Estera nr 9, august 2014

Page 1

Estera

nr 9 | august 2014

Acelaşi Dumnezeu

sfant! pag. 3

ANA CEA DE ASTĂZI pag. 10

ÎNTÂLNIREA TA CU Dumnezeu pag.13

apa - când & cum o bem pagina 17

Domnul

se va îngriji de tine pag. 5


în acest număr

Estera

Revista lunară a Departamentului Misiunea Femeii a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, Nazna Numărul 9 | August 2014

“Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul si izbăvirea vor veni din altă parte.’ (Estera 4, 14)

Cuprins 3 | Editorial Același Dumnezeu Sfânt 5 | Rugăciuni ascultate Domnul se va îngriji de tine 7 | Portret Aurelia Pașcu 10 | Mesaj pentru mame Ana cea de astăzi 12 | Zile de naștere luna august 13 | Hadasa, tinerele bisericii Întâlnirea ta cu Dumnezeu 14 | Micuța Estera Draga mea prințesă 17 | Tableta de sănătate Apa - când și cum o bem 18 | Rețete vegetariene Batoane de cereale Crisp de fructe 20 | Știai că?

Colectivul de redactie Mirabela Ludușan Coordonator proiect Editorial Rubrica Portret Ina Todoran Tehnoredactare & Concept revistă Rubrica Tableta de Sănătate Rubrica Rețete Vegetariene Rubrica Mesaj pentru mame Silvia Suciu Rubrica Rugăciuni ascultate Neli Mitache Rubrica Hadasa, tinerele bisericii Denisa Suciu Rubrica Micuța Estera Corina Șipoș Rubrica Știați că?

Detalii de contact BAZS Nazna, Strada Principală nr 83, Nazna, Com. Sâncraiu de Mureș, Jud. Mureș Telefon 0743435297 Email: mirabelaludusan@yahoo.com www.adventistnazna.ro www.facebook.com/adventistnazna Așteptăm rețetele voastre vegetariene pe adresele de mai sus!

2


editorial

acelaşi Dumnezeu Sfânt “Isus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci!” Evrei 13, 8 Acesta este un verset din Scriptură pe care ne place să îl cităm când vine vorba despre modul delicat şi plin de grijă în care Dumnezeu şi-a purtat în mâini copiii. Dar el este valabil şi vis-à-vis de alte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu. Mai ales când vine vorba despre sfinţenia Lui. De la plimbările pe care Dumnezeu le avea cu Adam şi Eva în grădina Eden, când lipsa păcatului făcea posibilă întâlnirea lor nestingherită, o dată cu ieşirea din frumosul ambient pregătit de Creator, lucrurile au luat o altă întorsătură. Heruvimi cu o sabie învăpăiată păzeau drumul către grădina care altădată era căminul lor. Întâlnirea faţă către faţă cu Dumnezeu a fost oprită. Astăzi, locaşul de închinare, templul lui Dumnezeu este locul special ales de Creator pentru comuninune şi pentru binecuvântare. Nu Îl mai vedem faţă către faţă, dar ştim că El este acolo, ştim că aşteaptă să venim înaintea Lui, Îşi doreşte cu instistenţă comuniunea cu noi. Însă parametrii întâlnirii s-au modificat radical în urma păcatului. Când venim înaintea Lui în Templul Lui ar trebui să ne amintim că “locul pe care calci este un loc sfânt!” (Exod 19, 12) şi că Dumnezeu nici măcar lui Moise nu i-a permis să se poarte oricum în prezenţa Lui. Darea Legii pe muntele Sinai a fost însoţită de

“tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.” (Exod 19,16) Nu deplâng sub nici o formă regimul comunist. Însă deplâng respectul pe care îl aveam cu toţii în Casa lui Dumnezeu în acele vremuri. Nu se auzeau râsete de la amvon, nici glume, nici poveşti în adunare care nu au de a face în nici un fel cu un loc sfânt. Fiecare păşea cu teamă, ca în prezenţa Dumnezeului sfânt în faţa Căruia veneam să ne închinăm. De ce ne-am schimbat? Democraţia şi libertatea ne-au făcut să credem că Dumnezeu a devenit mai popular şi că în prezenţa Lui se poate oricum? Nu, El nu S-a schimbat. Sfinţenia Lui are aceleaşi standarde ca în timpul lui Moise. Lipsa sfinţeniei noastre ne face să ne permitem şi să ne încumetăm să venim oricum înaintea Lui. Când Dumnezeu Se apropie, întreaga noastră fiinţă trebuie să răspundă chemării lui de har. Biserica nu e locul potrivit pentru discuţii inutile, pentru bârfe, râsete, pentru etalări sau înşiruiri de titluri. Nici pentru glume, povestiri fără rost, facebook sau alte programe pe telefoane. Templul lui Dumnezeu este locul în care Dumnezeu alege să Se întâlnească cu noi. Un bătrân, cu teamă de Dumnezeu, mi-a spus o dată: “Cum te pregăteşti când ai o întâlnire importantă, cu un om important? Te comporţi oricum, te îmbraci oricum, vorbeşti orice? Dar în Casa Lui, de ce îţi

