Buletin Parohial 124

„Atunci s‑a apropiat Ilie Proorocul de popor şi a zis: Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui!” (III Regi 18, 21)

septembrie – octombrie 2015

foaie pentru întărire sufletească, atitudini şi comunicări

Anul XVI, nr. 8 (124)

CUM să fii un părinte bun… și obiectiv?

„Mi se pare că vorbesc singur!” sau „copilul meu face exact pe dos, față de ce aștept de la el!”

– iată câteva dintre cuvintele pe care părinții le spun adesea.

Despre aceste situații și despre câteva abordări pozitive pentru rezolvarea lor ne scrie Eva Piroșcă, psihoterapeut și educator. Deși articolul este adresat în primul rând părinților cu copii preșcolari, credem că sugestiile de mai jos pot îmblânzi unele stări conflictuale în orice relație interumană.

Ca să fii un părinte bun, trebuie să fii obiectiv chiar și atunci când ești pus la încercare de propriul copil. Oh, iar asta

se întâmplă uneori de cate 20 de ori pe zi, nu-i așa?! Cum să procedezi atunci când simți că micuțul te aduce la exasperare, când emoțiile îți întunecă judecata? Cum să îți păstrezi atunci cumpătul, calmul și... obiectivitatea?!

Voi reda mai departe, cuvânt cu cuvânt, îndemnul primit de mine de la un om care pune în practică ceea ce sfătuiește pe alții: „Tot ce trebuie să ții minte este că nu are ce să se întâmple atât de dramatic, de rău și de iremediabil, încât să merite AGITAȚIA ta. Încearcă să te oprești tu pe tine – și nu pe copil – atunci când simți că nevoia de a acționa vine din nervii din stomac. Pur și simplu stai pe scaun, chiar dacă îți vine să te ridici și să faci ceva. Oprește-te pentru câteva secunde și gândește-te DE CE te duci către copil, DE CE acționezi și mai

ales cu ce stare de spirit... caci aceasta din urma va ajunge la copil, și nimic din cuvintele tale.”

Am testat și, într-adevăr, așa mi-a dovedit experiența că stau lucrurile. Atunci când îmi vine să strig la copil, să îl cert, sau pur și simplu să mă adresez lui din cadrul meu de referința, de la „înălțimea” mea, atunci sunt cu siguranța departe de sufletul și simțămintele lui. Indiciul clasic pentru situația aceasta îl am atunci când „mi se pare că vorbesc singur”, sau când „copilul nu a înțeles nimic până acum și face exact pe dos, față de ce aștept de la el”. Ei bine, atunci, TREBUIE să MĂ OPRESC. Oricâtă dreptate aș avea, este momentul să mă opresc. Îl opresc pe el dacă face ceva dăunător, îl direcționez către altceva sau îi spun STOP, dar apoi mă opresc pe mine de la a-i vorbi. Nu îi vorbesc în starea aceasta, nu îl cert în starea aceasta, nu îl corectez, nu îl întreb, nu îi cer socoteala... nimic, în starea aceasta.

Stop, amân ceea ce vreau să fac. Voi reveni mai târziu, când îmi schimb (când îmi înnoiesc) starea de spirit.

Trucuri ca să îmi recapăt calmul (adică premisa obiectivității) 1. Uneori poți să îți schimbi starea lăuntrică chiar atunci. De exemplu: în situații încordate, când mă „trezesc” îndreptându-mă către un copil cu o stare lăuntrică de cotropitor, sunt conștienta că „mi s-a urcat sângele la cap”, dar deja am apucat-o într-acolo și nu pot pune frâna. Plus că situația creată îmi cere uneori să acționez chiar atunci, așadar nu pot (continuare în pagina 7)

2

BUNĂTATEA – O DOVADĂ A FRUMUSEŢII SUFLETEŞTI I. DE CE O ASTFEL DE TEMĂ? Am scris II. DESCRIEREA temei noastre va parnu demult despre virtutea iubirii, corolar curge următorul traseu: definiţie, sinonial tuturor virtuţilor, singura care dăinuie me, mărturii din Scriptură şi ale Sfinţilor şi dincolo de pragul acestei vieţi (I Cor Părinţi, greşeli/păcate împotriva bunătăţii.

