Diplomat Club

Diplomat Club Fondat în anul 1992

Curierul vieþii diplomatice, mondene ºi al lumii afacerilor

O viziune originalã A 57-a sesiune a Adunãrii Forþarea egalizãrii Parlamentare a NATO Lector univ. dr. Gabriel MICU culturilor prin globalizare, factor determinant al crizei actuale Convorbire cu Florin POGONARU Preºedintele Asociaþiei Oamenilor de Afaceri din România Aº dori sã începem, cu voia dumneavoastrã, prin a arunca o privire de ansamblu asupra situaþiei economico-financiare a lumii, vizând cu precãdere SUA ºi Europa, cãci acestea ne intereseaza în mod deosebit. Cred cã este important sã þinem seama cã ne aflãm într-un mixtum de grave disfuncþionalitãþi cu consecinþe multiple. Este vorba despre criza datoriilor suverane care s-a propagat afectând o serie de state ºi chiar ansamblul economiei europene, despre probabila incapacitate de platã a unor state, despre încetinirea sau stagnarea creºterii economice ºi chiar de ameninþarea unei recesiuni, despre marile dificultãþi ale monedei unice europene ºi de pericolele ce planeazã asupra însãºi Uniunii Europene. Þinând seama de toate acestea putem spune cã suntem în faþa unei adevãrate crize, mai complexe, mai complicate? Care este profilul ei ºi cum se diferenþiazã de criza economico - bancarã de acum 3 ani?

Voi începe prin a preciza cã sunt, fãrã discuþie, pro globalizare, globalizarea având pãrþile ei bune. Ceea ce urmeazã sã spun,

trebuie sã fie luat sub acest aspect.

Aceastã crizã este determinatã de faptul cã prin globalizare, culturi total diferite au fost obligate sã se egalizeze, sã renunþe la elementele de specificiate ºi sã tindã a deveni una singurã. Globalizarea a încercat sã forþeze etape, sã schimbe natura umanã, egalizând diferitele culturi. Pânã la urmã, uitându-ne la problema diferenþelor culturale strict econonmice, avem douã lumi diferite. S-a spus, s-a scris în presã cã avem o lume a furnicilor lumea protestantismului, lumea Asiei, indivizii care produc ºi economisesc.

Acesta este idealul lor de viaþã. ªi mai avem lumea nouã ºi lumea mediteraneeanã, lumi care ºi ele muncesc, desigur, dar care consumã pe credit.

Deci, avem niºte culturi foarte puternice - cele care produc ºi economisesc ºi cele care consumã pe credit. De aici apare conflictul. Globalizarea a rupt pereþii care le separau. Ce s-a întâmplat? Banii economisiþi de Germania, China ºi alte þãri, în primul rând cei ai chinezilor, au nãvãlit spre America, trebuiind sã se gãseascã soluþii tehnice,

Le role de la Chine dans le monde aujourd’hui Par le Prof. Dr. Jacques BARRAT Professeur émérite, ancien diplomate Membre de l'Académie des Sciences d'Outre-Mer développées et de moins en moins touchées par la modernité.

De même, d'autres géographes considèrent que la Chine " utile " est celle de l'Est alors que celle de l'Ouest apparaît plus arriérée. Mais cette dernière qui, presque vide d'habitants, concentre l'essentiel des richesses et des réserves en matières premières et en sources d'énergie. Enfin, phénomène démographique fondamental, 80% des Chinois occupent 20% du territoire, les 80% restants n'accueillant que 20% de la population.

Depuis 1978 qui marqua la fin d'un socialisme catastrophique et d'une terreur marxiste-léniniste arrivée à son paroxysme pendant la Révolution culturelle, la politique d'ouverture pratiquée par Deng Xiaoping, véritable père de la Chine moderne, a permis de libérer la force de travail considérable d'une population qui

(Voir page 29)

lanseze un proiect, pe cât de revoluþionar, pe atât de necesar, Alianþa Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Aceasta a fost gânditã încã de la începutul sãu ca o organizaþie defensivã, care îºi propunea sã apere statele membre de orice agresiune externã care ar fi putut avea loc asupra lor.

Deºi era denumitã alianþã, organizaþia nu avea nimic în comun cu teoria alianþelor tradiþionale europene de pânã la acea datã, care presupuneau existenþa unui inamic bine definit ºi niºte condiþii bine conturate în care puteau intra în acþiune principii care se regãsesc pânã în zilele noastre. În cazul principiului securitãþii colective care se afla la baza înfiinþãrii NATO, inamicul nu era explicit ºi nici tipul agresiunii nu era clar conturat, aspecte care au dat posibilitatea acestei organizaþii sã fie dinamicã ºi foarte adaptabilã la evoluþiile istorico - politice care aveau sã aibã loc, atât în timpul rãzboiului rece, cât ºi dupã cãderea cortinei de fier.

(Continuare în pag. 2)

(Continuare în pag. 22 )

Lettre de France

En cet automne 2011, la Chine est la deuxième puissance mondiale. A en croire certains, elle deviendra bientôt la première puissance économique de notre planète, n'en déplaise à Monsieur Obama qui au début de son mandat avait promis aux Américains que les Etats-Unis conserveraient la première place.

Géographiquement parlant, la Chine avec ses 9,6 millions de km2 n'est pas un pays mais un continent. Il est homogène certes par la composition de sa population, qui est han à plus de 92%, car être Chinois signifie avant tout appartenir à cette ethnie. Mais la Chine est aussi très hétérogène par exemple lorsque l'œil du géographe distingue la Chine du blé au Nord de la Chine du riz au Sud, ou lorsqu'il se plaît à considérer que pour se rendre de la côte aux massifs du Tibet et aux déserts du Xingjiang, il faut gravir quatre marches, de moins en moins densément peuplées, de moins en moins

Noþiunea de securitate colectivã nu reprezintã o invenþie a istoriei contemporane, regãsindu-ºi germenii încã din perioada în care sistemul european de Congrese ºi-a propus sã realizeze un consens al celor invitaþi sã participe la aceastã formã de dialog internaþional, asupra chestiunilor cu care se confrunta Europa sec. al. XIX-lea. Aceastã modalitate de abordare a relaþiilor internaþionale avea sã constituie embrionul unei forme de tratare a chestiunilor de interes pe o bazã multilateralã, consacratã de Woodrow Wilson prin înlocuirea conceptului de realpolitik cu criteriile pe care americanii considerau cã stãteau la baza unei ordini mondiale morale ºi sigure. Aceste criterii erau democraþia, securitatea colectivã ºi autodeterminarea, nici unul dintre acestea neregãsindu-se în vreunul dintre aranjamentele europene anterioare.

Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a constituit punctul de plecare a unei doctrine de apãrare comunã euroatlanticã, în care teoriile privind securitatea aveau sã se contopeascã ºi sã

Nr. 8-11

2011

(233-236) Anul XIX ADRESA POªTALÃ

Str. Rabat 15, Sector 1

Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: Tel./Fax: 021.230.88.88

diplomatclub@clicknet.ro karen.baboian@gmail.com ADMINISTRAÞIA Str. Rabat nr. 15, etaj 1 Bucureºti, sector 1

Un diplomat român, ºef al Delegaþiei UE la Erevan Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe ºi Politicã de Securitate l-a numit pe Traian Hristea în poziþia de ºef al Delegaþiei UE la Erevan (Armenia). El este membru al Corpului Diplomatic ºi Consular al României din anul 1995, a fost ambasador al României la Kiev în perioada 2005-2010 ºi a condus, în perioada 2010 - 2011, Direcþia Prognozã ºi Planificare Politicã din Centrala MAE. Numirea unui român într-o funcþie atât de importantã a Serviciului European de Acþiune Externã (SEAE) este un succes al diplomatului Traian Hristea, deopotrivã al diplomaþiei româneºti ºi ministerului român al Afacerilor Externe, care face eforturi pentru o bunã pregãtire a candidaþilor români pentru SEAE. Totodatã, este un rezultat meritoriu al amplei campanii politico-diplomatice desfãºuratã permanent în vederea promovãrii unor diplomaþi români competenþi la toate nivelurile decizionale ale Serviciului. În esenþã, Traian Hristea, alãturându-se elitei corpului diplomatic european, este chemat sã gestioneze cadrul general al relaþiilor UE cu statele partenere din întreaga lume, sã promoveze ºi sã protejeze interesele ºi valorile Uniunii.

Aceastã nouã poziþie de conducere în cadrul SEAE survine dupã nominalizarea, la sfârºitul anului trecut, a Ambasadorului Viorel Isticioaia în funcþia de director general pentru Asia. În cadrul Serviciului activeazã 15 diplomaþi români, 9 în centrala de la Bruxelles ºi 6 în delegaþiile UE.

Reuniunea anualã a Diplomaþiei Române A devenit o adevãratã tradiþie ca anual membri Corpului diplomatic român sã se reuneascã la Bucureºti pentru a discuta problemele specifice activitãþii lor.

Deschiderea oficialã a Reuniunii din acest an a avut loc în prezenþa primului ministru Emil Boc, a preºedintelui Comisiei de Politicã Externã a Senatului, Titus Corlãþean, a preºedintelui Comisiei de Politicã Externã a Camerei Deputaþilor, Attila Korodi, ºi a doi invitaþii speciali: ministrul de externe al Turciei, Ahmet Davutoglu ºi ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancã.

Timp de patru zile Sala Atlas a Hotelului

Radisson din Bucureºti a gãzduit acest eveniment, la care au participat Ambasadori, consuli generali, directori ai Institutelor culturale române din strãinãtate,

factori de decizie din Ministerul Afacerilor Externe. A fost analizat modul în care Ministerul rãspunde obligaþiilor ce decurg din calitatea României de mem-

bru UE ºi NATO, într-un context internaþional în continuã evoluþie, supus permanentelor provocãri economice, sociale ºi de securitate. Totodatã, participanþii la reuniune au fãcut un bilanþ al activitãþii diplomatice ºi au dezbãtut ºi consemnat realizãrile, au sesiza neajunsurile ºi totodatã au precizat liniile directoare ce vor trebui urmate, principalele linii de acþiune externã pentru perioada urmãtoare.

Aspectele economice, în condiþiile internaþionale actuale puternic afectate de criza economicã, cât ºi îndatorirea corpului diplomatic de a promova peste hotare a intereselor României au fost aspectele (Continuare în pag. 25)

Pagina 2

Diplomat Club DIRECTOR FONDATOR:

EDITOR COORDONATOR:

DIC BABOIAN

Maria BABOIAN

DIRECTOR: Karen BABOIAN REDACTOR ªEF: Armand OPREA Istorie: Acad. Dan BERINDEI Justiþie: Av. Paula IACOB Relaþii internaþionale: Prof. univ. dr. Nicolae MAREª Idei contemporane: Prof. univ. dr. Sergiu TÃMAª Artã: Gheorghe ANGHEL Business: ªtefan VARFALVI Femina: Erem Melike ROMAN Drept internaþional: Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

Medicinã: Dr. Radu CIUDIN Ecologie: Prof. univ. dr. Mircea DUÞU Editor culturã: Lidia BRÂNCEANU Tehnoredactare: Beatrice BÎZDOACÃ ULTREX IMPEX SRL Cont LEI BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550001 Cont USD BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550002 ISSN 1220–904X

Adresa poºtalã: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, Bucureºti Tel./ Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64 Înregistratã la OSIM cu nr. ISSN 1220-904X Semnatarii articolelor sunt direct rãspunzãtori de corectitudinea ºi exactitatea celor redactate în materialele publicate.

Redacþia a utilizat materiale ºi informaþii de la Preºedinþie, Guvern, ministere ºi instituþii centrale.

Materialele publicate in revistã nu pot fi reproduse fãrã acordul scris al Redacþiei.

Revista “Diplomat Club” poate fi cititã ºi în variantã on-line pe web-site-ul www.issuu.com/european-news A 57-a sesiune a Adunãrii ...

(Urmare din pag. 1)

Aºa se explicã faptul cã, spre deosebire de Pactul de la Varºovia, care reprezenta o reunire a armatelor þãrilor aflate sub influenþa sovieticã ºi care avea sã colapseze odatã cu dezintegrarea Imperiului Sovietic, NATO ºi-a menþinut statutul sãu tradiþional, reuºind sã se adapteze noilor provocãri, respectânduºi principiile pe care s-a fundamentat.

Cele mai recente cristalizãri ale noilor vectori de acþiune ai NATO au putut fi observate cu ocazia celei de-a 57-a sesiune a Adunãrii Parlamentare a NATO, reunitã la Bucureºti, în perioada 7-10 octombrie 2011, unde au participat delegaþiile parlamentare ale statelor membre ºi partenere, observatori parlamentari, reprezentanþi ai mediilor academice ºi ai mass-media.

Temele de interes pentru stadiul actual al Alianþei au reliefat, totodatã ºi principalele provocãri la care organizaþia este chematã sã facã faþã în prezent, acestea fiind discutate în cadrul celor trei zile de lucrãri ale Comitetelor parlamentare (Comitetul pentru Dimensiunea Civilã a Securitãþii, Comitetul de Apãrare ºi Securitate, Comitetul pentru Economie ºi Securitate, Comitetul Politic ºi Comitetul pentru ªtiinþã ºi Tehnologie), în care au fost supuse spre dezbatere 16 proiecte de rapoarte.

Dintre acestea s-au evidenþiat reflecþiile pe teme vizând situaþia din Ucraina post-revoluþia orange, provocãrile guvernãrii în Afghanistan ºi, în acest context, bilanþul efortului de menþinere a securitãþii, sistemul de apãrare antirachetã în contextul orientãrilor viitoare

ale NATO, operaþiile NATO în cadrul Noului Concept Strategic ºi Uniunea Europeanã în calitate de partener operaþional, problemele pe care le ridicã criza financiarã ºi economicã internaþionalã cu privire la implementarea proiectelor Alianþei, consecinþele asupra NATO care decurg din conturarea tot mai clarã a unui pol de emergenþã economicã ºi militarã prin dezvoltarea Chinei, consecinþele asupra securitãþii internaþionale care decurg din miºcãrile din regiunea Orientului Mijlociu ºi Africa de Nord, modalitãþi de neutralizare a ameninþãrilor biologice ºi chimice, precum ºi cele mai recente provocãri pe care le ridicã un domeniu care pare gestionabil, însã ridicã o serie de elemente sensibile, cum este cel al securitãþii alimentare ºi consecinþele acesteia pentru securitatea euro-atlanticã. În baza rapoartelor, au fost amendate, votate ºi adoptate o declaraþie ºi 5 rezoluþii pe tematicile considerate importante pentru actualitatea imediatã: Declaraþia Supporting Transition in Afghanistan, Rezoluþia The Political Transformation in the Middle East and North Africa, Rezoluþia Supporting the Libyan People, Rezoluþia privind Cyber Security. În ceea ce priveºte posibilitatea lãrgirii Alianþei, s-au cristalizat modalitãþile de aderare ale Georgiei ºi Republicii Macedonia (FYROM). Dacã în ceea ce priveºte Georgia, s-a stabilit ca aceasta sã fie invitatã sã adere sub condiþia îndeplinirii condiþiilor necesare pentru materializarea acestui demers, în cazul FYROM invitaþia nu va putea fi transmisã pânã la gãsirea unei soluþii satisfãcãtoare ºi mutuale în privinþa numelui.