3


editorial

permiţi să fii altfel?” Dumnezeul căruia venim să ne închinăm nu acceptă o închinare falsă, pe jumătate, şi nici orgolii în Casa Lui. În faţa Lui suntem cu toţii egali, plini de păcat şi plini de nevoia de Salvator. În faţa Lui nu suntem nici doctori, nici antreprenori, nici avocaţi, nici fermieri, nici croitori, nici profesori, nici tâmplari, nici casnice şi lista poate continua. Înaintea Sfinţeniei Lui suntem doar oameni, fraţi şi surori, plini de nevoia de a fi binecuvântaţi şi primiţi de El, plini de nevoia de a fi acceptată închinarea noastră. Atât. „Părinţi, înălţaţi standardul creştinismului în mintea copiilor voştri; ajuta-ţi-i să aibă experienţe cu Isus; învăţaţi-i să aibă cel mai înalt respect pentru casa lui Dumnezeu şi să înţeleagă că atunci când intră în casa lui Dumnezeu trebuie să aibă inimile înmuiate şi supuse de gânduri ca acestea: „Dumnezeu este aici; aceasta este casa Sa. Trebuie să am gânduri curate şi cele mai sfinte motive. Nu trebuie să fiu mândru, invidios, gelos, să am prejudecăţi, ură sau să cuget lucruri rele în inima mea, pentru că vin în prezenţa unui Dumnezeu sfânt. Aici este locul unde Dumnezeu Se întâlneşte cu poporul Său şi îl binecuvântează. Cel Prea Înalt şi Sfânt, care dăinuieşte veşnic, priveşte la mine, îmi cercetează inima şi citeşte cele mai tainice gânduri şi fapte ale vieţii mele.” (E. White, Sfaturi pentru biserică, capitolul 45) Când venim înaintea Lui, să ne amintim dragostea Lui care însă nu ne permite să desconsiderăm sfinţenia Lui. Biserica nu e un club, ci locul sfânt în care tăcuţi şi cu smerenie ar trebui să venim înaintea Dom-

4

Domnului pentru a fi primiţi şi binecuvântaţi. Căci ne aflăm în faţa unui Dumnezeu în prezenţa Căruia, îngerii sfinţi din ceruri, fără păcat, îşi acoperă feţele. „Sfânt şi înfricoşat este Numele Lui.” (Psalmii 111,9)

Mirabela Ludusan

Templul lui Dumnezeu este locul în care Dumnezeu alege să Se întâlnească cu noi.


rugăciuni ascultate

Domnul se va îngriji de tine Am fost imediat acceptată pentru a avea grijă de fetiţa ei.

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” Deuteronom 31, 8 Nu am cuvinte să mulţumesc lui Dumnezeu pentru felul unic în care răspunde rugăciunilor mele, pentru modul atent în care L-am simţit că S-a ocupat îndeaproape de viaţa mea. Îl simt atât de aproape şi interesat de orice amănunt cu care mă confrunt. Urma să plec în America unde mă aştepta soţul meu. Însă nu aveam nici o certitudine că voi găsi ceva să lucrez. Nu mi-a zis la telefon nimic. Când am ajuns acolo, mi-a spus: „Stai liniştită. Am găsit ceva pentru tine.” Am fost la interviu la o doamnă româncă, Luminiţa, stabilită în America.

Am început să merg zilnic la ea, să am grijă de fetiţă. Era foarte încântată şi mulţumită de modul în care mă ocupam de copilul ei. M-a întrebat dacă aş putea veni şi sâmbăta. I-am zis că nu pot, pentru că eu sunt adventistă. Nu auzise niciodată de religia mea, aşa că a început să se uite pe internet, să caute informaţii despre ceea ce eu cred. A fost foarte mulţumită de ce a găsit. Mi-a zis într-o zi: „Să ştii că îmi place ceea ce credeţi voi.” Când i-am explicat că nu mănânc nici carne a fost foarte încântată, pentru că soţul ei este turc şi nu mănâncă deloc carne de porc. A avut încredere să le gătesc şi mâncare şi era foarte fericită. Am simţit cum Dumnezeu mi-a ales acest loc în care să lucrez. În luna aprilie însă, mama Luminiţei, a primit viză şi urma să vină să stea la ea. În consecinţă, nu mai avea nevoie de mine, dat fiind faptul că şi mama ei putea să îi îngrijească fetiţa. Mi-a zis: „Du-te în România şi vii mai repede înapoi.” I-am zis: „Luminiţa, eu pot pleca, dar anul acesta nu pot să mă întorc. Dacă vrei rămân, dacă nu plec. Înţeleg perfect situaţia.” Trebuia să modific data de întoarcere la biletul de avion şi era scump. În plus, nu puteam să risc să mă întorc în acelaşi an. Mama Luminiţei a venit, iar eu am continuat să merg la ei. Dar mă simţeam în plus. Şi mama ei putea face ceea ce făceam

5


rugăciuni ascultate

eu. . Însă Luminiţa mi-a spus: „Am promis că vei sta până la capăt, eu vreau să mă ţin de promisiune. Pentru mine nu e o pierdere financiară prezenţa ta. Din contră.” Dar cu toate acestea, simţeam că eram în plus. Aşa că m-am hotărât să mă întorc în ţară şi i-am spus lucrul acesta Luminiţei, care a înţeles. Soţul meu mă încuraja: „Silvica, dacă nu mai ai de lucru, nu pleci în România. Rămâi aici. Şi Dumnezeu se va îngriji de toate.” La insistenţele soţului meu, am hotărât să mai rămân, deşi ştiam că în curând nu voi mai avea ce lucra. Dar mă încredeam în Dumnezeu. Era o zi de luni. Urma să fie ultima mea săptămână la lucru. Vinerea primesc un telefon de la Luminiţa. „Silvia, să nu pleci, să rămâi. A murit bunicul meu. Mama trebuie să se întoarcă în ţara cât se poate de repede.” Nu m-am bucurat deloc pentru moartea bunicului Luminiţei. Ştiam că era foarte bolnav.

