Un alt inceput by INSEMNE CULTURALE

Zinca Marius Iulian

ÎNSEMNE CULTURALE – 2012

Colectivul de redactie:

Vasilisia Lazăr Gina Zaharia Sofia Sincă Maria Ileana Belean Ion Lazăr da Coza

Zinca Marius Iulian

Un alt început... "Aşteptarea Grăbeşte Moartea… Sufletului"

Soţiei - Daniela şi copiilor mei David Ioan şi Marina Ileana

În loc de prefaţă,

… o pagină goală pentru gândurile-ţi CITITORULE,

căci mă arde, doare, chinuie tăcerea-ţi nevorbită… Marius Iulian Zinca

Zinca Marius Iulian „Mişcare pironită”, „ mişcare regulată” Rătăcit printre suflete răscolite de banal, de fals, de apelarea permanentă la calea uşoară a acceptării unei vieţi trăite la intensităţi extrem de scăzute, uitând valorile într-un raft al unei biblioteci pline de colbul cotidianului, autorul volumului Un alt început, Marius I. Zinca, redescoperă pas cu pas bucuria de a fi, transpunându-se într-un mic Dumnezeu care priveşte tabla de şah a întâmplărilor prin care a trecut, trece şi va trece, de trăirile percepţiile acelei fiinţe material privite de care, în fiecare text liric cuprins aici, se delimitează. Întreg volumul urmează paşii făcuţi de omul-poet şi de poetul-om şi nivelele evoluţiei sale sufleteşti şi spirituale. Pe măsură ce am parcurs textele acestui volum gândul m-a dus la două citate cuprinse în volumul lui Khalil Gibran, Darul iubirii - „Când s-a născut amărăciunea mea”: "Când s-a născut Amărăciunea mea, am îngrijit-o cu tandreţe şi am vegheat-o cu căldură." şi „...Şi când mi- a apărut pe lume bucuria”: "...Şi când mi-a apărut pe lume bucuria,... nimeni dintre vecinii mei nu a venit să-mi vadă Bucuria, şi mare-mi fu nedumerirea." Nu ştiu dacă voi putea respecta ordinea paşilor urmaţi de „eroul”acestei călătorii, dar voi începe cu textul „Şir neîntrerupt” din care iau versurile: „Ţinea mâinile înainte/ printre strigăte şi zgomote”. Primul gest al unui copil când începe să meargă este căutarea unui sprijin. Se pare că acelaşi gest material sau nu, facem atunci când repornim la drum pentru a ne regăsi şi atunci, din trecutul imediat apropiat, amintirile încep să se contureze, să se desprindă readucându-ne pas cu pas la realitatea unui prezent încă neformulat de mintea noastră, de sufletul nostru rătăcit dar care trezeşte în noi emoţii, teama de necunoscut. Toţi căutăm să ajungem la un moment în care suntem destul de puternici sufleteşte şi nu numai, să ne poziţionăm în afara arealului în care material ne-am manifestat şi ne manifestăm şi să privim detaşaţi de trăirile acelor momente tot ceea ce ne influenţează brutal sau mai blând viaţa, alegerile, evoluţia ca fiinţe de lumină. Un text care m-a impresionat este şi „ Rugul” şi voi lua din el ultima parte: „tăcut/ pentru că ştia/ că nu are nimic de spus,/ liniştit,/ a aprins un rug…” şi voi spune că autorul reuşeşte aici să trezească imaginea celui ce se detaşează de material, lasă povestea să curgă şi-n final acceptă soluţia eliberatoare: aprinde rugul ce arde tot ceea ce l-ar mai putea intoxica pentru ca mai departe, să lase cale dezvoltării esenţelor frumuseţii sufletului, inimii şi a tot ce poate fi definit ca izvor de lumină. "spiritul său/se va pierde pe sine/ca-ntr-o piramidă răsturnată"(Pierduta însăilare) O reîntoarcere în starea materială e necesară oricât de pierduţi am fi. Viaţa e o roată mereu în mişcare. Neputinţa din materie, bine analizată, poate întoarce vârful piramidei către sus, dacă vrem. E bine să avem în memorie mereu simbolul Merkaba, în mişcare, să-l privim când 7

