întreţinere a sănătăţii.

dina face sport de 9 ori pe săptămână, este prezentă la toate evenimentele sportive organizate de Asociaţia Sportul pentru Toţi şi se implică în diverse campanii care au ca scop strângerea de fonduri pentru persoane care necesită intervenţii chirurgicale. În cursul lunii martie, instructoarea se va axa mai mult pe antrenamentul funcţional, „Unu la Unu”, va fi plecată în ClujNapoca, unde va face un curs autorizat de antrenor personal de fitness şi unde abia aşteaptă să dobândească cunoştinţe fundamentale de anatomie,

reghinulnostru.ro

fiziologie şi biomecanică. ,,Sunt o mare iubitoare a sportului şi a stilului de viaţă sănătos. Îmi place să experimentez tot ce e nou în materie de sport şi mă văd toată viaţa făcând mişcare alături de femei”, a declarat Adina Inţa pentru revista Reghinul Nostru.

n timpul liber, reghineanca mai are un hobby: muzica, filmele, călătoriile şi caii putere pe două roţi, fiind chiar posesoarea a două motociclete: Honda-Shadow 600 şi Honda-dominator 650 şi declară că în ultimii 15 ani a participat la foarte multe întâlniri de motociclişti în ţară.

reghinulnostru.ro

Ilie Frandăş, protectorul cărţi

u mai e un secret faptul că Ilie Frandăş este un om polivalent, cu multe înclinaţii spre scris, are peste 400 de articole apărute în mai multe publicaţii cu caracter socio-istoric şi cultural, are 5 cărţi publicate ca autor, o serie de spectacole prezentate în calitate de moderator. Puţini sunt însă cei care ştiu că pasiunea de suflet a reghineanului sunt cărţile. Ilie Frandăş deţine în biblioteca sa un număr impresionant de 5.000 de cărţi de diferiţi autori, dintre care câteva zeci sunt cărţi vechi în ediţii rare, din perioada aniilor 1700, 1800 şi începutul anului 1900 care, dacă ar fi estimate de un specialist, cu siguranţă ar echivala cu o avere frumuşică. eghineanul are harul de a perpetua frânturile istoriei şi păstrează cu sfinţenie cărţile scumpe, la adăpost de fluctaţiile economice. Spune că viaţa fără pasiune este trăită zadarnic, fără noimă, fără culoare şi cărţile îi dau rezonanţă în faţa timpului, motiv pentru care îşi

prezintă colecţia doar prietenilor apropiaţi, care îi trec pragul casei.

A învăţat slavona de la un soldat din garda lui Franz Ferdinand

asiunea pentru carte veche a apărut când era în clasa Ila Glăjărie, după ce a reuşit să desluşească slovele. A citit toate cărţile din biblioteca casei şi a învăţat să le preţuiască valoarea. Pasiunea s-a aprins după ce a învăţat limba slavonă de la un bătrân din sat, Vasile Lucaciu, care, în 1914, era soldat în Regimentul de Gardă de la Sarajevo, când a fost asasinat Franz Ferdinand, iar în perioada interbelică a fost primar. A strâns carte cu carte din sate, de la bătrânii care nu le mai ştiau citi, apoi, mai târziu, chiar a cumpărat biblioteci

reghinulnostru.ro

ilor vechi întregi. O colecţie impresionantă a achiziţionat-o de la Ilie Şandru şi o altă colecţie de manuscrise foarte valoroase le-a achiziţionat din comuna Petelea, care a aparţinut preotului Gavril Branea.

ajoritatea cărţilor vechi pe care le deţine astăzi în colecţia personală, sunt scrise în limba chirilică, cărţi la care visează toţi anticarii. În casa sa, colecţionarul trăieşte între cărţi. Dar Ilie Frandăş a strâns, de-a lungul vieţii, şi multe volume de istorie şi religie, ediţii rare, calendare, icoane şi reviste. Dintre piesele de rezistenţă ale colecţiei lui Ilie Frandes se remarcă un „Mărgăritar”, tipărit la Bucureşti în 1745, un „Minei”, aparut la Blaj în 1779, cu o însemare de la manastirea Hodacului, din 13 aprilie 1784. Alte lucrări valoroase sunt o Evanghelie tipărită la Blaj în 1817 şi o Psaltire editată la Sibiu în 1837, cu însemnări de la 1848. „E foarte dificil să spun cât valorează aceste cărţi,

reghinulnostru.ro

pentru că sunt din ani diferiţi şi tipărite la tipografii diferite sau cu ediţie academică retipărită. Clasificarea e foarte grea, chiar şi pentru un un specialist în „muzeologie, conservarea şi restaurarea patrimoniului”, deoarece în România momentan nu există în acest domeniu un catalog cu preţuri de referinţă adaptate la zilele noastre” explică colecţionarul.