Însă Dumnezeu a lucrat în modul ales de El pentru ca eu să pot să mai rămân două luni bune. În această perioadă, Luminiţa a aflat mai multe despre religia noastră. Am reuşit în cele din urmă să îi ofer cartea Tragedia Veacurilor de Ellen White. Când am plecat, Luminiţa mi-a scris o felicitare din care amintesc doar câteva aspecte: „De câte ori te vedeam, simţeam o bucurie în suflet, o încurajare.” Buzele mele Îl laudă pe Dumnezeu pentru modul minunat în care a lucrat pentru mine, să găsesc această familie în mijlocul cărora să lucrez şi să dau mărturie despre El!

Silvia Suciu

6


portret

aurelia paşcu Paşcu Aurica, născută Bosa, este mezina familiei lui Ştefan şi Maria, o familie binecuvântată de Dumnezeu cu şase fete. S-a născut la 15 ianuarie 1950, la Căpuş – Fânaţe. Atât mama, cât şi tatăl ei au fost adventişti, sămânţa adevărului sădită de părinţii ei fiind adânc înrădăcinată în sufletul şi mintea ei de mic copil. Este la rândul ei mamă pentru patru copii: Carmen, Adriana, Petrişor şi Marius şi bunică pentru şapte nepoţi: Alexandru, Andrada, Larisa, Andreea, Bogdan, Denisa şi Mario. O familie numeroasă pentru care se roagă zi şi noapte să îşi întoarcă inima către Dumnezeu.

Ce lucruri importante v-au marcat copilăria? Îmi amintesc de mama mea, o femeie atât de credincioasă. Îmi amintesc povestea botezului ei. Mama mea avea doar 13 ani când a fost botezată. Pastorul de atunci nu vroia să o boteze, considerând că e prea mică. Dar la insistenţele şi lacrimile ei, a fost botezată. Pentru mine şi familia mea de acum, mama a fost un adevărat misionar. De copilă mergeam la o vecină, unde se ţineau serviciile divine. Când aveam aproximativ 4 ani am fost la Băgaciu, unde era ceva program. Am zis şi eu o poezie: „Eu sunt o fetiţă mică, cu părul bălai, L-am rugat pe Domnul, să mă ducă-n rai.” Nu pot uita cum m-au luat în braţe femeile din adunare. Mă bucur că toate surorile mele sunt în credinţă. Acesta este rodul rugăciunilor mamei mele. Şi rodul

rugăciunilor mamei mele. Şi rodul modului în care mama ne-a învăţat despre Dumnezeu. Ce eveniment important a avut loc mai întâi în viaţa dumneavoastră, căsătoria sau botezul? Căsătoria. Mi-ar fi plăcut să fi fost botezul. Dar oricât de mult ne-a îndrumat mama, m-am căsătorit cu un băiat din lume, cu Petre, în anul 1969. Am primit botezul doar în 1986. Multă răbdare a avut cu mine Dumnezeu. Aşa cum v-am mai spus, mama era un mare misionar în familia ei. Ea venea mereu la noi şi cu lacrimi în ochi, ne vorbea la amândoi de Dumnezeu. Uneori Petre era beat şi îi spuneam mamei: „Mamă, lasă-l că şi aşa nu se prinde nimic de el. Nu vezi că e beat?” Dar mama mă mustra: „Tot se va prinde ceva de el. Într-o zi tot îşi va aminti ce i-am spus. Niciodată

7


portret

nu se ştie când se va întoarce la Dumnezeu.” Eu ştiam adevărul biblic, era adânc înrădăcinat în inima mea. Când m-am hotărât să mă botez, soţul meu nu s-a împotrivit deloc. Am fost botezată de fratele Boia. Marea mea supărare a fost că soţul meu nu a venit la acest eveniment atât de important pentru mine, lucru pentru care i-a părut rău ulterior. Aţi reuşit totuşi să imprimaţi în sufletul copiilor dumneavostră dragostea de Dumnezeu? Eu cred că da. Mi-a fost greu să îmi educ copiii în credinţă. Când familia e împărţită, educaţia copiilor e compromisă. Eu am stat ani buni cu soacra mea, care nu era adventistă. Cel mai mare regret pe care îl am acum este faptul că niciunul din copiii mei nu sunt încă predaţi lui Dumnezeu. Carmen, fata mea mai mare a fost la biserică mult timp. Pentru ei petrec nopţi întregi în rugăciune. Să se întoarcă la Dumnezeu. Să Îl cunoască până nu e prea târziu. Totuşi, soţul dumneavoastră, Petre, este fratele nostru astăzi. Cum s-a întâmplat? Deşi este botezat de puţin timp, în toţi anii dinainte Petre era un mare misionar. Deşi băut, cu paharul în faţa lui, când venea vorba de credinţa adventistă, el era cel care o apăra cu toată fiinţa. I-a demonstrat şi preotului din Sâncrai că sâmbăta este ziua de odihnă biblică. Într-una din zilele anului trecut, fratele Albi Madaras a venit la cumnata lui, Nuţi, care locuieşte pe strada noastră şi, întâlnindu-se cu Petre şi cu alţi doi, i-a invitat pe toţi la biserică, pentru că urma să înceapă o evanghelizare ţinută de