Unul dintre punctele fierbinþi dezbãtute în Adunarea Parlamentarã NATO de la Bucureºti l-a constituit proiectul scutului anti-rachetã, faþã de care Rusia continuã sã aibã suspiciuni ºi sã-ºi manifeste nemulþumirea. În acest context, oficialii NATO au reiterat invitaþia pe care au mai fãcut-o pãrþii ruse de a se alãtura acestui proiect, de a construi douã sisteme antirachetã independente, dar cu un scop comun. Domnul Anders Fogh RASMUSSEN, secretarul general al NATO, a fãcut publicã dorinþa de a asigura transparenþa în ceea ce priveºte scopul comun, luând în calcul ipoteza stabilirii a douã centre de comandã puse în comun. Acestea ar putea reprezenta, în optica oficialului NATO, un cadru pentru schimb de informaþii cu Rusia, pregãtirea unor exerciþii comune ºi elaborarea unor abordãri privind ameninþãri comune. În acest fel i se oferã Rusiei cele mai sigure garanþii posibile, prin invitarea de a coopera activ cu NATO, întrucât o astfel de colaborare ar furniza transparenþa ºi ar crea posibilitatea ca Rusia sã se convingã ea însãºi cã acest scut nu este îndreptat împotriva sa. În ceea ce priveºte România, aceasta împãrtãþeºte opinia potrivit cãreia Sistemul de Apãrare Antirachetã este important pentru NATO ºi populaþiile statelor membre, iar logica în care a fost lansat acest proiect se subordoneazã ideii de securitate colectivã, în care statele participante la realizarea sa nu identificã nici o þintã apriori ºi nici un context bine definit de utilizare, manifestându-se pe fond ca un proiect defensiv. Totodatã, faptul cã României i s-au alãturat Polonia, Turcia ºi Spania, iar în viitorul apropiat se aºteaptã ºi alte state membre sã susþinã politic acest proiect, dovedeºte o

datã în plus cã se respectã regulile consacrate de conceptul securitãþii colective. Pornind de la structura axiomaticã a acestui concept, ar fi cel puþin absurd ca Rusia sã învinuiascã NATO de iniþiative inamicale împotriva sa, atâta timp cât autoritãþile de la Moscova nu nutresc intenþii agresive faþã de statele membre, la care acestea ar fi obligate sã rãspundã. Invitaþiile repetate ale Alianþei la colaborare cu Federaþia Rusã întãresc cele menþionate.

Procesul de modernizare instituþionalã ºi de adaptare la realitãþile prezentate vor continua la Summit-ul de la Chicago din mai 2012. Acesta se anunþã a fi un Summit al continuitãþii, o etapã importantã pe linia completãrii agendei Summit-ului de la Lisabona din 2010, dar ºi un moment decisiv în ceea ce priveºte continuarea proceselor de reformã care se desfãºoarã la nivelul Alianþei, care vor proiecta NATO în poziþia de factor major al securitãþii globale. În acest sens, viitoarele dezvoltãri tematice ºi instituþionale ale NATO vor viza rezultate concrete în viitorul apropit în ceea ce priveºte mai multe teme, printre care pot fi menþionate:stabilirea prioritãþilor NATO în Afghanistan pentru perioada post-tranziþie, precum ºi realizarea unei analize de etapã cu privire la modul în care se desfãºoarã procesul de tranziþie; evaluãrile asupra situaþiei din Libia, pe de o parte, asupra efectelor operaþiei Unified Protector iar, pe de altã parte, pe analizarea modului în care NATO ar putea sã joace un rol în procesul post-conflict; cristalizarea unor vectori în domeniul capabilitãþilor, privind implementarea conceptului de “smart defense” în vederea eficientizãrii

utilizãrii resurselor, posibil, inclusiv prin lansarea unor iniþiative multinaþionale; pregãtirile cu privire la rãspunsul NATO la noile ameninþãri, avându-se în vedere atât principalul obiectiv de urmãrit, acela al declarãrii capabilitãþii interimare a NATO în domeniul apãrãrii antirachetã, cât ºi progresele care se vor înregistra în ceea ce priveºte apãrarea ciberneticã; dezvoltarea unei noi direcþii de acþiune, prin elaborarea unor combinaþii optime de capacitãþi nucleare, convenþionale ºi de apãrare anti-rachetã; o echilibrarea a bugetelor naþionale, astfel încât aceasta sã nu afecteze securitatea, dar sã se cheltuiascã eficient ºi mai ales împreunã; progresele înregistrate în relaþia cu Rusia. În legãturã cu cele menþionate, trebuie subliniat faptul cã, România susþine politic ºi contribuie efectiv la realizarea acestor obiective din postura unui aliat pentru care NATO reprezintã principala garanþie a securitãþii sale naþionale, precum ºi un important instrument de politicã externã, în contextul cãruia îºi promoveazã, asemenea celorlalte state membre, interesele pe plan regional ºi global. România va continua sã participe la operaþiunile ºi misiunile conduse de NATO, angajându-se sã fie o prezenþã activã atât în ceea ce priveºte procesul de transformare a Alianþei, cât ºi iniþiativele aliate în domeniul dezvoltãrii capacitãþilor de apãrare.

Referitor la procesul de extindere al NATO, þara noastrã va susþine politica uºilor deschise, precum ºi parteneriatele cu þãri nemembre, atât din regiunea euro-atlanticã, cât ºi din alte zone ale lumii, asumându-ºi, totodatã un, rol constructiv în vecinãtatea rãsãriteanã a Europei.

Pagina 3

Întrevedere Bãsescu - Obama la Casa Albã Aflat în fruntea unei importante delegaþii Preºedintele Traian Bãsescu a efectuat o vizitã de lucru în SUA pentru finalizarea unor acorduri bilaterale între România ºi Statele Unite ale Americii. A fost prima vizitã a Preºedintelui în acastã þarã, dupã alegerea lui Barack Obama ca Preºedinte al SUA. Din delegaþia româna au fãcut parte ºeful Statului Major General, generalul-maior ªtefan Dãnilã, ministrul de Externe, Teodor Baconschi ºi ministrul

ma datã þara noastrã fiind pe deplin protejatã de acest sistem, care este ºi în folosul securitãþii naþionale a Statelor Unite, dar implicit, ºi al statelor europene.

Aceastã construcþie de securitate bilateralã va trebui sã devinã parte a sistemului antirachetã al NATO. Dacã acordul pentru amplasarea unui sistem de apãrare împotriva rachetelor balistice pe teritoriul României este un document juridic care statueazã partene-

Apãrãrii, Gabriel Oprea. A fost prezent ºi consilierul prezidenþial pe probleme de securitate, Iulian Fota. Preºedintele a mai fost însoþit de directorul SIE, Mihai Razvan Ungureanu, de directorul SRI, George Maior, ºi de Ambasadorul SUA la Bucureºti, Mark Gitenstein.

Pe ordinea de zi a întrevederilor s-au aflat subiecte importante de naturã sã permitã crearea cadrului legislativ bilateral care sã ducã la ridicarea pe o nouã

riatul strategic dintre România ºi Statele Unite, Declaraþia comunã privind parteneriatul strategic pentru secolul XXI, este un document politic adoptat la nivelul ºefilor celor douã state care fixeazã liniile parteneriatului strategic dintre România ºi Statele Unite pentru urmãtoarele decade. În Declaraþia de parteneriat strategic pentru secolul XXI se pune un accent deosebit pe: cooperarea politicã între cele douã state, cooperarea militarã,

treaptã a relaþiei de colaborare româno-americanã .

Preºedintele Traian Bãsescu a avut o scurtã întrevedere cu Preºedintele Barack Obama, în Biroul Oval de la Casa Albã, dupã care s-a întâlnit cu vicepreºedintele SUA, Joe Biden. Delegaþia s-a întâlnit ºi cu noul director al CIA, generalul Petraeus, cu secretarul de stat al Apãrãrii, Leon Panetta, cu congresmenii care s-au constituit în comitetul de prietenie România - Statele Unite ºi care urmeazã sã viziteze România.

La Departamentul de Stat, Teodor Baconschi s-a întâlnit cu Secretarul de Stat Hillary Clinton pentru a semna Acordul privind amplasarea elementelor de scut antirachetã. Odatã transpus în practicã Acordul face ca securitatea României sã creascã la nivelul cel mai înalt, pentru pri-

cooperarea economicã, cooperarea ºtiinþificã ºi tehnicã, cooperarea culturalã, cooperarea în educaþie ºi cercetare, etc.

Semnarea acestui acord aduce beneficii ambelor pãrþi.

România are posibilitatea de a participa la proiecte româno-americane, care sã facã transferul de tehnologie, de ºtiinþã, de educaþie, de elemente de cercetare în economia româneascã, iar Statele Unite sã aibã la frontiera NATO un stat puternic.

Una dintre principalele probleme aflate pe agenda bilateralã româno-americanã, pe care Traian Bãsescu a abordat-o, a fost eliminarea vizelor pentru cetãþenii români în Declaraþia de parteneriat strategic pentru secolul XXI fiind menþionat faptul cã preºedintele Barack Obama îºi asumã susþinerea modificãrii legii pentru acordarea vizelor.

Vizita oficialã în România a Preºedintelui Republicii Macedonia, Gjorge Ivanov La începutul lunii octombrie, Preºedintele Republicii Macedonia, Gjorge Ivanov, a efectuat o vizitã oficialã în România, la invitaþia preºedintelui, Traian Bãsescu.

Excelenþa Sa a avut convorbiri oficiale cu ºeful statului român, cu Primul-ministru ºi cu Preºedintele Senatului.

Pe agenda discuþiilor cu Preºedintele României au figurat teme importante pentru ambele þãri precum cooperarea bilateralã, inclusiv situaþia minoritãþii aromâne din Republica Macedonia, ultimele evoluþii din regiune ºi perspectiva europeanã ºi euroatlanticã a Macedoniei.

La finalul convorbirilor oficiale cei doi ºefi de stat au susþinut o declaraþie de presã comunã.

Preºedintele Bãsescu a mulþumit omologului sãu macedonean pentru vizita fãcutã în România, ca rãspuns la cea efectuatã de Preºedintele român, anul trecut, în þara vecinã. "Am abordat o gamã largã de probleme bilaterale, dar ºi probleme regionale. Am subliniat, în mod deosebit, interesul pe care România îl are ca, în perioada urmãtoare, Macedonia sã devinã membru NATO ºi sã înceapã negocierile de aderare la Uniunea Europeanã. N-am subliniat doar interesul, ci ºi suportul, fãrã rezerve, al României pentru Macedonia. În acelaºi timp, am subliniat faptul cã problema care blocheazã accesul în NATO ºi începerea negocierilor cu Uniunea Europeanã, problema legatã de relaþia bilateralã dintre Grecia ºi Macedonia, este o problemã bilateralã a celor douã þãri. Am fãcut o trecere în revistã a situaþiei din Balcanii de Vest ºi s-a pus un accent deosebit pe consolidarea relaþiei bilaterale dintre România ºi Republica Macedonia. Am mulþumit domnului Preºedinte pentru recunoaºterea minoritãþii aromâne, vlahii din Macedonia, ºi tratamentul corect pe care minoritatea de etnie românã îl primeºte în Macedonia."a spus Preºedintele Bãsescu. În legãturã cu reprezentarea vlahilor, aromânilor, în relaþia cu autoritãþile de stat ºi locale macedonene urmeazã ca în

condiþii prielnice dezvoltãrii relaþiilor dintre cele douã state. În final, ºeful statului Român a reiterat interesul general al României pentru integrarea tuturor statelor din Balcanii de Vest în structurile NATO ºi ale Uniunii Europene,precizând cã Muntenegru, Macedonia ºi Serbia, state aflate în diverse faze în acest proces de integrare, pot avea un parcurs accelerat sau relativ accelerat de integrare. *** Întâlnirea Preºedintelui Gjeorge Ivanov cu Preºedintele Senatului, Mircea Geoanã, a dat ocazia acestuia din urmã sã releve, încã o datã, sprijinul acordat Macedoniei pentru aderarea la NATO. "Suntem convinºi cã drumul european al Macedoniei este larg deschis ºi vom sprijini din toate puterile acest drum european al þãrii

trecut, Macedonia, a privit România ca pe un model de libertate.

Domnia sa a precizat importanþa deschiderii regiunii Balcanilor ºi a reafirmat importanþa NATO pentru securitatea regionalã ºi europeanã: "Acum trebuie sã începem iarãºi ce am început pe vremuri: sã redeschidem Balcanii. Întreaga regiune are nevoie de pace". *** La Palatul Victoria, discuþiile dintre Preºedintele Gjorge Ivanov ºi Primul ministru Emil Boc au avut ca temã consolidarea relaþiilor bilaterale, convenindu-se asupra reînfiinþãrii Comisiei mixte interguvernamentale de colaborare economicã, în vederea stabilirii in detaliu a paºilor concreþi pentru implementarea unor proiecte comune.

Premierul a reafirmat sprijinul constant

dumneavoastrã. Sã ºtiþi cã aveþi în noi prieteni sinceri care doresc sã vadã Macedonia parte integralã a comunitãþii euroatlantice". "România are un interes vital în a vedea întreagã zonã a Balcanilor de Vest devenind parte a Uniunii Europene ºi a Alianþei Nord-Atlantice, suntem convinºi cã drumul european al Macedoniei este larg deschis ºi vom sprijini din toate puterile acest drum european al þãrii dumneavoastrã", a declarat Mircea Geoanã.

Preºedintele Senatului României a subli-

pe care României îl acordã aspiraþiilor europene si euro-atlantice ale Macedoniei ºi, totodatã, pentru fiecare dintre statele din regiune care si-au exprimat aceasta optiune.

Preºedintele Ivanov a mulþumit pentru poziþia adoptatã de România ºi a apreciat recunoaºterea, la nivel politic, a minoritãþilor naþionale, inclusiv a celei macedonene, reprezentatã de drept ºi în Parlamentul României. ªeful executivului a fost invitat sã viziteze Macedonia.

perioada urmãtoar sã fie desemnaþi doi consuli onorifici ai României în Macedonia, a mai precizat ºeful statului.

Tot cu aceastã ocazie, au fost semnate douã acorduri de cooperare - unul vizând relaþiile, schimburile economice ºi tehnologice, cel de al doi-lea vizând turismul. Cu acestea, numãrul acordurilor bilaterale a depãºit 30, creând astfel

niat ºi importanþa încheierii acordului bilateral de cooperare economicã semnat de România ºi Macedonia.

La rândul sãu, Preºedintele Macedoniei referindu-se la prietenia dintre România ºi Macedonia a spus: "România a fost mereu un prieten bun. Suntem conºtienþi cã avem rãdãcini putenice pentru o prietenie comunã". El a arãtat cã încã din

La intrevederea de la Palatul Victoria din partea României au participat, de asemenea, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, ºi ambasadorul României în Republica Macedonia, Iustinian Focºa.

Pe toatã durata vizitei în þara noastrã, Preºedintele Macedoniei a fost însoþit de Excelenþa Sa Ljupco Arsovski, ambasadorul acestei þãri în România.

