Două soluții inovatoare pentru un singur obiectiv: sănătatea dumneavoastră
Sunteți unic, la fel și nevoile dumneavoastră medicale. Factorii genetici pot influența apariția bolilor rare și a cancerului, iar un diagnostic corect este esențial pentru alegerea tratamentului potrivit. CeGaT oferă o gamă variată de teste genetice avansate, inclusiv ExomeXtra® și CancerPrecision®, pentru o îngrijire personalizată.
ExomeXtra® – cel mai avansat test genetic
ExomeXtra® este cea mai complexă soluție. Acest test de ultimă generație ajută medicii să identifice rapid și precis mutațiile genetice responsabile de simptome complexe sau nespecifice, facilitând un diagnostic clar și un tratament eficient.
Fiecare tumoră este diferită. CancerPrecision® analizează profilul molecular al cancerului dumneavoastră, ghidând medicii în alegerea celei mai eficiente terapii, adaptat caracteristicilor dumneavoastră genetice unice.
Descoperiți cum genetica poate sprijini tratamentul dumneavoastră!
Consultați medicul curant sau contactați-ne direct pentru o evaluare genetică personalizată.
Conceptul de Heart Team a fost implementat în chirurgia cardiacă și cardiologie în anul 2010. Acest concept a fost împrumutat din oncologie, specialitate în care, Tumor Bord-ul, respectiv ședințele în care se discută într-un colectiv de medici de diverse specialități cazurile complexe, stabilindu-se cea mai bună cale de rezolvare a patologiei pacientului, reprezintă de mulți ani o normalitate. La început în ședințele de heart-team erau abordate doar cazurile de cardiopatie ischemică ce necesitau revascularizare, fie prin dilatare și stent (procedură intervențională efectuată de cardiolog), fie revacularizare prin bypass aorto-coronarian (efectuat de chirurg). Cine să hotărască modalitatea de revascularizare? Chirugul sau cardiologul? Așa a apărut nevoia de a prezenta aceste cazuri într-un colectiv mai extins, multidisciplinar, care să discute toate aspectele legate de pacient, cu medicii anesteziști, diabetologi, nefrologi, specialiști în imagistică, împreună cu cardiologii clinicieni, intervenționiști și cu chirurgii cardiaci. Ulterior tehnicile transcateter s-au dezvoltat într-un ritm galopant astfel încât nevoia de a discuta toate cazurile complexe într-un cadru organizat multidisciplinar a devenit o necesitate. În multe țări finanțarea acestor programe de către societățile de asigurări impun existența heart-team-urilor în fiecare institut de profil. Chirurgia Cardiovasculară este o specialitate complexă și nu tocmai ușor de practicat. Din păcate, un număr din ce în ce mai mic de absolvenți de medicină se îndreaptă azi spre specialitățile chirurgicale, mai ales spre specialitățile grele, chirugie cardiacă, toracică, neuro-chirurgie. Dacă în urmă cu 20 - 30 de ani concurența pentru aceste specialități era foarte mare, în ultimii ani ne trezim că nu se ocupă toate locurile scoase la concurs.
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Prof. Univ. Dr. Adrian Molnar, Președintele Societății Române de Chirurgie Cardiovasculară.
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04 Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
Tiraj: 15.000 ex. ISSN 2067-0508
Alegerea produselor dermato-cosmetice de fotoprotecție solară
Protecția pielii împotriva razelor UV este esențială pentru prevenirea arsurilor solare, îmbătrânirii premature și a scăderii riscului de apariție a cancerului de piele. Produsele fotoprotectoare dermato-cosmetice sunt formulate special pentru a proteja pielea și a oferi îngrijire suplimentară, fiind adesea recomandate de dermatologi.
Avantajele
expunerii la soare
Expunerea moderată la soare prezintă o serie de avantaje precum: stimularea producerii de vitamina D în piele, un nutrient esențial pentru sănătatea oaselor și sistemului imunitar; dezinfecție de suprafață, ceea ce le face utile ca tratament adjuvant în gestionarea acneei; stimularea acțiunii psoralenilor (medicamentelor pigmentante folosite în tratamentul bolii vitiligo); sunt benefice persoanelor care suferă de boli cu componentă imună (psoriazis, dermatite de contact).
Fototip Denumire
Celtic
Dezavantajele expunerii la soare
Radiația UVB, UVA și UVC face parte din lumina ultravioletă care călătorește spre pământ de la soare. Razele UVC sunt total absorbite de stratul de ozon, în timp ce razele UVB și UVA ajung pe suprafața terestră. Radiațiile UVB sunt doar parțial blocate de atmosferă, fiind responsabile de bronzarea pielii, dar expunerea prea mare la soare duce la arsuri solare (UVBurn, < 5% din radiația UV) și chiar la cancer de piele.
Razele UVA (UV-Aging, reprezintă aproximativ 95% din radiația ultraviolet) pătrund adânc în piele, contribuind la degradarea colagenului și elastinei, ceea ce duce la apariția ridurilor, a petelor
pigmentare (accelerează procesul de îmbătrânire). Expunerea excesivă la razele UV crește riscul de a dezvolta cancer de piele (melanom, carcinom bazocelular, carcinom scuamos), pot provoca mutații la nivelul ADN-ului din celulele pielii. De asemenea, unele persoane pot dezvolta sensibilitate la soare (fotodermatoză sau alergie solară), manifestată prin erupții cutanate, mâncărimi, roșeață și inflamații.
Fototipul de piele
și FPS-ul
Clasificarea pielii conform scalei Fitzpatrick depinde de cantitatea de melanină din piele și cuprinde 6 fototipuri. Factorul de protectie solară (FPS) reprezintă capacitatea unui produs de a opri canti-
Reacția pielii la expunerea solară
se înroșește direct și se arde; persoanele prezintă risc foarte ridicat de a dezvolta cancer de piele; fotoaging
caucazian 1 Pielea se bronzează foarte puțin, se arde ușor; riscul este ridicat de a dezvolta cancer de piele; fotoaging
caucazian 2 Pielea se bronzează mai ușor, se arde greu
se produc arsuri solare, risc minim de cancer cutanat
Farmacist Maria Viorica Ciocîlteu
de lucrări la Facultatea de Farmacie, cercetător științific
tatea de radiații absorbite de piele. Dacă spre exemplu persoanele cu fototip 1 pot sta fără a aplica produse de protecție solară maxim 10 minute expuse fără să se ardă, un produs cu SPF 30 spre exemplu îi asigură 10 x 30 = 300 minute (maxim 5 ore) de protecție solară.
Persoanele cu fotodermatoze (vitiligo, albinism, lupus eritematos sistemic, alergie solară, rozacee) au nevoie de fotoprotecție maximă, SPF 50.
Alegerea produselor adecvate
Pielea este protejată prin fotoprotecţia naturală de radiaţiile UV prin stratul cornos și melanină.
Fotoprotectoarele dermato-cosmetice sunt preparate care neutralizează total sau parțial reacţiile nocive produse de radiaţiile UVA și UVB. Ele se împart în:
A) substanţele cu efect de ecranare: dioxidul de titan, oxidul de zinc, oxidul de magneziu, carbonatul de calciu, caolin. Cea mai protectivă formă este cea de unguent deoarece formează un film care persistă la contactul cu apa.
Oxidul de zinc (ZnO) și dioxidul de titan (TiO2) asigură în mod eficient protecție totală împotriva UVB și ambelor game de UVA, domeniu scurt și domeniul lung, apropiat de vizibil.
Dimensiunile diferite ale particulelor de pudră de oxid de zinc pot fi alese pentru a atenua selectiv razele UV, compușii organici și antioxidanţii
sunt compatibili cu oxidul de zinc și se pot combina pentru a crea formulări cu un SPF foarte mare și o protecție puternică .
Dioxidul de titan (TiO2) este utilizat într-o varietate de produse de îngrijire personală, inclusiv cremele de protecție solară, pulberi sau agent de albire.
Mulți dermatologi insistă că produsele de protecție solară bazate pe minerale cum ar fi cele fabricate din oxid de zinc și dioxid de titan reprezintă singurul mod real de a preveni deteriorarea pielii și îmbătrânirea premature.
Substanţele filtru absorb selectiv Radiația UV. Esterii acidului para aminobenzoic sunt substanţe filtru de referinţă, considerate cele mai eficiente, folosite în produsele dermato-cosmetice în concentrații de până la 5 10%. Uleiurile vegetale (măsline, cocos) au acțiune fotoprotectoare slabă, dar sunt utilizate pe scară largă de către consumatori. Acizii hidroxicinamici sunt considerați substanțe filtru cu rol accelerator al procesului de bronzare, dar cu risc crescut de a genera fotodermatoze.
În anumite produse de protecție solară pot apărea pe lista de ingrediente anumite substanțe considerate reparatori solari, cu rol calmant, antioxidant și regenerativ celular, contribuind major la scăderea efectelor negative datorate expunerii la soare. Cei mai eficienți reparatori solari sunt acidul hialuronic, bioceramidele, vitaminele liposolubile A și E, acidul lactic, ureea.
Există produse cosmetice ce conțin metoxipsoralenii (utilizați în tratamentul vitiligo) ce acționează ca activatori ai procesului de bronzare prin inducerea repigmentării cutanate. Și unele extracte vegetale stimulează melanogeneza (uleiul de bergamote).
Autobronzantele (conțin taninuri, beta-caroten) nu produc melanogeneză și includ acele produse cosmetice care colorează artificial pielea similar bronzului natural. Acestea nu asigură protecție solară, iar culoarea poate fi neuniformă în funcție de aplicarea mai mult sau mai puțin corespunzătoare a acestora.