13, 8). Dar vorbirea despre iubire tre- Definiţii: „Bunătate” – „Însușirea de buie continuată în mod firesc cu referiri a fi bun, înclinarea de a face bine” la dovezi concrete ale ei, altfel riscăm să (DEX); „bun” – „Care se deosebește rămânem la noţiuni teoretice şi abstracprin calități morale pozitive; care ţiuni. Bunătatea este, iată, o manifestare face bine altora; binevoitor; blând” concretă, aşa cum este, de asemenea, mi(DEX). „Cea mai mare însuşire a lostenia, pentru că nimeni nu poate susţisuperiorităţii” (L. V. Beethoven); ne că-şi iubeşte aproapele dacă nu e bun „Limbajul pe care surdul îl poate şi milostiv cu el. auzi și orbul îl poate vedea” (M. Pe de altă parte, observăm un noian Twain); „Dovadă a frumuseţii de răutăţi în jurul nostru, uneori chiar sufletești” (V. Popa); în familie. Nu mai vorbim la serviciu, ori - Sinonime: cumsecade, îngăduitor, înîn societate, în general. Răutăţi la care, să ţelegător, omenos, uman; recunoaştem, suntem părtaşi adesea, cu - Sfânta Scriptură întrebuinţează des sau fără voia noastră. De aceea, este imnoţiunile de „bun, bunătate, bine”, portant să căutăm remedii pentru această epidemie generalizată, iar unul dintre cele dar noi evocăm aici, selectiv, doar mai eficiente este… bunătatea. Nu cu rău asocierea lor cu Însuşi izvorul buse alungă răul, ci numai şi numai cu bunătăţii, Dumnezeu: „Domnul nătate! Mai pomenim un fapt: când vine Dumnezeul tău este Dumnezeu bun vorba despre un om anume, bărbat sau şi îndurat” – Deut. 4, 31; „Gustaţi şi femeie, în viaţă sau decedat, instantaneu vedeţi că bun este Domnul” (Psalm vine în gând şi apare pe buze expresia: 33, 8); „Lăudaţi pe Domnul că este „Cutare – om bun”; ori, dimpotrivă, „Cubun” (Psalm 105, 1 etc.); „Nimeni tare – om rău…”. Înţelegem, astfel, că nu este bun decât unul Dumnezeu!” „bunătatea” şi „răutatea” reprezintă forme (Marcu 10, 18); concise, reale şi practice prin care se ca- Sfinţi Părinţi ai Bisericii recunosc în racterizează orice om. Şi, atenţie, poate fi bunătate unul din atributele esenţicineva harnic, gospodar, cu studii înalte ale ce ţin de Persoanele Preasfintei etc., dacă nu e şi bun, omenos în vorbă şi Treimi. Mai mult, chiar, Sf. Dionisie comportament, celelalte virtuţi nu-l pot Areopagitul (sec. V-VI) consideră apăra de apelativul „rău”. Să nu ignorăm, bunătatea/binele însăşi esenţa diviînsă, un fapt: Bun, cu adevărat, este numai Dumnezeu. Iar noi, oamenii, avem nă: „Să trecem acum la numele de în fiinţa noastră, în amestec, şi bunătate, bine, pe care scriitorii sacri îl atrişi răutate… Important este să ne strădubuie într-un chip transcendental im ca procentul de răutate să nu-l depăDumnezeirii celei supra-divine, nuşească pe cel de bunătate, ci, dimpotrivă, mind, pe cât înţeleg, bunătate însăşi să-l reducem cât se poate de mult. esenţa divină şi să vedem că binele, Înainte de a face câteva descrieri ale în esenţa sa, ca bine substanţial (τῷ bunătăţii, să ne amintim acum că ea εἴναι ἀγαθόν), revarsă bunătatea este una din roadele Duhului: „Iar roada lui peste toate lucrurile. Căci preDuhului este dragostea, bucuria, pacea, cum soarele nostru, fără deliberare îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea sau voinţă, ci prin chiar faptul că de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, există, luminează toate acele lucruri curăţia; împotriva unora ca acestea nu care, după felul lor, sunt capabile să este lege… (Galateni 5, 22-23). Să luăm se împărtăşească din lumina lui; tot seama, totodată, şi la celelalte virtuţi în astfel şi binele trimite razele întregii şirul cărora este inclusă, pentru că nusale bunătăţi asupra tuturor lucrumai împreună cu ele bunătatea poate fi cu adevărat lucrătoare. rilor, potrivit cu puterea de primire

a fiecăruia…” (Despre numele divine…, IV, 1).

Tot din câmpul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, notăm o pildă din Pateric: Se spune că erau doi părinţi călugări care împărţeau aceeaşi chilie şi au auzit ei că în lume sunt multe lupte şi neînţelegeri între oameni, care duc la ceartă şi la vrajbă.

