Descoperirea ca poveste

Descoperirea ca poveste

PoveĹ&#x;ti pentru a merge mai departe

1

Stil Expert Nota asupra ediţiei

"Nici un om nu poate să vă descopere nimic, afară numai de ceea ce zace pe jumătate adormit, în zorii conştiinţei voastre.1" K.Gibran-Profetul Pe tot parcursul vieţii adunăm exact ca în cuprinsul unei cărţi momente, evenimente, persoane care ne determină să descoperim o rezervă interioară şi către ei/ele îmi îndrept acum gândurile. Sunt oameni care scriu despre alegeri în viaţă, despre valori personale care dau un sens bucuriei de a fi. N-am crezut niciodată că voi reuşi să aştern gândurile în acest volum.

Când spun o poveste înseamnă că ating domeniul atât de drag mie, povestesc . Toţi avem câte o poveste de spus, nu-i aşa că ea e unică, valoroasă tocmai pentru că e personală?

Cand eram copil citeam poveşti pe nerăsuflate, eroii mă ajutau să deschid bariere netrecute, să înving teama de necunoscut.Aşa am ramas o iubitoare de poveşti, le caut peste tot.

De-a lungul vieţii, mi-am imaginat cum scriu această carte, cum adun poveştile potrivite, ca ele sa ajungă la voi,sub forma însemnelor în calea timpului.

Emil Coue, un farmacist francez în cartea sa “Autocontrolul prin sugestie conştientă’’ spune că ‘’atunci când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta.’’

De ce să scrii, de ce să povesteşti? Când spui povestea celor de lângă tine înseamnă că ai descoperit o tehnică de comunicare şi dezvoltare personală; 1. Scrii că să te exprimi, pentru că ai ceva de spus; 2. Scrisul reprezintă o provocare, te descoperi şi te evaluezi în orice moment; 2 3. Scrisul e o conversaţie cu ţine însuţi, cu viitorii cititori, cu cărţile care te-au inspirat; 4. Poţi crea personaje care vin în viaţă din imaginaţie; 5. În scris poţi deveni ceea ce vrei tu să fii, poţi trece peste barierele autoimpuse; 6. Poţi scrie pentru oameni, transferându-le parte din emoţiile tale profunde, le poţi schimba idei şi convingeri.

Cred că acesta e rolul pe care tocmai l-am identificat.În faţa ferestrei deschise văd zorii zilei cum se apropie, surâsul interior e gata să-i întâmpine, ştiind că, ceea ce mai am de făcut e doar să expediez aceste rânduri mai departe.Ţin secret ultimul gând.

Tu crezi in scris?

Coperta: Fata care aduce ploaia, imagine internet Titlul 1 Kahlil Gibran, Profetul, Despre invăţătura 2 Emil Coue-Autocontrolul prin sugestie constienta

2

Descoperirea ca poveste Copyright 2015, masterstil Toate drepturile rezervate Editie manuscris

3

PROLOG

Mă tratez. M-am speriat atât de tare încât am dat drumul la aerul din plămani. Logica are nevoie de oxigen. Iei atitudine în fața vieții, atunci când te doare cu adevărat. În meditație zaci, te contempli că o legumă.

Mă întreb unde este dorința mea de înalt? câte cumpene mai sunt de trecut, câte poduri de trecut, câte lacăte de deschis.Visasem o scară cu o mulțime de trepte3, fiecare e o izbândă mică în luptă cu tine, cu corpul tău.

Nu schimbi nimic la tine prin terțe persoane. Tu trebuie să schimbi. Între ține și Dumnezeu nu există mijlocitori, poate doar câțiva îngeri. Schimbi. Începi cu aerul din încăpere, apoi dai perdelele deoparte. Respiri. Elimini treptat. Nu e o treabă ușoară și nici creativă. Pe moment e destul. Frica îți blochează senzorii, nu vezi înainte nimic.