Zinca Marius Iulian putem şi cât putem de mult şi cu ochii fizici şi profund, cu al treilea ochi. Ajută foarte mult la regăsirea reală. „Mişcare pironită” readuce gestul mâinilor întinse: „Într-o mişcare regulată.../ a alungat îndoielile din mintea tulburată/ de mâinile întinse/ ca un gest de implorare…” . De data aceasta mâinile roagă, cer îndurare într-o mişcare deja cunoscută în faţa necunoscutului nemilos. Alege nemişcarea, unicul semn al vieţii fiinţei este privirea care, chiar dacă e aparent seacă aleargă spre acel dincolo de dincolo. „Gest teatral” continuă călătoria prin lumea tăcerii materiale şi aparent interioare, printro introspecţie care păstrează dorinţa pământeană de a merge, de a se deplasa, de a simţi viaţa materială. Alege meditaţia. Mişcarea în nemişcare. Privirea îşi păstrează supremaţia în căutarea menţinută vie în adâncurile fiinţei: „...pe o grămadă de pietre/ într-un gest teatral,/ mintea lucra/ ca şi cum s-ar privi cu proprii ochi,.../ Se gândea / să dea aripi la picioare./ Nu mergea mai departe decât privirea…” „Răgaz” - popas al căutării în care, fiinţa răvăşită de încercări, în tăcere se transformă sau se întoarce la frumuseţea sa interioară, prin manifestări aparţinând sferei binelui: „stătea retras în sine/ să iubească tăcerea/ ca un murmur surd.../ cu un aer rătăcit/ printre şiruri de pietre/ între cer şi pământ/ cu un râs sincer şi blând.” Pomeneam de citatul din Khalil Gibran, cel legat de bucurie... Iată un fragment dintr-un text care-mi susţine alegerea: „Respira” „aburii fără niciun cuvânt/ ca să pară mai puţin tâmpit/ când îl încerca iarăşi/ tristeţea./ Vorbea / cu sine/ ca din două guri./ Se căznea / să-şi fie mai convingător.../.../ Îl presa timpul…” Las cititorului mai departe, bucuria descoperirii profunzimilor către care ne conduce autorul volumului „Un alt început”, Marius I. Zinca, pe care recunosc sincer că abia acum am reuşit în parte bineînţeles, să-l descopăr. Stilul său este aparte mai ales în acest volum pe care cu greu am reuşit să-l pătrund. Sunt multe de spus, de descoperit şi fiecare dintre noi are libertatea să dea un anumit sens spuselor poetului şi nu numai celor primite subtil, ca îndrumare de la el ci, mai ales, propriilor răspunsuri primite, intuite, percepute, în legătură cu evoluţia noastră sufletească şi spirituală în momente de răscruce ale vieţii fiecăruia. A fost şi este o experienţă copleşitoare pentru mine parcurgerea acestui volum. Mulţumesc Marius! Anne Marie Bejliu

Un alt început... Un alt început

În momentele de extaz, de înflăcărări nestăvilite, de tăceri grăitoare cu cerul încărcat de nori şi vântul ce şuiera prin trecători, cu soarele ce-şi pierduse din putere, cu ochii deschişi în gol abia mişcând buzele pe un scaun alungit şi cu spătarul aplecat cu faţa sumeţită şi-o aparentă blândeţe se ajuta să-şi uite gândurile…

Zinca Marius Iulian Strigăte de bucurie

Zgâlţâit cu putere într-o învălmăşeală de gânduri ce se ciocneau unul de altul cu inima chinuită, se descoperea mai bolnav de dragoste cu ochii adânciţi ce-şi pierd lacrimile făcând să i se rostogolească vorbele din gură, înaintând la lumina felinarului din închipuirea minţii sale simple, cufundat în serenitatea cărunţiei sale, sfredelind cu ochii în stare să fixeze fără o expresie noaptea ce nu era vântoasă, nu intra cu aer umed şi îngheţat să aprindă mintea care de dimineaţă aţipise. Izbucnea în strigăte de bucurie…

Un alt început... Şir neîntrerupt

Ţinea mâinile înainte printre strigăte şi zgomote din timpurile ce nu s-au copt în zâmbetul palid care strângea buzele în piatra timpanului înţepenit pe măsură ce se grăbeau imprecise, umbre printre umbre, păreau să se întrupeze din ceaţa ca o pătură lăptoasă într-un şir neîntrerupt.