Momentan achiziţionează calendare, hărţi vechi şi manuscrise

lie Frandăş, mărturiseşte că în ultima perioadă s-a axat mai mult pe colecţionarea de calendare, hărţi vechi şi manuscrise preţioase ale unor preoţi, profesori sau diferiţi funcţionari din satele din

34 împrejurimile Reghinului, unele dintre datele găsite văzând chiar lumina tiparului sub formă de carte, după ce au fost aranjate cronologic şi redactate de Ilie Frandăş. La capitolul rarităţi, colecţionarul se poate lăuda cu mai multe calendare, printre care amintim „Calendarul Asociaţiunii Astra” şi trei exemplare din calendarul „Amicul Poporului”, tipărite la Sibiu în 1874, 1896, 1909, cărţi la care a lucrat şi celebrul bibliotecar al „Astrei”, Petra Nicolae Petrescu din Ibăneşti, care în acea perioadă locuia la Sibiu.

eghineanul a achiziţionat calendarele din comuna Hodac şi, în general, de pe toată Valea Gurghiului, în ultimii 40 de ani. În colecţia de calendare mai deţine un exemplar din „Calindarul Poporului Român”, tipărit la Buda în 1912, un „Almanah al Societăţii Scriitorilor Români”, tipărit în

1912 la Bucureşti şi „Calendarul Mureşului” pe anul comun 1927, întocmit de protopopul Dumitru Antal, care a fost editat şi tipărit de tipografia „Librăria Nouă din Reghin”. Dintre piesele de rezistenţă ale colecţiei face parte şi celebrul cod de legi „Corpus Iuris Hungaris”, în două volume, tipărite în limba maghiară şi latină, editate în 1899 şi 1900, care tratează toate legile folosite de statul maghiar în perioada 1.000 şi 1895 şi un tratat de drept bisericesc „Iuris Canonicis”, scris în 1917 de Stephanos Şipos, şi tipărit la Roma.

olecţia reghineanului cuprinde şi mai multe atlase geografice şi hărţi ale Europei de la începutul anilor 1900 şi diferite înscrieri care au aparţinut unor preoţi din împrejurimi, care descriu frânturi din viaţa comunităţii din care au făcut parte şi diverse statistici. La capitolul reviste, Ilie Frandăş

reghinulnostru.ro

35 se poate lăuda că deţine o revistă foarte rară „Frângurele”, publicaţie scrisă sub formă de manuscris, şi „Amicul Tinerimei”, o revistă pentru tinerimea şcolară, editată în 1895 la Târgu-Jiu de tipograful Nicu Miloşescu.

Cine este Ilie Frandăş?

Ilie Frandăş Simion s-a născut la 27 februarie 1952 în Glăjărie, şcoala generală a făcut-o în satul natal, liceul l-a absolvit la Târgu-Mureş , este licenţiat în drept al Universităţii A.I.Cuza din Iaşi, are un master în administraţie publică, obţinut la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Momentan îndeplineşte funcţia de consilier executiv în cadrul Primăriei Reghin. Este căsătorit din anul 1977 cu Valerica Frandăş, creator popular, cu care are doi băieţi, Ovidiu şi Dragoş. Ilie

reghinulnostru.ro

Frandăş a participat cu lucrări la ultimele congrese de Dacologie de la Bucureşti, la congresele Astrei şi la mai multe ediţii ale „Zilelor Miron Cristea” de la Topliţa.

in cărţile publicate de Ilie Frandăş menţionez -Lunca Bradului – repere în timp, (2002)-Valea Gurghiului – istorie şi spiritualitate, (2008) -Pe Mureş şi pe Gurghiu, (împreună cu prof. Ioan Torpan, 2009) -Dr. Eugen Nicoară şi Astra Reghineană, (împreună cu prof. Marin Şara, 2011) -Puncte de vedere (2011) -Petelea – repere în timp (2012), despre care prof. Carmen Angela Danciu scria „Cartea domnului Ilie Frandăş e rezultatul întâlnirii dintre o temă istorică şi un căutător de istorie şi tradiţie pe măsura însemnătăţii ei, lăsând însă îndemnul celor

reghinulnostru.ro

Omagiu ultimului om de ştiinţă autodidact al Transilvaniei

Kohl Istvan

-a născut la Reghin, la 30 iulie 1922, unde a absolvit primele patru clase în cadrul ,,Gimnaziului Evanghelic” în 1937. La Târgu-Mureş şi-a însuşit meseria de cojocar, iar lângă tatăl său în oraşul natal a învăţat taxidermia, arta împăiatului animalelor. Împăierea nu este un lucru atât de uşor pe cât pare, cel care o realizează fiind nevoie să cunoască construcţia anatomică a fiecărui animal pentru a se reuşi redarea formei naturale.