Preocupări cu privire la substanțe chimice ce se regăsesc pe lista ingredientelor produselor dermato-cosmetice de fotoprotecție solară
Cercetările medicale recente au ridicat unele îngrijorări serioase cu privire la anumite substanțe chimice utilizate în prezent în produsele de protecție solară. Astfel, octil-metoxicinamatul (este un filtru UVB organic solubil, prezent pe lista de ingrediente a aproximativ 70-80%) a fost detectat în sânge și urină după aplicarea pe piele, poate produce radicali liberi având efecte estrogenice în testele de laborator, care fac celulele canceroase să se dezvolte mai rapid. Oxibenzona se oxidează rapid în prezența luminii și inactivează sistemele antioxidante importante ale pielii. Este unul din chimicalele detectate în urină după aplicarea topică.
Astenia funcţională este o tulburare complexă
şi multidimensională, ce acţionează la nivel fizic, psihic, intelectual dar şi sexual.
Astenia funcţională este asociată cu un sentiment de oboseală generalizată, ușoară epuizare, lipsa iniţiativei, lipsa dorinţei de a întreprinde activităţi și incapacitatea de a face faţă rutinei zilnice. În 25% din cazuri astenia este organică și trebuie tratată afecţiunea care a declanșat astenia. În restul de 75% din cazuri astenia este funcţională.
Asist. Univ.
Dr. Ioana Mândruță
Criterii de diagnostic ale neurasteniei:
• Stare de oboseală persistentă și epuizare apărută după efort fizic sau mental minor;
• Însoţită de unul sau mai multe din următoarele simptome: durere musculară, ameţeală, tensiune la nivel cefalic, tulburări de somn, iratibilitate, incapacitate de relaxare;
• Incapacitate de refacere prin odihnă;
• Durată peste 3 luni;
• Nu apare în prezenţa unei afecţiuni organice la nivel mental.
Cine este vinovat de declanșarea asteniei funcţionale?
Deficitul incipient de tiamină la nivel cerebral. Tiamina are un rol important în transmiterea impulsului nervos și este necesară producerii serotoninei, adrenalinei și acetilcolinei, fără de care sistemul nervos nu poate funcţiona.
Stresul ,tulburările de somn, schimbarea între anotimpuri, consumul frecvent de agenţi anti-tiaminici (cafea, ceai, zahăr, alcool, tutun, anticoncepţionale, diuretice, antiacide) duc la o depleţie de tiamină. Depleţia de tiamină la nivelul sistemului nervos central se manifestă în principal prin diferite tulburări nervoase: astenie, nervozitate și iritabilitate, apatie, insomnii, slăbirea atenţiei și a memoriei, scăderea capacităţii de muncă. De asemenea, se poate asocia cu tulburări vegetative și senzitivo-senzoriale cum ar fi: tulburări cardiace, amorţeli, dureri și furnicături în membre, ameţeală și tulburări de vedere.
Manifestările tardive ale deficitului de tiamină sunt: insuficienţă cardiacă congestivă, polineuropatie, parestezii (amorțeli, furnicături), atrofie musculară și sindromul Wernicke-Korsakoff, caracterizat prin demenţă, ataxie (lipsă coordonare mișcări)și oftalmoplegie (slăbiciunea sau paralizia mușchilor oculari).
Majoritatea consumatorilor cronici de alcool prezintă deficit de tiamină, datorat atât
interferenţelor alcoolului cu metabolismul tiaminei, cât și nutriţiei precare. Astfel aceștia, datorită deficitului de tiamină, sunt predispuși la o serie de afecţiuni cum ar fi: encefalopatia Wernicke, ambliopia alcoolică („ochi leneș“) etc.
Oricare ar fi manifestările asteniei (oboseală musculară, rezistenţă redusă, tulburări de atenţie, de concentrare, de memorie sau de vigilenţă, lipsa încrederii în sine, lipsa motivaţiei, extenuare, stres, pierderea libidoului, disfuncţii erectile precum și tulburări de somn și apetit), sunt recomandate preparate de sulbutiamină, un medicamentul antiastenic al cărui efect este rapid și vizibil în ameliorarea manifestărilor asteniei, datorită acţiunii sale selective și ţintite la nivelul structurilor din sistemului nervos central responsabile de mobilizarea resurselor energetice ale corpului.
Sănătatea cardiovasculară și alimentația rațională (2)
Măsurile preventive joacă un rol esențial în gestionarea și prevenirea patologiilor cronice, contribuind semnificativ la reducerea incidenței și severității acestora. Prin implementarea unor strategii preventive, cum ar fi adoptarea unui stil de viață sănătos, alimentația echilibrată, activitatea fizică regulată și renunțarea la fumat, se pot diminua factorii de risc asociați cu bolile cronice.
Conf. Univ.
Dr. Magdalena Mititelu
Igiena Alimentației, UMF
„Carol Davila” din București
Conf. Univ. Dr.
Alexandru Scafa-Udriște
Catedra de Patologie
Cardio-Toracică, UMF
„Carol Davila” din București
Fiziokinetoterapeut
Gabriel Olteanu
Consultant nutriționist
Conf. Univ. Dr. Ștefan
Sebastian Busnatu
Catedra de Patologie
Cardio-Toracică, UMF
„Carol Davila” din București
Reducerea aportului de sare
Excesul de sare în dietă este strâns legat de dezvoltarea hipertensiunii arteriale, un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare. Sodiul din sare contribuie la retenția de apă, ceea
ce crește volumul sangvin și pune presiune pe pereții arteriali. OMS recomandă limitarea consumului de sare la maximum 5 grame pe zi pentru a preveni hipertensiunea și a reduce riscul de accidente vasculare cerebrale. Alimentele procesate (mezelurile, gustările ambalate, semipreparatele), sunt adesea bogate în sare și de aceea se recomandă limitarea consumului și înlocuirea acestora cu alimente proaspete, precum și utilizarea ierburilor aromatice în locul sării pentru gătit. Astfel, se poate reducere semnificativ aportul de sodiu.
Reducerea
consumului de zahăr
Consumul ridicat de zahăr adăugat este legat de un risc crescut de obezitate, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare. Zahărul contribuie la creșterea în greutate și la dezvoltarea rezistenței la insulină, ambele fiind factori de risc pentru afecțiunile cardiovasculare. Cercetările indică faptul că reducerea aportului de
zahăr poate ajuta la prevenirea acestor probleme și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare. Zahărul adăugat prin furnizarea de calorii fără valoare nutritivă poate duce la acumularea excesivă de grăsime, în special în zona abdominală. Acest exces de greutate este un factor de risc semnificativ pentru bolile coronariene și accidentele vasculare cerebrale. Este recomandat să se limiteze băuturile carbogazoase, sucurile de fructe îndulcite și deserturile procesate, înlocuindu-le cu apă, ceaiuri neîndulcite sau fructe proaspete.
Consumul de proteine sănătoase
Proteinele sunt importante pentru organism, ele furnizând aminoacizii esențiali, dar alegerea surselor potrivite este esențială pentru sănătatea cardiovasculară. Carnea roșie și produsele procesate din carne precum mezelurile fiind bogate în grăsimi saturate sunt asociate cu un risc crescut de boli coronariene. Proteinele vegetale și cele din pește, în special peștele gras care este bogat în acizi grași omega-3, au efecte cardioprotectoare. Surse
sănătoase de proteine sunt leguminoasele, tofu, peștele gras și carnea de pasăre fără piele.
Consum
de antioxidanți
și fitonutrienți
Antioxidanții și fitonutrienții sunt esențiali pentru protecția cardiovasculară, deoarece ajută la combaterea stresului oxidativ și inflamației. Aceste substanțe, găsite în fructe și legume colorate, contribuie la prevenirea acumulării de plăci de aterom și mențin elasticitatea vaselor de sânge. Legumele și fructele sunt surse importante de micronutrienți și fibre alimentare, dar cantitățile variază în funcție de tipul de legume sau fructe. Vitaminele, mineralele și antioxidanții sprijină sănătatea cardiovasculară, iar fibrele reglează nivelul co-
lesterolului și previn acumularea plăcilor de aterom în artere. De asemenea, multe fructe și legume sunt bogate în potasiu, care ajută la menținerea unei tensiuni arteriale normale. Studiile clinice au demonstrat că un consum crescut de fructe și legume este asociat cu un risc semnificativ redus de boli cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale. Fructele de pădure, citricele și spanacul sunt excelente surse de antioxidanți, precum vitamina C, flavonoide și polifenoli, care protejează inima și vasele de sânge. Se recomandă consumul zilnic de cel puțin 400 de grame de fructe și legume. Cel mai bun mod de a furniza organismului suficient din fiecare micronutrient și din fibre este să consumăm o varietate de legume și fructe în fiecare zi. Antioxidanții se găsesc și în ciocolata neagră, ceaiul
verde și vinul roșu (în cantități moderate), și sunt legați de efecte cardioprotectoare, cum ar fi îmbunătățirea funcției endoteliale și reducerea inflamației vasculare.