Zinca Marius Iulian Oprita întoarcere

Stăvilarul tăcerii s-a rupt… privea cum trecutul se întorcea prin cuvinte, prin imagini. Strigătul care i-a ieşit din gură, l-a oprit cu un singur gest, o încercare de negare adunând şoapte din timpul ce a fost atât de scurt cu ochii acoperiţi de valurile de sânge curse din cap când se uita în jur ca o fiară speriată, a desluşit o tremurare de umbre… a înfipt picioarele în pământ s-a împotrivit…

Un alt început... Minte tulburată

Cu un zâmbet subţire în momentele de totală lipsă de activitate, cobora cotiturile muntelui mai puţin neliniştitoare şi bătea aerul cu mişcări dezordonate de braţe, vărsând saliva albicioasă din gura strâmbată de şirul rânjit de dinţi. Era râsul unui om cu mintea tulburată…

Zinca Marius Iulian Vorbind tăcând

Cu chipul încordat de spaimă, clar în gândire, căuta să-şi dea seama pe unde merge… Vorbea tăcând cu un zâmbet cu aer complice printr-o intuiţie neaşteptată, cu sângele ce îi curgea din toate rănile, pierdut în divagaţii melancolice aidoma desfrâului din suflet când ciclul neîncetat al astrelor s-a oprit.

Un alt început... Mugete de voci

Înflăcărat în gest a străbătut cu pas grăbit într-un fel încurcat, flacăra ce scotea la iveală întunericul tulburat cu disperarea să găsească un cuvânt care apăsa pe ochiul lui ca două găuri negre umflându-i obrajii, lăsându-i răsuflarea să iasă prin buzele strânse… Mugete de voci se aud.

Zinca Marius Iulian Sufletul

Nu înceta să întrebe întunericul cufundat pe trei sferturi în umbra din ultima parte a nopţii cu tâmplele scobite, într-un calm deplin ca-ntr-o alegorie a duratei eterne pe linia aceea profundă şi continuă… Viaţa, cum sufletul se sfâşia convingător în glas să-şi exprime bucuria, durerea, dragostea…

Un alt început... Risipire împietrită

Împleticindu-se în mod neobişnuit cu ochii înfundaţi în orbite, cu o răsuflare obosită ce ieşea de pe buzele arse de pânza de sudoare care-i îngălbenea fruntea, cu capul îndreptat cu privirile în sus, aerul să iasă cu vigoare din piept întorcând palmele spre lumină… risipea umbra nălucii neclintite a trecutului.

Zinca Marius Iulian Căutare

Ghemuit în el, liber să rătăcească aproape la întâmplare, continua să se preumble uluit cu o jumătate de zâmbet in chip de cuie ca nişte pilaştri groşi de piatră neşlefuită scăldat într-o lumină potolită şi lividă căutând alinarea în apă…

Un alt început... Surd… neîntrerupt

Întors spre el însuşi, nu ştia ce gânduri ascundea… cu capul atârnând şi ochii închizându-se a căzut sfârşit într-o amorţeală plină de frământ, chinuit de patimi neîmplinite din aerul ce bubuia asurzitor cu un suspin de uşurare şi-a mişcat buzele plesnind pe neaşteptate zgomot surd, neîntrerupt.

Zinca Marius Iulian Rugul

Fărâmiţat în nenumărate forme, gâlgâia răsturnat cu picioarele încrucişate ca doi pari. Într-o… bucurie ce nu părea să mai aibă un sfârşit, tăcut pentru că ştia că nu are nimic de spus, liniştit, a aprins un rug…

Un alt început... Bâlbâieli

Într-un aer foarte nesigur, a tăcut încurcat la auzul bâlbâielilor fără rost ale memoriei adormite unde era viaţa şi unde era moartea.