Atunci, cel mai tânăr dintre ei îi spune celuilalt: „Părinte, ce-ar fi să ne certăm şi noi, ca să vedem cum o fi cu cearta aceasta”.

Atunci părintele îi zice: „Bine, frate, hai să ne certăm, dar cum?” Celălalt îi spune: „Uite, eu aduc o cărămidă în chilie şi susţin că e a mea şi, uite aşa, ne certăm”. „Bine, a spus bătrânul”. Si venind fratele a adus o cărămidă, a pus-o în mijlocul chiliei şi a spus răspicat: „Cărămida aceasta este a mea!” Atunci bătrânul, privindu-l cu blândeţe, i-a răspuns: „Bine, dacă este a ta ia-o!” Si aşa au rămas în pace, pentru că, din atâta bunătate, nu mai ştiau ce-i răutatea. Iată, aşadar, obişnuinţa în bunătate poate deveni „a doua natură”…

Bine a spus scriitoarea Ileana Vulpescu: „Două calități pe lume nu pot fi nici simulate și nici înlocuite: inteligența și bunătatea!”

Adăugăm acum două cugetări, semnate de două ilustre personalităţi româneşti: 1. „În bunătate găsim blândeţea.

Omul bun este blând, adică are sufletul catifelat. Cine se apropie de un om blând simte o plăcută senzaţie de căldură şi mângâiere, simte o putere binefăcătoare. Blândeţea este o completare firească a dragostei şi rod al acesteia. Mai puţin activă decât dragostea, blândeţea, în calmul ei, nu este lipsită de putere creatoare, ci dimpotrivă. Într-o lume de potrivnicie, blândeţea vine ca un întăritor, ca o înseninare, ca o lacrimă luminată…”

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Ed. Anastasia, 1995, p. 102); 2. „Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toa-

3 O frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul” – Alexandru Vlahuţă; „Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiți” – Al. Vlahuţă; „Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii bun de ceva” – Tudor Arghezi; ”Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și n-a fost” – Nicolae Iorga; „Niciun om nu ştie cât de rău este până ce nu a încercat din greu să fie bun” – Clive S. Lewis; „Am învăţat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice” – Gabriel Garcia Marquez; „Fiţi sinceri şi curaţi în tot ceea ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă” – Ernest Bernea.

V. ÎNCHEIEM cateheza preluând îndemnul rostit de Ernest Bernea, dar adaptându-l temei noastre: Să fim sinceri, curaţi şi buni în tot ce facem, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă, pentru că din a Lui bunătate suntem ceea ce suntem şi din a Lui bunătate avem tot ceea ce avem!

Preot Vasile Gordon

te bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufleteasca, niţica bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviinţă…” (N. Steinhardt, Despre bunătatea sufletească, în dialog cu Ioan Pintea, în vol. Primejdia Mărturisirii, Ed. Dacia, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 1998, p.41).

- Păcatele împotriva bunătăţii sunt, iată, cele enumerate de părintele Nicolae Steinhardt: răutatea, mojicia, vulgaritatea… Am menţiona încă unul, la fel de concret, dar mai „subtil”: luarea bunătăţii drept slăbiciune. Adică, dacă e cineva bun cu noi, deşi uneori nu merităm această bunătate, se poate naşte ispita să zicem: „Aaa, cu omul acesta îmi permit orice, el e bun, n-o să am niciodată probleme!” – arătând prin asta că noi răsplătim bunătatea semenilor nu din convingere creştină, ci din frică ori calcule meschine. Ba poate veni şi o ispită colaterală: să-l considerăm naiv şi prost, pentru că nu vede că noi nu dăm nici doi bani pe bunătatea lui…

Probabil de aceea a spus cândva Nicolae Iorga: „Fii bun, dar ferește-te să creadă lumea că poți fi numai bun!” De altfel, să nu uităm că „Dumnezeu nu doarme” –

cum se spune adesea: ulciorul profitorului de bunătate se sparge într-o bună zi, când nici nu se aşteaptă…

III. PROPUNEM acum o asociere a bunătăţii cu… frumuseţea. Dicţionarul de sinonime, foloseşte şi termenul „frumos” pentru „bun”. Omul bun ne apare frumos, chiar dacă fizicul lui este departe de „canoanele” estetice. De ce? Ne sugerează răspunsul un vers popular din Ardeal: „Nu-s frumoasă, nu mi hia / Mi frumoasă omenia…”. Adică, omul bun este de omenie, are un caracter frumos, plăcut şi agreabil. Să nu uităm însă că frumuseţe desăvârşită are numai Dumnezeu.