8

fratele Godfrey. De asemenea, le-a oferit cartea „Nu primi semnul fiarei – 666”. Petre i-a zis fratelui Albi „Aş veni, dar sunt beat!” „Nu-i nimic, hai oricum.” Aşa că, a venit acasă, nu era tuns. L-am tuns eu rapid, l-am aranjat cât am putut şi gata a fost. A mers la adunare în acea zi de vineri seara. Şi de atunci, nicidoată nu a mai lipsit, doar când a fost bolnav că nu a putut să mai meargă. A rămas atât de impresionat de adevărurile prezentate la biserică, de cât de aproape este venirea Domnului Isus, că se vedea pe el schimbarea de la o zi la alta. El a mai participat şi la evanghelizarea fratelui Tores cu mulţi ani în urmă, dar nu putea lăsa ţigara şi alcoolul. Dar acum era gata să vină. Îmi amintesc că i-a zis fratelui Albi: „Bine că m-ai chemat!” Şi fratele Albi i-a replicat: „Nu eu, Petre. Nu eu te-am chemat, ci Duhul Sfânt a făcut lucrarea în tine.” Soţul meu nu a încetat să mai meargă la biserică. Era uluit de adevărul Bibliei, de tot ce se întâmpla acolo. Când a venit acasă şi ne-a zis că vrea să se boteze, l-am întrebat dacă este sigur pe ceea ce vrea să facă, pentru că acest pas nu este o joacă. Au venit copiii acasă, am vorbit cu ei, leam zis de intenţia tatălui lor. Unul din ei i-a spus mai direct: „Tată, ai grijă dacă vrei să te botezi. Ăsta nu e un lucru uşor. Nu te face de ruşine înaintea lui Dumnezeu.” Dar el a rămas hotărât pentru botez. Astfel că ziua de 13 iulie 2013 a fost de o imensă bucurie pentru familia noastră. Soţul meu intra în apa botezului. Nu doar pentru noi, ci pentru mulţi alţi prieteni de-ai lui, decizia lui a fost o mare surpriză plăcută. Îi mulţumesc Domnului pentru lucrarea Duhului Sfânt asupra soţului meu.


portret

Ştim cu toţii că sănătatea dumneavoastră este şubredă. Cum reuşiţi totuşi să vă hrăniţi din Cuvântul lui Dumnezeu? Ne puteţi spune şi suferinţa fizică pe care o aveţi? De 32 de ani am poliartrită reumatoidă. Am suferit până acum şase operaţii. Îmi sunt afectate toate organele, de la ochi începând. Nici eu nu mai ştiu ce am şi ce nu am. Dar ultimul bilet de externare din spital arată cel puţin vreo 14 diagnostice. Rugăciunea mea este să nu ajung imobilizată complet la pat. Încă mă mai mişc. Înainte să se boteze Petre, nu mi-a fost uşor. Mă chinuiam singură să citesc, deşi am cataractă. Acum, el este cel care citeşte lângă mine cu voce tare, Biblia la rând, studiul Şcolii de Sabat şi alte cărţi. Pentru mine e un lucru extraordinar să aud cum el îmi vorbeşte din Cuvântul lui Dumnezeu. Speranţa mea este că suferinţa mea se va termina curând, o dată cu venirea Domnului Isus pe norii cerului. Mă dor toate, toţi muşchii, dar nu mă las. Lupt cât pot de mult.

Aveţi vreun cântec preferat sau vreun verset care vă mângăie în mod deosebit?

Da, „Laudă astăzi pe Domnul” şi „Ştergeţi faţa plânsă” sunt imnurile mele preferate. Iar textul pe care îl îndrăgesc în mod deosebit este Ioan 3,16. Ştiu că Domnul a murit pentru toţi, am văzut asta şi cred că într-o zi şi copiii mei vor înţelege marele sacrificiu pe care L-a făcut Isus pentru salvarea noastră. Pentru asta mă rog zi şi noapte şi nu voi avea linişte în sufletul meu până nu voi şti că ei sunt ai lui Isus. Cu toţii.

Aveţi o experienţă atât de profundă cu Dumnezeu. Ce sfaturi ne daţi nouă, cele care încă avem atât de multe de învăţat?

Încredeţi-vă în Dumnezeu. El în orice problemă vă va ajuta. Nu uitaţi, cât mai multă rugăciune. Cât mai multă rugăciune. Să stăm tari în credinţă prin orice încercări. Cât de încercat a fost Iov şi totuşi credinţa lui a rămas neclintită. Aşa să luptaţi în viaţă!

Mirabela Ludusan

9


mesaj pentru mame

ana cea de astăzi lui. Ana plângea și suferea din pricina sterilității sale dar totodată nu contenea să-I ceară Domnului copilul mult dorit. Atât de mult își dorea un urmaș încât era dispusă să Îl predea Domnului pentru restul vieții sale, recunoscând practic prin acest gest bunătatea și îndurarea pe care Dumnezeu i-o oferea. Cu toate acestea, astăzi ni se pare un gest absurd. Milioane de mame recurg la procedee artificiale pentru-a obține sarcina mult dorită. Să se gândească să-și ofere copilul unui străin pentru a-l crește pentru restul vieții este deja ceva nebunesc. Însă Ana a dat dovadă de o incredibilă “nebunie”, de jertfire de sine, punând dragostea față de Dumnezeu înaintea dragostei față de propriul copil.