Ai pierdut vreun apel azi, vreun rol neasumat? Poate e doar o mască pe care o pui că să te arăți lumii.

Oamenii puternici știu ce înseamnă o îmbrățișare, oamenii slabi nu vor lângă tine, ei caută scuze. Nu faci față realității? îți vine să urli? ai pierdut sezonul patru . Cine conduce jocul de introspecție? poate doar să te sperie.

-Cât la sută din prezent e deja trecut?

-Ai amintiri cu ține din ziua de azi, vreo două la număr, la a treia nu mai reziști.

Amintiri legate de viitor? Proiecțiile sunt umbre de sfinți pe un zid alb al împrejurimilor.

3 Scara lui Iacob, o scara a virtuţilor.

4

Ignoranța seamănă a mândrie, nu e, e felul în care te prefaci că treci mai ușor peste suferința. Escaladezi zidul, deschizi brațele, simți îngerii Lumina din zori acoperă cenușiul zilei. Calc încet să nu mă scufund.

-Simți ceva? plutesc doamnă doctor, am atâtea vise încât nu-mi permit să nu le simț. Renunțarea înseamnă alegere, îmbraci haina smereniei că să nu te arzi de tot. Și strângi în brațe tare de tot speranța.

Abia atunci zbori frumos, crestele munților abia se deschid, platoul pe care poposeşti e lângă o cascadă. Lași în urmă neantul. E normal. În orice experiență e o lecție de înaintare. Poți doar să te bucuri.

M-a întrebat de două ori. Am răspuns o singură data. Plutesc între vis și realitate. Starea de veghe4.

Azi e ziua aceea de care nu voiai să știi.

Dacă îți place apa plată cu lămâie și citești ghidul de supraviețuire vezi că ești un pic mai încercat astăzi decât ieri, dăcât acum o săptămâna, decât acum o lună, ți-ai primit lecțiile de viață pe un an de zi.

La pagina 45 vei insera, Vorbește-mi despre altceva, font îngroșat garamond, italic. Însă tu vei iubi cântecul, auzul oamenilor va rămâne surd la glasul furtunii numai sufletul tău va ști cum e .

5

“There's a lady who's sure all that glitters is gold And she's buying a stairway to heaven.

When she gets there she knows, if the stores are all closed 4 Starea de veghe este opusă celei de somn și se caracterizează prin faptul că scoarța cerebrală este activată difuz, iar omul realizează o contemplare generală sau așteptare pasivă , DEX 5 Terapia prin muzică.

5

With a word she can get what she came for.

Ooh, ooh, and she's buying a stairway to heaven.6”

Fiindcă ei caută plăcerea și doar atât. Șapte sunt surorile acesteia( ale plăcerii), iar cea mai mică dintre ele este mai frumoasă decât plăcerea . Adaug miere pentru cicatrizare.

“Observ

plăcerea florilor de a-și dărui nectarul, fiindcă pentru

albine, florile sunt o fântână a vieții, iar pentru flori, albinele sunt soli ai dragostei.

Iar pentru amândouă, albină și floare, a da și a primi plăcerea sunt datorie și extaz. ” 7

Ce frumoasă experiență ascunde orice neputință, despre asta scriam pe blog, să mă încurajez în luarea deciziei de a continua să scriu în fiecare zi despre câte ceva și au apărut soluțiile, erau la îndemâna mea.

Continui cu ascensiunea după câteva zile de renunțări.Nu știu unde o să ajung. Vreau doar să rămân trează, chiar dacă mă abat de la idee. Azi am voie. Am vrut să schimb nopțile cu zilele, neștiind că toate sunt ale tale.

Am vrut să închid ochii , altcineva să mă învețe ce înseamnă dăruirea.

O secundă care schimbă tot. O jertfire, asta e. Când dai rupi o parte din ține, iar când primești trebuie să respecți actul dăruirii.Nu știi câtă pasiune sau efort e în acea dăruire. Și-acum să te întreb pe tine?