Zinca Marius Iulian Pornire domolită

Cu o voce întreruptă şi nesigură, cu sufletul sângerând pe calvar, şi ochii scăldaţi în şuvoaie de scântei a ieşit buimăcit din vântul tot mai mânios al minţii ce fierbea să-şi domolească pornirea…

Un alt început... Legătura

Simţind mişcarea aerului în nesfârşitul vârtej prin jocuri de cuvinte abia aruncând o privire spre amestecul de materie neînsemnat, neconsecvent producând plăcerea ridicolului, s-a trezit în pragul unei camere oarbe. Nu era în stare să lege cuvintele…

Zinca Marius Iulian Pierduta însăilare…

Într-o tăcere mută din gestul negândit, dezvelindu-şi gingiile golite de sânge spiritul său se va pierde pe sine ca-ntr-o piramidă răsturnată să refacă în propria minte gândurile dintr-o contopire inefabilă punctând cu lumini zburătoare întunericul nopţii din mormântul ce devenea perfect de neted. Biata alegorie a neputinţei i se însăilase în minte…

Un alt început... La margine…

Sprijinit de masă se simţea cuprins de întrebări se îmbulzeau în mintea tulburată de lumina mişcătoare din iarba plină de rouă şi de copacii ce-şi întind ramurile răsucite şi chinuite ici şi acolo de vânturile ce se zbenguiau în voie pe marginea drumurilor…

Zinca Marius Iulian Impresia fricii

Într-o atitudine atât de calmă, îşi trecu mâna descărnată peste picioare, cotul i se sprijinea de genunchiul îndoit şi fără să facă vreo mişcare cu capul, a căzut, parcă, pe gânduri… zbuciumul sufletesc, răzbătuse în câteva cuvinte sub impresia fricii de viaţă, vântul le lipea de geamuri scoţând strigăte înăbuşite. A urmat un moment de tăcere…

Un alt început... Mişcare pironită

Într-o mişcare regulată cu multe însuşiri sufleteşti, cu buzele galbene, a alungat îndoielile din mintea tulburată de mâinile întinse ca un gest de implorare… în faţă nu era decât necunoscutul şi sprijinit pe mâini, cu vocea diminuată de murmurul gunoaielor vieţii ce se pierdeau în aer a rămas cu ochii pironiţi în depărtări…

Zinca Marius Iulian Imaginaţia

Dându-şi capul pe spate, colţurile gurii trăgându-se înapoi într-un zâmbet, era insensibil la imperfecţiunea care se ascundea sub strălucirea hainelor muiate de ploaie. Mergea cu paşi regulaţi să usuce lacrimile cu un aer de şmecher când timpul era urât spunându-şi că imaginaţia nu se va împiedica de un detaliu banal… vremea.

Un alt început... Flăcări

Tulburat de nelinişte cu nările depărtate, îşi iţea vârfurile sufletului pătat cu violet de braţele atârnate când pleoapele i se încreţeau şi înclinat în faţă, cu gura deschisă îşi muşca buzele ochilor ce păreau să arunce flăcări…

Zinca Marius Iulian Gest teatral

Cu mâinile pe urechi fără să se lase distras de lucrurile ce-l înconjurau pe o grămadă de pietre într-un gest teatral, mintea lucra ca şi cum s-ar privi cu proprii ochi, ca şi cum ar fi căutat ceva în el fără să reuşească să rostească vreun cuvânt. Se gândea să dea aripi la picioare. Nu mergea mai departe decât privirea…

Un alt început... Pe loc

Ca şi cum ar fi susţinut în ceaţă, mergea aproape la întâmplare cu liniştea ce îl speriase şi privirea care se pierdea în întuneric. Doar nişte stele sclipitoare luminau cerul într-o mişcare confuză. Avea impresia că bătea pasul pe loc…

Zinca Marius Iulian Amprenta timpului

Cu o teamă vagă să nu fie acuzat de ignoranţă, picioarele i se opriseră, rămăsese nemişcat. Nu mai stăruia asupra acestui gând, îşi lăsase amprenta asupra lui, motivul de mirare în tot ce vedea. Avea tot timpul în faţă…