Pagina 4

Primul ministru israelian Les liens qui unissent la Roumanie et la France sont des liens très Benjamin Netanyahu forts et très intimes la Bucureºti La un an de la vizita ºefului Statului Israelian în þara noastrã, Premierul statului Israel, Benjamin Netanyahu, s-a aflat într-o vizitã de lucru la Bucureºti, prima de acest fel a unui ºef al guvernului israelian din ultimii 20 de ani.

Pe agenda discuþiilor cu autoritãþile române s-au aflat procesul de pace din Orientul Mijlociu ºi relaþiile bilaterale.

Delegaþia israelianã în frunte cu Premierul Netanyahu a purtat convorbiri cu Premierul

român, Emil Boc, care a declarat la întâlnirea de la Palatul Victoria: "E o plãcere ºi o onoare sã vã avem aici. Dupã cum ºtiþi, este prima vizitã a unui premier israelian în România dupã 1989, e un bun moment pentru a întãri ºi extinde colaborarea noastrã ºi cred cã dupã discuþiile noastre putem pregãti urmãtoarea noastrã întâlnire interguvernamentalã ºi sã lucrãm în domeniile economic, al agriculturii, apãrãrii, al sãnãtãþii, turismului ºi în alte aspecte ale relaþiilor noastre bilaterale.

Statul Israel este partenerul nostru cheie în Orientul Mijlociu ºi vrem sã încurajãm ºi sã întãrim cooperarea bilateralã". În cadrul unei conferinþe de presã Benjamin Netanyahu a declarat cã România poate fi un model demn de urmat în privinþa democraþiei, a libertãþii ºi pentru þãrile arabe în care au avut loc miºcãrile populare din acest an. "Este important sã se instaureze democraþia ºi credem cã este important sã fie întrebatã ºi România. Sperãm cu toþii ca aceastã primãvarã arabã sã meargã spre democraþie. ªi în România ºtiu cã aveþi destule probleme, dar succesul, libertatea, nu au venit fãrã a plãti un anumit preþ. Un mod de viaþã superior nu poate veni fãrã libertate. Popoarele din Orientul Mijlociu se uitã la voi, unde eraþi ºi unde aþi ajuns, ºi cred cã puteþi fi un model pentru relaþiile pe

care le avem în Orientul Mijlociu, pentru o cale demnã de urmat".

Premierul Netanyahu a spus cã: "Israelului îi place România" adãugând cã în rândul cetãþenilor þãrii sale, þara noastrã este foarte respectatã ºi apreciatã, îndeosebi datoritã "podului uman" creat de emigranþii evrei originari din România. "ªi ei sunt foarte apreciaþi, sunt oameni de succes în afaceri, în domeniul medical, în politicã". Oficialul israelian, a subliniat cã între cele douã þãri

existã un potenþial economic ce trebuie valorificat printr-o întãrire a cooperãrii bilaterale în cât mai multe domenii.

La Palatul Cotroceni, Primul ministru al statului Israel, Benjamin Netanyahu a fost primit de Preºedintele României, Traian Bãsescu, care a declarat, la începutul întrevederii, cã guvernanþii din România "au multe de învãþat de la guvernul" din Israel.

"Avem multe de învãþat unii de la alþii", a adãugat oaspetele.

"Domnule prim-ministru, a spus ºeful statului român, vã mulþumesc foarte mult pentru vizitã, doresc sã continuãm discuþia noastrã din Israel. Sunt încã impresionat de discuþiile pe care le-am avut ºi cu domnul Preºedinte Shimon Peres. Sper sã avem aceleaºi discuþii fructuoase ºi acum ºi puteþi fi convins cã vom continua sã fim unul dintre cei mai buni prieteni ai dumneavoastrã, aºa cum suntem din trecut".

Precizând cã ºi el are "amintiri frumoase" de la vizita Preºedintelui Bãsescu în Israel, Premierul Netanyahu a declarat: "A fost o vizitã excepþionalã ºi mi-a lãsat o impresie puternicã. Aþi avansat niºte idei foarte bune, trebuie sã recunosc, ºi aceasta este o oportunitate, dupã cum spuneþi ºi dumneavoastrã, sã continuãm discuþiile noastre ºi, chiar mai mult, sã cimentãm prietenia adâncã ºi naturalã dintre popoarele noastre".

La sfârºit de misiune Excelenþa Sa domnul Liu ZENGWEN, ambasadorul Republicii Populare Chineze Excelenþa Sa domnul Ernesto Moises PINTO-BAZURCO RITTLER, ambasadorul Republicii Peru Excelenþa Sa doamna Chantipha PHUTRAKUL, ambasadorul Regatului Thailanda Excelenþa Sa doamna Tanya VAN GOOL, ambasadorul Regatului Þãrilor de Jos Excelenþa Sa domnul Markiyan KULYK, ambasadorul Ucrainei Le urãm mult succes în noua misiune ce le va fi încredinþatã!

La început de misiune Excelenþa Sa domnul Michael SCHWARZINGER, ambasadorul Republicii Austria Excelenþa Sa domnul Dusko KOVACEVIC, Ambasadorul Bosniei ºi Herþegovinei Excelenþa Sa domnul Jiri SITLER, Ambasadorul Republicii Cehe Excelenþa Sa domnul Tserendorj GANKHUYAG, ambasadorul Mongoliei în România Excelenþa Sa domnul Zasir Abdalla Abdelsalam AHMED, ambasadorul Republicii Sudan Le urãm bun venit !

Messsage de S.E. Henry PAUL, Ambassadeur de la Republique Française à l`occasion de 14 juillet La Fête Nationale est pour tous les Français un moment de joie et de ferveur, un moment où nous aimons à nous retrouver ensemble, unis, pour célébrer avec nos amis et nos proches l'honneur de faire partie de notre communauté nationale. C'est bien le cas ici en Roumanie, car les liens qui unissent le pays qui est notre hôte, la Roumanie, et la France, sont des liens très forts et très intimes.

Je vous remercie, Monsieur le Premier Ministre, Monsieur le Président, Monsieur le Ministre, vous qui êtes de véritables amis de la France et qui l'avez démontré à de nombreuses reprises, d'être parmi nous ce soir pour représenter les autorités roumaines, accompagnés de nombreux et prestigieux invités. Je me suis souvent demandé, et tout particulièrement à l'occasion d'événements récents, à quoi tenait l'étrange attraction qui unissait la France et la Roumanie, et pour quelles raisons s'était formé ce couple, qui a plus de 130 ans aujourd'hui.

Il y a les raisons du lointain passé, que nous avons célébré à l'occasion de l'exposition sur Napoléon III et les principautés roumaines, ou bien en honorant la mémoire du Général Mathias Berthelot, héros de la première guerre mondiale.

Il y a l'histoire plus récente, qui a vu la France maintenir des relations avec la Roumanie, y compris au moment où elle traversait des heures noires de son histoire, sous le fascisme et sous le communisme, permettant ainsi à de nombreux exilés de se choisir une seconde patrie.

Il y a le long cortège des intellectuels, des savants, des artistes, des philosophes, mais aussi des gens ordinaires qui, nés en Roumanie, ont choisi de travailler, de vivre et de mourir dans mon pays, en contribuant à créer une culture commune.

Il y a aussi ceux de mes compatriotes qui ont choisi de venir vivre ici, d'y fonder une famille et d'y mener des entreprises, grâce à leur seule énergie et à leur courage. Il y a bien sûr les inves-

tissements français et les liens économiques qui font de la France le troisième partenaire commercial de la Roumanie.

Il y a le français, cet "idiome idéal pour traduire délicatement des sentiments équivoques", comme le qualifiait Emil Cioran, autre exilé roumain célèbre dont nous fêtons cette année le centenaire de la naissance. Le français est encore aujourd'hui choisi par de nombreux élèves roumains, fidèles à une tradition séculaire. N'est ce pas le signe d'un véritable attachement? C'est peut être le signe d'un amour, ou tout du moins d'un intérêt pour la France? Napoléon disait en effet "La France, c'est le français quand il est bien écrit."

Mais, pour moi, la France, c'est encore autre chose, et je voudrais vous faire partager cette conviction.

Dans un monde qui est bouleversé par la crise, par des mutations sociales que nous avons du mal à comprendre et à anticiper, la France, c'est un point fixe, qui défend partout des valeurs et des convictions. J'ai eu à coeur de le faire ici, à ma place, pendant le mandat qui est le mien.

Je crois en effet que c'est notre devoir, à nous Français, de porter une parole honnête et sincère,

franche et directe, et d'agir pour venir en aide à ceux qui combattent pour la justice. L'heure n'est plus, cher Cioran, aux sentiments équivoques, mais l'heure est venue de dire la vérité. Car, si les peuples se soulèvent aujourd'hui contre les dictatures, c'est parce que leur exigence de justice n'est pas satisfaite, si des discours xénophobes, nationalistes ou populistes, se font entendre ici ou là, c'est parce que nous manquons terriblement de repères. C'est aussi parce que nous avons tous besoin de solidarité. Dans le Monde d'aujourd'hui, les valeurs que portent la République française, la Liberté, l'Egalité et même la Fraternité sont certainement des repères indispensables.

C'est le sens qu'il faut donner à des initiatives que nous avons prises, comme le Prix des Droits de l'Homme que j'ai eu l'honneur de remettre le mois dernier à la fondatrice et l'animatrice d'une association roumaine qui lutte contre le trafic d'êtres humains Generatie tânara, ou comme la création de l'association franco-roumaine de juristes, ou bien comme la place que j'ai voulu donner lors de cette célébration à l'association Parada, qui s'occupe des enfants des rues. C'est une des clés de lecture de l'engagement de la France dans le Monde.

Ces valeurs, cet enseignement, j'ai la joie de pouvoir dire qu'ils seront dispensés par le nouveau Lycée français qui sera construit, au cours des deux prochaines années, à Bucarest, grâce à un terrain généreusement mis à la disposition de la Fondation Anna de Noailles par le Gouvernement Roumain. Cet établissement aura au moins 50% d'élèves roumains, et sera certainement une référence et un symbole de notre confiance commune dans l'avenir. Que tous ceux qui contribuent et ont contribué à ce projet soient remerciés ce soir, et, au premier rang d'entre eux le Président Basescu, vous même Monsieur le Premier ministre et l'ensemble du Gouvernement roumain.

Vive la Roumanie ! Vive la France !

Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, decorat de Preºedintele Poloniei Noul Ambasador al Republicii Polone, Excelenþa Sa Marek Szczygiel, aflat la început de mandat a remis Secretarului de stat pentru Afaceri Europene, Bogdan Aurescu, Crucea de comandor a Ordinului de merit acordatã de Preºedintele Poloniei pentru contribuþia extraordinarã la dezvoltare arelaþiilor dintre cele douã þãri.

Evenimentul a avut loc la Ambasada Republicii Polone, în prezenþa unor oficialitãþi române, a unor apropiaþi ai celui decorat, a unor jurnaliºti din presa scrisã, radio ºi tv.

Motivând decorarea domnului Aurescu, Ambasadorul polon a spus: "În calitatea sa de secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE român, domnul Bogdan Aurescu a jucat un rol esenþial în încheierea parteneriatului strategic dintre þãrile noastre, semnat la 7 octombrie 2009 la Bucureºti. Este o confirmare ºi un punct de referinþã a unui efort diplomatic de lungã duratã".

Excelenþa Sa a amintit, totodatã, cã în luna octombrie a anului ce a trecut, Declaraþia de parteneriat strategic a fost completatã de un Plan de acþiune.

Acest Parteneriat strategic are drept fundament cooperarea intensã, vizând nu numai promovarea unor proiecte politice ºi economice comune, dar ºi o cooperare consolidatã în domeniul afacerilor europene, politicii de securitate ºi în relaþiile cu partenerii estici. În discursul rostit cu ocazia primirii distincþiei, Bogdan Aurescu a amintit celor prezenþi despre

existenþa între România ºi Polonia a unor relaþii istorice, de lungã duratã, a unei prietenii durabile ºi sincere, bazatã pe solidaritate.

Referindu-se la Parteneriatul strategic dintre România ºi Polonia ºi Planul de acþiune, domnia sa a relevat faptul cã acestea reflectã pe deplin natura relaþiilor bilaterale. "Interesele noastre în Europa sunt aceleaºi, avem aceleaºi poziþii, aceleaºi abordãri în foarte multe subiecte care se

aflã pe agenda europeanã ºi de securitate", a menþionat oficialul român. Avem o excelentã interacþiune la toate nivelurile, fie cã este vorba de agenda europeanã, abordarea comunã în vecinãtatea UE, securitatea regiunii ºi a þãrilor noastre, agenda NATO sau despre cooperarea þãrilor noastre la proiectul antirachetã", a subliniat oficialul român.

Cooperarea economicã bilateralã se dezvoltã foarte bine. "Anul trecut am avut schimburi comerciale bilaterale de 2,73 miliarde euro ºi

dacã ne uitãm pe cifrele de pe primele patru luni din acest an, observãm o creºtere cu peste 40 % a acestora. Desigur, lucrãm împreunã pentru dezvoltarea economicã ºi de aceea Planul de acþiune menþioneazã diverse iniþiative în acest sens".

Pornind de la faptul cã Polonia a preluat preºedinþia Consiliului UE, secretarul de stat a evidenþiat cã prioritãþile acesteia corespund cu interesele României, în domenii precum integrarea europeanã, stabilitatea regionalã, negocierea viitorul buget al UE, Politica Agricolã Comunã, Politica de Coeziune sau securitatea energeticã, în legãturã cu care Bogdan Aurescu a afirmat cã cele douã state au aceeaºi poziþie de susþinere a realizãrii coridorului sudic Nabucco.

Oficialul român a mai declarat cã România ºi Polonia au o abordare comunã ºi în ceea ce priveºte politica de vecinãtate a UE, asigurând cã Bucureºtiul sprijinã preºedinþia polonezã a UE în realizarea cu succes a summitului privind Parteneriatul Estic, care va avea loc în septembrie în Polonia. În cuvântul sãu, Secretarul de stat a evidenþiat excelenta cooperare româno-polonã privind apãrarea antirachetã.

Bogdan Auresacu ºi-a încheiat cuvântarea reamintind cã Nicolae Titulescu considera cã alianþa dintre România ºi Polonia este o necesitate, adãugând cã în condiþiile actuale aceasta "nu este doar o necesitate, ci ºi o realitate concretã".

Pagina 5

Preºedintele Macedoniei Gjorge Ivanov 20 de ani Doctor Honoris Causa al Universitãþii de independen]ã a Creºtine "Dimitrie Cantemir" Republicii Macedonia Ljupco ARSOVSKI Ambasadorul Republicii Macedonia Republica Macedonia sãrbãtoreºte 20 de ani de independenþã. La 8 Septembrie 1991, cetãþenii Macedoniei au decis, printr-un Referendum, cu 95% din voturile exprimate, formarea statului suveran ºi independent, pãrãsind astfel, în mod paºnic, deja destrãmata Federaþie Iugoslavã. În noua Constituþie a Republicii Macedonia sunt stipulate principiile de bazã ale drepturilor omului ºi locul cetãþeanului într-o comunitate democraticã în care beneficiazã de toate drepturile ºi îºi asumã toate obligaþiile.

Prioritãþile Republicii Macedonia sunt: construirea unei economii stabile, asociere la Uniunea Europeanã, ca þel principal ºi obþinerea calitãþii de membru cu

drepturi depline al NATO. Dar înainte de toate, se aflã dorinþa de cooperare rodnicã ºi sincerã cu toate þãrile, în special cu statele din vecinatatea imediatã.