Aportul de electroliți
Electroliții precum potasiul, magneziul și calciul sunt importanți pentru menținerea unei tensiuni arteriale sănătoase și pentru sănătatea cardiovasculară generală. Potasiul, în special, ajută la neutralizarea efectelor negative ale sodiului, contribuind astfel la scăderea tensiunii arteriale. Potasiul crește diureza și ajută la eliminarea sodiului, care este frecvent în exces în corp, asigurându-se astfel o eliminare eficientă a toxinelor și o activitate normală a glandelor suprarenale. Aportul mărit de sodiu, alcoolul și cafeaua determină excreţia suplimentară de potasiu prin urină. Surse excelente de potasiu includ bananele, spanacul, cartofii dulci și portocalele. În plus, alimentele precum bananele, spanacul și produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi nu doar că furnizează potasiu, dar și magneziu și calciu, minerale esențiale pentru funcționarea corectă a inimii și pentru menținerea tensiunii arteriale în intervale normale. Continuăm în edițiile următoare cu alte recomandări privind alimentația sănătoasă:
• Controlul aportului alimentar și menținerea unei greutăți sănătoase
• Hidratarea adecvată
• Dieta mediteraneană
• Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension)
• Dieta vegetariană și vegană
Boala arterială periferică
În ultimele decenii la nivel mondial am fost martorii unei creșteri considerabile a prevalenței bolilor cardiovasculare aterosclerotice. Pe măsură ce populația lumii îmbătrânește, datorită creșterii speranței de viață, boala arterială periferică (BAP), care este puternic legată de vârstă, va crește în incidență.
Medic primar Cardiologie
Intervențională
CHorațiu Moldovan
Șef Clinica de Chirurgie
Cardiovasculară, Spitalul Clinic Universitar București
ontrar progreselor terapeutice atât medicamentoase cât și a celor tehnologice, în 2015 peste 236 milioane de oameni au suferit de BAP în întreaga lume și de atunci numărul acestora a crescut constant. Deși metodele terapeutice au evoluat foarte mult în ultimii ani, prognosticul pacienților cu BAP este foarte rezervat. BAP simptomatică se asociază cu o scădere importantă a calității vieții, mai ales datorită amputațiilor a căror incidență este maximă la pacienții cu BAP și diabet zaharat.
Cel mai frecvent simptom al BAP este claudicația, durerea sub formă de crampe la nivelul gambelor, coapselor sau feselor, declanșată lamers pe jos și diminuând cu repausul. Alte simptome pot include durere atipică la efort și durere
ischemică în repaus (durere în piept, percepută ca o gheară). Etapele finale pot duce la leziuni tisulare (rană, plagă) și amputare. BAP poate rămâne asimptomatică pentru o perioadă relativ lungă, chiar și cu un indice gleznă-braț (ABI) > 0,9.
Conștientizarea bolii este încă surprinzător de scăzută în rândul populațiilor expuse riscului și, de asemenea, în populația generală. Pe lângă reducerea semnificativă a calității vieții, un număr considerabil de pacienți cu BAP dezvoltă simptome de depresie, asociate cu limitări în funcționarea fizică.
Tratamentul BAP are trei direcții primare: limitarea simptomele specifice, evitarea riscurilor și complicațiilor la care ar putea duce o anumită leziune și reducerea riscului cardiovascular (CV) al acestor pacienți. Măsurile non-farmacologice sunt cruciale și pot contribui în mod semnificativ la reducerea riscului CV, inclusiv renunțarea la fumat ca elementul cel mai important de modificare a stilului de viață, împreună cu o dietă sănătoasă și exerciții fizice regulate. Programele de exerciții supravegheate s-au dovedit a fi be-
nefice pentru pacienții cu BAP simptomatică în ceea ce privește capacitatea de mers, starea funcțională și calitatea vieții. Conform ghidurilor actuale, farmacoterapia pentru pacienții cu BAP ar trebui să includă terapia antitrombotică și agenți de tipul statinelor, luând în considerare și factorii de risc suplimentari, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Controlul glicemic și terapia antihipertensivă sunt vitale în reducerea incidenței viitoarelor evenimente CV la pacienții cu PAD simptomatică. Alegerea regimului antitrombotic optim pentru a reduce evenimentele ischemice cardiace și ale membrelor, fără a crește riscul de sângerare majoră și care pune viața în pericol este o problemă dificilă, ce nu are un răspuns general valabil având în vedere heterogenitatea pacienților cu PAD. Se utilizează însă frecvent medicația anticoagulantă de generație nouă.
În ceea ce privește metodele de tratament cu impact major a evoluției bolii, un rol central îl reprezintă revascularizarea, ce crează premisele unei evoluții favorabile, cu îmbunătățirea simptomelor și evitarea amputațiilor majore.
Dr. Andrada Bogdan
Prof. Univ. Dr. Habil
Imagistica Medicală aduce beneficii majore
în diagnostic, monitorizare și tratament
Evoluția Imagisticii Medicale din România în ultimele două-trei decenii a fost într-adevăr spectaculoasă. Dacă la începutul anilor ’90 am pornit cu radiologia clasică, foarte clasică chiar, cu radioscopii la întuneric și developare în camera obscură a filmelor radiografice, într-un timp extrem de scurt am parcurs ecografia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară, ajungând în prezent la tehnologii de ultimă generație, cum ar fi PET-CT și imagistica moleculară. Această tranziție rapidă a impus un efort considerabil de adaptare și perfecționare din partea colegilor mei.Colaborarea internațională și participarea la cursuri și conferințe a accelerat acest progres, făcând din România un jucător important în domeniul radiologiei moderne.
Conf. Univ. Dr. Radu Baz, Președintele Societății de Radiologie și Imagistică Medicală din România
Imagistica Medicală joacă un rol esențial în toate etapele managementului pacientului, de la diagnosticare, la monitorizare și la evaluarea finală a eficacității tratamentului. Fiind capabilă să furnizeze informații detaliate și precise despre morfologia și funcția organelor interne, imagistica este indispensabilă în diagnosticul unei largi game de afecțiuni. Pe parcursul tratamentului, diferitele tehnici imagistice permit monitorizarea continuă a evoluției bolii, oferind posibilitatea ajustării rapide a terapiei în funcție de modificările patologice observate. Imagistica de control joacă, de asemenea, un rol critic în evaluarea post-terapeutică a pacientului, confirmând răspunsul pozitiv sau identificând necesitatea unor intervenții suplimentare.
Este o realitate indiscutabilă faptul că accesul la echi-
pamente imagistice tot mai performante a crescut exponențial volumul de date pe care specialiștii noștri trebuie să le interpreteze. Dispozitivele moderne generează imagini cu o rezoluție extrem de mare și o cantitate mare de informație, crescând astfel complexitatea sarcinilor interpretative. Acest fapt poate exercita o presiune suplimentară asupra medicilor radio-imagiști, care trebuie să își îmbunătățească constant cunoștințele tehnice și teoretice și să facă
prin aceasta față volumului tot mai mare de investigații într-un timp limitat.
Pe măsură ce tehnologia imagisticii medicale evoluează într-un ritm accelerat, instruirea continuă a specialiștilor devine o necesitate stringentă. Aparatura de imagistică tot mai sofisticată impune o adaptare rapidă a competențelor medicilor și tehnicienilor pentru a exploata la maxim aceste instrumente în diagnostic și tratament.
Realist vorbind, durata necesară pentru reducerea decalajul dintre dezvoltarea tehnologică și instruirea specialiștilor depinde de complexitatea tehnologiei și de disponibilitatea programelor de formare. De exemplu, pentru unele inovații mai accesibile, formarea se poate face rapid prin cursuri online sau practici ghidate. În schimb, pentru tehnologiile emergente complexe precum inteligența artificială în imagistică, perioada de adaptare ar putea fi mai lungă, deoarece necesită o înțelegere mai profundă a noilor concepte și o schimbare a protocoalelor clinice și de reglementare.
Progrese în abordarea
Endocarditei Infecțioase
Endocardita infecțioasă este o afecțiune cu potențial ridicat de complicații invalidante și deces, deși a existat o continuă preocupare în domeniul medical în ceea ce privește îmbunătățirea metodelor diagnostice și rafinarea resurselor terapeutice în ultimele decenii. Există o varietate de moduri de prezentare clinică a endocarditei infecțioase, de la clasicul sindrom febril și sufluri cardiace nou-diagnosticate, până la manifestări neurologice, renale sau sistemice, ce induc dificultăți diagnostice, alături de barierele în identificarea microorganismului determinant. Acestor provocări se adaugă provocările terapeutice din managementul endocarditei infecțioase, în mod deosebit cele determinate de complicațiile locale sau la distanță ale afecțiuni, care impun o abordare multidisciplinară. Incidența bolii relativ scăzută, schimbarea epidemiologică din ultimii 30 de ani referitoare la microorganismele cauzatoare și la modificarea condițiilor cardiace predispozante au indus provocări de diagnostic și tratament.
Onoutate recentă (2023) este prevenția endocarditei infecțioase cu definirea categoriilor de risc și a măsurilor profilactice. Populația la risc de a dezvolta boala cuprinde pacienții cu istoric de endocardită infecțioasă, cei cu protezare valvulară chirurgicală sau transcateter sau post-valvuloplastie și cei cu boli cardiace congenitale netratate sau corectate chirurgical. Prevenția include măsurile de igienă, în special cea dentară și profilaxia cu antibiotic
a categoriei de pacienți la risc înalt definită anterior, care urmează să beneficieze de o procedură dentară cu risc bacteriemic.