6 Led Zeppelin, Stairway To Heaven 7 Kahlil Gibran-Profetul, Despre plăcere

6

Îți mai este frică de moarte? Nu-i așa că numai după ce rupi ritmul tăcerii vei cânta cu adevărat, abia după ce ai atins vârful muntelui vei începe să urci? Și numai de pământul ți-o va cere, vei dansa cu adevărat?

Mi-e dor. Știa să mă țină de mână și îmi vorbea atâta timp cât s-adorm.

-N-am pus zahăr, d-na doctor, e miere.Cu lămâie.

A cincea zi de la accident.

Am încă în minte dute-vino-ul permanent al medicilor și pereții albi. În fața mea, doctorul sufletelor. Cu gândul că o să treacă repede celelalte moment, ignorasem la maxim masca de oxigen și îngrijorarea ce mi-o provoca. Cineva o folosise recent. Apoi a venit durerea să mă scoată din starea de confort. Bună dimineaţa. Mi-ai întrerupt gândirea uniformă.

Mă voi obișnui și cu tine, așa cum mă obișnuiesc din nou cu lumina zilei.

Voiam să-mi fie mai bine azi, durerea însă vine că răspuns.

Niciodată nu ești de acord cu ceea ce vine după durere, căci ea e învățătura ultimelor luni de alergătură în stânga și dreapta. Nu mă revolt, spunând că n-am atras-o prin neatenția mea, însă ea mă ajută să mă cunosc până în profunzime.

Orb fiind și tot găsești o mână întinsă, neputința se învață! Durerea te ajută să nu mai judeci, să fii mai atent la nevoile tale. Nu vei judeca azi că să nu fii judecat.

Să ieși din timp pentru o vreme, din consumatorism. Ce crezi că am nevoie acum? la câte altele pot să renunț?

Am dat mâna îngerului, el mă liniștește mereu.

7

-Îngere n-o să fug! Fiecare își poartă cu sine păcatele. Mă vei aștepta să termin şi cu experiența asta?

Am glumit când te-am lăsat fără nume, dar uite ți-ai asumat singurul rol de salvator,de a mă duce iar peste limită. M-am așezat la masă azi, cu îngerul meu. Aveam senzația că n-o să fac față conversației, între mine și el un prosop alb curat și un pahar cu apa. Îmi era bine, atât de aproape de mine încât lacrimile îmi șiroiesc fără să vreau.

-Îți cunosc familia, face parte din cei mediatori. Preiau așa zisele cazuri neterminate.

Eu sunt Îngerii Ploii , poți să-mi spui vindecător dacă vrei.

8

-Învață-mă să am puterea de a depăși momentul de panică. Eu cred în îngerii buni.

-Ce vrei să mă întrebi?

Pierdusem ideea de întreg, cele trei calmante își făceau de cap prin venele mele. Ce e greșit aici? dacă ar fi fost altfel nu m-aș fi simțit atât de singură? În clipa aceea mi-a întins o floare. Alege! dacă ții în viață această floare, vei rezista. Dacă se va ofili vei vedea că ești în stare de aproape orice.

Dincolo de imaginația ta.

Iulie 2015

8 Ingerul Ploii apare in Ingerul Sofiei ca înger vindecător.Pe ingerul Rafail l-am descoperit între ceilalţi îngeri, Mihail si Gavriil de aceea îi spun aici mijlocitor.

8

Descoperirea ca poveste PoveĹ&#x;ti pentru a merge mai departe

9

Chemarea Ploua în universul ei unde copiii veneau deseori să se hârjonească?

-Întinde braţul tău, numai el poate să înlăture întunericul. Ai ascultat de vocea interioară, astfel ţi -ai salvat viaţa. În ploaie se regăsea mereu, era copila stea, doar cu ploaia dansa, iar glasul ploii numai ea îl asculta. Shine privea cerul ca și când îl vedea pentru prima dată, cerul de care își agăța visele.