Dostoievski a pus în gura prinţului Mîşkin (Idiotul) cuvintele: „Frumuseţea va salva lumea…”, însă ar fi trebuit să spună direct, la fel de bine: „Dumnezeu va salva lumea…” ori „Bunătatea/iubirea va salva…” (El, Frumuseţea, Bunătatea şi Iubirea Desăvârşită). Iar în relaţiile dintre oameni, înţelegem de aici că frumuseţea caracterului, bunătatea şi iubirea pot „salva” orice conflict, indiferent de mărimea lui.

IV. GENERALIZĂM înţelesul bunătăţii apelând, ca şi în alte rânduri, la câteva proverbe sugestive: „Ce este bunătatea?

Mărgăritare de Elena Kaluczi

Când picură din cer mărgăritare Sub formă de ninsoare albă şi de ploi E semn de pace şi de binecuvântare, E semn că Dumnezeu este cu noi.

Când este întuneric peste omenire, E timp de întristare şi nevoi, Şi chiar şi-atunci fără să dea de ştire El-Dumnezeu e pururi lângă noi.

Când pâinea ne lipseşte de pe masă Şi sufletul ne e pustiu şi suntem goi, Chiar dacă ni se pare că nu-i pasă El-Dumnezeu e totdeauna lângă noi.

Când oamenii sunt duşi în cimitire De-atâta suferinţă şi război El ne iubeşte şi a Lui iubire Este prezentă pururi lângă noi.

Când zorii se revarsă dimineaţa Peste-ale noastre inimi, peste noi, E semn că binecuvântată este viaţa, E semn că Dumnezeu e veşnic lângă noi.

Căci dacă plouă cu mărgăritare, Şi roua cade veselă pe flori, E timp de pace şi de împăcare, E semn că Dumnezeu e lângă noi.

4

Căutători de sfinţenie în Munţii Buzăului

Parohia „Sfântul Ilie”‑Gorgani a organizat sâmbătă, 10 octombrie, un pelerinaj la mai multe aşezăminte monahale de pe plaiurile buzoiene. Pe lângă menirea duhovnicească, pelerinajul a avut şi rolul de a integra în viaţa bisericii şi în marea familie a parohiei pe noii credincioşi tineri şi adulţi.

Primul popas al pelerinilor bucureşteni a fost Mănăstirea Ciolanu, veche ctitorie domnească de secol al XVI‑lea, aflată departe de aşezările umane, între dealuri împădurite. După un răgaz de rugăciune, paşii pelerinilor s‑au îndreptat Schitul Cetăţuia, trecând mai întâi prin tabăra de sculptură de la Măgura, cel mai mare muzeu de sculpturi în piatră din ţară, inspirate din arta populară şi spiritualitatea ortodoxă. După un urcuş de 30 de minute pe potecile abrupte, pelerinii şi‑au găsit odihna în străvechea aşezare dacică, iar apoi loc de retragere al monahilor, de pe platoul dealului Ciolanu, loc pe care regele Carol I l‑a ales iniţial pentru ridicarea Castelului Peleş, dar care, prin voia lui Dumnezeu, a ră-

mas loc de rugăciune. „Urcuşul în paşi galopanţi spre Schitul Cetăţuia a fost ca o etapă din viaţa noastră. Vrem să ajungem rapid undeva, parcurgem drumul, ajungem acolo şi apoi ne dăm seama că

totul s‑a terminat. Dar, în momentul în care am ajuns acolo sus, a simţit o trăire pe care o am de fiecare dată duminica la biserică şi ori de câte ori ajung la orice mănăstire; am simţit că e un timp infinit, Schitul Cetăţuia

5 că de acolo începe viaţa mea, o nouă zi, un nou suflet, o nouă trăire”, ne‑a spus Mina Elena Rădulescu.