1 Samuel 1:11 “Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.”” De fiecare dată când recitesc povestea Anei, mama lui Samuel, rămân uimită de imensitatea credinței și a credincioșiei acesteia. E incredibil gestul făcut de această mamă. Este aproape imposibil de înțeles din punct de vedere omenesc „ciudata” promisiune pe care ea a făcut-o Domnu-

10

“Privind la copil, ea l-a numit Samuel, „căci de la Domnul l-am cerut”. Îndată ce copilul a fost destul de mare pentru a fi despărţit de mama lui, ea şi-a împlinit juruinţa. Îşi iubea copilul cu tot devotamentul inimii de mamã; privind la puterile lui ce creşteau şi ascultându-i vorbirea copilărească, iubirea ei îl învăluia tot mai mult în fiecare zi. Era unicul ei fiu, darul deosebit al Cerului; dar ea îl primise ca pe o comoară consacrată lui Dumnezeu şi nu voia să oprească ce era al Dătătorului.” (Patriarhi și Profeți, capitolul 55). Ce lecție minunată avem oare de învățat de la Ana? Oare ar trebui să ne reevaluăm standardele privind sacrificiul de sine? Când dragostea mea față de copil o sufocă pe cea față de Dumnezeu? Ca să putem găsi


mesaj pentru mame

răspunsuri la aceste întrebări va trebui să ne reîntoarcem la această impresionantă povestire biblică și să observăm un punct esențial în această ecuație: slujirea. Ana era o femeie credincioasă, o femeie a rugăciunii, care slujea Domnului cu toată ființa ei, care își iubea și respecta soțul și căuta pacea în căminul ei. Ana era cu precădere o persoană a slujirii, iar acest spirit îl manifesta în toate domeniile vieții ei. Umilința și caracterul ei blând au condus-o către făgăduința înălțată Domnului în acea zi în templu. Ea dorea ca fiul ei să continue această viață de co-dependență față de Creator și cum altfel să o facă dacă nu predându-l în Casa Domnului, sub influențele sfinte ale îngerilor și sub îndrumarea directă a Marelui Preot. Pentru Ana, slujirea și închinarea lui Samuel în templu nu era o chestiune oarecare. Ea nu dorea un copil nerecunoscător, gălăgios și rebel. Îl iubea într-atât încât a ales ca viața lui să fie nu doar presărată cu vizitarea săptămânală a templului, ci cu slujirea zilnică și temeinică. Dragi mame, Dumnezeu ne trimite un apel solemn prin această mamă! El ne îndeamnă să ne creștem copiii în umilință și credincioșie! Și cum altfel poate fi evaluat acest caracter dacă nu printr-o purtare cuviincioasă în Casa Sa de închinare? De multe ori dragostea față de copiii noștri întrece dragostea față de Tatăl astfel încât le îngăduim acestora comportamente nepotrivite în sala Sa de închinare. “Şoaptele, râsul şi vorbirea pot fi nepăcătoase în locul unde ne desfăşurăm activitatea obişnuită, însă ele nu pot fi acceptate în casa unde i se aduce

închinare lui Dumnezeu. (…) Uneori, un copil mic poate atrage în aşa măsură atenţia ascultătorilor, încât preţioasele seminţe nu cad pe pământul cel bun, ca să aducă roadă. Uneori, tinerii şi tinerele au atât de puţin respect pentru casa de închinare a lui Dumnezeu, vorbind mereu în timpul predicii. Dacă aceştia i-ar putea vedea pe îngerii lui Dumnezeu cum privesc la ei şi înregistrează faptele lor, s-ar umple de ruşine şi de oroare faţă de ei înşişi.” (Sfaturi pentru Biserică, capitolul 45). Cu câtă tristețe privesc îngerii zumzetul din adunările noastre! Câte lacrimi varsă atunci când văd distorsionarea Cuvântului Său prin neascultarea copiilor care umblă în voie prin adunare, se joacă pe telefonul mobil sau vorbesc neîncetat! Câtă responsabilitate atârnă pe umerii mamelor pentru a sădi în copiii lor sămânța cea bună a ascultării și supunerii! Cum putem crede că satisfăcând poftele și nazurile copiilor noștri în casa Domnului ei vor conștientiza mai târziu sfințenia acestui loc și prezența divină? Cum putem crede că prin activități nebiblice îi atragem și le facem șederea mai plăcută? Fiecare gest de complezență care aduce lui Dumnezeu necinste va cântări greu la judecată. Domnul nu este un judecător aspru și nu dorește să facem militărie cu copiii noștri, ci dorește doar ca în ei să existe un caracter care să Îi semene și să Îi aducă slavă. Nu putem cuprinde cu mintea îndeajuns imensitatea impactului pe care educația oferită copiilor noștri o are asupra mântuirii acestora. Abia în momentul în care ne dezbrăcăm de eul cel egoist și ne predăm în rugăciune sinceră reușim să observăm

11


mesaj pentru mame / zile de naștere

câtă importanță are respectarea locașului de închinare și mai cu seamă, educația cerească oferită în cămin.