Un alt început... Nomad

Fără să se oprească, putea vedea în adâncurile fumurii, îndrăznind să privească în urmă fără să ştie încotro se îndreaptă în fuga-i nebună de vorbele ce răsunau neliniştit şi-l însoţeau în sinea lui. Reluase viaţa de nomad…

Zinca Marius Iulian Defilare

Absorbit în contemplare ca şi cum ar fi acoperit adâncuri de nepătruns, buzele i se mişcau din ce în ce mai încet agitându-se în aerul proaspăt al dimineţii cu imaginile ce defilau prin faţa lui, cuvintele i se încurcau în minte, rămase cu gura căscată, ar fi murit din lipsă de aer…

Un alt început... Timp pierdut

Ca să se trezească din vidul în care plutea, şi-a sucit şi răsucit pe toate părţile gândurile din izolarea şi deznădejdea sa cu sentimentele ce-l însufleţeau în spectacolul mişcător al necunoaşterii lucrurilor vieţii încrucişându-şi braţele. Îşi deschidea mintea să câştige timpul pierdut.

Zinca Marius Iulian Aburul

Simţea cum îi curge pe gât cu un zgomot sec, lumina palidă ce atingea pământul pe ploaie şi pe soare. Rămas încovoiat de şale, sprijinindu-şi pumnul în şold, cu stări de dezgust, arunca priviri furibunde din expresia blândă şi tristă. Viaţa e aburul care pleacă…

Un alt început... Resemnare

Venele de pe frunte i se umflau aruncând spre tavan mici nori de aburi cu o încetineală exasperantă din respiraţia lui regulată, scoţând un suspin de resemnare cu un aer de sfidare a luminii … ce urca de jos.

Zinca Marius Iulian Încercând…

O linişte netulburată îl învăluia într-o plasă imensă încercând să-şi dea seama de cuvintele ce veneau pe buze şi de lacrimile ce se prelingeau pe faţă fără întrerupere cu un aer bolnăvicios în spatele ferestrelor să pătrundă cu privirea…

Un alt început... Pavajul vieţii

Cu respiraţia rapidă şi întretăiată, ochii i se pierduseră în profunzimile întunecate de pe cerul senin cu stele rare între două rânduri de ziduri. Zgomotul paşilor se stinsese când buzele păreau să vorbească de la sine cu o parte din ochii ce se degajau din capul cu o expresie adâncă în spaţiu liber. Mişuna alunecând pe pavajul cleios al vieţii. A deschis bine ochii…

Zinca Marius Iulian Propriul stăpân

Era propriul său stăpân. Rămăsese în mijlocul oceanului vieţii fără far să-l călăuzească. În delirul său nu avea nevoie de cuvinte, se plimba printre adâncuri ruginii dintr-altă lume. Din timpul foarte lung, dacă îi ţinea socoteala, împins de-un sentiment nedefinit putea să-şi ia viaţa de la capăt.

Un alt început... (Re)stabilit

Într-un surâs resemnat aluneca sub paşi un suspin uşor şi înţelegător fixând cu ochii corpul şi mintea paralizate… circulaţia sângelui se restabilise.

Zinca Marius Iulian Răgaz

În timpul răgazului de odihnă stătea retras în sine să iubească tăcerea ca un murmur surd cu un aer rătăcit printre şiruri de pietre între cer şi pământ cu un râs sincer şi blând.

Un alt început... Alinare

Rămas cu gândurile lui într-un moment de destindere… plângea în tăcere.

Zinca Marius Iulian Dirijare

Cu cerul deasupra capului printre vorbe incoerente, fără raţiunea cuminte şi rece, părea că vorbeşte în locul buzelor, reveneau cuvintele din privire într-o linişte de nepătruns dirijându-i mintea şi imaginaţia.