Omul care aducea ploaia se depărta cu pași apăsați. Din cele două măști i se potrivea perfect cea a jovialității. Eva cu picioare lungi nu știa însă, să-l îndrume spre copilăria care rămase la fereastră, privindu-i îndelung cum pleacă. Confruntarea avea loc în loc deschis. Câteva replici dure şi privirea care ii prevestea absenţa pentru vreme îndelungată.

10

Numai în absenţa sufletului inima suferă, așa cum, sufletele fără iubire, nu știu să trăiască,

Fata care aduce ploaia scria ”chemarea de

departe ”.

9

Alegea întotdeauna departele, dincolo-de-noapte, dincolo-de-vânt, dincolo-de-timp, dincolo-de-nori. Desculţã prin cuvinte alerga cumva, descoperea

întotdeauna chemarea prezentului. Avea mirosul abia

perceptibil al unei flori ce înflorea în subconştient noaptea power-light, power-night, power-puf , 10

era dotatã nativ cu o putere de a continua,

fermecãtoare asemenea cerului şi misterioasã.

Bufnita spiriduş îi şopti îmbufnatã: -Cum nu ştii ? dorul de ducã, dorul de ani, dorul de minute pierdute, de a continua.

Bãtu din aripi o datã. Ridicã cu aripa o fãrâmã de alb, atât de alb încât mirosul era copleşitor, cu raza aceea îi furã inima [un surâs mãcar] nu voia sã se transforme în nimic altceva [tanglet story smile ].

11

Din clipa aceea, Dust ştiuse cã nu degeaba era poreclitã copila-Stea.

Cu sunetul putea continua, atingea alte suflete stele şi ele rezonau.Shine urcã o scară cu perseverenţã, apoi încă o treaptă şi încă una. Aşa cum stãtea pe ultima treaptã merita sã invoce un poem, devenise obişnuinţă de soartă pentru ea. Dust era întotdeauna punctual, o aştepta. Ĩntinserã mâinile deodatã spre cer.

9 Prima varianta a poveştii - Chemarea de departe 10 Power-puf = superputere, magie 11 Tanglet story = poveste încâlcită

11

Să stai aşa cu mâna întinsã spre cer, cu picioarele în raiul verde NU E UŞOR.Nu exista niciun motiv să se plângă, îşi dezlipi privirile de pe chipul umed, strângea tot mai tare mâna lui. Cât timp oare le mai rămase să se arunce în gol?Din neatenţie plonjase cu picioarele într-o baltã. De câteva minute bune începuse ploaia.

-Sã alegi varianta a doua, când cerul e limita, iar viaţa atât de serioasã trebuie sã te salvezi. A scos din buzunar hârtiuţa pe care notase continuarea ideii.Nu poţi sa priveşti la soare, trebuie sã te fereşti cu mâna în dreptul ochilor, ca sã reuseşti sã pãtrunzi în orizontul arzãtor printre degete e mai uşor.

-Imi pare rău, aici sunt nori.

-Nu conteazã mai deloc, dragul meu. Pilotul s-a decis săcontinue.

Apoi soarele a apărut de după ultimul deget, pământul părea că se înalţă trăgând soarele în jos. Scria pentru o stea de pe Calea Lactee care avea nevoie de încurajare. Era simplu, era cel mai uşor gest pe care îl putea face. Îşi regãsea sufletul în stele pentru că tot ce moare trebuie să se regăsească. N-avea aşteptări. A aştepta întotdeauna doare. Învãţase lecţia uşor, acum încerca să se convingã de veridicitatea lor. Citise undeva că dacă ucizi un suflet de stea doar pentru că n-ai ştiut să-l vezi, e cel puţin îngrijorător pentru tine.

- Ce s-a întâmplat, Shine? Ai căzut pe gânduri.

