ARTA DE VINDECA FARA DOCTORII FARA OPERATII

regleze corpul său, aşa ca poftele lui împotriva naturii să fie reduse în proporţiile lor naturale şi să devie astfel binefacere pentru el, aceea ce în alte împrejurări i s-ar fi părut o silire forţată, acela să se întoarcă la natură. Dacă va urma toate regulile stabilite de mine, pentru deosebirea sănătăţii, adică pentru depărtarea materiilor străine din corp, va ajunge mulţumit şi fericit, presupunând, bine înţeles, că, corpul său n-a ajuns încă în aşa hal, pentru a nu mai găsi aceea ce caută.

Să trecem puţin în revistă tot soiul de faceri monstruoase, ce se ivesc pretutindeni astăzi. Cât de des auzim noi, de avorturi şi de naşteri înainte de vreme. Aici vedem o naştere pe la şezut, dincolo copilul iese de-a curmezişul. Pe urmă, observăm iarăşi copil cu capete enorme şi în acelaşi timp un organ aşa de strâns la mamă, că naşterea e cu neputinţă fără operaţie. Într-un cuvânt, toate acestea nu sunt decât fapte împotriva naturii şi nu se pot explica decât prin felurita încărcare a mamei cu materii străine sau chiar prin încărcarea deja existentă a copilului.

Poziţia falsă a copilului, în pântecele mamei, e provocată întotdeauna prin grămădirile materiilor străine, care împing şi mută copilul din poziţia lui naturală. Când organele femeii sunt îngustate, prin îngrămădirea materiilor străine, naşterea e totdeauna grea. Dar, dacă părinţii au fost foarte mult încărcaţi cu materii străine, copilul poate fi şi el deja aşa de încărcat, ca să fie prea mare în dimensiunile lui, să se nască mai ales cu un cap prea mare, aceea ce cauzează de asemenea o facere grea, mai ales când organele genitale ale femeii sunt strânse. Încărcarea organelor genitale poate fi numai astfel închipuită, că toţi nervii, muşchii şi legăturile respective se încarcă aşa de mult cu materii străine, că se umflă şi pierd foarte mult din elasticitatea şi din puterea lor de întindere şi de contractare. Totuşi, sănătatea deplină a acestor organe este, după noi, neapărat trebuincioasă pentru orice naştere uşoară.

Orice muşchi încărcat pierde foarte mult din proprietăţile sale şi cauzează dureri mari, când e supus unor contracţiuni spasmodice, ce trec peste puterile lui, cum se întâmplă de pildă la durerile facerii. Noi vedem, că durerile mari la faceri, izvorăsc întotdeauna dintr-o încărcare cu materii străine sau dintr-o boală, în înţelesul nostru. Aceeaşi cauză o are lipirea casei copilului, la care nu poate fi vorba de o lipire adevărată, ci numai de o legătură produsă prin depozitele materiilor străine.

Mai poate fi de mirare, că toate femeile încărcate au groază de faceri? Groaza aceasta nu e nicidecum întemeiată, ci izvorăşte numai şi numai din încărcare. O femeie cu adevărat sănătoasă nu cunoaşte asemenea sentimente. Acest sentiment de groază este glasul instinctului nostru, care deşi înăbuşit de multe ori, totuşi într-un caz aşa de hotărâtor ca facerea, ne arată lămurit, că am administrat rău bunul ce ni s-a încredinţat de natură, adică sănătatea corpului nostru. Dar, cine mai înţelege astăzi glasul acesta?... Mi se va obiecta poate, că sunt multe cazuri de facere la care ajutorul chirurgical e de neapărată nevoie. Voi răspunde citând următorul caz, vrednic de toată luarea aminte.

O femeie de 36 de ani, care voia să nască al doilea copil al ei, se chinuise zadarnic, două zile şi două nopţi, în durerile facerii, fără ca rodul ei să mişte în pântece. Moaşa fu de părere că trebuie alergat la ajutorul medical, fără de care naşterea n-ar fi cu putinţă. Un doctor foarte îndemânatec şi vestit ca mamoş fu chemat numaidecât. Patru ceasuri lucră acesta, cu toate instrumentele posibile. În cele din urmă declară că, poziţia copilului fiind întoarsă, îi e cu neputinţă de a-l scoate afară, fără a pune în primejdie viaţa mamei. Biata femeie voia, după cum spunea, mai bine să moară decât să îndure chinurile acestor ajutoare medicale. Fără a-şi ajunge scopul, doctorul plecă, declarând că femeia trebuie să moară, deoarece copilul nu se poate scoate. Natura hotărâse însă altfel, decât acel doctor. După 24 ceasuri de dureri, copilul ieşi fără doctor, numai cu ajutorul moaşei. Cine lucrase mai mult în împrejurarea aceasta, mamoşul vestit, sau natura?... Operaţiunea împotriva naturii nu fu scutită însă de urmări vătămătoare, căci după urma ei, femeia se îmbolnăvi după facere şi zăcu 9 săptămâni aproape de moarte. Operaţiunea aceea instrumentală o paralizase aproape şi numai natura ei puternică o puse pe picioare.

Convin că numeroasele boli cronice şi latente ale neamului omenesc, aduc faceri şi complicaţii, care deconcertează pe doctor şi pe mamoş. În urma propriei mele experienţe, am ajuns la părerea că, în asemenea cazuri, cel mai bun lucru e de a lăsa în linişte să lucreze natura. Nimeni nu poate face mai bine decât ea. Pentru a redeştepta acţiunea durerilor facerii, nu cunosc însă nimic mai bun decât băile de şezut cu fricţiuni. Mii de femei au fost precipitate în groapă, pentru că fuseseră operate prea curând. În toate cazurile, sunt împotriva oricărei operaţii, la faceri. Dacă femeia e cu adevărat incapabilă de a naşte, e mai bine pentru ea dacă n-ar naşte deloc. Natura a prevăzut şi acest caz pe care îl îndeplineşte, fără nici o primejdie. Rodul uscat moare şi se întăreşte din ce în ce mai mult în cursul vremii, până când pântecele mamei îşi recapătă iarăşi formele lui naturale primitive. La vaci şi la oi se ivesc adeseori cazuri asemănătoare şi niciodată animalele acestea n-au suferit vreo vătămare. Natura 162