Udvarhelyszéki OMNIBUS – 2013/2014
Date demografice: 1786 (primul recensământ): 2584 de suflete; 1900: – 8545 de oameni; 1944 – 11.920 locuitori; 1966 – 18.244 de persoane; 1989 – 42 501 de persoane (maxim). 2002 – 36.926 suflete, din care 35.294 maghiari, 1087 români, 439 rromi, 23 germani și 83 de alte naţionalităţi. După religie: 18.467 romano-catolici, 11.139 reformaţi, 5444 unitarieni, 941 ortodocși, 91 greco-catolici, 89 baptiști și 755 de alte religii. 2011 – numărul populaţiei este de 33.265 persoane (date provizorii) Oameni de seamă cara au studiat și au activat aici: Baróti Szabó Dávid (1739–1819) călugăr iezuit, poet, traducător; Orbán Balázs (1829–1890) savant, om politic; Benedek Elek (1859–1929) scriitor; Haáz Rezső (1883–1958) pictor, etnograf, fondator de muzeu; Bányai János (1886–1971) inginer geolog, redactor; Tompa László (1887–1964) poet, redactor; Nyirő József (1889–1953) scriitor; Palló Imre (1891– 1978) cântăreţ de operă; Tomcsa Sándor (1897–1963) scriitor; Tamási Áron (1897–1966) scriitor. Obiective de vizitat: Capela Isus – sec. 13, cel mai vechi monument din zonă, păstrat în forma originală; Cetatea medievală Székely Támadt (1562–1565); Biserica franciscană (1779, barocclasicist); Biserica reformată (1781, baroc protestant); Primăria (1896, stil eclectic); Colegiul reformat (1670) – clădirea Școlii Normale „Benedek Elek” (1912, art nouveau); Gimnaziul romano-catolic (1593) – clădirea Liceului „Tamási Áron” (1909–1910, secesionist); Biserica romano-catolică (1787–1793, baroc); Muzeul Haáz Rezső (colecţii de istorie, etnografie, arte); Băile Seiche: apă minerală, mofetă, piscină cu apă minerală, monumentul funerar al lui Orbán Balázs, colecţie de porţi secuiești. 2. Orașul CRISTURU SECUIESC (magh.: Székelykeresztúr, germ.: Kreutz; lat.: Sancta Crux) Așezarea: La 26 km spre V de Odorheiu Secuiesc, la confluenţa Goagiu–Nicou–Târnava Mare. Centrul Bazinului Cristur. Date istorice: 1333 – prima atestare documentară sub numele de S. Cruce. sec. 11–12: biserică în stil roman. 1395 – trece prin oraș regele Sigismund al Ungariei, în timpul campaniei din Moldova. 1459 – oraș târg (până în 1886, apoi sat, devenit din nou oraș în 1956). 1559 – diploma de privilegii donată de regina Isabela a Ungariei. 1646 – înfiinţarea școlii romano-catolice. 1849 – trec prin oraș trupele revoluţionare ale generalului Józef Bem, însoţit de poetul Petőfi Sándor. Poetul și-a
petrecut ultima noapte a vieţii sale în conacul Gyárfás (în curte se află un copac numit „părul lui Petőfi”). Populaţia: 1910 – 3886 locuitori maghiari. 2002 – 9672 pers., din care: 9431 maghiari, 233 români, 8 de alte naţionalităţi. 2011 – numărul populaţiei este de 9491 persoane (date provizorii) Oameni de seamă născuţi în oraș: Márkos Albert compozitor, dirijor, profesor (1914–1981); Kovács András inginer electrician (1921–1956), martir al revoluţiei din 1956. Obiective de vizitat: Biserica romano-catolică (sec. 15, stil gotic, în interior fresce ale bisericii din sec. 12); Biserica unitariană (1781–1792, și liceul unitarian, 1793); Biserica reformată (1822–1834); Biserica ortodoxă (1938); Muzeul zonal Molnár István (colecţii de istorie și etnografie); Băile terapeutice Sóskút (la sud de oraș); statuile lui Petőfi Sándor și Nicolae Bălcescu (piaţa centrală), conacul Gyárfás (părul lui Petőfi). 3. Orașul VLĂHIŢA (magh.: Szentegyháza; germ.: Vlahitza) Așezarea: la jumătatea distanţei Odorheiu Secuiesc– Miercurea Ciuc (25–25 km) Altitudinea: 860 m (oraș cu locuitori maghiari așezat la cea mai mare înălţime din lume). Localităţi suburbane: Băile Homorod și Minele Lueta. Toponimie: Oláhfalu – Vlăhiţa („satul Valahului”) după numele unui cioban pe nume Oláh János, stabilit odinioară în nordul localităţii. Date istorice: 1360 – biserica romano-catolică. 1567 – trupele principelui Ioan Sigismund incendiază satul. 1575 – privilegii acordate de principele Báthory István (prelucrarea lemnului). 1801 – oraș târg. 1836 – construirea forjei și a fabricii de fier. 1849 – trupele ţariste incendiază fabrica. 1860 – forje noi, reconstruirea fabricii, care după dezvoltări ulterioare produce și astăzi. 1968 – localitatea se ridică la rangul de oraș. Populaţia: 1910 – 2289 locuitori, toţi maghiari. 2002 – 7042 pers., din care: 6961 maghiari, 79 români, 2 de alte naţionalităţi. 2011 – numărul populaţiei este de 6820 persoane (date provizorii) Obiective de vizitat: Biserica romano-catolică (1760); Vechea forjă de fier: valoare muzeală, aici s-a prelucrat minereul minei deschise în 1838; Ștrandul termal Majzos (26 °C, din 1976); staţiunea balneară Selters (la 3,5 km de oraș în valea Vârghișului, ape minerale sărate); Hotelul Muzeu (lângă șosea, amenajat cu obiecte etnografice originale). Cultură: Filarmonica de Copii – mândria orașului: cor și orchestră simfonică, în care cântă 140 de copii. Fondator, dirijor (și în prezent): prof. Haáz Sándor. Nenumărate turnee în ţară și în Europa. Tabăra de Pictat Mobilier – organizat anual în jurul sărbătorilor de Paști (1 săpt.). OMNIBUS – Zona Odorhei 2012/2013
ZONA ODORHEI ŞI ORAŞELE SALE
naţională de la Lutiţa). 1888 – se construiește calea ferată Vânători–Odorheiu Secuiesc. 1871 – Liceul Real de Stat (azi: Grupul Școlar „Eötvös József”). 1920 – Tratatul de la Trianon: orașul ajunge sub administraţie românească. după 1950 – industrializarea socialistă. Populaţia orașului se multiplică. 1968 – orașul primește rangul de municipiu. 1977 – Școala fabricii de Matriţe (azi: Grupul Școlar „Kós Károly”). 1998 – Institutul Superior de Știinţe Economice Moderne – MÜTF. Astăzi în „orașul școlilor” există cca. 40 de instituţii de învăţământ, cu 10.000 de elevi și studenţi.
249