Anul acesta Republica Macedonia ºi România marcheazã 19 ani de relaþii diplomatice ºi 10 ani de la semnarea Acordului de prietenie prin care se exprimã dorinþa clarã ºi puternicã de continuare a legãturilor ºi de consolidare a cooperãrii în toate domeniile de interes comun.

Militãm pentru intensificarea prieteniei noastre tradiþionale, ca þãri care nu au niciun fel de probleme litigioase ºi care sunt legate prin existenþa celor douã comunitãþi, a macedonenilor din România ºi a aromânilor din Macedonia.

Discursul Preºedintelui Macedoniei, dr. Gjorge Ivanov cu ocazia sãrbãtoririi a 20 de ani de independenþã Republica Macedonia sãrbãtoreºte Ziua Independenþei ºi noi toþi suntem foarte mândri de aceasta. Marcãm acum, 20 de ani de la ziua în care cetãþenii noºtri siau exprimat clar propria decizie de a porni pe drumul independenþei. Deseori, Mecedonia este descrisã ca o þarã a cãrei culturã are vechi rãdacini, dar a cãrei democraþie este încã tânarã. 20 de ani de independenþã statalã este o perioadã suficient de lungã pentru a putea sã spunem cã suntem un stat cu o democraþie maturã, dezvoltatã ºi avansatã. Þara a reuºit sã-ºi stabileascã locul în lume ºi sã-ºi pãstreze entuziasmul ºi energia.

Republica Macedonia ºi cetãþenii sãi au strãbãtut un drum plin de provocãri. Neam confruntat cu lupta pentru recunoaºterea internaþionalã, cu blocaje economice, cu rãzboaiele din vecinatate, cu o transformare traumaticã a comerþului, cu turbulenþe politice, cu tensiuni etnice. Dar, cei 20 de ani care au trecut au fost ºi ani ai construcþiei. Ani în care s-au pus bazele caracteristicilor cheie ale statului macedonean, ale armatei ºi diplomaþiei noastre, ale economiei ºi pieþei monetare macedonene, ale instituþiilor de culturã macedonene. Ani când s-a constituit guvernul, în care s-au deschis uºile pentru organizarea societãþii civile ºi pentru acþiunile sale in spiritul liberei gândiri ºi exprimãri.

Macedonia este o þarã care respectã drepturile cetãþenilor sãi. Este o þarã care înlesneºte dezvoltarea ºi face posibilã reuºita fiecaruia în parte putând astfel deveni o casã pentru noi toþi. Tradiþia macedoneanã a convieþuirii ºi cooperãrii etnice ºi religioase ne dã curaj în încercarea de a gãsi soluþii unice, soluþii care sã devinã un model ºi pentru alte

þãri din regiune. Macedonia a acceptat bogãþia diversitãþii sale ca pe un principiu fundamental al construcþiei unui stat comun. Diversitatea etnicã este izvorul forþei noastre interioare.

Marcãm, de asemenea, un deceniu de la cel mai greu an al independenþei Republicii Macedonia, când þara s-a îndepãrtat de marginea prãpastiei. Sã ne amintim cã doar prin respectarea tradiþiilor seculare de convieþuire, putem astãzi, toþi, împreunã sã sãrbãtorim triumful Macedoniei independente.

Suntem uniþi la sãrbãtorirea independenþei tuturor macedonenilor, toþi cetãþenii Republicii Macedonia ºi toþi cei care locuiesc în alte þãri ale lumii.

Sunt foarte mândru pentru cã în Adunarea Republicii Macedonia, avem pentru prima datã, reprezentanþi ai diasporei macedonene. Nãdãjduiesc cã acestã simbolicã noutate, ne va ajuta sã ne apropiem ºi mai mult.

Scopul nostru primordial este ca Republica Macedonia sã devina o þarã în care fiii ºi fiicele sale sã poatã rãmâne aici, sã lucreze, sã evolueze.

Sã nu fie puºi în faþa situaþiei de a-ºi cãuta perspectivele în altã parte. Sã atingem acest þel aºezând înaintea noastrã obiectivul strategic de a deveni un stat deschis, parte integrantã a lumii dezvoltate, democratice ºi libere. Pentru atingerea acestui scop, aplicãm reforme, schimbãm ºi promovãm instituþii, urmãrim nevoile cetãþenilor ºi cooperãm cu vecinii noºtri ºi cu lumea largã.

Cu toþii suntem conºtienþi cã avem în faþã un drum încã lung. ªi totuºi sã ne oprim ºi sã sãrbãtorim tot ceea ce am realizat impreunã pânã acum.

La mulþi ani pentru 8 Septembrie, Ziua Independenþei!

Vizita oficialã efectuatã de Preºedintele Republicii Macedonia, Gjorge Ivanov, la invitaþia Preºedintelui Traian Bãsescu, a avut ºi o laturã academicã. Domniei sale i-a fost decernat de cãtre Senatul Universitãþii Creºtine "Dimitrie Cantemir", titlul de Doctor Honoris Causa. În prezenþa Preºedintelui acestei Universitãþi, Prof. Univ. Dr. Momcilo Luburici, a Preºedintelui Senatului Universitãþii, Rector, Prof.

Univ. dr. Corina Dumitrescu, a unor Ambasadori, profesori ai Universitãþii, invitaþi, maste-

versitatea din Atena, în Grecia.

Au urmat o serie de nominalizãri universitare, inclusiv la universitãþile din Bologna ºi Saraievo. Universitatea Sf. Chiril ºi Metodiu 1-a numit profesor asociat în 1992 ºi profesor în 2008. În acelaºi an, devine preºedintele Consiliului pentru Acreditare în învãþãmântul Superior din Macedonia.

Preºedintele Ivanov este considerat un expert de prim rang în probleme legate de societatea civilã, specializându-se în managementul politic. În calitate de director al programului

ranzi ºi studenþi, a fost rostit un Laudatio, din care citãm: "Comunitatea noastrã academicã, trãieºte astãzi un moment memorabil, cu totul excepþional prin semnificaþiile sale, prin care Universitatea Creºtinã "Dimitrie Cantemir” omagiazã o înaltã personalitate politicã, un Om, o persoanã, o þarã, o culturã, principii ºi valori autentice ºi durabile. Universitatea Creºtinã "Dimitrie Cantemir", instituþie de învãþãmânt superior la baza cãreia stã o tradiþie de mai mult de douã decenii ºi care, prin prestigiul sãu academic a devenit cunoscutã ºi recunoscutã în comunitatea universitarã internã ºi internaþionalã, oferã titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA Excelenþei Sale Gjorge Ivanov, Preºedintele Republicii Macedonia".

Preºedintele Gjorge Ivanov este licenþiat în drept al Universitãþii Sf. Chiril ºi Metodiu din Skopie (1982). A obþinut o diplomã de master în ºtiinþe politice (1988) ºi ºi-a susþinut cu succes dizertaþia de doctorat, cu lucrarea "Democraþia în societãþile divizate".

Cariera profesionalã a început în 1988, când a devenit redactor la Radioteleviziunea macedoneanã, postul naþional. În calitate de cadru didactic universitar a predat teorie politicã ºi filozofie politicã la Facultatea de Drept din Skopie. În 1999 a devenit profesor invitat pentru programul sud-est european de la Uni-

UE Tempus din Macedonia, a contribuit la reforma învãþãmântului superior, a instituit studii de masterat în limba englezã ºi a introdus cercetarea sistematicã a societãþii civile în învãþãmântul superior din Macedonia.

Domnia Sa a fost activ din punct de vedere politic încã din perioada iugoslavã, când a susþinut pluralismul politic ºi economia de piaþã. Este fondatorul ºi preºedintele onorific al Asociaþiei de ºtiinþe Politice din Macedonia ºi unul din membrii fondatori ai Institutului pentru Democraþie Societas Civilis, un important centru de analizã din Macedonia. În calitate de consultant al partidului de centrudreapta VMRO-DPMNE, a consiliat partidul în problemele politice ºi s-a implicat în formularea programului de reformã al acestuia.

Domnia sa a contribuit la lansarea primei reviste macedonene de ºtiinþe politice, "Opinia Politicã", este autorul a trei cãrþi ºi a numeroase studii, are o prestigioasã activitate ºtiinþificã. În aplauzele onoratei asistenþe, Preºedintele Gjorge Ivanov a þinut o prelegere din care prezentãm principalele aspecte: Domnia sa a subliniat faptul cã deºi cele douã þãri nu sunt direct vecine, între ele existã însã o apropiere întemeiatã pe legãturi istorice importante. Cele mai adânci au fost cele spirituale ºi religioase. În acest sens, oaspetele a evocat activitatea amplã a unor personalitãþi

bisericeºti, cum ar fi Sf. Nicodim de la Tismana, sau a unor cãrturari iluminiºti, renascentiºti. "În vremea când Macedonia era, politic ºi spiritual învinsã, arãta Preºedintele, þãrile Române erau spaþiul liberei creaþii pentru cãrturarii iluminiºti ºi tipografii macedoneni care au vãzut în þãrile Române o a doua patrie".

Vorbitorul i-a amintit pe cãrturarul iluminist Ioan Kratovski, pe lexicograful, istoricul ºi luptãtorul pentru eliberarea poporului macedonean Gheorghia Pulevski, pe unul dintre fondatorii iluminismului în Macedonia, Jordan Hagi Konstantinov - Gihot, pe scriitorul ºi poetul Raico Zinzifov.

Preºedintele s-a referit pe larg ºi la patrioþii macedoneni care gãsindu-ºi refugiul în þara noastrã au luptat pentru libertatea poporului lor.

Au fost amintiþi între alþii: Petar Karpos, Pavle ºi Dimitrar din Bitolia, haiducul Velku, importanþi luptãtori macedoneni care ºi-au dedicat viaþa acestui nobil þel. Excelenþa sa a fãcut referiri ºi la personalitãþi cunoscute în istoria þãrii noastre, cum ar fi Baba Novac, care, în fruntea cetelor macedonene, a luptat de partea lui Mihai Viteazul.

Referindu-se la condiþiile contemporane Preºedintele a subliniat cu tãrie necesitatea obþinerii unei Pax Balcanica, parte sine-qua-non a unei Pax Europeana. "Din nou astãzi, mai mult ca în trecut, Balcanilor le este necesarã europenizarea ºi dispariþia tuturor graniþelor care încã o mai împiedicã sã fie parte a ceea ce vizionarii numeau Europa, casa noastrã comunã". Iar în aceste "graniþe" care limiteazã europenizarea balcanilor se înscriu ºi piedicile care i se pun Macedoniei în calea ei cãtre Uniunea Europeanã ºi NATO în legãturã cu care Preºedintele acestei þãri spunea: "Este inacceptabil ca accesul la valorile cheie cum ar fi pacea, statul de drept, drepturile ºi identitatea omului sã se facã în mod diferit. Condiþia care ni se impune pentru a continua drumul spre progres pe calea integrãrii noastre europene ºi euro-atlantice nu include numai numele þãrii noastre ci ºi drepturile individuale ale omului pentru concetãþenii mei, dreptul de autoidentificare ºi demnitate umanã. Este imposibil ca Europa sã nu ºtie asta. Iar eu cred cã Pax Europeana nu se poate atinge fãrã Pax Balcanica." În legãturã cu rolul Bucureºtiului în stabilirea acestei pãci înaltul vorbitor arãta: "sunt convins cã România prietenã, prin capacitatea sa, ca membrã a Uniunii Europene ºi NATO, poate sã influenþeze realizarea Pax Balcanica iar prin ea, Pax Europeana. A arãtat aceasta ºi în trecut, o poate repeta ºi în viitor."

Liana Dumitrescu distinsã post-mortem de Preºedintele Macedoniei Aº fi fost fericit, ca ºi voi toþi, dacã astãzi Liana Dumitrescu ar fi fost aici ºi ar fi primit personal acest Ordin. Chiar dacã a plecat prea devreme din aceastã lume, la numai 38 de ani ºi dacã astãzi nu este aici cu noi, ea ne este oriunde ºi întotdeauna alãturi, pentru cã Liana ne e în gânduri ºi în inimi.

Stramoºii sãi din Macedonia s-au mutat în þãrile Române încã de acum trei secole ºi în ciuda distanþei de trei veacuri, legãtura sa cu prima patrie a devenit, din an în an, tot mai puternicã.

Dar mai important este faptul cã dragosta ei pentru Macedonia nu a þinut-o doar pentru sine, ci a transmis-o ºi altora. Cãlãtorind des în Macedonia, Liana a adus cu ea ºi alþi copii din familii cu rãdãcini macedonene pentru ca ºi aceºtia sã-ºi viziteze vatra strãmoºeascã, sã se împrieteneascã cu cei de un fel cu ei din Republica Macedonia, sã facã sport ºi sã concureze.

Ca primul reprezentant ales al macedonenilor în Parlamentul României, a reprezentat cu rãspundere interesele comunitãþii macedonene,

promovându-i poziþia, fãcând-o apreciatã ºi respectatã. Activitatea sa este cea mai buna

dovadã a integrãrii macedonenilor în societatea româneascã.

Prin cultivarea numelui ºi identitãþii macedonene, a valorilor familiei, a tradiþiilor ºi obiceiurilor noastre, Liana a dat un exemplu ce trebuie urmat ºi de generaþiile viitoare de

macedoneni din România prietenã, Cred cã fiecare comunitate macedoneanã din lume ar dori sã fie condusã, promovatã ºi reprezentatã de o personalitate aºa cum a fost Liana Dumitrescu. Aceasta a arãtat cât este de important ca macedonenii sã participe activ la viaþa socialã, culturalã ºi politicã din România, promovând prin aceasta valorile macedonene în societatea româneascã.

Tocmai de aceea, pentru angajamentul sau faþã de comunitatea macedoneanã ºi pentru promovarea relaþiilor macedoneano-române, pentru enegia ei unificatoare, astãzi, post mortem îi acordãm "Ordinul pentru servicii aduse Macedoniei".

Ordinul este o recunoaºtere nu doar a serviciilor aduse de ea ci ºi o expresie a respectului pe care i-l purtãm. În acest sens, Republica Macedonia se angajeazã ca ºi în continuare sã cultive amintirea Lianei Dumitrescu. Legamantul nostru este ca în viitor sa construim poduri ale prieteniei între popoarele ºi þãrile noastre, tot aºa cum a fãcut-o ºi Liana.

Pagina 6

The 12th celebration of the accession to the Throne of His Majesty King Mohammed VI of Morocco Ahmed SENDAGUE ChargĂŠ d`Affaires a.i.

Embassy of the Kingdom of Marocco Moroccans across the world celebrated the 12th accession to the throne of their King, His Majesty Mohammed VI on the 30th July 2011. Called "The Feast of the Throne", it will be an occasion for joy but also for analysis and assessment.

One of the youngest and wisest leaders on the Arab world, King Mohammed VI is the son of King Hassan II, a good friend of the Romanian people who developed excellent Moroccan-Romanian economic relations in the past; Mohammed VI was educated in France; he is open-minded and hard-working.

His people call him "the one who never sleeps" and "the king of the poor" because he would often jump into his car, irrespective of the moment of the day, for short visits to check if public servants do their jobs properly, and because he has built up entire new neighborhoods of social dwellings for poor people who formerly lived in slumish areas and he promised himself to make slums history in the near future.