Având la bază tabloul clinic de prezentare al endocarditei infecțioase, au fost definite în timp și ulterior treptat îmbunătățite, criterii de diagnostic Duke, ce includ criterii majore și minore, bazate pe 3 elemente: rezultatele hemoculturilor, ecocardiografie și rezultate clinico–paraclinice. Sensibilitatea diagnostică a acestor criterii este mai scăzută în cazul endocarditei infecțioase cu hemoculturi negative, cu necesitatea utilizării de teste suplimentare, serologice sau de biologie moleculară, cu scopul evidențierii agentului etiologic cauzator. Hemoculturile reprezintă explorarea fundamentală în diagnosticul endocarditei infecțioase, alături de criteriul
imagistic. Rezultate negative ale hemoculturilor sunt asociate cu dificultăți majore în tratamentul afecțiunii. Incidența endocarditei infecțioase cu hemoculturi negative variază considerabil (de la la 2,5% la 31% din totalul endocarditelor, cu valori mult mai crescute în Europa de Est. Un studiu retrospectiv efectuat pe o perioadă de 11 ani, între 20072017, din centrul universitar Iași, raportează un procent de 54% pentru endocarditele infecţioase cu hemoculturi negative. Similar, imagistica multimodală joacă un rol major în diagnosticul endocarditei infecțioase. Explorarea ecocardiografică, transtoracică, sau transesofagiană, este forma de evaluare imagistică de fundamentală pentru evidențierea leziunilor cardiace sugestive de endocardită infecțioasă. Aceasta apreciază și complicațiile locale cardiace și poate determina momentului oportun corecției chirurgica-
Prof. Univ. Dr. Cătălina
Arsenescu Georgescu
UMF „Grigore T. Popa” Iași
Asist. Univ.
Dr. Ana-Maria Buburuz
UMF „Grigore T. Popa” Iași
le. Este recomandată repetarea evaluării ecocardiografice la 5-7 zile de la momentul inițial cu rezultat negativ pentru leziuni sugestive de endocardită infecțioasă la cazurile la care persistă o suspiciune clinică crescută.
Ghidul ESC definește conceptul de ”echipă a endocarditei”, ce include specialiști din diferite domenii, de la cardiolog, infecționist, chirurg cardiovascular, medic de laborator, radiolog, microbiolog. Recomandările recente întăresc necesitatea unui management multidisciplinar, cazurile necomplicate de endocardită infecțioasă putând fi tratate într-un centru de referință, iar cele complicate într-un centru terțiar, cu posibilitate de suport intensiv și disponibilitate a chirurgiei cardiace.
Principiile terapiei endocarditei infecțioase includ eradicare microbiană pe baza terapiei antimicrobiene și aportul chirurgiei în drenarea abceselor și îndepărtarea materialului infectat. Este reîntărită necesitatea unei antibioterapii prelungite în cazul endocarditei infecțioase asociate protezelor valvulare (≥6 săptămâni), spre
deosebire de afectarea pe valvă nativă (2-6 săptămâni).
Se subliniază în Ghidul ESC din 2023 și momentul operator considerat oportun în funcție de complicațiile survenite. Există 3 motive principale de operație cardiacă în faza acută a bolii: insuficiența cardiacă, infecția necontrolată și prevenția emboliilor septice. Evaluarea coronarografică pre-intervenție chirurgicală pentru endocardita infecțioasă trebuie să fie bazată pe riscul cardiovascular apreciat, mai ales la pacienții cu interesarea valvei aortice și potențial emboligen crescut. Momentul chirurgical nu ar trebui amânat în caz de AVC ischemic constituit, spre deosebire de AVC-ul hemoragic semnificativ, care necesită o amânare a momentului operator (≥ 4 săptămâni).
Adesea, prezentarea clinică a pacientului cu endocardită infecțioasă diferă de forma clasică cunoscută cu sindrom febril și suflu cardiac nou apărut. Prezentarea poate fi variabilă, în diferite servicii medicale, neurologice, reumatologice, nefrologice, infecțioase. Supoziția diagnostică precoce, chiar în prezența
simptomelor nespecifice, poate îmbunătăți demersul afecțiunii. Accidentul vascular cerebral embolic poate fi forma de debut a endocarditei infecțioase și un sindrom febril neexplicat asociat unui accident vascular poate ridica suspiciunea de boală.
Implicarea pacientului în decizia terapeutică trebuie să includă un plan de recuperare dezvoltat împreună cu acesta, evidențierea riscului de recurență a endocarditei infecțioase și măsurile preventive necesare a fi instituite.
Ghidul ESC din 2023 definește termeni utilizați în evoluția endocarditei infecțioase. Reinfecția este determinată de alt microoganism, de obicei la peste 6 luni de la primul episod de endocardită infecțioasă. Recăderea reprezintă un episod repetat de afecțiune cauzată de același microoganism și reprezintă o nereușită terapeutică, indicând totodată necesitatea de a identifica un focar infecțios persistent și de evaluare a terapiei chirurgicale. Există recomandarea de a repeta hemoculturile, al căror rezultate trebuie să fie negative, la finalizarea antibioterapiei.
Endocardita infecțioasă este o afecțiune complexă, ce necesită o abordare multidisciplinară, variate resurse terapeutice si diagnostice, cu important impact economic și social. Îmbunătățirea managementului afecțiunii nu a condus la reducerea mortalității, demonstrând astfel variabilitatea endocarditei infecțioase de prezentare clinică și evoluție, menținându-se a fi una din cele mai provocatoare patologii cardiologice și infecțioase.
SMILE PLUS, o nouă intervenție
laser pentru hipermetropie
Începând cu luna decembrie 2024, tehnica SMILE ne permite să corectăm și hipermetropia și astigmatismul hipermetropic, adică dioptriile cu ”+”.
Este o tehnică pe care o efectuăm de peste 10 ani la Ama Optimex, care permitea până acum doar corecția miopiei și astigmatismului miopic.
Cum să recunoști hipermetropia și ce tratamente există pentru corectarea vederii
Hipermetropia este un viciu de refracție și înseamnă dioptrii cu plus (+). Ochiul hipermetrop este mai scurt, iar focalizarea imaginii se face în spatele retinei. În funcție de mărimea dioptriilor, hipermetropia se asociază cu o vedere mai mult sau mai puțin neclară la aproape (scris, citit) și/sau la distanță. De regulă, la persoanele tinere cu valori mici ale dioptriilor, vederea poate să nu fie influențată semnificativ datorită puterii de acomodație a ochiului. La persoanele cu dioptrii mai mari, pe lângă o vedere mai scăzută la aproape, se asociază și o neclaritate a vederii la distanță. La aceste persoane, hipermetropia se poate manifesta prin dificultăți în susținerea efortului vizual, tulburări de vedere (încețoșarea vederii), oboseală oculară, durere oculară și chiar durere de cap (cefalee).
SMILE PLUS pentru hipermetropie
SMILE reprezintă cea mai nouă generație de chirurgie re-
fractivă laser și presupune crearea unei lenticule în interiorul corneei, care ulterior este extrasă de către chirurgul oftalmolog printr-o incizie de 2-4 mm.
SMILE PLUS pentru hipermetropie are aceleași avantaje ale tehnicii SMILE pentru miopie: confortul sporit al pacientului în timpul operației, lipsa durerii sau disconfortului, recuperarea postoperatorie rapidă, cu absența complicațiilor asociate tehnicilor FemtoLASIK sau PRK, astfel încât pacientul se întoarce la viața normală după 48-72 de ore de la operație, fără restricții.
Poate corecta până la:
• +7 dioptrii hipermetropie
• +4 dioptrii astigmatism hipermetropic
• -10 dioptrii miopie
• -5 dioptrii astigmatism miopic
• -15 dioptrii combinate miopie și astigmatism. Prin evoluția constantă a tehnologiei, începând cu anul 2022, la Ama Optimex beneficiem de noua platformă VisuMax 800 de la Zeiss, cu care efectuăm operația SMILE PRO. VisuMax 800 permite scurtarea semnificativă a duratei de creare a lenticulei, de la 25 secunde (generația Visumax 500) la
aproximativ 10 secunde, și are incorporate câteva sisteme care asistă chirurgul în centrarea mai exactă a lenticulei la nivelul axului vizual și în controlul ciclotorsiunii, îmbunătățind suplimentar eficiența și precizia. De asemenea, numai pe această platformă a devenit disponibilă tehnologia SMILE pentru hipermetropie. Începând cu luna decembrie 2024, noi, medicii chirurgi din clinica Ama Optimex, am fost primii din România care au realizat astfel de intervenții. Intervenții laser pentru hipermetropie
Dacă aveți hipermetropie sau astigmatism hipermetropic, puteți opta pentru următoarele intervenții chirurgicale LASER: SMILE PLUS, FemtoLASIK, PRK sau PRESBYOND (dacă hipermetropia este însoțită de prezbiopie). În cazul corecției sau reducerii dioptriilor cu plus, ne așteptăm ca momentul în care vor apărea fenomenele legate de prezbiopie să se declanșeze mai târziu. La acel moment, se va evalua ce alte opțiuni chirurgicale există. Alte intervenții pentru hipermetropie
Atunci când, în urma evaluării și investigațiilor preoperatorii, se constată că nu sunteți candidat pentru SMILE PLUS, există și alte opțiuni: FemtoLASIK, PRK sau PRESBYOND (dacă hipermetropia este însoțită de prezbiopie), ICL, implant în scop refractiv.
La Ama Optimex oferim o gamă completă de intervenții pentru reducerea dioptriilor, pe care le puteți descoperi pe www.scapadeochelari.ro.
Dr. Raluca Moisescu, Medic primar, specialist oftalmolog
Terapia personalizată în tratarea alergiilor respiratorii
Primăvara este anotimpul renașterii însă, pentru mulți oameni, este și sezonul în care apar primele semne de disconfort. Alergiile respiratorii, precum rinita alergică sau astmul alergic, sunt printre cele mai frecvente afecțiuni în această perioadă, afectând atât copiii, cât și adulții. Vestea bună este că, medicina modernă prin terapia personalizată poate face o diferență esențială în calitatea vieții pacienților.