Așa să ne ajute Domnul să conștientizăm aceste aspecte pentru a putea crește copii după Chipul Domnului, care să-i aducă slavă și laudă în Casa Sa și în viața de zi cu zi! Să fim o Ana a zilelor noastre!

Ina Todoran

o zile de naştere în luna august Pintilie Maria Pop Gabriela Luduşan Cristina Benţa Maria Mezei Katalina Rus Angela Todoran Elena Orza Letiţia

12

01.08.1951 01.08.1948 05.08.1973 08.08.1953 22.08.1924 22.08.1972 28.08.1951 30.08.1929


Hadasa, tinerele bisericii

întâlnirea ta cu Dumnezeu Nu ştiu dacă ai avut deja prima ta întâlnire cu un băiat (şi nu eşti cu nimic mai prejos decât alte fete dacă nu ai avut-o), dar cu siguranţă ştii câte pregătiri presupune. Te gândeşti dacă ţi-ai ales ţinuta care trebuie (asta pentru că îmbrăcămintea are un mesaj important), cum vei reacţiona când ajungi la locul întâlnirii, ce să-i spui, despre ce să vorbiţi, dacă să râzi la orice glumă sau să păstrezi o atitudine mai rezervată. Pornind de la lucrul acesta care are un loc hotărâtor în viaţa noastră, aş vrea să pun înaintea ta întrebarea: cum decurge întâlnirea ta cu Mântuitorul tău? Te-ai gândit vreodată la asta? Ce pregătiri faci pentru această întâlnire cu El? Cum îţi alegi hainele şi cum îţi aranjezi părul? Ce ai în inima ta? Despre ce vorbeşti în casa Sa?

faceţi planuri cu privire la ce veţi face după încheierea Sabatului sau disutaţi despre munca voastră, despre distracţii şi haine, viciaţi atmosfera Sabatului..... Respectaţi cu sfinţenie poruncile Sale! Nu vorbiţi în Sabatul sfânt despre lucrurile voastre, ci despre cele cereşti. Vorbiţi despre Iisus, despre frumuseţea şi slava Sa, despre dragostea Sa eternă pentru voi şi lăsaţi ca inima voastră să-şi manifeste dragostea şi recunoştinţa faţă de Acela care a murit, ca să vă mântuiască.” (E. White, Mărturii despre Sabat, pag. 68). Mai este loc acum, ca în timpul Sabatului, sau chiar în adunare să citim reviste, să folosim telefonul, internetul, facebook-ul? Să şoptim între noi în timp ce de pe amvon se vorbeşte?

Sunteţi tinere şi sunteţi un exemplu nu doar pentru cei mai tineri decât voi, dar şi pentru cei mai în vârstă. Cât este de frumos să găseşti tineri care stau la principii, care nu se lasă clătinaţi de alţii, ci rămân fermi, precum Daniel şi Iosif. Luaţi-vă timp să meditaţi la vieţile lor. Asemenea lor, puteţi fi exemple demne de urmat şi pentru cei mai în vârstă. Şi asta vrea Dumnezeu, să lucreze prin voi, prin comportamentul vostru şi prin vorbirea voastră. „Dragi copii, depuneţi voi toate eforturile pentru a respecta Sabatul aşa cum trebuie? Pentru a sfinţi această zi, nu trebuie doar să încetaţi lucrul vostru sau să evitaţi distracţiile. Dacă în această zi

13


Hadasa, tinerele bisericii

Aş mai dori să amintesc un singur lucru şi sper să nu te superi pe mine: hainele cu care venim la întâlnirea cu El. Felul în care ni se sugerează azi să arătăm (în reviste şi media) nu mai este demult o simplă sugestie, este un „MUST”, dar în ciuda bombardamantului de desfrâu şi imoralitate, vă puteţi păstra curate. Iar hainele sunt prima noastră carte de vizită. Încercând să ieşim noi în evidenţă, nu facem altceva decât să-L desconsiderăm pe Domnul nostru. El ar fi putut purta cele mai scumpe şi pretenţioase haine, cele mai sofisticate, dar a fost un exemplu de umilinţă. Iar femeile care sunt date drept exemplu de credincioşie în Biblie, nu şi-au lungit fusta cu Cartea de Cântări sau cu Biblia, pentru a-şi acoperi genunchii când stăteau jos. „Surorile noastre să se îmbrace simplu... iar mintea lor să nu fie preocupată peste măsură de subiectul îmbrăcămintei.

14

Nimeni să nu dezonoreze sanctuarul lui Dumnezeu printr-o îmbrăcăminte bătătoare la ochi.” (E. White, Mărturii despre Sabat, pag. 61.) În final, te las pe tine să tragi concluziile. Meditează mai mult la întâlnirea cu El. La cum vii înaintea Lui şi care este comportamentul tău la întâlnirea cu El. El doreşte să aibă cel mai frumos timp împreună cu tine. Cât de frumos este să fii tânăr şi să alegi ca în orice faci să-L slujeşti pe Dumnezeu. Să vrei să faci multe lucruri şi să poţi să le faci. Să ai puterea să rezişti ispitei, prin El. Tinereţea voastră este o armă, sunteţi binecuvântaţi cu putere şi cu voinţă pe care Dumnezeu aşteaptă să le puneţi în slujba Lui.