One of his latest achievements was the adoption of a New Moroccan Constitution which was voted with high percentages by Moroccans at home and across the world through national referendum on the 1th July.

I remember our efforts to organize the voting sessions in several Romanian cities where Moroccans live and stresses the almost 90% of Yes votes received from Moroccans who represent 'the elite' as they are all doctors, legal experts, business people, students in the Romanian higher education.

The New Moroccan Constitution formalizes many of the principles that were already in place in Morocco as the kingdom is considered to be one of the most democratic in the Arab world.

While the 'Arab Spring' was spreading in more and more countries, the Kingdom of Morocco continued peacefully its daily life.

Except for sporadic manifestations of small groups of young people who cried out for 'More Democracy!' in Rabat and Casablanca, without being however able to clearly state what exactly more democratic rights they wanted, the Moroccan people were watching the events in the Arab world with the pride of belonging to one of the most stable countries.

Although Western voices still criticize and some young Moroccans assert they live in a "police state", Westerners admit that King Mohammed VI responds quickly to discontent and needs with ballots, not bullets, and the young Moroccans who allegedly live in a police state have no fear to show their faces to cameras and to tell their names to be quoted in the interviewers' articles.

King Mohammed VI conceived a clearer expression and an adaptation to the historic developments of principles already ruling in Morocco in a New Moroccan Constitution that becomes thus a novelty in the Arab world.

The old 1996 Constitution had been inherited from his father by King Mohammed VI when his accession to the throne took place in 1999.

Ever since, he has paid attention to human rights and especially to women's rights.

The 180 articles of the New Moroccan Constitution bring deep changes in the institutions of the country.

The notion of 'sacred' attached to the person of the king has been replaced by 'inviolable' and 'respect shall be paid to' to person of the King, but he will still remain the Religious Leader and the Head of the Armed Forces because the logic and the common sense of the Moroccans

realize that the person of the King guarantees stability against any potential threat from adventurers, either islamist or military.

The revised Constitution reforms also the judicial system, gives the Prime Minister increased powers and recognizes the Berber language as official language for the first time, together with the Arab language.

While there was no mentioning of the Parliament in the old Constitution, Morocco becomes now a 'constitutional, democratic, parliamentarian and social monarchy' in which the Parliament gains more power and the role of the political parties and opposition is admitted to be a basic mechanism in democracy.

If Morocco used to be 'a Muslim Arab state with Arabic language', it has now 'a pluralist identity resulted from convergence of ArabIslamic, Amazigh and Saharan-Hassani components, enriched with African, Andalusian, Hebraic and Mediterranean elements'.

Men and women enjoy now 'equal civil, political, economic, social, cultural and environment-related rights and liberties' while they only had 'equal political rights' in the past.

The Habeas Corpus principie has been expressed in detail and defmes now the ' secret or arbitrary detention' as one of the most serious crimes.

The King only could dissolve the Chambers of the Parliament before white it is possible now for the Prime Minister to dissolve as well the Chamber of Representatives, by decree.

Clarifications are made regarding the spiritual powers of the King who remains the Highest Spiritual Leader, and about his capacity of 'supreme representative of the state' who oversights the enforcement of the Constitution and laws.

Details are added to the article regarding the appointment of the Prime Minister by the King from the political party that has won the elections for the Chamber of Representatives.

In the legal system, the King gives more power to the High Judicial Council which can now nominate the magistrates that are afterwards approved by the King, whereas in the old institution, the King himself used to nominate the magistrates upon proposal of the High juddicial Council.

The Parliament acquires exclusive legislative powers.

Two novelties are to be noted in the new Moroccan Constitution: The creation of a new institution, the High Security Council, responsible for domestic and foreign strategies and for the crisis management, chaired by the King, and consisting of the Prime Minister, the Chairpersons of the two Chambers of the Parliament, the Royal ministries andhigh-rank Army officers; and the exclusion of the political nomads from the political arena as the new Constitution stipulates that 'any member of the two chambers who gives up his political party in the name of which he was a candidate to elections shall be removed from his political position'.

Morocco is one of the most attractive countries for tourism and investments. Variety of landscape from the Atlantic and Mediterranean coasts to ski slopes in the Atlas mountains, a stable economy, a wise foreign policy that allows good relations with both the East and the West, prosperous agriculture with 2 crops per year, hospitality in Moroccan homes, and bilingualism (French is the second language spoken) are all Moroccan precious assets.

14 August Independence Day of Pakistan Rab Nawaz KHAN Ambassador of the Islamic Republic of Pakistan Pakistan celebrates its Independence Day on 14 August every year. It was on this day that the country obtained its independence from the British rule in 1947. This year's celebrations have an added significance since the Independence Day will take place during the holy month of Ramadan.

The day reminds us of the heroic and relentless struggle waged by the people of the Sub-continent for a separate homeland to preserve their national identity under the inspiring and dynamic leadership of Quaid-eAzam Muhammad Ali Jinnah, father of the nation. Pakistan has come a long way during the last 64 years and remains optimistic in the face of daunting challenges. We have emerged as a strong nation and a vibrant and responsible member of the international community. Pakistan is a proud and resilient nation whose people value their honour and dignity and stand united to sparing no sacrifice to uphold national dignity and honour to safeguard their vital national interests. We firmly believe in the universal values of freedom, dignity, equality, tolerance, humanity, harmony and brotherhood.

The government of Pakistan is determined to make Pakistan a modern, prosperous and progressive state where people can live according to their beliefs. We have a sustainable democracy, freedom of media,

independent judiciary and strategies to deal with challenges of extremism and terrorism.

A free powerful and contented nation is the best ally and defense against those who aim to deflect the aspirations and ideals for which Pakistan was created.

On the economic plane, the economy of Pakistan has been undergoing a stabilization process since the last three years. The restoration of macroeconomic stability is important to provide the platform for generating growth, jobs and improving the quality of life of people. Despite the devastating floods during 2010, the adverse impact of intensified security challenges and the rise in oil prices etc. the growth rate of 2.4 per cent registered during financial year 20102011 seems reasonable.

On the bilateral front, ever since Pakistan and Romania established diplomatic relations in 1964, the two countries have had friendly and cordial relationship characterized by cooperation at international fora and shared perceptions and understanding on major global and regional issues. Both Pakistan and Romania have a regular consultations mechanism in place, with the next round of consultation scheduled to take place in Islamabad later this year. An 'Agreement on Scientific, Cultural and Economic Cooperation' is expected to be signed soon along with some other agreements which are being finalized. Bilateral trade has shown steady growth over the years, even though it is still below its true potential. The Mihai Eminescu monument in Islamabad is a symbol of lasting friendship between the two countries. The twinning project of Iasi and Multan cities is expected to be finalized soon in order to further strengthen the cultural ties.

A number of Pakistani professionals are working in Romanian and international companies, besides a sizeable number of Pakistani students are happily pursuing their academic carriers in different Romanian educational institutions. I am confident that our bilateral relations will continue to grow and expand in the years ahead. Long live Pakistan - Romania Friendship

Scheherazade Foundation The second project Less than one year after the successful finalization of the project of renovating the Marie Curie Hospital in Bucharest,

dilapidation, both architecturaly and in terms of sanitary, electrical and thermal facilities. The areas requiring urgent

Scheherazade Foundation launched its second ambitious project under the patronage of the President of Romania, this time in Iasi, aimed at renovating a hospital that is in great need of help.

Built in 1970, the Santa Maria Health Unit is in urgent need of renovation; being the center of all pediatric structures in Iasi. "Today, children need our help".

This health unit is considered the most important pediatric facility Northeast of the country. Here are treated annually children from Romania and Republic of Moldova ranging from newborns to 18 years of age.

These children and their families will be grateful if the romanians will contribute to this renovation, one of the most extensive hospital renovation projects in Romania.

Right now, in this medical unit there are sections suffering from a high degree of

attention are namely the Pediatric Surgery Clinic, the Septic sector, the General Pediatrics Clinic IV, and the

hospital`s Dietary cuisine. These departments cater to over 8,000 children, are supported by over 100 health professionals and cover an area of 1,800 sqm. The hospital clers to 60,000 children /year from the region of Moldova.

The aim of the Scheherazade Foundation is to give children a safer and cleaner hospital, where they can benefit from some of the best treatments in the country.

To achive this objective,the Foundation, who needs our support, organized a press conference at the Romanian American Foundation, where the President of Scheherazade Foundation, Wajiha Harris, very gentle person, but also very courageous and enthusiastic women, delivered the following speech in the presence of the Ambassador of United States His Excellency Mark Gitenstein and the Ambassador of Israel, Dan-Ben -Eliezer.

Today is a very special day in Romanian calendar as we are celebrating St. Mary's day and on this special and auspicious day the Scheherazade foundation has decided to launch its very special project which is to renovate the Sf. Maria Children's hospital in Iasi. This hospital takes care of 60,000 children a year from the region of Moldova and 5,000 children a year from the Republic of Moldova. Our aim is to start with the renovation of the 3rd floor, which is dedicated to pediatric surgery.

We will be organizing a series of events in the following months to promote the renovation project.

We all know that big changes can only happen with a noble vision much in (Continuare ĂŽn pag. 30)

Pagina 7

Vizita delega]iei române în Tadjikistan În perioada 24-30 august 2011 o delegaþie a Institutului de Relaþii Internaþionale ºi Cooperare Economicã (IRICE) sub conducerea prof. dr. Anton Caragea, a fãcut, la invitaþia Guvernului Republicii Tadjikistan o vizitã de lucru în aceastã þarã Vizita a avut ca scop dezvoltarea relaþiei bilaterale România -Tadjikistan ºi a fost prima invitaþie adresatã, în ultimii 20 de ani, adresatã unui for reprezentativ din þara noastrã, ea reprezen-

bilateral: deschiderea în România a unei filiale a Bãncii Naþionale a Tadjikistanului, investiþii tadjike în turismului românesc, importul de aluminiu de la TALCO -cea mai mare uzinã de aluminiu din Tadjikistan etc.

Delegaþia româneascã a fost primitã în audienþã oficialã de cãtre Excelenþa Sa Emomali Rahmon, Preºedintele Republicii Tadjikistan. ªeful statului a menþionat cã þara sa se aflã întrun moment de creºtere economicã, dezvoltare

tând, în opinia pãrþilor, un moment istoric pentru dezvoltarea relaþiei dintre cele douã þãri. În cadrul discuþiilor au fost sau atinse subiecte importante: cooperarea în domeniul turismului ºi transportului, sprijinirea dezvoltãrii sectorului hidroenergetic din Tadjikistan cu instructori, specialiºti ºi echipament românesc, datã fiind experienþa româneascã în acest domeniu.

Au mai fost discutate ºi alte teme de interes

socialã ºi construcþie democraticã, ceea ce face ca Tadjikistanul sã fie interesat de cooperare economicã ºi politicã cu þãri din alte zone, România fiind un partener privilegiat.

Directorul IRCE a mulþumit pentru primirea excelentã rezervatã delegaþiei române ºi a apreciat cã Tadjikistanul a reuºit sã depãºescã criza economicã, sã construiascã obiective energetice impresionante precum cel de la Rogun, sã

fie un furnizor de securitate ºi democraþie ºi un exemplu în regiune. În cadrul discuþiilor purtate la Ministerul Afacerilor Externe al Tadjikistanului cu Ministrul Hamrokhon Zarifi, pãrþile au stabilit un calendar concret al schimburilor culturale ºi academice pentru anii 2011-2012 ºi au stabilit ºi organizarea unui Forum Economic Bilateral ºi a unei Camere de Comert România-Tadjikistan.

Delegaþia a mai purtat discuþii, finalizate cu înþelegeri, cu Ministrul Energiei ºi Industriei, Sherali Gul, cu Ministrul Investiþiilor, cu Ministrul Turismului ºi Sportului, M.Nematov ºi cu Ministrul Dezvolþãrii Economice ºi al Comerþului, Farukh Hamraliev. În cadrul vizitei un amplu program cultural a fost oferit delegaþiei române. Au fost vizitate: Fortãreaþa Hissar (monument UNESCO-secol XI), oraºele Tursunzade, Kulyab, monumentele inchinate marelui poet tadjik, Mir Said Homodoni ºi Fortãreaþa de la Hulbur.

La închierea vizitei, într-o conferinþã de presã, prof. dr. Anton Caragea, a apreciat cã Tadjikistanul oferã lumii un exemplu de economie în plinã dezvoltare, cu proiecte hidroenergetice uriaºe, precum Rogun, de care va beneficia întreaga zona a Asiei Centrale, cu planuri de exploatare minierã a zãcãmintelor de aur ºi pietre pretioase ºi semipreþioase, ceea ce face din Tadjikistan o economie atractivã ºi în plinã dezvoltare, la care se adauga un climat politic democratic ºi stabil.

Continuarea programului trasat de cãtre Preºedintele Emomali Rahmon, al prosperitãþii ºi dezvoltãrii, al respectului faþã de culturã ºi civilizaþie, va asigura þãrii un viitor strãlucit, a apreciat prof. dr. Anton Caragea.

***

Dialog între Preºedintele Emomali Rahmon ºi prof. dr. Anton Caragea În cadrul vizitei delegaþiei româneºti în Tadjikistan, prof. dr. Anton Caragea, directorul Institutului de Relaþii Internaþionale ºi Cooperare Economicã din România ºi delegaþia sa au fost primiþi de cãtre Emomali Rahmon, Preºedintele Tadjikistanului.

Preºedintele a fãcut o prezentare a situaþiei din þara sa incluzând date despre construcþia unor importante baraje hidro-energetice ce vor face ca în trei ani Tadjikistanul sã atingã independenþa energeticã ºi sã devinã furnizorul de energie nepoluantã al Asiei Centrale, despre construcþia de linii de înaltã tensiune prin care Tadjikistanul va aproviziona cu energie Afganistanul ºi Pakistanul, refacerea infrastructurii, proiecte de transport ºi turism,despre ambiþioa-

sele planuri de reîmpãdurire etc. În toate aceste domenii existã ample posibilitãþi de cooperare bilateralã, în care experienþa româneascã se poate face simþitã, a apreciat Preºedintele Emomali Rahmon.

Profesorul Caragea a arãtat în intervenþia sa cã dezvoltarea unor relaþii bilaterale fructoase, bazate pe respect reciproc ºi asistenþã mutualã este salutatã de partea româna, iar prezenþa unei importante ºi numeroase delegaþii româneºti, incluzândspecialiºti din diverse domenii, aratã seriozitatea cu care este privitã în þara noastrã dezvoltarea relaþiilor bilaterale.

Tadjikistanul a reuºit sã iasã din ororile razboiului civil, a reuºit sã evite soarta Afganistanului ºi a clãdit o societate

echilibratã, cu o economie socialã de piaþã, oferind tututor posibilitatea dezvoltãrii.

Planurile vaste, anunþate de Preºedintele Tadjikistanului, sunt o dovadã vie a faptului cã þara se aflã în direcþia cea bunã. "Suntem recunoscãtori pentru dorinþa exprimatã ca România sã fie poarta de intrare a Tadjikistanului spre Europa " a spus Preºedintele.