Un alt început... Moment de speranţă

Parcurgând etape lungi din (ne)viaţă, bătând tactul cu mâinile şi picioarele, s-a răsturnat pe scaun bolnav melancolic retras cu ochii pierduţi… se târâia greu mişcându-şi încet maxilarul cu obrajii traşi într-un moment de speranţă.

Zinca Marius Iulian Sentimentul vieţii

Cu o răsuflare înăbuşită pe drumul şerpuit, se bulucea în suflet sentimentul vieţii. I se deschiseră ochii… spre lumină.

Un alt început... Roua… retrăirii Celui care pleacă, (MC) Inima bătea să spargă pieptul în singurul minut în care-şi retrăia întreaga viaţă. Părea că plutea în ceaţă pe apa liniştită cu pete roşii ce desluşeau drumul din când în când cuprins de o bucurie nepotrivită, ghemuit în colţul său cu lumina ce pătrundea în colţurile cele mai îndepărtate, realitatea punea stăpânire pe mintea sa. Era ud până la piele de roua dimineţii… încetul cu încetul.

Zinca Marius Iulian Trecere cramponată

Cramponat de cuvinte, printr-o mişcare bruscă, şi-a pus mâna pâlnie la ureche dezamăgit şi puţin neliniştit că timpul trece… oricum.

Un alt început... Abis

Cu un accent răguşit de adâncimile-i de nepătruns, a rămas cu privirea pierdută în depărtare stânjenit în elanul bucuriei sale. Cu capul între mâini îşi simţea sufletul apăsat de nelinişte privind apa curgând… Părea că se afundă în abis.

Zinca Marius Iulian Iluzie

Învăluit în ceaţa de un miros fad, inspira aerul cu putere pentru a încerca să-şi oprească… inima să-i mai bată nebuneşte. Brusc se lăsă un fel de linişte şi cu ochii mari deschişi, întrezărea dincolo de un surâs: nu era decât o iluzie…

Un alt început... Murmur

Cu mintea luminată de bucurie, arunca în aer cuvinte nerostite plescăind din limbă în faţa stăvilarului. Nu se auzea decât murmurul apei desăvârşindu-şi opera în timpul ce trecea, dar nu la fel de repede ca pentru el…

Zinca Marius Iulian (Ne)înţelegere

Învârtindu-se de colo-colo, scăldat de o sudoare rece, începuse să se gândească la tot ceea ce se întâmplase. Nu înţelegea acest sentiment tumultuos ocupându-i aproape tot timpul ca şi cum ar fi fost de piatră.

Un alt început... Desluşirea

Cu o voce gâtuită, scrutând cu privirea, îşi pierdea şirul gândurilor. Rămas nemişcat când inima îi sângera copleşit de neputinţă la intervale de timp regulate, trebuia să se strâmbe, să râdă, să sară precum clovnii, saltimbancii să desluşească cuvinte…

Zinca Marius Iulian Încăpăţânarea (ne)deschiderii…

Cu gândurile ce i se buluceau în minte de nehotărârea în care se zbătea cutreierând străzile, se lăsa un fel de linişte stranie pe măsură ce orele treceau cu ideile ce-i pluteau neclar în minte brodând zilnic o nouă variantă. Se încăpăţâna să nu deschidă ochii…

Un alt început... Căutări

Asculta ţinându-şi respiraţia, tâmplele cum se zbăteau gata să explodeze. Sprjinit de perete cu o privire fugară aruncată în jur, părea incapabil să-şi găsească răspunsuri… Avea cu ce să-şi umple timpul. Cu un zumzăit monoton, un aer cald l-a izbit în faţă. Simţea cum îl prinde curajul. Călătorea singur prin întuneric… căutând.

Zinca Marius Iulian Drumul vieţii… singur

Pierdut în viaţă, mergea ca într-un vis pe drumul mărginit de ziduri. Ideile zburătăceau prin cap cu vârfurile scuturate de vânt şi lanţuri de gânduri se înfăşurau, se desfăşurau pe drumul pustiu…

Un alt început... Atenţia nopţii

Mişca buzele încercând să vorbească în discuţia cu sine, îndelung, pro şi contra de teama de a nu atrage atenţia. Continua să alerge iute cu privirea, putea să pătrundă… în adâncimile nopţii.