Apariția alergiilor respiratorii
Simptomele alergiilor respiratorii sunt copleșitoare: strănuturi frecvente, nas înfundat, mâncărimi ale ochilor și senzația de lipsă de aer, ce pot fi cauzate de o varietate de factori, cum ar fi polenul, praful, mucegaiul sau părul de animale. Fiecare pacient este unic, iar alergiile se manifestă diferit de la o persoană la alta. Unii pacienți pot avea simptome ușoare, în timp ce alții se pot confrunta cu dificultăți severe de respirație sau pusee de tuse. Din acest motiv, terapia personalizată reprezintă o soluție esențială în abordarea acestor afecțiuni. Importanța tratamentului personalizat
Tratamentul alergiilor respiratorii nu este unul standard, deoarece fiecare organism reacționează diferit la factorii declanșatori. În calitate de farmacist preparator, înțeleg cât de important este să găsim soluții adaptate fiecărui pacient. Tratamentele pot fi ajustate în funcție de severitatea simptomelor și de
factorii declanșatori specifici fiecărei persoane. Un pacient cu alergie la polen poate beneficia de un spray nazal antiinflamator, care să fie administrat preventiv, înainte de expunerea la aer liber. Pentru un alt pacient, un tratament antihistaminic poate fi soluția ideală pentru a reduce mâncărimea și roșeața ochilor. Un alt aspect important al tratamentului personalizat este forma farmaceutică a medicamentelor. Fie că vorbim de tablete, spray-uri nazale, picături sau siropuri, alegerea formei potrivite este esențială pentru a asigura confortul pacientului. În laboratorul Crisia Farm lucrăm cu mare atenție pentru a prepara tratamente adaptate nevoilor individuale ale fiecărui pacient și ne asigurăm că fiecare formulă și dozaj sunt corect ajustate pentru a oferi rezultate optime. Colaborarea dintre medic, farmacist și pacient
Pentru a obține cele mai bune rezultate, este esențială o colaborare strânsă între medic, farmacist și pacient. Rolul nostru, ca farmaciști, este să fim alături de pacienți în fiecare etapă a tratamentului lor și să oferim sprijin constant. Comunicarea deschisă este cheia;
pacientul trebuie să fie informat și să înțeleagă fiecare pas al tratamentului, în timp ce medicul și farmacistul trebuie să monitorizeze evoluția și să colaboreze la decizii precum ajustarea dozelor acolo unde este necesar. Un aspect esențial este educarea pacienților cu privire la factorii declanșatori și metodele de prevenție. De multe ori, schimbări simple în stilul de viață, cum ar fi evitarea ieșirilor în aer liber în zilele cu concentrații mari de polen sau utilizarea purificatoarelor de aer în interior, pot aduce îmbunătățiri semnificative. Intenția noastră, o calitate a vieții crescută Ca farmacistă, am văzut de-a lungul timpului cât de mult poate schimba un tratament personalizat viața unei persoane. Nu este doar despre tratamente, ci despre a fi alături de pacient, a-l înțelege și a găsi soluții care să i se potrivească. Dorim să contribuim în mod real la bunăstarea pacienților, să fim parte din echipa lor de suport și să le oferim încrederea că nu sunt singuri în lupta cu alergiile. Fiecare pacient este unic, iar terapia personalizată ne ajută să abordăm tratamentul cu acest gând în minte. Știm cât de greu poate fi să treci printr-un sezon al alergiilor, dar suntem aici să facem tot posibilul pentru ca viața pacientului să fie mai ușoară, mai sănătoasă. Fiecare primăvară aduce noi provocări, dar și noi speranțe, iar împreună putem face față tuturor. Cu grijă, răbdare și empatie, suntem alături de pacienții noștri, zi de zi, în căutarea celor mai bune soluții pentru sănătatea dumnealor.
Farmacist Drd. Cosmina Bengescu
Utilitatea ultrasonografiei
în evaluarea mamară
Practica ultrasonografiei mamare este atributul medicului cu atestat în ultrasonografia generală, conform curriculei de pregătire, dar sub influența majoră a experienței clinice, în cadrul unui număr mare de specialități care examinează sânul, a patologiei mamare examinate, a echipamentului utilizat și nu în ultimul rând, a tehnicii ultrasonografice folosite.
Țintit, pacienta, în mod obișnuit, se adresează medicului oncolog, endocrinolog sau ginecolog, dar nu puține sunt situațiile când medicul de familie, medicul internist, radiolog și din alte specialități cu atestat în ultrasonografia generală se pot confrunta cu solicitarea sau oportunitatea examinării ultrasonografice a glandei mamare. Astfel, pacientele femei și mai rar (dar de cele mai multe ori în situații severe) pacienții bărbați se adresează medicilor din diverse specialități semnalând:
- Durere la nivelul glandei mamare, difuză sau localizată;
- Mărirea de volum a unui sân;
- Constatarea unei secreții mamelonare;
- Autopalparea unui nodul mamar, dureros sau nu;
- Antecedente de cancer mamar în familie;
- Control ecografic după un traumatism mamar recent sau îndepărtat;
- Control ecografic, fără simptomatologie, în perioada menopauzei;
- Control ecografic general –preventiv – de obicei solicitat la nivel cervical, mamar și abdominal.
Integrând ultrasonografia examenului clinic, după prima motivație a examenului adusă de pacient, fiecare medic practician al ultrasonografiei mamare este dator să răspundă la câteva întrebări:
1. Se constată modificări difuze sau focale la nivelul glandelor mamare?
2. Se identifică un nodul circumscris, chistic sau solid?
3. Nodulul solid are caractere sugestive pentru benignitate sau malignitate în ultrasonografia convențională și mai recent în elastografie?
4. Se identifică adenopatii axilare? Cu caractere de benignitate sau malignitate?
5. În toate cazurile în care se constată procese focale solide, cu deosebire a celor susceptibile de malignitate, se extinde examenul ecografic la nivel hepatic și (recoman-
dabil) la nivelul întregului abdomen.
6. Dacă sunt leziuni cert maligne se examinează obligatoriu și cavitățile pleurale prin examinare transtoracică.
7. Eventuale recomandări pentru alte examinări imagistice – ecografie-second opinion, elastografie cu echipament performant, radiografie toracică, CT/RMN. În privința mamografiei, recomandăm ca indicația să fie stabilită de către oncolog, endocrinolog sau imagist.
8. Recomandări pentru consulturi de specialitate (directe –oncologie, endocrionologie, ginecologie, chirurgie sau conexe – neurologie, pneumologie, recuperare) și specialitatea către care se referă pacientul. Indiferent de simptomul indicat, examenul se desfășoară sistematic la nivelul întregii glande, bilateral și la nivelul regiunilor axilare bilateral, pentru a constata sau exclude și eventuale procese focale asimptomatice.
Majoritatea tumorilor benigne, și în special fibroadenoamele, prezintă criterii ecografice tipice, care permit diferențierea acestora de neoplasme. Cancerul mamar poate îmbrăca numeroase aspecte ecografice. Extensia examenului ecografic la nivelul abdomenului încheie de obicei examenul mamar într-un cabinet de consultații clinice.
Este de precizat, în cele din urmă, că este corect și deontologic ca pacientul să fie trimis și la alte consulturi (la medici din specialități conexe), nefiind recomandabilă decizia singulară a primului examinator.
Prof. Univ.
Dr. Viorela Enăchescu
UMF Craiova
devine acum
OYAMA AGARICUS BLAZEI BIO ACTIVE GR
1. Doamna D.C. din județul Brașov, chist ovarian de 4 mm depistat la un control de rutină. Recomandarea medicului a fost să îl țină sub observație, fără un tratament asociat. Doamna a decis să consume Oyama Agaricus Bio Active GR, câte 1 pliculeț/zi, iar după 3 luni a făcut o nouă investigație. S-a observat că dimensiunea chistului era de doar 1 mm. Doamna a decis să continue administrarea produsului și să revină la investigații peste alte 3 luni. Am rugat-o să ne informeze periodic cu starea dumneaei de sănătate.
2. Domnul B.I. din județul Cluj, depistat cu cancer la colon. Postoperator, medicul i-a recomandat chimi oterapie, dar analizele indicau o stare precară a pa cientului, care nu permitea începerea tratamentului. Astfel, domnul a decis să consume Oyama Agaricus Bio Active GR, câte 1 pliculeț/zi, timp de 2 luni. La investigațiile ulterioare, parametrii analizați s-au îm bunătățit, astfel că în acest moment poate urma tra tamentul cu chimioterapie prescris.
Importator: SC Euro Japan Trading, Tel/Fax: 0368/ 452 849, Mobil: 0723.93.30.17, E-mail: office@ejtrading.eu, Web: www.ejtrading.eu
De ce Bio Active GR?
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate și meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrășăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar și nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural și ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, prin bogatul conţinut de Beta-D-Glucan, luptă cu celulele canceroase. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă și Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate și meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) și este ușor de înghiţit și ușor de asimilat!
Boala Gură-Mână-Picior la pacientul pediatric
Boala Gură-Mână-Picior (GMP) reprezintă o patologie de natură virală, întâlnită frecvent la populația pediatrică sub vârsta de 5 ani, părțile corpului afectate de această infecție fiind gura, mâinile și picioarele, mai rar regiunea anogenitală.