nzestrat cu multă îndemânare şi perseverenţă, tânărul Istvan, a învăţat ca autodidact între anii 1942-1943, această meserie în atelierul tatălui său. Ca şi mulţi alţi reghineni din generaţia lui Khol Istvan a luptat în cel de-al doilea Război Mondial în armata română, participând în primă fază, la campania din est în octombrie 1943 şi apoi la campania din vest până în mai 1945. După stagiul militar şi prizonierat a profesat de sine stătător (1946-1949). O scurtă perioadă ajunge preparator la Muzeul de Vânătoare din Focşani. Se întoarce în oraşul natal, unde lucrează ca independent până în luna decembrie a anului 1951. An în care devine laborant şi preparator la Şcoala Pedagogică Maghiară, iar apoi la Liceul nr.2 Reghin, până în 1982 la pensionare. A ţinut multe prelegeri şi a organizat numeroase excursii pentru elevi, în cadrul cărora s-a străduit să îi înveţe, să se apropie de păsări şi de natură cu respectul cuvenit. Kohl Istvan era un om care cultiva prietenia ca pe o floare rară. A avut dintotdeauna deschidere spre idei şi lucruri noi, dezinvolt în studii şi proiecte naturaliste, plin de pricepere didactică,

reghinulnostru.ro

nerv ornitologic şi spirit inventiv. A înfiinţat un muzeu şi a realizat 120 de comunicări ştiinţifice

rintr-o activitate susţinută a lui Kohl Istvan şi cu ajutorul directorului şcolii s-a înfiinţat Muzeul de Ştiinţe Naturale cu o colecţie de renume, bogată în animale împăiate. Bazându-se pe această colecţie ornitologul reghinean, şi-a desăvârşit de-a lungul anilor şi activitatea sa ştiinţifică care cuprinde circa 200 de articole de specialitate, în limbile română, maghiară, germană şi olandeză şi 120 de comunicări. Ornitologul s-a ocupat în general de păsări, de comportamentul, de alimentaţia şi ecologia lor. Ca şi o curiozitate la sfârşitul anilor 1960, ornitologul Kohl Istvan dovedeşte cuibăritul drepnelei mare (Apus apus), în Cheile Turzii. (Drepneaua este cea mai iute pasăre din lume, care poate ajunge la o viteză în zbor orizontal de 111,6 km/oră).

olecţia sa din cadrul Muzeului de ştiinţe naturale, care funcţionează în incinta Liceului Tehnologic ,,Lucian Blaga”, însumează: 164 de mamifere, 1.000 de cranii de mamifere, 2.300 de păsări, 3.600 de schelete de păsări, peşti şi reptile, reprezentând 90% din ornitofauna României. În anul 1942, a fost desemnat observator al Institutului Ornitologic din Ungaria şi în 1990 a devenit membru al Societăţii Ornitologice Române. A participat la numeroase simpozioane în ţară în Bucureşti,

38 Bacău, Timişoara, Cluj-Napoca, Cristuru-Secuiesc, Sfântu-Gheorghe, Oradea, Arad, Târgu-Mureş şi peste hotare în ţări precum: Ungaria la Budapesta, Koszeg şi Seged, în Austria la Viena şi Linz, în Slovacia la Bratislava şi Kosice, în Germania la Dresda, Kaiserslautern şi în Suedia la Svedala. Dintre lucrările lui de specialitate iese în evidenţă cea care se referă la pescăruşul argintiu al Mării Negre. (Budapesta: Aquila, 1959, 1968), ,,Speciile de bufniţe” (în publicaţia Muzeului Brukenthal, Sibiu, 1975, 1977, 1980), ,,Păsările Transilvaniei” (1988) şi ,,Despre ursul brun carpatin” (1997). A reînfiinţat fanfara oraşului după război Kohl Istvan a fost şi un pasionat al muzicii, care a participat activ şi la viaţa muzicală reghineană, mai multe decenii. Din grija ornitologului în anul 1945 a reînfiinţat fanfara oraşului, al cărei dirijor a fost. A activat şi în orchestra semi-simfonică a şcolii, a predat zece ani la şcoala de muzică din municipiu. Datorită meritelor sale i-a fost conferit titlul de Cetăţean de Onoare al Reghinului, iar muzeul creat de el poartă astăzi numele. În 24 martie 1998, ultimul om de ştiinţă autodidact din Transilvania, a plecat spre o lume mai bună... nu înainte însă de a adăuga o picătură mare de pasiune şi talent întru protecţia naturii, a păsărilor şi a florilor în marele ocean al educaţiei ecologice.

reghinulnostru.ro