Zinca Marius Iulian Invazie aruncată

Invadând de la distanţă liniştea de netulburat, strecura printre buze, hotărârea de a umbla înfăşurat în rătăcirile echilibrului instabil. Sinele şi eul păreau la fel ca ziua şi noaptea. Arunca ochii după nori…

Un alt început... Încercare

Încerca să-şi cuminţească gândurile din vocea ce-i sugera disperarea. S-a însurat cu lumea…

Zinca Marius Iulian Frământări…

În neatenţia voit lăsată să invadeze timpul rămas, a rumegat frământările pe îndelete. Vibrau moale în urechile lui savurând izbânda asupra vieţii…

Un alt început... Saturaţie

Sătul de repausul impus, mişca buzele ca atunci când ţi le usucă vântul tăind conexiunea cu segmentele logicii. Lăsa să i se ivească probleme cu voia sa. I se putea întâmpla orice…

Zinca Marius Iulian Tăcere ruptă…

Cu ţigara atârnâdu-i printre buze, a încreţit pielea frunţii. Scria în gând cu litere fără înţeles, printr-o mişcare de rotaţie controlată, cu vocea stinsă în echilibrul somnului nocturn: tăcerea trebuie ruptă…

Un alt început... Printre…

Strecurat printre adevăruri, îşi înfăşura gândurile înotând printre cuvinte.

Zinca Marius Iulian Marunţiş resetat

În momentele de desfrâu, se chinuia să-şi aducă aminte să se hotărască să depună măruntiş în puşculiţa fericirii tăiată în două de limba nemişcată să-şi reseteze defectul…

Un alt început... Eternitate măsurată

Nefiindu-i somn în somn, citea pe sărite măsura trecutului căruia îi aparţinea. Mergea înaintea timpului ce însuma toate orele adunate la un loc ca umbra care se întindea pe spinarea lui din discrepanţa absurdă în care şi-a asigurat eternitatea.

Zinca Marius Iulian Tăcere panoramată

Dinainte o tăcere panoramată. Urechea-i bătea ochiul, nu o auzea, o vedea pe segmentul de memorie artificială. Avea să-şi dea drumul abundent în grupuri de litere de la mai multe cuvinte să poată să înţeleagă cum vedea tăcerea şi auzea imaginile…

Un alt început... Tulburare gârbovită

Uşor gârbovit cu mâna îndoită la spate, vorbea cu capul lui ore în şir tulburându-şi memoria afectivă. Începuse să vadă cu urechile…

Zinca Marius Iulian Tăcere târşâită

Deschidea coperţile vieţii ca să respire. Se străduia să nu adoarmă. Târşâia tăcerea cu papucii…

Un alt început... Spre perete…

Trecut prin şiruri nesfârşite de priviri aparent lipsite de scop, bălăngănindu-şi capul în sus şi în jos, avea faţa întoarsă spre perete…

Zinca Marius Iulian Încadrare

Retras între doi pereţi goi, s-a încadrat bine…

în memorie.

Un alt început... Transformare

Într-un soi de admiraţie imposibil de descris, a rămas cu întrebarea între dinţi… se transformase radical.

Zinca Marius Iulian Presa infertilă

Respira aburii fără niciun cuvânt ca să pară mai puţin tâmpit când îl încerca iarăşi tristeţea. Vorbea cu sine ca din două guri. Se căznea să-şi fie mai convingător în lacrimile ce începeau să sclipească în întuneric infertil. Îl presa timpul…

Un alt început... Repatriere

Repatriat în realitate, s-a uitat la el ca la o legumă fără gust. Devenise semn de viaţă…

Zinca Marius Iulian Clipe singure…

Într-un moment de înflăcărare, se bucura de lumina lui în clipele de singurătate…

Un alt început... Vorbind tăcere…

Căutând o fărâmă de împăcare cu sine, chinuit de emoţii amplificate de cuvintele ce rezonau în memorie: „vei rătăci veşnic între două lumi”, prefera să se audă vorbind în momentele de tăcere.