Neli Mitache


micuța Estera

draga mea prinţesă În zilele de azi suntem luate de valul lumii fără să ne dăm seama. La tot pasul trebuie să fim “la modă” cu ghiozdanul, penarul, cordeluţa, telefonul, tableta, fustiţa, rochiţa, sandalele, atitudinea cu fiţe de Hanna Montana sau de Violetta. Aşa a fost mereu, să ştii, fiecare generaţie a avut propriile “ispite” la care să facă faţă. Însă tu, trăieşti în generaţia cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea. Nu uita că atitudinea bună cu care pleci de acasă trebuie să rămână aceeaşi şi la şcoală, dar şi la biserică. Poate consideri că deja eşti mare şi educată, dar nu uita: o educaţie nu este completă, dacă principiile adevărate nu sunt învăţate. Comportamentul tău, gândirea ta, purtarea ta trebuie să fie demne de numele pe care îl porţi, de copil al Tatălui Ceresc.

Una din problemele cu care te confrunţi, sunt sigură, că este îmbrăcămintea. Eşti deja o prinţesă care simte nevoia să-şi arate frumuseţea prin îmbrăcăminte. A fi la modă este însă foarte periculos. Poţi cere părinţilor tăi ceea ce ei nu au avut şi poate nu pot să-ţi ofere. Gândeşte-te la posibilităţile lor şi nu-i împovăra cu ceva mai mult decât pot ei. Nu vrei ca părinţii tăi să ajungă să fie suprasolicitaţi de cererile pe care le au; nu le îngreuna situaţia, fii înţeleaptă şi caută să fii plăcută Domnului, pentru că El are grijă de toate şi-ţi va da tot ceea ce ştie El că este mai bine pentru tine. Poate că ai remarcat că şi la biserică se simte prezenţa “modei”. Cineva spunea aşa: ”Aş vrea să merg la biserică îmbrăcată în aşa fel încât lumea să nu mai ţină minte în ce am fost îmbrăcată când ajunge acasă. Asta ar însemna că nu am fost îmbrăcată nici prea extravagant, astfel încât să ies în evidenţă, dar nici atât de urât, încât

15


micuța Estera

încât să le rămână în minte”. Nu căuta să vii la biserică pentru a-ţi etala lucrurile, ci caută să te întâlneşti cu Dumnezeu! Nu mă înţelege greşit, nu zic să apari la biserică cu hainele din timpul săptămânii, dacă ai şi altceva în dulapul tău potrivit pentru întâlnirea cu El. Ar trebui să căutăm să arătăm cât mai bine, dar să nu uităm că, în îmbrăcăminte, ca şi în toate celelalte lucruri, este datoria noastră să-L onorăm pe Creator. Nu uita că la închinare suntem în faţa unui Dumnezeu, în prezenţa Căruia şi îngerii îşi acoperă feţele. Chiar şi la şcoală, îmbrăcămintea nepotrivită şi incomodă îţi poate afecta concetrarea şi studiul. Când zic asta mă refer la: pantaloni prea strâmţi, bluze prea strâmte, care nu lasă sângele să circule sau pantofii cu toc, oricât de mic - ce modifică structura coloanei tale vertebrale care este încă în creştere. Încearcă să iubeşti şi să cauţi cea mai înaltă frumuseţe. Să îţi deschizi mintea spre gânduri curate şi pline de iubire. Dumnezeu doreşte ca hainele noastre să fie curate şi sănătoase, de bun gust şi potrivite.

16

Caracterul tău se va judeca şi după stilul în care te îmbraci. Un gust rafinat, o minte cultivată va ieşi în evidenţă prin alegerea unui stil simplu şi adecvat. Dacă vrei să rupi vraja aceasta a “modei” (fie ea îmbrăcămintea, încălţămintea, accesoriile, atitudinea sau obişnuinţele) îţi recomand să te uiţi mai atent la natură. Să priveşti un lac, un râu sau o mare, să urci pe dealuri, să vezi un apus de soare, să observi bogăţiile pădurii sau câmpiei, să cultivi şi să îngrijeşti plante sau flori, iar importanţa unui volănaş în plus la rochie sau a vreunei dantele costisitoare, precum şi multe alte lucruri inutile pe care ţi le doresti, îţi vor părea nesemnificative. Prin lucrurile din natură, Dumnezeu ne arată frumusetea pe care cerul o apreciază: graţia, modestia, simplitatea şi puritatea. “Păstrează ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa!” Apocalipsa 3,11

Denisa Suciu


tableta de sănătate

apa - când şi cum o bem Corpul nostru este compus în proporție de 75% apă, iar creierul nostru conține 85% apă. Chiar și fără a deține studii de specialitate putem observa cum apa joacă un rol deosebit de important în buna funcționare a organismului. Este minunat modul în care Dumnezeu a folosit apa pentru funcționarea ființelor vii: aceasta nu are doar proprietăți dătătoare de viață, ci și proprietăți prin care viața este susținută. Corpul nostru are nevoie de minim doi litri de apă (6-8 pahare) în fiecare zi. Este deosebit de important de reținut că nicio altă băutură (suc de fructe, ceai, băuturi răcoritoare) nu înlocuiește apa! Tot atât de important pe cât este să știm câtă apă să bem este și să știm când să o bem. Se recomandă a se bea un pahar de apă înainte cu o jumătate de oră de fiecare masă (mic dejun, prânz și cină) și o cantitate similară la două ore și jumătate după fiecare masă. Pentru o hidratare optimă se pot consuma 1-2 pahare de apă la trezire și înainte de a merge la culcare. Consumul de apă înainte de mese împiedică sângele să devină prea concentrat ca urmare a aportului de alimente.

