Bolile de plămâni. Pneumonia60. Oftica61. Asthm62. Pleurezia63. Lupus64
Acel caliu îngrozitor, care bântuie astăzi omenirea cu atâta furie şi seceră oameni de toate vârstele şi de toate meseriile, boala de plămâni, oftica65, dă încă mult de lucru ştiinţei medicale. Nici o boală nu e mai răspândită astăzi ca bolile de plămâni şi, mai ales oftica, în diferitele ei stări şi simptome. Formele acestor boli aşa de grozave sunt aşa de felurite, că nu se găsesc două, care să semene una cu alta. Unul se vaetă de respiraţie greoaie, asthma66; altul se vaetă de dureri de cap, un al treilea de rea mistuire, un al patrulea nu simte nimic, până când cu 14 zile înainte de a fi dus la cimitir, e lovit deodată de pneumonie, un al cincilea nu observă iarăşi nimic, până în clipa, când îl loveşte un atac galopant şi e dus la groapă după câteva zile. Un al şaselea suferă, după părerea lui, de caria oaselor, pe când el în realitate e bolnav de oftică67. Mulţi bolnavi de plămâni simt dureri în umeri; alţii au dureri de ochi şi de urechi, care ascund adevărata pricină a bolii, la mulţi bolnavi, bolile gâtului, catarurile68 de bronşită, guturaiul înfundat şi altele, ascund bolile de plămâni; la alţii se ivesc dureri necontenite de picioare, răni deschise la picioare sau sub şolduri, lupus69 şi pecingine70, care înşeală pe cei neiniţiaţi în ştiinţa expresiunii figurii, asupra adevăratului sediu al acestor boli. Ceea ce e caracteristic la cea mai mare parte din bolnavii de plămâni, e gura mai mult sau mai puţin deschisă, atât ziua cât şi noaptea în timpul somnului, pentru a respira mai repede. Aceasta se lămureşte prin faptul că prea marea căldură dinăuntru cere necontenit aer curat, pentru a răcori corpul. Plămânii au funcţiunea de a curăţi neîncetat sângele corpului, prin introducerea aerului curat. Dacă îngrămădirea materiilor străine în plămâni nu mai îngăduie acestor organe de a curăţi îndeajuns sângele, materiile acestea străine, în loc de a fi date afară, rămân, la început în cantitate mică, apoi se strâng din ce în ce mai multe şi se adaugă la celelalte materii străine din corp, dar, lucrul acesta petrecându-se în plămâni, bineînţeles că organul acesta e cel mai încărcat de materii străine. Urmarea e că, toată masa sângelui ajunge anormală şi că se naşte o căldură mistuitoare înăuntrul corpului. Această prea mare căldură dinăuntru pune plămânii într-o stare de inflamaţie cronică cangrenoasă. Părţile cangrenizate se prefac în ţesuturi inerte, care sunt date afară prin tuse. Cu drept cuvânt domneşte astăzi o spaimă nemărginită pentru bolile de plămâni, căci şcoala medicală modernă nu poate să le cunoască, decât după ce ele au atins deja un stadiu, la care interiorul plămânilor e deja devastat, ea le cunoaşte atunci prin mijlocul auscultaţiei, dar diagnoza aceasta e neîndestulătoare şi puţin sigură, atunci când vindecarea aproape nu mai e cu putinţă. Din nenorocire, stadiile anterioare ale bolilor de plămâni sunt necunoscute până acum şcolii medicale moderne, fiindcă diagnoza ei imperfectă nu e de ajuns pentru cunoaşterea lor. E, de asemenea, cu neputinţă de a restabili un plămân distrus prin „vestita” tuberculină şi tot astfel chirurgia va da „chics” în încercările ei, de a depărta cavernele plămânilor. Nu e absolut nici un mijloc de a cumpăni cu desăvârşire procesul de distrugere al plămânilor, afară, numai dacă nu vom da îndărăt pe acelaşi drum, actul acesta de distrugere, care s-a alcătuit puţin câte puţin, de ani întregi. Prin procedeul meu s-a izbutit, în sfârşit, de a da îndărăt procesul bolii. Lucrul cel mai însemnat la tratarea tuturor bolilor de plămâni, este cunoaşterea din vreme a stadiilor anterioare acestor boli, ce se pot vedea cu ani de zile înainte şi chiar din copilărie, prin ştiinţa expresiunii figurii. De aceea, această nouă Boală provocată de o infecţie virotică sau bacteriană, care se manifestă prin inflamarea ţesutului pulmonar Tuberculoză pulmonară; ftizie 62 astmă – boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respiraţie grea şi prin nevoia intensă de aer 63 Stare patologică constând în inflamarea pleurei, însoţită de secreţie abundentă de lichid 64 Boală de piele manifestată prin leziuni care distrug ţesuturile; tuberculoză a pielii 65 Tuberculoză pulmonară; ftizie 66 Boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respiraţie grea şi prin nevoia intensă de aer 67 Tuberculoză pulmonară; ftizie 68 Inflamaţie a mucoasei unui organ, însoţită de secreţie abundentă 69 Boală de piele manifestată prin leziuni care distrug ţesuturile; tuberculoză a pielii 70 Boală contagioasă a pielii manifestată prin erupţii, care, uscându-se, provoacă mâncărime şi formează o crustă, care apoi se cojeşte, lăsând pete albicioase 60 61
81