În toate bolile nervoase, ca şi în toate celelalte boli, observăm, ca un semn bătător la ochi, sau ivirea frigului, sau o căldură ridicată. Dar, din conferinţele mele precedente rezultă că acest frig şi această căldură nu sunt decât urmările unor friguri lăuntrice. După toate acestea, ajungem la încheierea însemnată, că orice boală nervoasă nu e şi ea decât tot o stare cronică (latentă) de friguri înăuntrul corpului. Dacă pretind acum, ca bolile nervoase au aceeaşi pricină ca vărsatul, pojarul, scarlatina, anghina difterică, sifilisul şi altele, trebuie, prin urmare, ca acelaşi mijloc prin care tratăm cu succes aceste boli să vindece şi bolile nervoase. Şi, de fapt, am dovedit aceasta în practica mea, în sute şi mii de cazuri, certificate de rapoartele de vindecare cuprinse în ultima parte a acestei cărţi. Această expunere ne dă acum un punct de reazăm sigur şi solid pentru a determina natura, origina şi vindecarea tuturor bolilor nervoase şi nu mai stăm nepricepuţi şi neştiind ce să facem, ca şcoala medicală modernă în faţa acestor boli. Acela, care se pune din punctul meu de vedere, care aruncă o privire asupra nenumăratelor boli şi trece în revistă împărţirile şi secţiunile lor, va înţelege că numai acela poate cuprinde cu o singură privire întregul şir de boli, care le priveşte dintr-un punct de vedere nimerit. Dar, acela care vrea să lupte împotriva lor, fără a le cunoaşte natura şi fără a avea acea privire ageră, care e cea dintâi condiţie, pe care trebuie s-o aibă orice general, nu va avea, desigur, nici un succes. Dar, acela care ar voi să învingă cu această armată, numind pentru fiecare divizie un general, care să lupte în voia lui, fără a cunoaşte şi fără a vedea mersul operaţiunilor, ar fi sigur că va fi biruit. Tot aşa e şi cu specialiştii şcolii medicale moderne. Specialiştii ştiinţei medicale trebuie neapărat să conducă această ştiinţă spre ruină şi spre o discreditare din ce în ce mai mare. Într-adevăr, cum ar putea un specialist să contribuie la progresele unei ştiinţe, când, nesocotind cea dintâi condiţie pentru cunoaşterea naturii şi a legilor ei, nu studiază şi nu tratează decât o parte din marele tot, fără să ţie socoteală de legătura fiecărei părţi cu acel tot? Pentru noi, toţi specialiştii ştiinţei medicale şi-au trăit traiul. Numai acela care înţelege bine natura, ca un mare tot uniform şi indivizibil, numai acela poate judeca, cum trebuie, toate simptomele ei, numai acela se poate folosi de legile ei. De câte ori natura ne arată una şi aceeaşi materie, sub formele cele mai felurite şi cele mai deosebite, care sunt numai rezultatul diferitelor temperaturi! Vă voi observa numai, cum avem prilejul de a vedea aproape zilnic, apa sub formele cele mai deosebite, precum: gheaţa, zăpada, grindina, apa lichidă, ceaţa, aburii, norii, – şi cum această diversitate de forme atârnă numai de temperatură. Vedem şi la boli, cum cele mai felurite forme ies dintr-o materie uniformă. Astfel, natura ne arată adeseori fenomene formate în chip deosebit, cu toate că ele au ieşit toate dintr-una şi aceeaşi materie. Legătura uniformă a acestor fenomene ne rămâne ascunsă, fiindcă avem vederea prea scurtă şi nu putem pricepe acţiunea uniformă sau unitatea naturii. După cum ştiinţa medicală stă cu mâinile în sân în faţa bolilor nervoase, tot astfel diagnoza ei e neîndestulătoare în faţa acestor boli. În multe cazuri, şcoala medicală nu e măcar în stare de a cunoaşte bolile nervoase. Câţi bolnavi n-am tratat eu, care căutaseră pretutindeni aiurea scăparea lor, înainte de a veni să-mi ceară sfatul, ca la cea din urmă scăpare a lor. Toţi bolnavii aceştia erau dovezi vorbitoare şi vii de nedestoinicia şcolii medicale în acest domeniu. Mulţi bolnavi fuseseră declaraţi cu desăvârşire sănătoşi de doctori, boala lor nu trebuia să fie decât închipuită, pe când eu puteam dovedi numaidecât, ca ajutorul noii mele diagnoze, ştiinţa expresiunii figurii, marea îngrămădire de materii străine în aceşti bolnavi. Toţi bolnavii nervoşi, trataţi de mine, au remarcat şi mi-au comunicat cu ce repeziciune neaşteptată se făcuseră bine prin tratamentul meu, şi că îmbunătăţirea stării lor se simţea în acelaşi timp cu alungarea materiilor străine. În metoda mea, orice bolnav vede desluşit, în fiecare zi, roadele muncii sale prin alungarea zilnică a materiilor străine. Cine a constatat aceste alungări şi s-a simţit mai bine, nu se mai îndoieşte o clipă, că aplicarea acestui tratament e de cel mai mare folos pentru corp. Dar, diagnoza mea asigură pentru totdeauna reprezentanţilor procedeului meu, un loc de frunte în ştiinţa de vindecare, căci numai prin această diagnoză se poate determina cu siguranţa orice boala nervoasă, şi se poate observa în acelaşi timp, vreme de ani de zile, dezvoltarea tuturor acestor boli, cu multă vreme înainte ca bolnavul însuşi să aibă cea mai mică idee.
77