Treptat cheitele lucrate cu acul au fost inlocuite cu cele lucrate cu crosetul, mai usor de realizat. Dantela crosetata a patruns in lumea satului prin intermediul targurilor si oraselor, fiind prezente spre sfarsitul sec. XIX peste tot si pe categorii mari de piese – port, stergare, cearceafuri, macaturi, fete de masa. Ea e executata cu fire de bumbac sau chiar de lana in functie de destinatie. Tot ca o influenta oraseneasca s-au lucrat si perdelele crosetate pentru ferestre de dimensiuni mici. In ultimele decenii , raspunzand unei cereri de piata, se lucreaza cu croseta, manual, din fir subtire de bumbac in culoare naturala, piese decorative ca fetele de masa, garnituri la perdele, mileuri, veste, etc. Aceste piese se integreaza stilului “retro” prezent si in tendintele decoratiei de interior moderne. MONUMENTALITATE SUMANARII
Un mestesug care a cunoscut o mare dezvoltare in Evul Mediu, mai ales in Transilvania, Moldova si nordul Olteniei, e tesutul sumanului si al postavului. Stofa de lana tesuta manual si indesita in piua, numita “suman”, “dimie”, “ciaorec”, “aba”, e lucrata in cadrul industriei casnice pana tarziu, in unele zone chiar in prezent.Multe deocumente (grafice si literare, sumanul aparand chiar si pe Columna lui Traian), demonstreaza aparitia de timpuriu a mesterilor specializati in confectionarea si decorarea hainelor de dimie neceasre comunitiatii, mesteri numiti “croitori de tara”, “abagii”, “sumanari”. Ei lucrau dupa specificul diferitelor zone “sube sinorite”(Almaj), “sumane saraduite”(Moldova), “fisuri” (Meses), racale” (Tara Oltuluiu), “tundre”(Muntii Apuseni), “mancare”(Bran), “sube cu molii”(Valcea), “sube infundate”(Hunedoara), “durute”(Timis), “giubele”(Dolj), “ipingele”(Telorman), , “glugi”, etc. Hainele de stofa taraneasca sau industriala executate de “abagii” sau de croitori au in genere un aspect deosebit, fiind purtate mai ales in zilele de sarbatoare. Ele se confectioneaza la cerere, dupa gustul si nevoile taranimii si de aceea se integrau perfect in costumul popular.