Pelerinajul a continuat la Mănăstirea Berca, veche mănăstire brâncovenească a boierilor Cândeşti, iar apoi a fost vizitat platoul cu vulcanii noroioşi din Pâclele Mari ale Buzăului. Pelerinajul a fost pentru o concretizare a „frumuseţii comuniunii parohiei noastre şi o activitate foarte importantă, nu numai pentru comuniune, ci şi pentru faptul că este o ieşire din cotidian”, precum explica Mihaela‑Elena Vorovenci, dar şi de întărire a familiei celei mari a parohiei. „A fost foarte plăcut să fim împreună într‑un pelerinaj cei care venim la slujbe şi la alte activităţi care se întreprind în biserica noastră. Simt că suntem o familie, că ne bucurăm împreună şi ne ajutăm când sunt încercări. Este o căldură deosebită şi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că am ajuns să fiu în acele locuri şi în această familie”, a mărturisit Alina Marinescu. „E frumos când învăţăm să trăim cu toţi la fel, să‑L simţim pe Dumnezeu, să trăim împreună pentru El, fiindcă cele ce ne despart nu sunt decât principiile noastre”, a mai spus Mina Elena Rădulescu.

Grupul de pelerini, format din 50 de credincioşi, a fost însoţit de doi preoţi slujitori de la Parohia „Sfântul Ilie”‑Gorgani: pr. paroh Silviu Tudose şi pr. Emanoil Băbuş, iar pelerinajul a fost organizat prin Agenţia de pelerinaj BASILICA Travel a Patriarhiei Române.

Ioan Buşagă

Mânăstirea Berca

Vulcanii noroioşi

6

În dialog cu enoriaşii noştri Doi credincioși matinali Familia Nicușor-Sorin și Liliana Andronache este o prezență constantă și discretă în biserica noastră în ultimii trei ani. Deși au domiciliul în cartierul Militari, participă, în fiecare duminică dimineața începând cu ora opt, la Utrenie și Sfânta Liturghie în biserica noastră. În continuare, le adresăm câteva întrebări pentru a fi cunoscuți de către ceilalți enoriași și pentru a-și exprima câteva gânduri.

Vă rog să ne vorbiți despre fiul dumneavoastră și despre preocupările lui

Domnule Nicușor-Sorin Andronache, vă rog să ne spuneți de când veniți la Sfântul Ilie-Gorgani și ce v-a determinat să veniți și să rămâneți aici?

Venim la această biserică de mai bine de trei ani, în fiecare duminică, când suntem în București. Nu vrem să lipsim de la Utrenie. Ne place să venim aici. Am căpătat o „dependență” spirituală de locul acesta. În vacanțe ne lipsește și parcă simțim un sentiment de vinovăție că absentăm. Am ajuns în acest locaș pentru că l-am urmat, în mod firesc, pe duhovnicul nostru, părintele Vasile Crețu. L-am cunoscut în biserica de lângă casă, din parohia Adormirea Maicii Domnului – Militari I, iar odată cu plecarea dânsului am vrut să vedem locul despre care ne-a vorbit atât de frumos și să cunoaștem comunitatea căreia îi ducea dorul. Și am descoperit un spațiu cu totul deosebit, un monument încărcat de istorie și nu numai. Am descoperit o altfel de comunitate de enoriași, care ne-a integrat rapid și ne-a cucerit prin căldură și prietenie.

Recunosc, nu suntem singurele persoane din biserică care vin din cartierul Militari, dar vreau să afirm cu tărie că aici ne-am găsit locul, simțim că aparținem acestei parohii.

Ne plac preoții slujitori ai bisericii.

Părintele Vasile Gordon ne-a cucerit cu abordarea foarte familiară, cuvântul bun și cald cu care ne binecuvintează diminețile înainte de Utrenie. Ne plac predicile părinților acestei biserici care sunt mereu altfel prin nivelul expunerii și prin conținutul lor; ne simțim precum

Noi suntem ingineri. Soțul meu a profesat ani buni ingineria, a făcut carieră în vânzări de bunuri și servicii. Și-a completat studiile urmând cursuri postuniversitare, iar acum este specializat în achiziții. Eu nu profesez ingineria. Mi-am schimbat profesia și știu că ceea ce fac acum mi se potrivește mai bine. Deși am terminat facultatea printre elite și cariera universitară m-a atras la început, am ales să trec în sectorul business. Mi-am completat studiile în domeniul administrării afacerilor și am fost mai bine de 13 ani manager marketing &PR, iar de 5 ani sunt director resurse umane. Îmi place să lucrez cu oamenii și, recunosc cu sinceritate, această funcție îmi aduce cele mai mari satisfacții și recompense spirituale.

studenții la seminarii. Ne plac provocările intelectuale de la cateheze, ne plac toate activitățile și evenimentele organizate de biserică cu copiii și, mai ales, ne plac enoriașii în costume naționale în zi de sărbatoare. Soția mea adoră să poarte costumul popular moroșenesc de sărbători.