S-a uitat la mine cu ochi mari, adânci și strălucitori. Ai nenumărate motive să nu dai înapoi.

- Ei, bine, acum nu mă tem pentru mine. Crezi că se vor înghesui 12

pleiadele la noapte?

- Nu poţi fi sigur niciodată. Pot să fiu numai ce vreau eu să fiu, o ploaie de stele, o steluță.

Ploaia întotdeauna mă face să simt. Ştii asta. Nu-mi cere să reprezint mai mult. Tu ești ploaia de azi, treci deghizându-te printre copaci fără să te recunosc. Îți stă bine cu rochia înflorată ce dizolvă obscurul nopților nedormite. Ploaia îmi pătrunde adânc în plămâni, îmi inundă strigătul. Lasă-mă să te urmăresc cum cazi, ești ploaia, ploaia întotdeauna mă face să simt. El spune că ploaia e fenomen, eu râd, tu mi-ai spus că are suflet blând, ploaia ţi-a răspuns căzând. Mergem cu ploaia

de

mână

căutând

pașii

destinați

unui

drum.

Ți-am șters pleoapele cu mâinile mele, până se face dimineață poți alunga ceaţa de lună nouă ce te răsfață. Să nu te sperie niciodată lacrimile ploii, cerul plânge cu îngeri și doar unul te-a privit.

Cel de-al doilea mi-a șoptit că tocmai ți-a deschis o poartă lăuntrică.

- M-am gândit bine, murmurã Dust, dacã poți să redai în cuvinte pleiadele , ele vor cădea, când stelele cad se împlinesc 12

dorinţele.

- Nu te înțeleg, dacă tot știi că vor cădea, de ce să stai să le numeri, le redai universului și gata.

-Încerc să trăiesc în prezent, Shine, asta mă face să fiu sigur că nu mi-au scăpat momentele speciale.

12 Pleiade= o ploaie de stele

13

A scuturat din cap, încăpățânată. A început să se balanseze de pe un picior pe altul. Plecăm. Nu plecăm. Doar dacă, și-a aruncat deodată brațele în aer și a zâmbit cu tot corpul. În zilele călduroase ieşeau să se plimbe împreună. Îşi fredonau unul altuia foşnetul paşilor, călcând printre acordurile sufletului, sunetul era din ce în ce mai strident. În zilele reci se retrãgeau. Lui îi plăcea să umble desculț printre ruine, să se scufunde în hărți, să caute nedescoperite drumuri, să pătrundă în cratere.Nu ieșise din peșteră de luni bune. Scria în limbajul vechilor civilizații, mesajul unui supraviețuitor. Ei îi plăcea să se cațere pe zidurile cetății, să se înalțe pe vârful picioarelor și să privească dealurile înverzite din preajmă, să aprindă lumânări parfumate prin casă, să privească, să asculte, să scrie.

La aniversarea celui mai lung an de singurătate scriau amândoi, deodată, respectând ideile înaintașilor. M-am născut pe Marte aici o să rămân, dacă intră Venus în luna soarelui nici n-o privesc. Din când în când, amândoi, tăiau câte un dacă, visau marea nesfârșindu-se dintr-un motiv necunoscut.

Mesajul era purtat de printre valuri trecător, ducea visul unei steluțe de mare mai departe.

-E simplu, e francy, Shine nu-ți mai mișca gândurile aiurea în spațiu. Fii atentă la șuvița din dreapta, lasă-mă să ți-o așez pe frunte.

- Îți place ce vezi acolo? Sunt multe obstacole? întinse pânza albastră la lumină, zorii îi mângâiau fruntea rãvãşitã de gânduri Totul cere multă răbdare. Descoperi din nou şevaletul. Femeia se așeză în faţa picturii neterminate, sfredelind cu privirea nemărginirea.