Mecanismul de transmitere al bolii este reprezentat de ingestia de particule virale pe calea tractului gastrointestinal sau respirator superior. Nivelul de infecțiozitate este maxim în prima săptămână de boală, iar perioada de incubație are o medie de 3-5 zile. Virusul începe să se replice la nivelul țesutului limfoid imediat după ingestie, existând astfel posibilitatea de a disemina la nivelul altor organe: sistem nervos central, cord, ficat, tegument. Manifestările clinice constau în apariția herpesului oral și rash-ului de tip maculo-papulo-eritematos pe mâini și picioare, simptomatologie ce se remite de obicei în mod spontan după câteva zile. Aceste leziuni au dimensiuni cuprinse între 2-6mm, sunt nepruriginoase și nedureroase, au o durată de viață de aproximativ 10 zile, iar în cazul rupturii, acestea cauzează ulce-
rații nedureroase și necicatrizante. Există însă cazuri izolate în care pacienții care au dezvoltat complicații neurologice sau cardiopulmonare au ajuns la deces. Astfel, Boala GMP poate fi subclasată în 5 stagii (eruptivă, de disfuncție neurologică, de insuficiență cardio-respiratorie precoce, de insuficiență cardio-respiratorie și de recuperare).
Singurul mod eficient de prevenție a bolii este identificarea la timp a indicatorilor de risc care pot provoca forme severe: febră înaltă, afectarea sistemului nervos, frecvență și ritm respirator anormale, tulburări circulatorii, leucocitoză, hiperglicemie, valori crescute ale lactatului.
Fiind o boală virală, nu există practic un tratament specific, medicația prescrisă pacienților suferinzi fiind strict simptomatică. Menținerea unei stări de hidratare optime a organismului este foarte importantă. Febra trebuie ținută sub control prin administrarea de medicație antitermică sau Ibuprofen. Complementar, pot fi utilizate pe piele mixturi cu rol calmant pentru leziunile ulcerate.
În general, Boala GMP are un prognostic bun, majoritatea pacienților revenindu-și fără persistența sechelelor. Forma acută durează între 10 și 14 zile, persistența sau recurența bolii fiind fenomene rar întâlnite. În cazul pacienților cu forme severe de boală putem întâlni stomatită persistentă și ulcerații dureroase care să ducă la inapetență și să aibă drept consecință stări de deshidratare. Pe lângă complicațiile de tip neurologic amintite anterior, pneumonia, miocardita, pancreatita, edemul pulmonar acut și serozita sunt de asemenea complicații, desigur rare, dar asociate Bolii GMP. Stările de letargie, edemul pulmonar, pneumoragia, convulsiile, dispneea și starea comatoasă reprezintă factori de risc asociați decesului pacienților diagnosticați cu Boală GMP. Organizația Mondială a Sănătății monitorizează în prezent cazurile de polio la nivel global, creșterea importantă a infecțiilor cauzate de către enterovirusuri și noile pattern-uri de recombinare ale acestora la pacienții cu această boală, pentru a evita progresia spre dezvoltarea de complicații, forme severe sau chiar deces.
Dr. Adrian Neculai
Medic rezident Boli
Infecțioase, Institutul Național de Boli Infecțioase
"Prof. Dr. Matei Balș"
Protecţia antivirală prin mucoasa nazală
Sezonului virozelor și al alergiilor dă mari bătăi de cap atât părinţilor, cât și profesorilor și medicilor.
Este important pentru noi să înțelegem să respectăm și să tratăm cu mai multă seriozitate probleme minore ale nasului și gâtului pe care poate le-am ignorat până acum, sau nu ni s-au părut importante.
Cum ne protejăm În primul rând, o mucoasă nazală cu o suferință cronică, chiar și minoră (rinită cronică, deviație de sept nazal, rinosinuzita cronică) este mai puțin capabilă să se apere de agresiunea virală. Astfel devine foarte important să păstrăm mucoasa nazala cât mai sănătoasă. Trebuie să folosim produse blânde care mențin funcția normală de purificare și apărare a mucoasei nazale.
Alergia, factor favorizant
Persoanele alergice sunt mult mai sensibile agresiunilor virale deoarece au permanent o
stare de inflamație a mucoasei nazale. Acum, mai atent decât niciodată trebuie să combatem inflamația mucoasei nazale, să spălăm mucoasa cu ser fiziologic, apoi să aplicăm sprayurile cu efect antialergic și cele protectoare. Iar mucoasa nazală o menținem sănătoasă și aptă să ne protejeze cu ajutorul bacterioterapiei intranazale, o metodă extrem de eficientă
Produse testate clinic și sigure și pentru copii
Produsele pe care le propunem sunt trei produse testate clinic ale căror proprietăți au fost demonstrate și în practica pediatrică de-a lungul anilor.
RINOGERMINA, produsul cu care se realizează bacterioterapia intranazală acționează prin crearea efectului de barieră, împiedicând contactul bacteriilor patogene cu gazda. Crează un antagonism cu
germenii patogeni în ceea ce privește: aderența la mucoasă, folosirea nutrienților, ocuparea spațiului și restabilește flora normală bacteriană.
GRIPSTOP, picături sau spray, cu lactoferină și glicirizină, cu efect protector pentru mucoasa nazală, foarte eficient şi pentru adulţii care poartă masca de protecție.
NARIVENT: cu glicirizină și manitol, reduce edemul, congestia nazala si alte simptome semnificative în cazul rinitei alergice. Ca inhibitor direct al HMGB1 (molecula implicată în formele severe de COVID-19) glicirizina este principalul ingredient activ al rădăcinii de lemn dulce și a fost utilizată în medicina tradițională pentru tratarea bolilor inflamatorii și virale, inclusiv SARS-CoV.
În urmă studiilor făcute pe un eșantion de pacienți cu vârstă pediatrică (vârstă medie 9,6 ani) cu diagnostic de rinită alergică intermitentă sau persistentă, tratați cu Narivent timp de 4 săptămâni, în urmă evaluării subiective a simptomelor, înainte și după 30 de zile de tratament, s-a dovedit că Narivent are rezultate comparabile cu corticosteroidul nazal Produsele 3F PLANTAMED le găsiţi în farmacii sau, la pret de importator, cu un singur click, aici www.farmaciile3f.ro (Produsul Rinogermina se gaseste exclusiv in farmacii, neputand fi livrat prin curier din cauza conditiilor de pastrare)
Riscul complicațiilor osteoporozei
la pacienți cu tulburări neurocognitive
Osteoporoza este o afecțiune comună care fragilizează oasele, crescând riscul de fracturi chiar și în cazul unor traume minore. Această problemă afectează în special persoanele vârstnice, iar cei cu tulburări neurocognitive, cum ar fi demența, sunt și mai expuși complicațiilor osteoporozei. Limitările cognitive și motorii îi fac pe acești pacienți mai susceptibili la căderi și fracturi, iar recuperarea este mai dificilă și de durată, afectând grav calitatea vieții și necesitănd o atenție și o monitorizare suplimentară.
Asist. Univ.
Dr. Cătălina Raluca Nuță
UMF „Carol Davila” București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie
„Ana Aslan” București
Demența și impactul asupra osteoporozei
Demența, în special boala Alzheimer, este asociată cu un declin progresiv al funcțiilor cognitive și motorii, ceea ce crește semnificativ riscul de căderi, una dintre principalele cauze ale fracturilor osteoporotice. Din
Faza Inițială
• Memorie de scurtă durată
• Folosirea banilor
• Învățare de lucruri noi
• Găsirea cuvintelor
• Scăderea duratei de atenție
păcate, pacienții cu demență sunt adesea subevaluați pentru riscul de osteoporoză, ceea ce înseamnă că primesc mai rar tratamente profilactice adecvate. În plus, după ce o fractură apare, acești pacienți au o rată de mortalitate mai ridicată și o perioadă de recuperare mai lungă, ceea ce accelerează deteriorarea generală a stării lor de sănătate.
Clasificarea fazelor demenței oferă o înțelegere detaliată a progresiei bolii, evidențiind etapele cheie ale afectării cognitive și impactul asupra capacității funcționale a pacientului.
Faza Medie
• Tulburări de somn
• Rătăcire
• Dezinhibarea
• Agitaţie
• Izolare social
• Scăderea competențelor lingvistice
• Paranoia
• Halucinații
• Rezistenţă
Osteoporoza
– Definiție și Factori de Risc
Osteoporoza este definită prin scăderea densității osoase și deteriorarea structurii oaselor, ceea ce le face mai fragile și mai predispuse la fracturi, chiar și în urma unor traumatisme minore. Factorii de risc majori pentru osteoporoză includ vârsta înaintată, deoarece oasele își pierd densitatea și capacitatea de regenerare odată cu trecerea anilor. Persoanele cu un indice de masă corpo-
Faza Târzie
• Nerecunoașterea sinelui sau a altora
• Comunicarea profund afectată
• Este necesară îngrijire 24 de ore
• Incontinent
rală scăzut sunt, de asemenea, mai predispuse la osteoporoză, deoarece o masă osoasă redusă înseamnă o structură osoasă mai slabă și mai vulnerabilă. Imobilitatea prelungită reprezintă un alt factor important, deoarece lipsa activității fizice reduce rezistența oaselor, slăbindu-le în timp. Tratamentul cronic cu glucocorticoizi contribuie, de asemenea, la pierderea masei osoase, deoarece aceste medicamente afectează procesul de remodelare osoasă. În plus, obiceiuri nesănătoase precum fumatul și consumul excesiv de alcool au un impact negativ asupra sănătății oaselor, accelerând degradarea lor și amplificând riscul de fracturi. Toți acești factori combinate cresc semnificativ vulnerabilitatea persoanelor la osteoporoză și complicațiile acesteia.