Noi avem o legătură foarte puternică cu părintele Crețu care ne-a făcut onoarea ca, împreună cu doamna preoteasă Aniela, să ne fie nași la cununia de argint oficiată de părintele Emanoil Băbuș în această biserică în octombrie 2013. Putem spune că aici suntem pe deplin îmbisericiți.

Doamnă Liliana Andronache, spuneți-ne câteva cuvinte depre familia dumneavoastră.

Gabriel-Alexandru are 22 de ani și este economist, actualmente masterand în administrarea afecerilor. După terminarea facultății, a început să lucreze la una din cele mai mari banci din țară. Suntem mândri de el și mulțumim Domnului Iisus Hristos și Maicii Domnului pentru toate realizările din viața lui și a noastră. Îi place munca și cred că este un lucru bun pentru el. Încă din timpul studenției, a lucrat part-time în weekend-uri. I-a placut să își câștige singur banii de buzunar. În vacanța care a urmat anului I de facultate, a obținut o bursă Erasmus și a lucrat în internship trei luni în străinătate, în Malta. A fost prima experiență extraordinară pentru el, dar și pentru noi. Ne-a crescut încrederea în el și ne-a confirmat că poate zbura, în siguranță, în afara cuibului. La 20 ani ne-a demonstrat că l-am format într-o direcție bună. În vara următoare, grație bunelor relații pe care le-a creat în anul anterior cu beneficiarul maltez al stagiului internship, a obținut un contract de muncă. A muncit patru luni. Muncă adevărată, la un angajator de top din turismul maltez. Își dorește ca, după terminarea masteratului și după acumularea experienței din sistemul bancar, să revină în Malta și să aplice pentru un post de manager.

Suntem onorați că avem prilejul să vorbim despre noi în paginile Buletinului Parohial. Eu și soțul meu suntem născuți în București, în familii de oameni credincioși, care ne-au dus la biserică chiar și atunci când vremurile nu erau Domnule Nicușor-Sorin Andronache, vă rog să ne spuneți ce anume v-a făcut să mergeți la foarte prielnice manifestării credinței biserică? ortodoxe. Am urmat amândoi cursurile Facultății de instalații pentru construcții Sincer să fiu, nu sunt un exemplu și, după o prietenie de un an și jumătate, bun. Aș vrea să fiu smerit, dar în același ne-am căsătorit. Avem un fiu, Gabriel- timp vreau să fiu o pildă pentru cititorii Alexandru.

Buletinului Parohial. Acum vreo zece ani

7 aflasem din ziare că este un report mare la loterie, la 6 din 49. Nu se câștigase de luni de zile și îmi doream banii aceea. Și când omul își dorește ceva foarte mult, ce face? Se roagă la Dumnezeu. Și, ca să fie rugăciunea bine primită, unde se duce el? La biserică. Și așa se face că duminica, la ora opt, plecam de acasă singur, în taină, fără a spune soției, la biserica de lângă casă. După două sau trei săptămâni, imediat ce ieșeam din casă, soția s-a luat după mine și a rămas surprinsă să vadă unde mergeam eu duminica dimineața, la ora opt… De atunci, asta facem împreună, în fiecare duminică. Multă vreme nu a știut motivația mea secretă. De când a aflat-o dă slavă lui Dumnezeu pentru faptul minunat care s-a petrecut cu noi.

Deși gândul la câștigul de la loterie nu a fost unul curat, lucrarea lui Dumnezeu ne-a întors spre calea credinței, nu pentru pierderea, ci pentru mântuirea sufletelor noastre. Și tot lucrarea Domnului a fost cea prin care ne-am întărit în credință. Mijlocitoare bună ne-a fost, în chip minunat, însăși Maica Domnului, printr-o icoană facătoare de minuni aflată în munții Neamțului, la un schit foarte izolat și greu accesibil. Până nu simți puterea lui Dumnezeu ca răspuns al rugaciunii, ești sceptic ori rezervat. Noi am simțit puterea Lui și L-am primit deplin și definitiv în sufletul nostru. Domnul este în noi și cu noi și biserica Sf. Ilie-Gorgani ne ajută în comuniunea cu El. Doamnă Liliana Andronache, ce sfat le oferiți enoriașilor noștri mai tineri?