Dialogul cu Preºedintele Tadjik a durat timp de o ora si jumatate, faþã de cele 30 de minute prevãzute în programul oficial. Delegaþia a fost invitatã sã participe la inaugurarea celui mai înalt catarg de steag din lume, pe care a fost ridicat steagul Tadjikistanului ºi la un dineu oficial oferit de Preºedintele Emomali Rahmon.

Program de colaborare în domeniile culturii, educaþiei ºi ºtiinþei între România ºi Armenia Secretarul de stat pentru Dezvoltare Instituþionalã ºi Relaþia cu Parlamentul, Anton Niculescu, ºi E.S. Hamlet Gasparian, Ambasadorul Republicii Armenia au semnat noul Program de colaborare în domeniile culturii, educaþiei ºi ºtiinþei între Guvernul României ºi Guvernul Republicii Armenia.

Documentul traseazã liniile cooperãrii bilaterale în domeniile culturii, educaþiei, ºtiinþei, mass-media, tineretului ºi sportului pentru urmãtorii cinci ani ºi cuprinde prevederi privind: acordarea reciprocã de burse de studiu; continuarea funcþionãrii lectoratului de limbã, literaturã ºi civilizaþie româneascã la Universitatea din Erevan; înfiinþarea unui lectorat de limbã armeanã într-o instituþie de învãþãmânt superior din România; realizarea a câte unui proiect de colaborare directã în domeniile cinematografiei, muzicii ºi dansului, activitãþii muzeale ºi protecþiei patrimoniului; schimbul de expoziþii de fotografii; colaborarea directã între biblioteci; organizarea a câte unei expoziþii tematice privind patrimoniul cultural al fiecãrui stat; realizarea unui proiect de colaborare în domeniul inventarierii valorilor de patrimoniu din cimitirele armeneºti de pe teritoriul României; dezvoltarea cooperãrii între Academia Românã ºi

Academia Naþionalã Armeanã de ºtiinþe; realizarea de proiecte comune de cercetare ºtiinþificã; stabilirea de contacte directe între organizaþiile de tineret din cele douã state; sprijinirea schimburilor convenite de federaþiile ºi cluburile sportive; reînnoirea acordului dintre televiziunile naþionale din cele douã state; colaborarea dintre agenþiile naþionale de

presã ºi dintre posturile publice de radio.

La ceremonia de semnare, demnitarul român a declarat: "Programele executive de schimburi culturale au creat întotdeauna punþi între oameni, aducându-i mai aproape unii de alþii.

Cu atât mai mult ne bucurã sã reînnoim astãzi un document care dezvoltã colaborarea tradiþionalã româno-armeanã în domeniile educaþiei, culturii, ºtiinþei, având în vedere multiplele afinitãþi culturale ºi patrimoniul comun

al popoarelor noastre".

Domnia sa a mai adãugat cã semnarea acestui Program este o dovadã a importanþei acordate de România regiunii Caucazului de Sud, în particular relaþiei cu Armenia. "Dorim ca documentul semnat astãzi sã asigure pentru urmãtorii 5 ani un cadru solid ºi actualizat pentru continuarea activitãþii lectoratului de limbã românã de la Universitatea de Stat "V. Brusov" din Erevan, deschis în 2008 ºi a celui de limbã armeanã de la Bucureºti", E.S.Hamlet Gasparian a evidenþiat cã Programul de cooperare are o contribuþie semnificativã la pãstrarea ºi promovarea moºtenirii culturale comune a Armeniei ºi României. "Oricare ar fi nivelul ºi domeniile de studii pe care zeci de tineri armeni le-au absolvit sau le urmeazã încã în diverse universitãþi româneºti, aceºti tineri devin prieteni fideli ai þãrii voastre, ambasadori ai României în Armenia ºi consider cã acesta este cel mai mare câºtig al acestei cooperãri", La ceremonie au asistat reprezentanþi ai instituþiilor româneºti din domeniul culturii, educaþiei, cercetãrii, tineretului ºi sportului, reprezentanþi ai Bisericii Apostolice Armene din România ºi membri ai comunitãþii armene din România.

Armenia - 20 de ani de independenþã Hamlet GASPARIAN Ambasadorul Armeniei Astãzi marcãm 20 de ani de la dobândirea independenþei Armeniei ºi de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre Armenia ºi România. Aºadar, permiteþi-mi sã vã mulþumesc din suflet pentru participarea dumneavoastrã la aceastã searã festivã. Îi mulþumesc cãlduros în special domnului Mircea Geoana, Preºedintele Senatului ºi domnului Bogdan Aurescu, Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, care ne-au onorat prin distinsa lor prezenþã. Profitând de aceastã ocazie, doresc sã adresez cuvinte de profundã mulþumire colegilor noºtri, politicienilor, oamenilor de culturã, oamenilor de ºtiinþã sau simplilor cetãþeni români, tuturor acelora care, cu ocazia Zilei Naþionale a Armeniei, ne-au transmis felicitãri scrise sau verbale.

Cu 20 de ani în urmã, la 11 decembrie 1991, înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, România a fost printre primele state care au recunoscut Armenia, iar câteva zile mai târziu, pe 17 decembrie, la Bucureºti s-a semnat la nivel de miniºtri de Externe, Acordul privind stabilirea relaþiilor diplomatice. Astfel, între cele douã þãri au început relaþii dinamice. La 24 aprilie 1994 se deschide Ambasada Armeniei la Bucureºti, în luna septembrie a aceluiaº an Preºedintele Armeniei efectueazã o vizitã oficialã în România în cadrul cãreia se semneazã un Tratat privind relaþiile de prietenie ºi colaborare dintre România ºi Armenia, precum ºi o serie de acorduri. Dialogul politic aprofundat în timpul vizitelor reciproce ulterioare a cuprins atât chestiuni bilaterale, cât ºi regionale ºi europene.

Acest curs al relaþiilor reciproce nu este întâmplãtor, întrucât între popoarele român ºi armean existã strânse relaþii seculare: noi ne simþim apropiaþi sufleteºte unii de ceilalþi din punct de vedere istoric ºi cultural. Primii armeni s-au stabilit pe meleaguri româneºti încã de acum o mie de ani ºi ºi-au adus contribuþia la dezvoltarea României. ªi astãzi ei sunt pe deplin implicaþi în toate domeniile vieþii româneºti, bucurându-se de respectul ºi simpatia concetãþenilor lor români.

Cooperarea noastrã bilateralã are o solidã bazã juridicã, pânã în prezent încheinduse peste patruzeci de tratate ºi acorduri între þãrile noastre. Funcþioneazã ºi o Comisie mixtã interguvernamentalã de cooperare economico-comercialã ºi tehnico-ºtiinþificã, a cãrei ultimã sesiune s-a þinut la Bucureºti în luna martie a acestui an. Deºi în planul relaþiilor economice, din diverse motive, încã nu sunt utilizate pe deplin posibilitãþile existente, potrivit datelor de anul trecut volumul schimburilor comerciale bilaterale a crescut de aproape ºase ori. La 8 septembrie am semnat un program de cooperare în domeniile culturii, educaþiei ºi ºtiinþei ce prevede o largã paletã de manifestãri ce vor avea loc în perioada 2011-2015 Printre punctele nodale ale acestui program se numãrã acordarea de burse de studii universitare ºi post-universitare studenþilor armeni, precum ºi predarea

reciprocã a limbilor românã ºi armeanã în instituþiile de învãþãmânt superior în ambele þãri.

Programul prevede ºi mãsuri concrete privind conservarea, repunerea în valoare ºi expunerea în faþa noilor generaþii a patrimoniului nostru cultural comun, mãsuri ce devin importante mai ales în actualul context global al diversitãþii culturale ºi al dialogului civilizaþiilor, ca unul dintre cele mai bune exemple de acest fel din spaþiul european.

Noi cooperãm strâns cu România în bazinul Mãrii Negre, în cadrul OCEMN, unde în prima jumãtate a acestui an, în timpul preºedinþiei României, am dezbãtut o serie de chestiuni importante privind provocãrile contemporane ºi viitorul regional ºi al Europei în ansamblu.

Considerãm ca pe o verigã nodalã a agendei româno-armene cooperarea din ce în ce mai strânsã în cadrul structurilor europene. Armenia, prin aºezarea geograficã ºi prin istoria sa aflîndu-se între Occident ºi Orient ºi alimentându-se din aceste douã surse, tinde sã-ºi clãdeascã relaþii strânse cu acestea. Prin urmare, cooperarea cu Uniunea Europeanã a constituit întotdeauna una din direcþiile principale ale politicii externe a Armeniei. Cooperarea cu Uniunea Europeanã a cãpãtat o nouã dimensiune prin lansarea Parteneriatului Estic, anunþat la 7 mai 2009 la summitul de la Praga, la care au participat douãzeci ºi ºapte de ºefi de state ºi de guvern din Uniunea Europeanã ºi ºase din Parteneriatul Estic. În cadrul acestuia, Bruxelles a propus încheierea unui acord de asociere cu Armenia, care va înlocui Acordul de parteneriat ºi cooperare în prezent în vigoare. Negocierile cu privire la Acordul de asociere au debutat în iulie 2010. În acest sens, observãm ºi apreciem atenþia ºi seriozitatea cu care România abordeazã evoluþiile în curs din cadrul Parteneriatului Estic ºi sperãm ca, prin experienþa sa privind integrarea europeanã, sã ajute la atingerea scopurilor stabilite prin aceastã politicã.

Un alt cadru de parteneriat poate fi platforma de cooperare parlamentarã a þãrilor din Uniunea Europeanã ºi a vecinilor sãi rãsãriteni, recent constituita adunare parlamentarã EURONEST. Un potenþial nefolosit existã în stabilirea cooperãrii descentralizate între regiunile ºi oraºele româneºti ºi armeneºti, direcþie în care anul acesta am iniþiat primii paºi.

Acest lucru va permite apropierea ºi cunoaºterea între oameni, ascultarea preocupãrilor ºi aflarea aspiraþiilor celorlaþi, ceea ce va motiva conducerile politice sã fie mai atente la relaþiile reciproce.

Doresc sã vã spun cã, în timpul acestor douãzeci de ani de relaþii ale noastre, Armenia a simþit alãturi de ea simpatia ºi respectul poporului român, ca o garanþie a deplinei înþelegeri ºi nezdruncinatei prietenii dintre noi. Încã o datã, vã mulþumesc tututor.

Trãiascã prietenia ºi frãþia românoarmeanã.

Discurs susþinut la Ateneul Român

Pagina 8

In honour of his Holiness Pope Benedict XVI Speach delivered by the Apostolic nuncio H.E. Archbishop Francisco-Javier LOZANO at the Bucharest annual reception who took place at the Apostolic Nunciature As Representative of the Holy See in Romania, it is, for me, a pleasure and a great honour to take part in this solemn act commemorating the sixth Anniversary of the election of His Holiness Pope Benedict XVI to the Supreme Pontificate.

I wish to express my sincere and personal thanks to all of you who have come to take part in this reception to commemorate the sixth Anniversary of Pope Benedict XVI. Qu'il soit permit ici à celui qui est l'envoyer du Saint-Siège en Roumanie, et qui rempli comme Doyen du Corps Diplomatique la délicate mission de porte-parole de tous les chefs des Missions diplomatiques, Ambassadeurs et Représentants des Organisations Internationales, de prononcer quelques mots sur le Pape Benoît XVI. Le style de ce pape déconcerte certains parce qu'il refuse le spectaculaire. Plutôt tourné vers les fondamentaux de la vie chrétienne, Benoît XVI veut renforcer l'Église de l'intérieur. Il propose une évolution pas à pas. Il souhait moins de discussions, et plus de prières.

Il réserve une bonne partie de son temps pour l'étude et conserve, à un âge respectable, toute son acuité intellectuelle et une mémoire intacte. Ce pape, théologien, se concentre sur la santé interne de l'Église. Il économise sa parole, mais cherche à faire peser ses mots.

Par-delà le nouveau rapport au monde institué par le Concile Vatican II, il pense que " l'Église reste un signe de contradiction " et il ne faut pas considérer le Concile comme une rupture, mais en continuité dans l'histoire de l'Église.

La foi proposée par Benoît XVI se veut sans compromis. Au risque de s'opposer à la société lorsqu'il le juge nécessaire. Il retrouve alors les intonations de sa fameuse homélie, juste avant le conclave, lorsqu'il visait la " culture de mort " et il enjoignait les catholiques à " se mobiliser face aux multiples attaques contre la vie ".

Ce qui traverse toute l'œuvre de ce pape, c'est la question de l'identité de la foi, la crainte pour " l'identité du catholicisme ". De ce fait, l'objectif central et principal du magistère et du ministère du pape Benoît XVI est de récupérer l'identité chrétienne dans son authenticité, et aussi d'expliquer et de confirmer l'intelligibilité de la foi dans un contexte de sécularisme diffus.

In one word: this Pope doesn't need apologists but readers; persons without prejudices capable to look to the truth and ready to give a hand to our sick society. The problems of our world are many and serious and Pope Benedict has the freedom and intelligence enough to point out where the solutions are.

A few months ago we have commemorated the ninety years of diplomatic relations between Romania and the Holy See. These first ninety years of diplomatic relations, with their moments of light and shade, have to be assessed precisely through the prism of Europe's values - human values, Christian values, values of culture and civilisation which determine, or ought to determine, the paths taken by history and man himself, and these values are: Truth, Justice, Fraternity, Freedom, Solidarity, Peace. These 90 years of diplomatic relations leads us to hope that relations between the Holy See and the Romanian nation will be inspired the future, as in the present, in cooperation and friendship. I wish to express my best wishes for Romania and its people. All the best for their continuous progress, economic stability, success in the international sphere and well-being for all the citizens.

This Apostolic Nunciature was founded in 1926 and exercises its duties as a place which unites the Holy See with the Catholic Church in Romania, both in its Latin and Greek-Catholic Rites; it also promotes and encourages a good relationship between the Holy See and the Republic of Romania.

I take the opportunity to thank the representatives of the Romanian Government for their presence here today. Also present with us are Archbishops

and Bishops, members of the clergy and religious life, as well as Catholic men and women of different parishes, communities and Apostolic Movements, in a word, representatives of the living strength of the Catholic Church in Romania.

With their presence here this evening, they witness to their closeness to the Pope, Vicar of Christ, Successor of the Apostle Saint Peter and Shepherd of the Universal Church.

As it is well known, for the Holy See and, consequently, for the Apostolic Nunciature, one of its main objectives is to promote and enhance fraternal relations with the other religious confessions and especially with the Christian Churches. In Romania with the Orthodox Church. In this regard, one area of collaboration - today of particular importancerefers to defend Europe's Christian roots and Christian values in society and working together in the fields of family, bioethics, human rights, morality, honesty in public life, ecology. The joint effort in these areas will undoubtedly boost the moral growth of Romanian civil society and the Christian values in the European family.

This was highlighted by His Holiness Pope John Paul II during his historic visit to Romania in 1999. It was the first time a Pope visited a majority Orthodox country.

Doamnelor si Domnilor, vizita pastorala a Papei Ioan Paul al II-lea în România, a fost înainte de toate un gest elocvent pe care Urmasul Apostolului Petru l-a facut în favoare unitatii tuturor crestinilor.

Testamentul acelei vizite istorice ar trebui sa însemne pentru noi toti o implicare mai mare si mai precisa în drumul nostru spre unitatea voita de Isus Cristos în cuvântarea sa din timpul Ultimei Cine.