14

Aşa îl ştia pe Dust dintotdeauna, încurajând-o, descifrându-i adevãruri despre sine însăşi. E prea ascuțită, lunatică, alungită spre vârf, prea rotundă pe mijloc. Când îşi puse mâna pe faţă o cuprinse disperarea, plecă repede în camera de alături. Se auzi apa curgând.Simţi cã se duce toatã munca pe ape până să atingă realitatea, e nevoie de multã rãbdare, procesul de vindecare e îndelungat.

Dust ştia asta, feminitatea ei suferise la ultimul accident, el o iubea, avea soluţia vindecării prin artã. Chopin. Albinoni.Motzart.Chopin Nocturne.

Clapele pianului îi răscolea amintirile. Împrãştiase peste tot pânzele de la ultimul vernisaj.Îşi aşeză pălăria cu boruri mari înflorate, trase rochia veche , pe deasupra va purta un şal de culoare arãmie.

- Continuă, pune-ţi muzica preferată, schimbă pensulele, adaugă culoare.

Nu pe fundal, ultima nuanță păstreaz-o pentru mai târziu, vei avea nevoie de ea. Shine a dus şevaletul și cutia de culori mai aproape de geam. Întunericul dădea un farmec aparte strãzilor, lui Dust îi rămâneau cele două zile deschise explorării universului. Fata cea rătăcită trebuia luată de mână, dusă acasă. La fereastra casei de vizavi zãri două umbre îmbrãţisându-se. Orașul lui Tim îl atrăgea cu tot ce ține de poveste, magazinul se zărea pe o stradă apropiată, era plin de lampadare, discuri, marțipan. Bucuria oraşului pregătit de sãrbãtori rãzbãtea pânã

la

lampadarele fermecate. Când se lumină de-a binelea era gata să se arunce în valurile înspumate.Nu mai conta ce imagine desluşise privind şevaletul pe care femeia pictase.

15

Privirea albastră, căci despre ea este vorba pătrunde în adâncimi fără a întâlni nici un fel de obstacol. Rămâne însă vidul neacoperit, transparent, un vid al împrejurimilor asemănătoare speranţei de a crede în neprevăzut.

Să se bucure de emoţia descoperită, să deseneze să facă paşii nefăcuţi jur împrejurul parcului

sau doar să fie în rezonanţă cu

vremea

de

afară. Conştientizarea. Începea să se identifice cu afirmaţiile pozitive, Aă le ducă până la capăt. Teoriile se răzvrăteau în mintea ei Voinţă,Credinţă, Perseverenţă,Mersul înainte. Se amăgea. Nu-şi putea ignora autoamăgirea.

Odată pactul făcut cu sine însăşi şi-a dat firea şovăielnică deoparte.

La urma

urmei

doar asta conta,

renunţarea

la

comportament,

ieşind din starea de confort s-a plasat imediat în starea mentală potrivită.

Cu cât ştia mai puţin despre alţii,

cu atât

era

satisfăcută de

ceea

ce învaţase despre sine. Experienţa personală, cu ea te identifici, te poartă pe multe drumuri până să vezi cărărea potrivită.Cică e bine să râzi în fiecare zi de tine, asta că să îţi dai motive de corecţie acasă sau o altă teorie citită recent, să introduci în viaţa ta variabilele.

Funcţie de ele poţi prognoza răul, îl transformi cât ai bate din palme în bine. Necazul este că ceva tot rămâne constant, sau stabilitatea e cea mai simplă de ales după o viaţă dusă la extreme.

M-a

cuprins valul povestirii şi am uitat să enumăr cea de-a

patra

dimensiune, Perspectiva din care priveşti totul. Sunt nivele de conştientizare, trasee, trepte, proiecţii sau doar vise.

Poţi să alegi calitatea de observator sau doar de ascultător într-o zi, vine o altă zi pentru validarea cunoştinţelor şi din postura celui care transmite.

16

Te axezi pe mesajul care vrei să-l transmiţi, priveşti oamenii, relaţionezi.