Am aflat, din propria experiență, de la fiul nostru, că sfatul este bine să îl dai numai dacă îți este cerut, pentru că tinerii vor să experimenteze singuri, să își bătătorească ei poteca. Dacă fiul meu miar cere acest sfat, i-aș spune că în relația cu Dumnezeu nu trebuie să experimentezi. Ceea ce vrei să faci pentru sufletul tău, să faci din anii tinereții. Nu aștepta zicând că vei merge la biserică când ai să îmbătrânești, pentru că nu știi când vine ceasul... Alege-ți un duhovnic și sfătuiește-te cu el. El îți va arăta calea și, negreșit, Domnul îți va răsplăti și rugăciunea, și jerfa, și perseverența de a rămâne pe calea cea dreaptă spre mântuirea sufletului, scopul vieții creștine.

A consemnat Constantin Gordon

CUM să fii un părinte bun… și obiectiv? (urmare din pagina 1)

amâna contactul cu copilul. Dar mi-e clar că nu voi obiectivă. Și atunci, ce este de făcut?! În timp ce mă îndrept spre copil cu o falcă în cer și cu una în pământ, respir cât pot de adânc și încerc să răresc pasul, să mai slăbesc accelerația. Înalț o rugăciune disperată să mă lumineze Maica Domnului și... cu Dumnezeu înainte! Că de oprit, după cum spuneam, nu mă pot opri! Iar când ajung lângă copil, am descoperit, astfel, un „truc” salvator: dacă tot nu pot redeveni obiectivă, măcar să devin cât pot eu de... subiectivă.

Așa că mă cobor la nivelul lui, în fata lui, și îl privesc. Pun mâinile pe el dacă este nevoie, ca să îl țin alături de mine, dar îl privesc, înainte să trec la alt gest sau la alta vorba. Adeseori, privirea lui îmi spune multe. Dacă eu chiar vin către el precum Baba Cloanța, sau dacă, mai rău, am și țipat la el, privirea copilului îmi arată teamă. La copil se vede clar. Îi este teamă de mine, sau stă locului și mă privește fără un cuvânt, deși pana acum era breaz. Un fel de paralizie (știi, reacția primitivă de luptă: fugi sau „fă pe mortul”). Când îi vad privirea, mi se face și mie teama de mine și mai ales rușine. și mă smeresc... Atunci mi se schimbă starea lăuntrica, simt cum revin înapoi în mine, cum redevin conștientă și obiectivă – iar din acel punct încolo, este totul mai ușor.

2. Uneori copilul nu mă vede, nu se uită în ochii mei – și nu fiindcă mă evită de teamă, ci fiindcă este suficient de agitat lăuntric, încât se află cu mintea în altă lume. Copilului mic, mai ales, până în 4-5 ani, i se întâmpla cu ușurința să amestece contextele și să uite unde se afla cu adevărat. („Unde ești aici?” îl întrebam pe Alin, de 3 ani jumate, care se bălăcea la propriu în apa vărsata pe jos, lângă șevaletul pe

care în fiecare zi pictam, în clasa lui de grădinița. „La piscină!”, îmi răspundea el transfigurat, încă dând bezmetic din mâini și din picioare). În astfel de situații, copilul nu este prezent, dar acest lucru nu îl face NICIODATĂ din rea-voința, ci din neputință. Este periculos pentru un copil să trăiască într-o lume paralelă (aici nu mă refer la pretend-play, la jocurile imaginare, ci la incapacitatea repetata de a reacționa la stimulii d în realitate). Dacă îl vad așa, mă calmez imediat, căci îmi dau seama ca acel copil nu îmi greșește mie, ci are nevoie mare de ajutor... Iar aici, obiectivitatea mea este vitală.

3. Tot la apropierea de copil, la contactul fizic, are loc o îmblânzire, care la femeie este aproape garantată – prin stimularea instinctului matern. Să iei în brațele tale ceva mic, să îi simți mirosul, să îl mângâi când este agitat, să îi privești puritatea pielii, ochii, privirea adeseori vinovată, alteori curioasă, ingenuă și chiar sfidătoare... Stau lângă copil cu toata furia mea și îl contemplu – așa supărată la maxim cum m-a adus să fiu – și îmi revin. Mă îmblânzește.

Chiar și cu copiii mai mari funcționează asta. Sunt puțin copii suficient de antipatici încât să inhibe instinctul matern al femeii – iar când copilul este chiar al tău, îți poți face un obicei din a-ți aminti intenționat, în timp ce îl privești: Acest copil este un dar în viața mea! L-am purtat în pântece! Uite ce am putut aduce pe lumea asta, ce minune! Apropierea fizică și contemplarea copilului, împreună cu conștientizarea intenționată precum cea de mai sus, pot funcționa și la bărbați, chiar daca lipsește instinctul matern: deoarece copiii aduc mult cu femeile ca și fragilitate, vulnerabilitate, moliciune... Adeseori, funcționează.