de culoare portocalie indică un organism deshidratat care are nevoie urgentă de apă. Apa provenită de la robinet, în ciuda atâtor reclame negative privind existența clorului, este o apă bună pentru consum. Ea poate fi filtrată (atenție la tipul filtrelor folosite, cele mai indicate sunt cele care păstrează mineralele intacte, cum sunt filtrele pe bază de cărbune) sau lăsată într-un recipient fără capac, la temperatura camerei, pentru a ajuta la evaporarea clorului. Apa îmbuteliată este adesea o apă sărăcită de elemente nutritive, stătută, care poate chiar îmbolnăvi din cauza metodelor de ambalare și depozitare folosite. Apa este medicamentul cel mai ieftin și cel mai la îndemână pentru prevenirea și tratarea multor boli și ca orice “medicament”, este necesar a se respecta dozarea și orarul pentru a-și atinge eficiența maximă.

Ina Todoran foto Daniela Buga

Culoarea urinei este cel mai bun indicator în ceea ce privește hidratarea organismului: urina incoloră înseamnă că organismului i s-a oferit suficientă apă. Urina galbenă indică o hidratare relativă (este nevoie de mai multă apă) iar o urină

17


rețete vegetariene

18


rețete vegetariene

batoane cu cereale 500 g fulgi de ovăz 1 cană de nuci tăiate mărunt ½ cană de stafide 2 linguri de nucă de cocos Puţină coajă de lămâie răzuită ½ cană de seminţe de floarea soarelui Un pahar de suc de portocale stors proaspăt 2 linguri de ulei 2-3 linguri de miere Se amestecă într-un bol primele şase ingrediente. În alt bol se mixează ultimele trei ingrediente. Se amestecă foarte repede cele două compoziţii, astfel încât fulgii de ovăz să nu ajungă înmuiaţi. Se aşează toată compoziţia într-o tavă, pe hârtie de copt şi se îndeasă bine în tavă, după grosimea dorită a batoanelor. Cu o lingură se presară şi se apasă bine peste compoziţia din tavă seminţele de floarea soarelui. Se pune la cuptor la 180 grade C pentru o jumătate de oră. După ce se răceşte, se taie compoziţia în formă de batoane, după preferinţă. Se poate servi dimineaţa sau seara, cu fructe sau shake de fructe.

Mirabela Ludusan

crisp de fructe Ungem cu ulei o tavă nu foarte mare (de jena, ideal). Încingem cuptorul la 180 grade C sau foc potrivit. Presărăm în tavă în strat egal și nu foarte gros (cam de un deget) fulgi fini de ovăz. Peste fulgii de ovăz punem un strat egal de fructe de sezon curățate și tăiate cubulețe, după caz: piersici, prune, caise, mere, pere, etc. Peste acest strat de fructe punem din nou un strat de fulgi fini de ovăz. Turnăm peste stratul ultim de fulgi, suc de fructe (suc de portocale, must de struguri, compot etc) și nivelăm cu o lingură în așa fel încât fulgii să fie bine umeziți și pătrunși însă avem grijă să nu scăldăm straturile în suc. Punem tava la cuptor pentru 20-30 minute sau până când se rumenește. Porționăm felii de crisp pe care le servim la micul dejun cu budincă de vanilie din lapte de soia. rețeta aparține Centrului

de Sanatate Herghelia 19


Estera ştiai că?

... „Ingredientul secret” din toată ecuația ce rezultă în fericire este mersul la biserică, un loc unde se fac importante legături sociale? ... Mersul la biserică, deşi este important pentru o viaţă satisfăcută, nu poate fi un garant pentru aceasta atunci când este o activitate lipsită de substanţă? ... Președintele a nominalizat exemplul Italiei care, ca și România, cunoaște prezența unei biserici dominante numeric, pentru a întări ideea posibilității unui parteneriat între stat și biserică? ... Peste 70% dintre români au încredere „multă sau foarte multă” în Biserică şi 82% dintre români cred că Biserica nu trebuie să se amestece în politică? ... Într-un discurs susținut în cadrul unei întâlniri pentru strângerea de fonduri vizând proiecte ale unor biserici, președintele kenyan, Mwai Kibaki, a adresat mulțumiri organizațiilor bisericești, in mod special contribuţiei Bisericii Adventiste, care caută să împlinească atât nevoile fizice, cât și nevoile spirituale ale comunităților?

20

... O anchetă făcută pe plan naţional în USA, privind membrii din registrele bisericilor, oferă următoarele cifre: 10% – nu pot fi găsiţi nicăieri, 20% – nu participă niciodată la un serviciu divin, 25% – recunosc că nu se roagă niciodată, 35% – recunosc că nu citesc niciodată Biblia, 40% – nu contribuie financiar la programele bisericii, 60% – nu dau nimic pentru proiectele misionare, 65% – nu citesc niciodată lecţiunea săptămânală, 75% – refuză orice răspundere în biserică, 85% – nu invită niciodată pe cineva la biserică, 90% – nu iau parte niciodată la ora de rugăciune săptămânală, 95% – nu câştigă niciodată un suflet la Hristos,dar ... 100% – aşteaptă să meargă la cer?

Corina Sipos


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.