It is my pleasure to announce today that next month will be inaugurated a monument to Pope John Paul II just here, at the beginning of the street of the Nunciature, in front of the church next to Cismigiu Park. And I want to take this opportunity to thank the Major of Bucharest, Doctor Sorin Oprescu, for his generous contribution to this project. The donor of the bronze bust of the Pope is Mr. Ludvik Glavina, from Ljubliana, through the good services of the Embassy of Slovenia in Bucharest; to them the expression of my sentiments of gratitude.

Dear Ambassadors, our frequent meetings and our friendship mean that we do not need to engage in expected formalities, but I must thank you heartily for having accepted my invitation to this reception.

I wish to say in this occasion, in front of our guests, that we, the Diplomatic Corps accredited to Bucharest, maintain very cordial relations among ourselves and a high degree of mutual cooperation. It is a real pleasure to be the Dean of such a wonderful group of Ambassadors and friends. Thank you for your constant support and friendship.

We are united to the common values of all diplomatic activity worthy of that name: dialogue, drawing closer together, understanding, accord. To work for true and lasting peace, a peace where, above and beyond conditions of material prosperity, the values of solidarity among peoples and brotherhood among men and women may reign.

Doamnelor si Domnilor, doresc sa închei aceasta interventie cu cuvintele pronuntate de Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea în data de 8 mai 1999 la Bucuresti: Va multumesc pentru ca ati voit sa fiti prima Biserica Ortodoxa care a invitat în propria Tara pe Papa de la Roma; va multumesc pentru ca mi-ati oferit bucuria acestei întâlniri fraterne; va multumesc pentru darul acestui pelerinaj, care mi-a permis sa-mi întaresc credinta luând contact cu credinta arzatoare a fratilor în Cristos!

And allow me to end my address today with the words of the Bible: May God bless you and keep you; may God let his face shine on you and be gracious to you; may God show you his face and bring you peace (Numbers, 6,24-26).

Thank You. Multumesc frumos!

5 Octombrie Ziua Unitãþii Germane "Ne simþim profund legaþi de România" Andreas von MITTENHEIM Ambasadorul Germaniei În seara zilei de 5 octombrie, primministrul landului Baden-Württemberg ºi Ambasadorul Germaniei la Bucureºti, Andreas von Mettenheim au fost gazdele recepþiei prilejuite de Ziua Unitãþii Germane, organizatã la Reºedinþa Ambasadorului. Peste 1000 de oaspeþi, printre care preºedintele Senatului, Mircea Geoanã, prim-ministrul, Emil Boc, precum ºi preºedinta Comisiei de Apãrare a Bundestag-ului, Susanne Kastner, au dat curs invitaþiei la recepþie, care în acest an a stat sub semnul protejãrii mediului ºi a climei.

Redãm în continuare discursul ambasadorului Germaniei: Împreunã cu soþia mea vã urez un cãlduros bun venit cu ocazia Zilei Unitãþii Germane.

Mã bucur în mod deosebit de prezenþa, în

delegaþia sa.

Europa se aflã în faþa unei probe de foc.

Cu atât mai important este sã ºtii cã ai prieteni pe care te poþi baza. Lucrul acesta este valabil pentru ambele þãri. Atunci când faimosul pahar metaforic este pe jumãtate gol, noi îl reumplem.

aceastã searã, a preºedintelui Senatului, domnul Mircea Geoanã ºi a domnului prim-ministru Emil Boc. Aceasta este dovada preþuirii ºi simpatiei nutrite nu doar pentru Ambasadã, ci ºi pentru toþi cei prezenþi aici, pentru þara pe care o reprezint, ºi în mod deosebit, pentru cealaltã gazdã a acestei seri, Preºedintele landului Baden-Württemberg, domnul Winfried Kretschmann ºi

Pe economia germanã te poþi baza, la fel ºi pe politica germanã. Ne simþim profund legaþi de România, partenerul nostru atât la nivelul Uniunii Europene cât ºi al Alianþei NATO, cu care colaborarea este excelentã. ªi noi, la rândul nostru, ne bazãm pe o puternicã voce românã în depãºirea unor provocãri globale, dar ºi pe o direcþie clarã în propria þarã când trebuie sã îndeplineºti

misiunea de a realiza mai puþinã birocraþie ºi mai multã transparenþã.

România ºi Germania se deosebesc fundamental într-un punct: costrucþia statului, noi fiind un stat federal, în care landurile formeazã federaþia, ºi nu viceversa. De aici derivã deosebitul prestigiu acordat landurilor ºi reprezentanþilor acestora în România. Acest lucru este valabil în mod deosebit pentru BadenWürttemberg, un land care, graþie înaltei sale competitivitãþi economice, este predestinat sã întreþinã legãturi strânse cu România. Ar mai fi de amintit ºi legãturile culturale, cele geografice, dacã ne gândim la bãtrânul fluviu Dunãrea, dar mai ales cele umane, graþie minoritãþii germane, cu rolul sãu de punte între cele douã þãri.

Pentru toate reuºitele anului trecut, un an bun, doresc sã mulþumesc colaboratorilor mei pentru necontenitul lor sprijin. Dar la reuºitã nu a participat doar Ambasada.

Doresc sã mulþumesc, prin urmare, partenerilor noºtrii: Goethe Institut, Camerei de Industrie ºi Comerþ RomânoGermanã, Serviciului german pentru schimburi academice, Oficiului central pentru Activitãþi ºcolare în strãinãtate, Institutului pentru relaþii culturale internaþionale al Fundaþiei culturale a ºvabilor dunãreni, tuturor parlamentarilor la nivel federal ºi de land ºi tututor celorlalþi care îºi aduc o nepreþuitã contribuþie la excelentele relaþii dintre þãrile noastre. ªi nu în ultimul rând,doresc sã mulþumesc nenumãraþilor sponsori, anul acesta în frunte cu sponsorul principal "Logistics and rental Agency", precum ºi MercedesBenz, Allianz Þiriac, MAN, SAP ºi Opel, care sunt exponenþi de vârf ai economiei germane, dar, în egalã mãsurã, ºi în vârful unui eisberg la baza cãruia se aflã o serie întreagã de companii care ne-au sprijinit astãzi, aºa cum ne-au sprijinit de-alungul întregului an ºi ne vor sprijini ºi în viitor.

Primul-ministru al landului Baden-Württemberg la Bucureºti Aflat într-o vizitã de lucru în România, Winfried Kretschmann, primul-ministru al landului Baden-Württemberg însoþit de o delegaþie la nivel înalt, a avut convorbiri politice cu preºedintele Traian Bãsescu,cu preºedintele Senatului Mircea Geoanã, cu primul ministrul Emil Boc ºi ministrul de Externe, Teodor Baconschi. Împreunã cu Preºedintele României s-a efectuat o trecere în revistã a principalelor domenii de cooperare bilateralã ºi a avut loc un schimb de opinii extins asupra situaþiei economice la nivel european. ªeful statului a exprimat voinþa þãrii noastre de a promova relaþiile economice cu landul Baden-Württemberg, inclusiv prin intermediul oportunitãþilor oferite de cooperarea în cadrul Strategiei Uniunii Europene pentru Dunãre. Ambele pãrþi au subliniat importanþa creãrii de parteneriate în domeniile cheie de dezvoltare economicã.

Oaspetele a subliniat interesul pãrþii germane pentru cooperarea în domeniul educaþional, considerând cã este necesar a se acorda o atenþie specialã pregãtirii practice.

Domnia sa ºi-a exprimat satisfacþia pentru tratamentul acordat minoritãþii germane din România.

Preºedintele Bãsescu a subliniat rolul acesteia ca punte de legãturã între România ºi Germania menþionând cã Guvernul României acordã importanþa cuvenitã proiectelor comunitãþii germane. La întâlnirea de la Palatul Victoria, premierul Emil Boc a menþionat importanþa pe care o acordã Guvernul României atragerii capitalului german, amplificãrii investiþiilor germane în þara noastrã. Premierul a manifestat interesul pãrþii române pentru colaborarea în cadrul Strategiei Dunãrii, care reprezintã un obiectiv prioritar.

Winfried Kretschmann a declarat: Îmi permit sã subliniez aici, încã odatã, importanþa acestei cooperãri la nivel european, pentru cã ea oferã posibilitãþi enorme pentru un land precum cel pe care îl reprezint, recunoscut ca o regiune cu un potenþial economic enorm, o regiune ºi un land extrem de tehnologizat caracterizat printr-un înalt grad de pregãtire la nivel

academic, universitar, dar ºi prin prezenþa unor centre de cercetare ºi dezvoltare foarte competitive. Iatã deci o ºansã enormã care ni se oferã în cooperarea cu România, care îºi propune sã devinã o þarã industrializatã, puternic prezentã pe plan economic. Aceste relaþii, aceste contacte existente între noi ar trebui intensificate nu doar pe plan economic, ci ºi atunci când este vorba de competenþa majorã, sã zicem, a landului pe care îl reprezint, formarea profesionalã. O formare profesionalã care intereseazã foarte mult companiile landului doritoare sã investeascã în România, un subiect abordat atât împreunã cu colegul dumneavoastrã, domnul ministru de Externe, Baconschi, cât ºi cu peºedintele Senatului, domnul Geoanã, pentru cã aceasta este ºansa pe care noi o vedem ca fiind primordialã ºi v-o oferim ca o bazã de experienþã. Este important ca acele companii care vin sã investeascã în România sã beneficieze de forþã de muncã bine calificatã, sã-ºi poatã promova aici activitãþile comerciale ºi industriale.

Pagina 9

The 66th Anniversary of the Independence of the Republic of Indonesia

The 66th anniversary of the national day of Viet Nam

Marianna SUTADI Ambassador of Republic of Indonesia

Nguyen QUANG CHIEN Ambassador of Viet Nam

It is truly a pleasure to welcome you all to this reception, on the occasion of celebrating 66th year of our Independence Day. It is also an honour for me to welcome our guest of honour Your Excellency Mr. Laszlo Borbely, Minister of Environment and Forests of Romania, and Your Excellency Madame Lidia Barac, State Secretary of the Ministry of Justice of Romania, who have spare their time to come and spend this beautiful evening with us.

2011 is a very special year in the relationship between Indonesia and Romania. In March 1961, the first Indonesian mission was established in this beautiful city of Bucharest.

This year we mark the 50th anniversary, or golden jubilee, of the existence of our mission in Romania. And even before we opened our Embassy here, the relationship between Indonesian and Romania already exist and flourished, where numerous students from Indonesia took study in Romania.

After graduating their study, some of them returned to Indonesia and fulfilled our independence, with their valuable knowledge, gained from Romanian higher education institutions.

But there were also many Indonesian students who chose to stay in Romania, and

played an integral part in tightening and strengthening our bilateral relations.

Along the path of our abundant history, there were many stories to be told. And we are determined to write another chapter in the history of Indonesia and Romania bilateral relations.

We witness the close cooperation between the two countries in the field of law enforcement, environment, cultural and science, as well as student exchange. We can also be proud that the figure of trade between Indonesia and Rom창nia has been doubled since 2009.

This excellent relationship also marked by the exchange of visits of senior officials from both countries during the last few months, including the Romania-Indonesia

bilateral consultation forum, held in Bucharest on the 5th of July, 2011.

2011 is also a special year for ASEAN and Indonesia, as we hold the current ASEAN chairmanship since the beginning of this year, for one year period. As a symbol of Member States' unity, and as a means to promote greater ASEAN awareness and solidarity, the ASEAN Flag will be raised side-by-side with ASEAN member states' national flag, including in our missions all around the world.

We are proud that here in Bucharest, on the 8th of August 2011, the ASEAN flag was raised for the first time in a mission of ASEAN member state, side-by-side with our national flag, in a flag-raising ceremony that was held at the Embassy of the Republic of Indonesia.

Excellencies, Distinguished guests, Last but not least, I would like to express my sincere gratitude to the Excellencies and distinguished guests who have come tonight, and to welcome you once again. It is also our pleasure to introduce you to some delicacies of the Indonesian dishes prepared by the team from the Embassy. I wist you enjoy the small parts of the Wonderful Indonesia.

Thank you.

ASEAN Flag Rasing Ceremony It is truly an honour to address this distinguished audience on this beautiful day. For this privilege, first of all I wish to thank our

States' unity, and is a means to promote greater ASEAN awareness and solidarity. The stalks of padi - or rice plants - in the centre of

fellow ASEAN colleagues who have offered their best effort to ensure the realization of this occasion today.

Today, we mark the 44th anniversary of the creation of Association of South East Asian Nations or ASEAN, and today's celebration is not just merely marking the age of the organization in figure, but also today we have witnessed the raising of the ASEAN flag side by side with our national flag.

The raising of the ASEAN Flag is another landmark in ASEAN history. As has been mandated during the Committee of Permanent Representatives to ASEAN or CPR meeting in Jakarta on January 27th, 2011, the ASEAN Flag will be raised side-by-side with the National Flags at the diplomatic mission of ASEAN Members States all over the world by the latest at 2012.

Here in Bucharest, five ASEAN Member States' missions accredited to Bucharest namely Indonesia, Malaysia, Thailand, the Philippines, and Vietnam, have agreed that today we will hold the ceremony of the ASEAN Flag raising at the Embassy of the Republic of Indonesia.

The ASEAN flag is a symbol of Member

the Emblem represent the dream of ASEAN's Founding Fathers for an ASEAN comprising all the countries in Southeast Asia, bound together in friendship and solidarity.

We can be proud of how ASEAN developed and matured during the past decades.

ASEAN can also be proud with its abundant relations with its Dialogue Partners, including the European Union.

Between ASEAN and EU, we have a series of consultative meetings which includes the

ASEAN Regional Forum (ARF), ASEANEU Ministerial Meeting, ASEAN-EU Economic Ministers Meeting, ASEAN-EU Senior Officials Meeting, and in May 2011, the First ASEAN - EU Business Summit was held and provided a solid foundation for strengthening cooperation and partnerships between the two regions.

ASEAN is transforming itself, from the loose association of nations in Southeast Asia into an ASEAN Community that rests on three pillars: an ASEAN Security Community, an ASEAN Economic Community and an ASEAN Sociocultural Community.

ASEAN will continue to work together to accelerate the undertakings towards the creation of ASEAN Community in 2015, and to achieve a common platform for ASEAN beyond 2015.

And today is an affirmation and demonstration of ASEAN's capacity for continuity

and renewal, inspired by, and united under: One Vision, One Identity, and One Caring and Sharing Community.

Marianna SUTADI Ambassador of Republic of Indonesia

66 years ago, on September 2nd, 1945, our President Ho Chi Minh solemnly proclaimed the Declaration of Independence, giving birth to the Democratic Republic of Viet Nam (now the Socialist Republic of Viet Nam). A new page in the millennial history of Viet Nam opened - that of national independence and freedom.

During the 66 years in order to preserve its achievements, Viet Nam has faced the toughest challenges, and each time it came out victorious. In 1975, after two long wars of national liberation, at the cost of immense sufferences and sacrifices, it regained the independence, freedom, sovereignty and national integrity.

After a difficult start in finding an appropriate way for socio-economic development, Viet Nam has seen a real change since 1986, driven by its policy of renewal based on economic reforms and openness to outside.

