MARIA LUIZA ALECSANDRU
Proiectul „CCTeVezi” a fost realizat în 2008, în Timişoara, întrun context în care, în România, sistemele de supraveghere cu circuit închis CCTV au început să fie din ce în ce mai prezente în spaţiul public, creând astfel fie un sentiment de siguranţă, fie de paranoia, în funcţie de experienţele personale ale fiecăruia şi de modul în care ne raportăm la ideea de securitate/autoritate. Proiectul este un continuu work-in-progress care poate fi derulat în orice spaţiu public. Camera sau, mai precis, ochiul din spatele ei, îşi asumă nevoia de voyeurism şi, simultan, nevoia de a controla realitatea înconjurătoare. Cum oare putem defini altfel supravegherea publică, dacă nu ca pe un amestec de voyeurism şi control?
54
Spre deosebire de sora sa – camera de supraveghere – camera fotografică sau video, după caz, îşi subminează propria funcţie, în primul rând prin locul pe care şi-l alege pentru a supraveghea, făcând-o posibila ţintă a unui alt sistem de supraveghere sau a unui alt voyeur. Conceptul de sistem de supraveghere este la rândul său subminat prin derizoriul finalităţii gestului. Voyeur-ul din spatele camerei ţine mereu să se autodeconspire în final, ca în imaginile difuzate la „camera ascunsă” în care cel filmat arată cu degetul spre cel care filmează. (...) Maria Luiza Alecsandru