• 500 g mazãre boabe • 2 gogoºari muraþi pentru faþa interioarã ºi 1 pentru cea exterioarã • 3 morcovi mai mari • 500 ml maionezã (cu sau fãrã lãmâie, cum vã place) • sare, cât trebuie • Carnea se pune la fiert, pânã se rasoleºte • Cartofii se fierb ºi ei, dar mãsurat, sã nu se pãtrundã de tot, ci sã rãmânã un pic cleioºi (ca pentru salatã); dupã aceea se curãþã ºi se lasã sã se rãceascã • Mazãrea, dacã e din cutie, o fierbeþi 5 minute: dacã e congelatã, se fierbe pânã se-nmoaie • Morcovii curãþaþi bine se fierb cam 1 jumãtate de orã (sau chiar mai puþin) sã fie mai tari (fiecare chestie se fierbe separat, sã-ºi þinã gustul • Castraveþii ºi 2 gogoºari se taie mãrunþel, cam cât zarurile de table • Se face ºi maioneza, cã fãrã ea nu se poate • Pe mãsurã ce legumele ºi carnea au fiert ºi s-au rãcit, se toacã ºi ele zaruri • Într-un castron pe mãsurã se amestecã bine salata cu trei sferturi din maionezã • Se potriveºte salata muºuroi pe un platou, se rotunjeºte, se unge cu maioneza rãmasã • Gogoºarul ºi mãslinele se taie feliuþe ºi vor orna aceastã lucrare de-o dimineaþã întreagã Tainã: În loc de carne de vitã se poate face salatã ºi cu carne albã de gãinã, curcan sau chiar peºte (ºalãu, biban, ºtiucãj ori chiar ºi cu carne afumatã, salamuri etc. Totul e sã fie o carne uscatã, fãrã grãsimi moi sau lichide, cã stricã tot. Se mai pot pune în salatã ºi alte bunãtãþi fierte – ciuperci, albuº, conopidã, sfeclã roºie, varzã ºi orice alte legume. ªi, desigur, ceva picant, cui îi place. Intrare festivã, frumos coloratã ºi pe dinãuntru ºi pe din afarã, salata de bou merge cu un vin demisec uºor, alb, o Feteascã Albã de Târnave, parfumatã ºi prietenoasã, sau de Coteºti, un pic mai energicã, sau un Aligote de Iaºi, condiþionat, dar nu bãtrân, cã nu dovedeºte.
FRIPTURÃ DE VÂNAT În þara mãmãligii pripite, care, culmea, nu numai cã nu explodeazã, dar se ºi dis-preþuieºte pe zi ºi pe secol ce trece, setea ºi mai ales foamea de sânge au atins în sfârºit praguri interesante: vânatul e împuºcat, ucis, sugrumat, cãlcat ºi distrus aºa cum prevede programul de cucerire ºi supunere de cãtre om a naturii ºi cum foarte multe þãri civilizate au reuºit încã de acum câteva decenii. Valorile noastre cinegetice principale – ursul carpatin, cel mai mare pasaj de
42
gâºte sãlbatice din Europa, trofeele mondiale de caprã neagrã ºi lup, cocoºul de munte dar ºi cerbul, mistreþul, râsul, pisica sãlbaticã, (are rost sã mai pomenesc de dropie ºi spurcaci?) precum ºi cele comune, iepurii, raþele, potârnichile, prepeliþele, porumbeii popeºti, cãprioarele, vulpile – toate sunt în pragul dispariþiei. Am ajuns, e clar, din urmã þãrile dezvoltate! Pe de o parte, vânãtoarea comercialã (adicã cu strãinii), inconºtientã ºi drãceºte de lacomã, practicatã sistematic, ca o profesie ºi o unicã sursã de bani (mai ales în câmpie, unde nu sunt pãduri) de Regia Naþionalã a... Pãdurilor, pe de altã parte braconajul la toate nivelurile, sursã de trai pentru sãrãntocii înfometaþi dar ºi distracþie cu emoþii tari pentru mahãri cu „spleen“ autoritar ºi sângeros, ne aduc rapid în Europa. Va fi în sfârºit ordine ºi pustiu ºi la noi. Gata cu dantelele de cocori ºi gâºte pe cer, gata cu cioporul de cãprioare ce te privesc de pe câmp, gata cu poveºtile înfricoºãtoare despre ursanul care doarme pe pragul cabanei! Am intrat în rândul lumii, suntem în sfârºit singuri, nu ne mai avem decât pe noi. Da, pe noi ºi barajele, ºi defriºãrile, ºi armele, ºi legile noastre inutile sau rãu-fãcãtoare. Ce scurt a fost drumul pânã în aceastã parte mizerabilã a Europei! Carnea de vânat matur, mai ales, are multã personalitate. Ca sã se apropie la gust de obiºnuinþele lor, ca sã nu li se parã prea tare sau prea stranie la gust, orãºenii mioritici (dar influenþaþi de vest) o marineazã, înainte de a o gãti. Þãranii, în schimb, o pun imediat în oalã, tavã sau cratiþã ºi o gãtesc proaspãtã, ore întregi, pe foc molcom, pânã e mai fragedã decât o smântânã pufoasã. Baiþ (cald): Se pun la fiert, pe foc iute, 1 sfert de orã: 1 litru vin alb sau roºu sec, 1 pahar oþet bun, 1 litru apã, 1 ceapã rasã, 1 morcov ras, 1 þelinã rasã, 2 cãpãþâni usturoi tocat, câteva foi de dafin, 2-3 rãmurele cimbru, câteva boabe de enibahar, piper boabe. Se lasã sã se rãceascã ºi se toarnã peste carnea de vânat. Baiþ (rece): 1 litru vin, 1 pahar oþet, 1 pahar untdelemn, 1 ceapã rasã, 1 þelinã rasã, piper, enibahar, cimbru, 2 cãpãþâni usturoi tocat. Se amestecã ºi se toarnã direct peste carnea de vânat. Tradiþional, la marinat carnea se þine 1 – 2 zile. Dacã e frig, chiar mai mult. Dacã animalul e tânãr, nu mai e nevoie de marinare. • Carnea – de iepure mai ales, dar ºi de orice alt vânat – se scoate din baiþ, se ºterge bine, se împãneazã cu slãninã ºi usturoi, se presarã cu piper, se unge cu grãsime – unturã, ulei • Se pune unturã (ulei) într-o tavã, se încinge bine • Se aºazã carnea în tavã, se dã la cuptor fierbinte, câteva minute
43