Psihoterapeut sub supervizare Eva Piroşcă

8 PROGRAMUL LITURGIC AL LUNII noiembrie

PROGRAMUL LITURGIC AL LUNII Decembrie

† Duminică, 1 noiembrie, h. 8.30: Utrenia şi Sfânta Liturghie • Miercuri, 4 noiembrie, h. 17.30: Slujba Agheasmei; h.

18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 6 noiembrie, h. 17.30: Paraclisul Sf. Proroc Ilie şi spovedanii • Sâmbăta morţilor, 7 noiembrie, h. 8.00: Sf. Liturghie şi parastas: h. 18.00: Vecernie cu Litie † Duminică, 8 noiembrie, Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie

• Miercuri, 2 decembrie, h. 17.30: Slujba sfinţirii apei şi a icoanelor; h. 18.30: dialoguri şi spovedanii • Vineri, 4 decembrie, h. 9.00: spovedanii; h. 17.30: Taina Sf. Maslu şi spovedanii • Sâmbătă, 5 decembrie, h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie cu Litie şi spovedanii † Duminică, 6 decembrie, Sf. Ier. Nicolae, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie; h. 18.00: Vecernie cu Litie; † Luni, 7 decembrie, Sf. Filofteia de la Argeş, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie

• Miercuri, 11 noiembrie, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 13 noiembrie, h. 17.30: Acatistul Sf. Ioan Gură de Aur şi spovedanii • Sâmbătă, 14 noiembrie: h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie

• Miercuri, 9 decembrie, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri şi spovedanii • Vineri, 11 decembrie, h. 9.00: spovedanii; h. 17.30: Taina Sf. Maslu şi spovedanii • Sâmbătă, 12 decembrie, h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii

† Duminică, 15 noiembrie, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie (Începutul Postului Naşterii Domnului) • Miercuri, 18 noiembrie, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 20 noiembrie, h. 17.30: Vecernie cu Litie; h.

19.00: spovedanii † Sâmbătă, 21 noiembrie, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii † Duminică, 22 noiembrie, h. 8.30: Utrenia şi Sfânta Liturghie • Miercuri, 25 noiembrie, h. 17.30: Acatistul Sfintei Ecaterina; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 27 noiembrie, h. 9.00: spovedanii; h. 17.30: Taina Sfântul Maslu; h. 19.00: spovedanii • Sâmbătă, 28 noiembrie: h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii † Duminică, 29 noiembrie, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie; h. 18.00: Vecernie cu Litie şi spovedanii † Luni, 30 noiembrie, Sf. Apostol Andrei, h. 8.30: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastas

† Duminică, 13 decembrie, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Li‑ turghie • Miercuri, 16 decembrie, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri şi spovedanii • Vineri, 18 decembrie, h. 9.00: spovedanii; h. 17.30: Taina Sf. Maslu şi spovedanii • Sâmbătă, 19 decembrie, h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii † Duminică, 20 decembrie, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Li‑ turghie • Joi, 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, h. 17.30: Vecernie şi seară de colinde † Vineri, 25 decembrie, NAŞTEREA DOMNULUI, h.

8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie † Sâmbătă, 26 decembrie, Soborul Maicii Domnului, h. 8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie † Duminică, 27 decembrie, Sf. Arhidiacon Ştefan, h.

8.30: Utrenia şi Sf. Liturghie † Duminică, 29 decembrie, h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Vineri, 31 decembrie, h. 23.00: Acatistul Mântuitorului (Anul Nou)

Redacţia: Redactor onorific: Răzvan Bucuroiu. Redactor: Constantin Gordon. DTP: Larisa Barbu Membri şi contacte: pr. paroh Silviu Tudose: tel. 021.315.54.99; e‑mail: pr.silviutudose@yahoo.com; pr. Vasile Gordon: tel. 021.315.21.42; e‑mail: pr.gordon@yahoo.com; pr. Emanoil Băbuş: tel.: 0742.013.345; e‑mail: emil_babus@yahoo.com; Pr. Vasile Creţu: 0751.071.546; cretu.vasile@gmail.com; Constantin Gordon: tel. 0730.560.995; e‑mail: constantingordon@yahoo.com Sediul redacţiei: Str. Silfidelor nr. 5, sector 5, Bucureşti. Adresă web: www.sfiliegorgani.ro