Zinca Marius Iulian Amorţeală apropiată

Citea pe tăcute soclul de pe statuia lucrată în marmura singurătăţii. Părea mai viu decât fusese înainte, iar durerea era ca o amorţeală… Distanţa apropie câteodată.

Un alt început... Oxigenare

Părea că se târa în genunchi după îndurare cu mâinile încrucişate pe piept să dea timp la creier să se oxigeneze după operaţia de separare a doi oameni legaţi prin punţi sufleteşti… El şi Sinele lui.

Zinca Marius Iulian Cenzura

Strângând din dinţi, se deschidea cu încetinitorul în timp. Sprijinea cu umărul încordat zidul d’un râs neînflorit de soarele bec din ochi. Primea aer cu cenzura zilei ruptă în două…

Un alt început... Plutire

Părea că-i plăcea să simtă durerea. Stătea în pat şi bolea să-şi ispăşească păcatele unui secret întunecat să intre puţin aer. Plutea între două trenuri pendulând pe resortul fericire…

Zinca Marius Iulian Graniţa

Prin crăpături înguste ca de piatră, simţind că n-o să mai reziste, spre mirarea altora se punea pe tăcut. Aflat la graniţa subţire dintre viaţă şi moarte, punea totul pe hârtie…

Un alt început... Abandon

Cu ochii injectaţi până în străfunduri, a tăcut îngândurat. În naivitatea sa a trimis un râs batjocoritor pe deasupra capului. Începuse să se abandoneze…

Zinca Marius Iulian Dincolo de aparenţe

Ardea ca un aragaz fără flacără sorbind dintr-un pahar de amintiri cu o gură mare cu măsele de flori neavând o identitate clară, desfăcându-şi mâinile a respingere întrerupt din reflectările sale. N-a ştiut să vadă dincolo de aparenţe…

Un alt început... Bătaie pe dinăuntru

Cu gândurile aiurea, sărea de la o aparenţă la alta umplut de cuvinte ca dintr-o bătaie pe dinăuntru. Tropăia cu picioarele pe sub mormanul de haine târâte prin noroi. A vrut să se dea uitării…

Zinca Marius Iulian Retragerea

Înăuntrul lui a găsit un loc virgin cu statut de chiriaş în propria casă permiţându-i să-şi prelungească călătoria lăsându-se cu palmele pe pământ şi umbra scuturându-se peste el. Când sângele-i prindea viteză insinuându-se pe la spate, i s-a pus ceva în gât… Se retrage discret.

Un alt început... Iluzia

Rămas fără cuvinte, îşi golea mintea de amintiri. Încerca iluzia că ziua s-a sfârşit…

Zinca Marius Iulian Ordine

Cu ochii împăienjeniţi, abia dacă se mai mişca în decor. Îşi scutura capul ca şi cum ar vrea să-şi facă ordine în el.

Un alt început... Confuzie

Peste nevoia de identitate în amănuntele din viaţă, cu lucruri şi întâmplări repetabile, i se prelinsese o lacrimă pe obraz să nu pice în capcana confuziei…

Zinca Marius Iulian Rătăcire

Chinuit de emoţii contradictorii, se ducea înapoi cu timpul cu urechile şuierând peste spătarul unui scaun după ani de rătăcire înainte de vreme.

Un alt început... Nemişcare

Cu efort silit din ritualul unui scuipat dintr-o inimă-ncercată, locuia în frazele cuvintelor amânate. Stătea nemişcat şi lăsa jocul să meargă mai departe…

Zinca Marius Iulian Infinitul

Îl inundau cuvintelealergau într-o cursă disperată pe distanţele ce se şterg pe măsură ce se confundau cu infinitul.

Un alt început... Raclaj

Avea chef să se mire de raclajul dintre el şi el. Nu stârnea nicio bănuială. A făcut ştrengăreşte cu ochiul.

Zinca Marius Iulian Sfârşitul sfârşitului

Ar fi vrut să-şi ia inima în palme, să nu-i mai simtă bătăile zălude în piept. Era sfârşitul sfârşitului unui alt început…

Amprenta timpului, Marius Iulian Zinca