Aici intervine practica şi exerciţiile ureche,

de dicţie.

Pui

doar asculţi. Mi-a înflorit wallpaper-ul,

discul sau căştile pe în secunda în care am

scris disc defect, mi-am descoperit perseverenţa gonind pe câmpie în loc să se adune.

Evenimentele neprevăzute sunt

doar

neobişnuite. După ce

trece

vremea prezicerilor rele, cele patru afirmaţii vor sta împreună.

Când am

avut

dreptate în viaţă,

înţelepciune, când am greşit de vină a

fost

am

dat

vina

pe

doar situaţia creată, care era

neobişnuită. Poveştile se nasc pentru a justifica acest lucru.

Când intuiţia dă greş, există ceva mai presus de ea care ne protejează respectul de sine. Ne simţim diferiţi din cauza unei asimetrii sau e vorba de aşteptările nerealiste ale celor care gândesc că suntem la fel?

La ce bun să fim identici, să gândim uniform? Sunt fata care aduce ploaia.

Nu prezicem fenomenele naturii, pur şi simplu, citim prognozele şi urmăm metoda cea mai simplă de a scoate la lumină ceea ce avem de împărtăşit lumii.

17

Fetiţa- Nor -Îmi spui o poveste?

-Îţi spun doar dacă o corectezi, apoi adorm liniştit.

-E născocită sau adevărată? mie îmi plac cele reale cu pagini aliniate, numerotate frumos.

-Cum se numeşte stafia fără cearşaf ?

-Fetita- nor.

Se spune că vechiul turn de la poarta cetăţii e bântuitde stafii. Acolo, în turnul negru locuieşte un povestitor. El spune lucrurilor pe nume, nu îi e frică de lume, poate de aceea se crede prezicător newage al generaţiilor tinere. Retrăgându-se din lume, îşi creează viitorul, creionând desene desprinse parcă din altă lume. Turnul negru e tocmai în capătul de vest al ţinutului, ca să ajungi la el trebuie să vorbeşti cu spiritele rele. Scările turnului sunt de lemn, uneori scârţie, alteori sunt aşa de lunecoase şi întunecoase că nicio lumină nu te ajută să înaintezi.

Mai întâi treci prin grădina interioară unde Fleur-de-lis a semănat câţiva crini.

-Spune-mi, ce faci toată ziua pe aici?

-Păi, mă uit după paji şi tufe de trandafiri.

-Eu sunt responsabil cu neverland-ul deci te pot duce întâi spre tomorrowland, adică exact locul unde vrei să ajungi, numai să ai cu tine o poveste. Nu e poveste frumoasă să ştii. E posibil să fie o stafie cuvântătoare. Poate fi chiar Bufniţa Spiriduş.

18

[să se înţeleagă bine, poveştile n-au vârstă, n-au ţinut,doar turnuri negre deasupra cetăţii de mâine] Ţinutul de mâine e acolo unde există un felinar.Stăpânindu-şi emoţia descoperirii, Fleur de lis nu-şi putea dezlipi ochii de la felinar, era cu siguranţă cea mai frumoasă zi de după cele ploioase de aprilie. Trecând peste faptul că povestea nu ducea nicăieri şi că-i era bine cu zâmbetul pe buze, încerca un sentiment de nelinişte la gândul că nici azi nu-i putea explica băiatului povestea castelului Nor. Îşi aruncă privirile peste cer. Era cel mai frumos răsărit, razele solare se risipeau pe suprafaţa cerului dându-i o aură aparte, izbânda luminii peste impunătorul castel o făcu să zâmbească. Lăsă în urmă turnul vechi cu orologiu la poartă. Contesa o rugase să nu întârzie la ceremonie. Era deabia nouă şi un sfert. Rămase nemişcată când observă privirile lui aţintite asupra evantaiului de flori înşirate în rond.