Evaluarea Riscului de Fractură
Pentru a evalua riscul de fracturi osteoporotice la pacienți, sunt folosite metode precise, precum DXA și FRAX. DXA este o tehnică imagistică utilizată pentru măsurarea densității osoase, identificând persoanele cu oase fragile și un risc crescut de fracturi. FRAX, pe de altă parte, este un instrument care calculează probabilitatea unei fracturi osteoporotice majore în următorii 10 ani, bazându-se pe factori precum vârsta, istoricul familial, densitatea osoasă și alte afecțiuni medicale. Aceste evaluări sunt esențiale în cazul pacienților cu demență și osteoporoză, deoa-
rece permit intervenții precoce, prevenind fracturile, mai ales cele vertebrale, care au un impact semnificativ asupra calității vieții.
Strategii de Prevenire și Tratament
Pentru pacienții care suferă atât de demență, cât și de osteoporoză, prevenirea fracturilor este o prioritate majoră. Exercițiul fizic regulat este una dintre cele mai eficiente metode de prevenție. Activități precum mersul pe jos și exercițiile pentru îmbunătățirea echilibrului și forței musculare reduc riscul de căderi, principalele cauze ale fracturilor osteoporotice. Exercițiile trebuie adaptate capacităților fiecărui pacient, astfel încât să ofere beneficii maxime. Un alt factor esențial pentru sănătatea oaselor este apor-
Concluzii
tul corespunzător de calciu și vitamina D. Calciul ajută la menținerea densității osoase, în timp ce vitamina D îmbunătățește absorbția calciului în organism. Pentru pacienții vârstnici și, în special, pentru cei cu demență, asigurarea unui aport suficient de calciu și vitamina D este vitală, deoarece deficiențele acestora pot accelera pierderea masei osoase.
Prevenirea căderilor este la fel de importantă în gestionarea riscului de fracturi. Adaptarea mediului în care trăiesc pacienții este o măsură eficientă: instalarea barelor de sprijin în băi, eliminarea obstacolelor din casă și asigurarea unei bune iluminări sunt măsuri simple care pot preveni accidentele. Pentru pacienții cu demență, crearea unui mediu sigur și previzibil poate reduce considerabil riscul de căderi.
Pacienții cu tulburări neurocognitive, precum demența, prezintă un risc semnificativ mai mare de complicații osteoporotice din cauza declinului lor cognitiv și motor. Evaluarea periodică a riscului de fractură, împreună cu măsuri eficiente de prevenție, este esențială pentru menținerea calității vieții acestor pacienți. Implementarea strategiilor preventive, cum ar fi exercițiile fizice regulate, un aport adecvat de calciu și vitamina D, și adaptarea mediului de viață, poate reduce semnificativ incidența fracturilor și poate ajuta pacienții să-și păstreze independența pentru cât mai mult timp.
Nou-născutul cu risc în eșecul alăptării
Alimentaţia exclusivă la sân sau alăptarea exclusivă reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de a asigura sănătatea și supraviețuirea nou-născutului și sugarului deoarece oferă o nutriție esențială și de neînlocuit pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă.
Dr. Luiza Rădulescu
Medic specialist neonatolog, As. Univ. UMF
„Carol Davila”, INSMC „Alessandrescu - Rusescu”
Tabel 1.
Dr. Silvia - Maria Stoicescu
MD Professor of Neonatology UMF
„Carol Davila“
Avantajele alaptarii exclusive
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca alimentația la sân să fie inițiată în prima oră de la naștere și să fie exclusivă până la minim șase luni de viață, urmând ca mai departe să i se alăture o alimentație complementară până la vârsta de 2 ani. Laptele matern este alimentul ideal, complet din punct de vedere nutrițional și are rol de primă imunizare a
Laptele matern este specific speciei si conține proteine complexe, lipide și carbohidrați, ale căror concentrații se modifică în timpul alăptării, pentru a reflecta nevoile nou-nascutului/sugarului .
Reduce mortalitatea infantilă si scade incidenţa infecţiilor gastrointestinale, respiratorii superioare şi otice .
Are efect analgezic .
Scade riscul matern de hipertensiune sau diabet zaharat de tip 2
Scade riscul matern de dezvoltare a cancerului mamar sau ovarian
Ajută involuţia uterină rapidă după naştere şi previne hemoragiile din postpartum
Combate riscul infecțiilor apărute prin prepararea incorecta a laptelui praf
Inlatura costurile aferente preparării formulelor de lapte
copilului prin conținutul său în anticorpi și substanțe bioactive care protejează împotriva bolilor infecțioase și netransmisibile. Cu toate acestea, la nivel global doar 44% dintre sugarii cu vârsta sub 6 luni sunt alăptați exclusiv la sân iar în România rata alăptării este sub 13%. Din păcate nu toți nou-născutii au șanse egale de succes în alăptare datorită factorilor de risc asociați. Factorii de risc pot fi clasificati factori de risc materni și neonatali.
Dezavantajele alimentatiei artificiale
Crește riscul dezvoltare a infecțiilor de tract digestiv și respirator
Crește riscul de moarte subită și de apariție a alergiilor alimentare
Crește riscul și severitatea complicațiilor in cazul nou-nascutilor prematuri (enterocolita ulceronecrotica, infectie VSR)
Crește riscului copilului de a dezvolta ulterior alergii, astm, diabet zaharat de tip 1, obezitate
Realizarea mai dificilă a legăturii psihoafective mamă – copil cu risc mai mare de depresie postpartum
Riscuri ridicate in cazul surselor de apa improprii si a igienizarii necorespunzătoare
Costuri financiare și de pregătire (ustensile, apă curentă)
Tabel 2. Factori de risc materni
Istoric matern
Paritate, vârsta maternă (<18 ani, >35 ani), istoric de intervenție chirurgicală mamară (reducție sau augmentare), infertilitate anterioară, absența educației în alăptare, sarcina neinvestigată
Tabel 3. Factori de risc neonatali
Nou-născutul extras prin operație cezariană
Nou-născutul extras prin aplicație de forceps, vidextractor
Nou-născutul prematur târziu (vârstă de gestație = 34-36 saptămâni)
Nou-născutul prematur (vârstă de gestație < 34 săptămâni)
Nou-născutul cu restricție de creștere intrauterină sau nou-născutul macrosom
Nou-născutul provenit din sarcină multiplă (gemeni, tripleți)
Nou-născutul cu malformații sau defecte asociate (cardiace, gastrointestinale, anomalii neuro-musculare, hipoplazie pulmonară sau hernie diafragmatică congenitală)
Managementul proactiv începe cu identificarea timpurie a acestor cupluri nou-născut cu risc - mamă și implemenarea unor măsuri mai agresive pentru a susține secreția de lapte, atașamentul și încrederea maternă decât ar fi cerut de cuplurile cu risc scăzut.
Patologie maternă
Cancer de san anterior sarcinii, HIV, TBC activ, boli endocrine (hipo/hiper tiroidism, diabet), HTA, boli metabolice (obezitate), anemie, consum substanțe (tutun, alcool, droguri)
Naștere
Modul nașterii (operație cezariană, naștere vaginală), hemoragie excesivă intrapartum, retenție de placentă, medicație administrata intrapartum (anestezie generală, perfuzii)
Lipsa contactului piele-piele imediat după naștere, interval mai lung între momentul nașterii și inițierea alăptării, separare cuplu nou-născut-mamă
Prelungirea momentului inițierii alăptarii și posibila separare de mamă prin necesitatea interventiei suplimentare postnatale, hiperbilirubinemie, cefalhematom
Pot necesita suport respirator imediat dupa naștere, pot prezenta coordonare respirație-înghițire diminuată și ca urmare pot necesita alimentare prin gavaj, sistem gastrointestinal imatur și ca urmare este împiedicată inițierea și continuarea cu succes a alăptării, conducând la încetarea precoce a acesteia
Sunt asociate complicații frecvente ce necesită internarea și monitorizarea nounăscutului în secția de terapie intensivă împreună cu separarea de mamă și prelungirea momentului inițierii alimentației enterale sau necesitatea alimentației enterale prin gavaj (Hemoragia intraventriculară, sindrom de detresă respiratorie, enterocolită necrozantă (EUN), episoade de apnee recurente, hipotermie, hiperbilirubinemie, sepsis )
Risc crescut de hiperbilirubinemie, hipoglicemie, deshidratare, dificultăți în menținerea termogenezei, adaptare digestivă dificilă la viața extrauterină
Frecvent sunt asociate și prematuritatea sau greutatea mică la naștere și ca urmare dezvoltarea complicațiilor postnatale ce prelungesc separarea de mama și momentul inițierii alimentației enterale (sindrom de detresă respiratorie sau tahipnee neonatală, EUN, hiperbilirubinemie etc )
Separarea imediat după naștere a nou-născutului de mamă, manevrele și procedurile orale frecvente necesare (intubare, aspirare, introducerea sondelor orogastrice sau nazogastrice) pot conduce la o percepere a funcțiilor bucale ca senzații dureroase
In concluzie laptele matern este alimentul ideal în primele șase luni, adaptat nevoilor nou-născutului. În drumul de la naștere către alimentație exclusivă la sân cuplul mamă-copil se confruntă cu numeroase obstacole ce pot conduce către un eșec al lactației. În consecință, având în vedere că deciziile privind inițierea și menținerea alăptării sunt influențate de multiple provocări și de necesitatea unei susțineri complexe a mamei, sugarului și familiei, promovarea și sprijinirea inițierii, durata și exclusivitatea alăptării reprezintă o problemă de sănătate publică.
