foto1: Fuji X100, 1/210s, F4.0, ISO 200;
foto2: Fuji X100, 1/40s, F2.0, ISO 200.
Iniţial, odată cu lansarea sa, au existat plângeri relative la ergonomia meniurilor, sau la funcţionalitatea comenzilor. În momentul în care l-am luat, am instalat ultima versiune a firmware-ului astfel încât nu am putut confirma punctele slabe sau compara cu versiunea mai puţin funcţională, cert este ca totul e la locul lui, funcţionarea e fără probleme. Se spune chiar că cei de la Fuji au luat în considerare observaţiile utilizatorilor. Desigur, pentru a face economie de butoane, modificarea diverselor variabile precum valoarea ISO sau activarea filtrului ND trebuiesc căutate – dar odată găsite şi familiarizat cu ele, nu mai este o problemă. În zona superioară se află butoanele „mod” şi cel pentru compensarea expunerii. Butonul Fn este personalizabil şi poate primi o funcţie apelabilă astfel mai rapid decât din meniu. În spate se află rotiţa de navigare, butoane aferente setărilor uzuale (WB, Drive, AF şi AE lock, etc), în lateral un buton pentru focus (manual sau automat). Ecranul de 2.8 inch şi 460.000 de puncte nu este ultra performant dar reprezintă o implementare decentă. Aparatul nu are stabilizare. Există un modul video HD, cu sunet stereo. Introducerea fiind făcută, bateria încărcată şi cardul liber, l-am luat pe Fuji X100 la o tură foto prin oraş, urmărind ca subiect fotografia de stradă şi portretul.
Pe stradă este foarte important felul în care te simţi cu aparatul şi în care eşti perceput de către ceilalţi. Aproape toţi cei cu care am avut un contact direct au fost convinşi că este un model de aparat pe film. Dat fiind faptul că mai toată lumea a avut sau are încă un Zorki (de exemplu), există o familiaritate pozitivă cu aparatul ceea ce poate uşura într-un anumit context contactul cu subiectul, fiind de cele mai multe ori ignorat (şi acostat însă de către entuziaşti). Opţiunea ND coboară expunerea cu 3 trepte, acest fapt permiţând utilizarea unei diafragme deschise şi în lumină puternică, pentru a obţine profunzimi scurte de câmp - ideal pentru lucrul pe stradă. Trebuie însă dezactivat atunci când lumina este insuficientă, iar lipsa stabilizatorului se va simţi. Am utilizat aproape exclusiv modul prioritate de diafragmă pentru a evalua acuitatea obiectivului la diverse valori şi pentru a specula profunzimea de câmp variabilă. Balansul de alb a fost setat preponderent pe Auto, tonurile fiind încântătoare. Producătorul propune, ca de obicei, câteva moduri grafice care emulează pelicula Fuji, opţiunea Astia (pentru care am optat) oferind culori mai calde şi un contrast mediu. Strada, aglomeraţia, detalii ale cadrului cotidian, au pus focusul la încercare. Exista 49 de puncte de focus selectabile individual sau pe zone. Pentru rapiditate nu l-am încercat decât pe cel central, folosind exclusiv metoda recadrării.
FOTOCLASS
13