-Aş vrea să ne grăbim, dragul meu. Am promis copiilor că voi aduce cele mai frumoase veşti din lumea povestitorilor.

Căci oamenii

revin

întotdeauna în locurile dragi, asupra celor

neintâmplate.

Castelul se înălţa impunător, dincolo de zidurile lui era o privelişte de toată frumuseţea.Cum n-ai văzut[...]

Când rupi ceva în fâșii mărunte, îți ia ceva timp să refaci întregul.

Dacă vrei să ațipești pe o adiere de vânt, cântă-mă! așa că l-am cântat, în timp ce toată lumea ațipise.

19

Un val ieșea până la mal, poate că m-aș fi rătăcit dacă nu vedeam urmele.Glasul ei culegea scoici.Mâna ei mă chema să descoperim zorii.

Tot drumul l-am mângâiat, l-am sărutat, l-am iertat și apoi i-am dat drumul. Acum stă bosumflat, în partea de nord a răbdării, închis într-un fulg de lumină.

A uitat pesemne cum e să te trezești dimineață înaintea durerii.

Pot închide ochii, să cânt în continuare. Recunoaște că nu s-a schimbat decorul, poate doar culoarea, că în timp ce țineai ochii închiși a căzut pesteține toată setea de sunete. Și de viori.

-Caută-mă!

Am pornit în căutarea furtunii, pe față, mă bate duioasă o dâră răzleață de vânt, îmi strâng la piept cântecul pentru ploaie.

-Să plouă de atâtea ori cât să alergăm ca nebunii, un anotimp sau două în sănătatea ei. Deschide palma și nu mai fă risipă de timp. O să întârzii, cerul o să plouă și stropii vor alunga negură.

-Aș porni hai-hui, dar am visat că departe, tare departe de pământ e un loc unde se ascund norii.Dincolo de vânt. De ce fuge oare dacă n-are răbdare să caute prin cântecele-cărți, inimile viori, fluviile-mări, aripilevise?

Că un făcut fiecare picătură se prefăcea în lumină. Și lumina aceea desena un nor cu chip de pasăre. Dimineața îl aștepta, deseori, pe malul mării.

-Cine e stăpân peste furtună? Micul suflet îl întreabă pe Soare.

20

-Nu sunt eu cel care cântă, Vântul doar vântul. El poate fi chemat în liniştea zorilor si e stăpân peste furtună.Vântule sulfă, sulfă tare. Acolo poate ți-e chemarea.

Micul suflet făcu doi pași înspre Vânt, marea îi aduse un val la picioare.

-Eu cel care spăla urmele rătăcite de paşi. Dar nu sunt cel mai puternic, glasul tău m-a readus la viaţă. Puterea ți-e dată de chemarea interioară.

Cântă de fiecare dată tare, glasul tău va ostoi furtuna și sufletele-viori se vor transforma cât ai clipi în fluvii-mări,care vor duce aripile-vise mai departe pe unda apelor. În dimineața de joi, după ce cântase de trei ori, întâlni un pescar, deținătorul de fluvii- mări. Acesta își aruncă privirea la Fetița- nor, norul se risipi, lăsând în urmă un glas sfâșietor. Glasul căutătorilor de zori. N-am plecat prea departe, caută-mă, cântă-mă! în acea clipa cerul s-a deschis.

O voce dulce i-a şoptit: -Am uitat cum cântai, dar aveai parcă glasul mărilor și purtai în brațe un dor.

Tresar. Poveștile au farmecul lor. Ție nu-ți pasă, dar auzi un glas uneori, e fetița Nor, un tril de pasăre care te îndeamnă spre casă. Alteori fetița Nor ducea aripile-vise în Tinutul albastru unde se iau la trântă cu zmeul cel mincinos.

Autograf pe Cer, un zbor: http://www.trilulilu.ro/muzica-clasica/zborul-pasarii 21

Cu recunoştinţă

22