Rehidratarea și rolul ei
în performanța sportivă
Apa reprezintă 40-70% din greutatea corporală. Există factori individuali de care depinde compoziția în apă a unui oganism, cum ar fi sexul, vârsta, compoziția în masă adipoasă și masă musculară.
Apa joacă rolul unui sistem de transport în mediul lichid al gazelor, al nutrienților, al produșilor de catabolism către eliminarea prin rinichi. Apa lubrifiază articulațiile și e ca un mijloc de suspensie pentru globii oculari, inimă, intestine, plămâni. Apa oferă structură și contur țesuturilor corpului. Apa are rolul de a absorbi căldura, păstrând temperatura corpului stabilă în condiții de stres termic și căldură internă mare după exerciții. Apa în organism alcătuiește 2 compartimente. Un compartiment este cel intracelular, reprezintă două treimi din apa totală din corp, al doilea compartiment este extracelular, alcătuind o treime. Aceste volume reprezintă doar o aproximare a unor fluide care se află într-un schimb continuu. Exercițiul fizic crește cantitatea de apă în compartimentul intracelular datorită încărcării mușchilor cu apă. În timpul unei perioade scurte de antrenament, lichidul plasmatic trece în lichidul interstițial și în spațiul intracelular datorită pre-
siunii crescute din sistemul vascular.
Efectele deshidratării Sportivii își pot urmări statusul de hidratare prin monitorizarea diurezei și a greutății corporale. Variațiile de greutate corporală pot reflecta pierderile lichidiene în timpul efortului și pot fi folosite pentru a calcula necesarul individual de lichide pentru rehidratare în condiții specifice de activitate fizică și mediu ambiant.
Oboseala pe care o resimte sportivul se datorează cel mai frecvent unui status de hidratare insuficient. Între senzația de sete și deshidratare este un decalaj de timp, de aceea se consideră că în momentul apariției senzației de sete, organismul este deja deshidratat.
Efectul deshidratării este afectarea termoreglării care poate duce la creșterea temperaturii de bază a corpului peste 40 de grade Celsius. Când temperatura corpului crește excesiv, se eliberează o cantitate mai mare de catecolamine în fluxul sangvin, iar acest lucru duce la epuizarea rezervelor de glicogen muscular mai rapid și contribuie la apariția mai devreme a oboselii și a următoarelor simptome ca: amețeală, greață, eritem facial, accelerarea pulsului, lipotimie.
Deshidratarea determină o scădere a volumului plasmatic atât în repaus, cât și în timpul efortului, iar o scădere a volumului sanguin crește vâscozitatea sângelui, scade presiunea venoasă centrală și reduce întoarcerea venoasă a sângelui către inimă. În timpul exercițiului maximal, aceste modificări scad umplerea inimii în timpul diastolei, reducând astfel volumul și debitul cardiac și scazând aportul de sange cu oxigen și nutrienți către mușchi.
Deshidratarea mai mult de 2% din greutatea corporala scade performanța exercițiului aerob și poate afecta performanța cognitivă. Deshidratarea crește probabilitatea și severitatea insuficienței renale acute consecutive rabdomiolizei de efort. Unele dovezi sugerează că pragul de deshidratare de 2% este relevant în sporturi la care abilitățile motorii complexe sunt importante, de exemplu jucătorii de baschet; în cazul boxerilor, deshidratarea crește riscul leziunilor cerebrale. În sporturi precum ciclism și atletism, în care raportul putere/ greutate este important, scăderea în greutate prin deshidratare aduce un mic beneficiu performanței sportivului. Pierderea unui procent de 6% apă afectează termoreglarea, scade frecvența respiratorie și duce la apariția paresteziilor la nivelul extremităților, iar la 7% pierderi lichidiene poate apărea colapsul. Ce ar trebui să bea un sportiv pentru a se hidrata?
Apa este cea mai simpla și la îndemână soluție de hidratare, atât cea necarbogazoasă, cât și carbogazoasă. Impreună
Dr. Grigore Alina Cristina Medic specialist Medicină Sportivă
cu apa, se pot consuma fructe precum ananas, pepene verde.
O pierdere în greutate de aproximativ 1 kg trebuie să fie înlocuită cu 1,5 L de apă. Restabilirea echilibrului hidric în recuperare este mai rapidă prin adăugarea 20-60 mmol/L de sodiu în băutura de rehidratare sau prin combinarea alimentelor solide cu conținut adevcat de sodiu cu ingestia apei.
Băuturi sportive
Pentru a asigura necesarul de carbohidrați (30-60 g/h), este recomandat consumul a 0,5-1L după efort fizic intens. Ele au în compoziția lor apă, carbohidrați
pentru refacerea depozitelor de glicogen și sodiu pentru a reface echilibrul electrolitic. Colegiul American de Medicină Sportivă recomandă ca băuturile sportive să conțină 0,5-0,7 g de sodiu per litru de fluid consumat pentru activități mai mari de o oră.
În funcție de proporția carbohidraților și electroliților, băuturile sportive sau de rehidratare se încadrează în una din trei categorii:
Băuturile izotonice au aproximativ aceeași proporție de carbohidrați și electroliți ca și sângele uman. Acestea sunt menite să restabilească echili-
brul electrolitic după sporturi care implică transpirație și pierderea electroliților. Cele mai multe băuturi sportive comerciale sunt în această categorie.
Băuturile hipotonice conțin cantități mai mici de carbohidrați și electroliți decât corpul uman. Acestea pot fi potrivite după un antrenament.
Băuturile hipertonice au cantități mai mari de carbohidrați și electroliți decât sângele uman. Gelurile cu electroliți, cu concentrația lor mai mare de zahăr și sare, ar fi similare cu acestea în compoziție. Acestea pot aduce beneficii persoanelor care fac sporturi de anduranță și sunt utile pentru reumplerea rezervelor de glicogen din mușchi. Alte tipuri de băuturi pentru sportivi
Apa de cocos și băuturile pentru sport preparate cu ea nu se află în fruntea listei de recomandări. Apa de cocos este bogată în potasiu, dar acest electrolit nu este unul pe care oamenii îl pierd mult prin transpirație.
Cacao cu lapte oferă grăsimi care pot ajuta la reducerea impactului inflamației post-exercițiu, iar proteinele din această bautură ajută la refacerea după efortul fizic.
Concluzii
Deshidratarea are consecințe importante când vine vorba de performanța sportivului. Poate afecta flexibilitatea și viteza, starea de spirit și concentrarea și poate provoca dureri de cap și iritabilitate. Hidratarea este esențială pentru funcționarea corectă a mușchilor (inclusiv mușchii inimii) și previne instalarea crampelor.
Progrese în reabilitarea post AVC
Inițial, reabilitarea pacienților cu AVC se baza pe metode manuale de fizioterapie cu scopul de a învăța pacienții cum să compenseze deficitele dobândite. În prezent, aceste noțiuni au fost abandonate în favoarea modalităților bazate pe noile teorii ale neuroplasticității.
Elementul cheie al reabilitării în AVC îl reprezintă astăzi plasticitatea dependentă de utilizare, care exprimă capacitatea creierului de a învăța comportamente motorii pierdute, ca răspuns la reabilitare. Pentru a fi eficace în achiziția de abilități funcționale, programul de reabilitare trebuie să îndeplinească câteva condiții cruciale; exercițiile trebuie să fie orientate pe sarcini funcționale, care au un anumit scop, pentru a genera modificări semnificative de neuroconectivitate; exis-
tă un nivel critic de repetiții necesar pentru a dobândi și menține achizițiile motorii; există de asemenea o fereastră de oportunitate pentru a stimula în mod optim neuroplasticitatea, context în care intervenția precoce este crucială și, nu în ultimul rând, contează motivația care încurajează angajarea individului în performarea unor activități care se finalizează cu succes și recompense. Dacă neuroplasticitatea reprezintă mecanismul care stă la baza refacerii funcționale după AVC, atunci obiectivul principal al reabilitării este acela de a dirija în mod eficace procesele de neuroplasticitate. Principiile de bază le reprezintă practica cu intensitate crescută și număr mare de repetiții, ma-
nagementul multidisciplinar și antrenamentul orientat pe sarcini funcționale.
Momentul inițierii terapiei reprezintă un subiect aflat încă în dezbatere; în mod tradițional se consideră că refacerea neurologică are loc în cea mai mare parte în primele 3-4 luni după AVC, dar studiile recente care au evaluat tehnici mai noi, precum terapia indusă prin constrângere și antrenamentul robotic, au demonstrat ameliorări importante chiar și la intervale mai mari, de până la 56 de luni de la debutul afecțiunii. Un alt factor crucial pentru un prognostic favorabil îl reprezintă intensitatea reabilitării. Studiile efectuate pe subiecți umani arată că o intensitate crescută îmbunătățește prognosticul funcțional. Mai recent, s-a descris noțiunea de „adaptabilitate a paradigmei de reabilitare” care se referă la ajustarea tratamentului pe măsură ce performanțele se îmbunătățesc. Există la ora actuală suficiente studii de calitate care au demonstrat că terapia țintită, ghidată, executată în mod repetitiv, îmbunătățește funcția motorie și scade riscul complicațiilor.
În edițiile viitoare vom expune principalele principii și proceduri de reabilitare după AVC:
• Fizioterapia
• Reabilitarea robotică
• Realitatea virtuală
• Stimularea electrică
• Stimularea cerebrală non-invazivă
Dr. Daiana Popa Medic primar, Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile-Felix, Vicepreședinte SRRM
