D O C U M E NTAR
Direcțiunei Salinelor din Ocna Mureș o cerere în care m-am oferit să fac propagandă în mod gratuit în ziarul meu propriu „Informatorul Alba” și în ziarul „Ujkelet” [din] Cluj, cel mai răspândit ziar minoritar din Ardeal, pentru băile din localitate și am solicitat ca pentru acest serviciu să mi se dea bilete gratuit – așa cum am primit de la Sovata, Borsec și Vatra Dornei și eventual o reducere la Hotelul Băilor. Până astăzi […] n-am primit nici un răspuns, deși d-l Administrator Constantin Lazăr mi-a confirmat verbal că a primit cererea mea însă n-a avut ce să răspundă. Personal am voit să solicit d-lui Directror al Salinei Ormoș Petru rezolvarea cererii însă am fost informat că e mai bine să nu mă prezint la D-sa fiind un om foarte nervos. Am cerut D-lui Administrator o reducere la biletele de băi 50% și mi s-a [răspuns] negativ, deși eu mi-am luat angajamentul a face propagandă la băi și pentru această mică reducere.” Ce a urmat este desprins parcă dintr-o schiță a lui Caragiale: „Cum eu sunt ziarist înscris în Sindicatul Presei Periodice din București, ar fi trebuit să mi se rezolve favorabil cererea mai ales că prin serviciul pe care eu l-aș fi făcut prin presă Băilor Statului profitul ar fi fost cu mult mai mare decât serviciul ce am solicitat și d-l Director ca administrator de bunuri publice trebuie să aibă în vedere aceste interese ca și directorii băilor particulare.” După acest ton ușor ridicat, directorului de gazetă încheie astfel epistola cu doleanțe: „Vă rog Domnule Președinte a dispune înaintarea prezentei cereri ONT București pentru a se face eventuale intervenții locului în drept pentru rezolvarea favorabilă a eventualelor cereri similare.” Din păcate, nu s-au păstrat și documente care să prezinte modalitatea în care au fost soluționate problemele ridicate de cei doi semnatari.
În ceea ce privește numărul pacienților stațiunii este suficient să consultăm documentele de arhivă. Astfel, într-o notă datată 23 august 1943 și păstrată de Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale, secretarul stațiunii, dr. Silviu Reff raporta Serviciului Stațiuni și Oficii locale de Tursm din cadrul Oficiului Național de Turism din București: „Avem onoarea a vă raporta că de la 1 aprilie [și] până la 21 august 1943 au venit în stațiunea balneară Ocna Mureșului 729 vizitatori [de la care] s-a încasat suma de 164.940 lei.” În continuare, secretarul puncta și un neajuns al stațiunii: lipsa zahărului! „Rugăm a interveni locului în drept să ni se mai repartizeze o cotă de zahăr deoarece cota primită s-a epuizat de mult, deși am dat vizitatorilor numai câte ½ - 1 kg zahăr de persoană. Totodată, vă raportăm că băile se închid numai la 1 octombrie 1943 și fără zahăr nu putem fi deoarece vizitatorii zilnic ne solicită acest aliment.” Interesul publicului pentru stațiunea balneară de la Ocna Mureș era deosebit de mare, așa cum o dovedește și cererea dr. Stern Ignat, director al ziarului „Informatorul Albei”: „La finele lui mai a.c. (nu se cunoaște anul – n. red.) am adresat
11