Important achievements we have obtained in all areas have improved continually the standard of living of the population and brought the country out of underdevelopment. Viet Nam has become an emerging country to record an economic growth with high and sustained rate over the past decades, and one of the most attractive destinations for foreign direct investments With its foreign policy of multilateralisation, diversification of relations and international integration, Viet Nam fully plays its role as trusted partner and responsible actor in international relations in favor of peace, national independence, democracy and social progress worldwide. Within ASEAN, It continues to do its bests for building the ASEAN Community by 2015, comprised of three pillars: ASEAN Political-Security Community, ASEAN Economic Community and ASEAN Socio-Cultural Community.

In the context of severe financial and economic crisis in the world, despite its negative impacts, Viet Nam has maintained its macroeconomic stability and economic growth rate (5.3% GDP in 2009 and 6.78 GDP % in 2010).

2011 is a pivotal year for Viet Nam with the elections of the National Assembly and People's Councils at various levels. The high authorities of State which have been putted in place, have reaffirmed the determination to continue the process of renewal. They defined a new Strategy for socio - economic development for the period 2011-2020, with emphasis on developing the structure components in a market economy, human resources and administrative reform.

Of course, many challenges remain to overcome, in particular, to control the inflation, restructure the national economy, take a suitable model for sustainable growth, ensure the social welfares but we stand ready to cope with and overcome them to achieve the goal of making Viet Nam a mainly industrialized country in 2020. *** In this year - the year of the 61st anniversary of the establishment of diplomatic ties between Viet Nam and Romania, we are pleased to realize that our relations have continued to reinforce and the areas of cooperation have increasingly expanded.

In this regards, I can mention the visits of two Romanian delegations to Viet Nam, one of the President of the Comittee for Foreign Policy from the Chamber of Deputies, and one led by the State Secretary of the Romanian Ministry of National Defense. On the Vietnamese side, there was the visit to Romania of the Deputy Minister of Natural Resources and Environment.

From now to the end of the year, we are actively preparing for the bilateral annual consultations between the two Ministries of Foreign Affairs, the fifteenth Session of the Intergovernmental Joint Commission to be held in Ha Noi, the visit to Viet Nam by a delegation of parliamentary members of the Friendship Group and we also hope that in this period, Minister of Foreign Affairs H.E. Mr. Teodor Baconschi will pay an official visit to our country.

After signing the new Program of cultural cooperation, the two countries are poised to renew the Agreement for cooperation in training and education. We also expect to develop cooperation ties between the decentralized locations, as well as solidarity activities between the associations, such as the case of Romania-Viet Nam Friendship Association in Hunedoara, Romania or recent inauguration of the "Lotus" Friendship Association between Viet Nam and Romania in Timisoara. We also improve our consultations on the common interests at the multilateral forums.

The most signifiant progress we have achieved is in the field of trade. For the first time since 1990, the two ways trade volume has exceeded USD 102 million in 2009, before reaching a new record of USD 130 million in 2010 and USD 59.7 million in the first half of this year. Viet Nam became the 5th Asian trade partner of Romania.

For these reasons, we have the foundation to believe in the happy prospects of effective cooperation and mutual benefit between our two countries. **** I would like to take this opportunity to express my sincere thanks to the high authorities of Romania, to its Parliament, Government, particularly to the Ministry of Foreign Affairs, and other actors relevent to institutions, business and friendship associations for the valuable assistance given to the Embassy of Vietnam in fulfiling its mission.

Also, I would like to thank to their Excellencies Ambassadors and Heads of Diplomatic Missions, to my dear colleagues within ASEAN for the good cooperation between our missions, which illustrates good relations existing between Viet Nam and the countries or international organizations that you represent.

Finally, I also have the pleasure to thank to my Vietnamese compatriots in Romania, who, by concrete activities, continue to play a bridging role in order to consolidate the relations between Viet Nam and Romania.

In this spirit, I express my best wishes for happiness, prosperity to Vietnamese and Romanian's peoples, as well as health and success to all of you here present!

Long live the friendship and cooperation between Viet Nam and Romania!

Pagina 10

South Africa is hosting the The 88th anniversary of the proclamation of Conference Of the Parties (COP17) Pieter Andries SWANEPOEL the Republic of Turkey Ambassador of the South Africa Ömür SÖLENDIL Ambassador of Turkey On this occasion I am pleased to address the friendly people of Romania through "Diplomat Club "newspaper.

Since its foundation in 1923, Turkey has been pursuing a foreign policy aiming at maintaining peace, stability and security in its region and in the world. With this understanding, Turkey builds its bilateral relations on political dialogue, mutual interests and economic interdependence, instead of conflict and confrontation.

The excellent bilateral relations between Turkey and Romania in every field are the consequence of common heritage of history and culture as well as political and economic common interests.

Besides being NATO allies and close neighbors, the two important actors of the same geography, Turkey and Romania actively cooperate in a broad range of issues; particularly transportation, energy and trade. The consequent visits of Turkish Minister of Transportation and Turkish Minister of Energy in February 2011 has been testimonial for our strategic partnership in these areas. The trade volume between the two countries has increased to 6 billion Dollars in 2010, with an increase of around 40% compared to previous years. The trade volume in the first 6 months of 2011 is around 3.3 billion Dollars.

Over 6000 Turkish companies that are operating in Romania in a wide range of sectors, such as banking, broadcasting, health, construction, construction materials, textiles, food processing and industry is an implication of strong trade ties.

The dynamic nature of relations between the two countries is reflected by frequent high level visits.

In 2011 Minister of Foreign Affairs of Turkey has visited Romania and Minister of Foreign Affairs

of Romania visited Turkey with a view to taking stock of the cooperation between the two countries and collaborating on various projects. The President of Romania and President of the Romanian Senate are also expected to visit Turkey soon.

Turkey considers Romania to be a reliable friend and a strategic partner in the region. I wish to reiterate our appreciation for Romania's support for Turkey's membership negotiating process with the EU. Being two littoral states in the Black Sea, Turkey and Romania collaborate in economic and security issues aiming at fostering interaction and harmony in the region. Our cooperation within the Black Sea Economic Cooperation (BSEC) and BLACKSEAFOR is exemplary in terms of regional cooperation.

Our centuries-old relations constitute the basis of deep rooted cultural heritage as well as strong friendship bonds. The Turkish and Tatar minority in Romania enrich our excellent bilateral relations and serve as a cultural and social bridge between our nations. The benevolent approach of the Romanian authorities towards the Turkish and Tatar minorities is highly appreciated. With a view to further promoting Turkish language, culture and art in Romania, 'Yunus Emre Cultural Centres in Bucharest and Constanta', will be formally inaugurated next month by the Minister of Culture of Turkey. The multifaceted relations between Turkey and Romania strongly contribute to stability, peace and prosperity in our region. I am convinced that through friendship and active collaboration, the excellent relations between our countries will further develop in the years to come.

Studenþi ai Universitãþii din Fukushima în România La propunerea Preºedintelui României ºi a Ministrului Educaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului, de a invita în România copii ºi tineri care au avut de suferit în urma cutremurului care a zguduit Japonia, la finele lunii septembrie Guvernul României a invitat un grup de 15 studenþi de la Universitatea din Fukushima, situatã în zona afectatã de marele cutremur din estul Japoniei. De or-

au fost vizitate monumente istorice cunoscute, precum Castelul Bran.

La sediul ANST delegaþia a fost întâmpinatã de Doina Ofelia Melinte - preºedinte ºi de Sorin Dan Moldovan-vicepreºedinte ºi director al direcþiilor de specialitate, care au prezentat instituþia, principalele domenii de activitate, prioritãþile politicii de tineret ºi programele de tineret.

ganizarea acestei vizite, care a durat douã sãptãmâni, s-a ocupat Autoritatea Naþionalã pentru Sport ºi Tineret (ANST), în colaborare cu Societatea Japonia - România. Vizita grupului de studenþi a fost susþinutã ºi de Ambasada României la Tokyo.

Acþiunea s-a bucurat ºi de girul fostului premier al Japoniei, domnul Tsutomu Hata. Pe tot parcursul vizitei grupul a fost însoþit de profesori ai Universitãþii japoneze ºi de preºedintele Societãþii Japonia - România. Studenþii din Fukushima, au facut schimb de experienþã cu studenþi români care învaþã limba japonezã ºi cu tineri angajaþi în ONGuri etc. Ei au petrecut câteva zile pe litoralul Mãrii Negre, în staþiunea Costineºti. În ultima parte a ºederii în România, tineri japonezi s-au întâlnit cu studenþi din judeþul Braºov, la Direcþia Judeþeanã pentru Sport ºi Tineret, la Casa de Culturã a Studenþilor ºi la Centrul Musashino,

Oaspeþii au avut o întrevedere cu prof. dr. Ioan Pânzaru - rectorul Universitãþii Bucureºti ºi cu studenþi ai secþiei de japonezã de la Facultatea de Limbi Strãine, cu studenþi ai Facultãþii de Limbi ºi Literaturi Strãine din cadrul Universitãþii "Dimitrie Cantemir". Pentru a exprima mulþumiri pãrþii române, Preºedintelui Bãsescu ºi ministrului Daniel Funeriu pentru sprijinul ºi colaborarea acordate dupã producerea cutremurului, cât ºi pentru a arãta hotãrârea japonezilor de a -ºi reconstrui þara, Ambasadorul Japoniei, Excelenþa sa Natsuo Amemiya, a organiza o recepþie, la reºedinta, domniei sale Cu ocazia vizitei în România a studenþilor de la Universitatea din Fukushima, ambele pãrþi ºi-au exprimat speranþa ca schimburile între tinerii din cele douã þãri, ca ºi schimburile academice sã se dezvolte în continuare.

The official logo of the Conference is the resilient Baobab tree. Baobabs are very difficult to kill.

They can be burnt, or stripped of their bark, and they will just form new bark and carry on growing.

The globe in the logo has an eroded look indicative to the urgent need for a positive outcome by COP17/CMP7. Few trees embody the spirit of Africa quite like the baobab. In ancient times kings, elders and leaders held meetings under the spreading branches of huge baobabs, believing that the spirit of the baobab would guide them in making the right decisions for their people.

The 17th critical climate change Conference of the Parties (COP17) to the United Nations Framework Convention of Climate Change (UNFCCC) and the 7th Session of the Conference of the Parties serving as the meeting of the parties (CMP7) to the Kyoto Protocol will start in Durban on 28 November and will last until 9 December 2011.

South Africa is quite familiar with the history and dynamics of the complex process, as well as the substance of this critical conference. The South African Department of International Relations and Co-operation (DIRCO) has been part of the Climate Change negotiations even before the Kyoto Protocol was adopted in 1997. It is, also, important to point out that in our preparations for Durban, South Africa has been working closely with Mexico, in its capacity as current COP Presidency.

Hosting this event demonstrates that South Africa, though being a developing country, is taking seriously its responsibility in addressing, altogether with other countries, this global threat. Starting in Bangkok, South Africa as the incoming COP Presidency undertook informal consultations at ministerial, negotiators and stakeholders level to facilitate a credible outcome that is equitable, fair and inclusive. In order to achieve a balanced outcome, South Africa will require the implementation of the Cancun Agreements, as well as the commitment to deal with unfinished business from the Bali Roadmap and Action Plan.

To ensure the success of the Durban event, South Africa arranged a Leaders' Dialogue on Climate Change on the margins of UNGA66, on 22 September 2011, to get guidance from Heads of State (with the presence of South African President Jacob Zuma, Mexican President Felipe Calderon and Slovenian President Danilo Türk),

as well as Heads of Governments (Norwegian Prime Minister Jens Stoltenberg, Malian Prime Minister Cissé Mariam Kaïdama Sidibé and Granada Prime Minister Tillman Thomas) and the European Commission President José Manuel Barroso, with the UN Secretary-General Ban KiMoon. Moreover, the traditional "Pre-COP" Informal Ministerial Consultation took place in South Africa, on 20-21 October 2011, with the aim of getting clarity on concepts and assumptions, as well as providing political guidance for the fruitful negotiations.

On 3 August 2011, the UN Framework Convention on Climate Change, which visited Durban, was very pleased with the preparations' progress made so far, stating in a press briefing that all arrangements were in place and on track for an effective COP17/ CMP17.

Communication plan, including Multimedia Awareness campaign on climate change and the different events to take place between 28 November and 9 December 2011, in Durban already started to be operational from July 2011.

The COP17/CMP17 website address is: iswww. cop17/cmp7durban.com with a French link. South Africa has launched on the website, apart from the logo designed around the baobab tree, a slogan "Working together! Saving Tomorrow Today!" with the idea that working together in the same manner than the roots and the branches of the baobab tree, in order to reach out tomorrow so as, to preserve the future of our children; Accommodation arrangements (20 000 beds have been booked in a radius of 50 km from the Durban Nkosi Luthuli Convention Centre); Transport arrangements with increased transport

capacity based on shuttle services from Hotels to Venues, added to the procurement of 2 000 bicycles and identified pedestrian paths in the city of Durban; Visa procedures: 20 000 people are expected to travel to South Africa to attend the conference or to participate in various activities. There will be free-Visa entry for UNFCCC accredited attendees.

All other observers and/ or delegates will follow normal visa procedures; Safety and Security arrangements: Priority Committees for COP17/ CMP7 at National and Provincial level has been established. Threat assessment is being conducted and will be reviewed/ updated on a continuous basis.

The African Union (AU) Assembly decision on Africa's preparations for COP 17/CMP7 emanating from the AU Summit in Malabo, Equatorial Guinea, during June 2011, commended South Africa and its partners towards Africa's preparations. Climate change in general and negotiations in this respect have reached a point where the Durban event has become a critical point for finding a lasting solution to minimise the damaging effects on the environment worldwide.

Therefore, in the context of the global dynamics, South Africa will have to facilitate a credible outcome in Durban, bearing in mind that developed countries are generally not in favour of a 2nd Commitment period under the Kyoto Protocol.

South Africa wants to strongly emphasise that the negotiations in Durban won't, in any way, seek to impose a solution of its own, but rather a Party-driven process, where South Africa will play an enabling role for the Parties to find an agreement on the salient issues of climate change. In this regard, it is critical for all the Parties to approach the Durban negotiations with a degree of maturity as the outcomes of the Cancun negotiations, though laudable, did not address, unfortunately, all the issues.

Accordingly, and in order to generate the requisite momentum towards an acceptable outcome, all the participants to the event of COP17 will have to work, unremittingly, during negotiations, which should be fair and credible to obtain a balanced outcome, which should be in the overall interest of all Parties.

South Africa: One year after the World Cup As a united nation, and thanks to the efforts of each citizen, South Africa, despite the budget constraints resulting from the shivering geopolitical world landscape, has made significant progress, especially in the past two years.

On 11 June 2011, South Africa celebrated its first anniversary, after the kick-off of the first FIFA World Cup on African soil. This event was for South Africa the ideal opportunity to showcase its abilities in many respects, from a world class infrastructure to excellent banking and financial systems, first-rate affordable hotel accommodation in a beautiful country blessed by a climate, which attracts more and more tourists. South Africa's hosting of the World Cup had been about the realities of South Africa as, moving the FIFA World Cup from a developed country such as Germany to an emerging country like South Africa, was somewhat of a challenge. But, as President Jacob Zuma said, when visiting the newly refurbished Stadium of Green Point in Cape Town, before the opening of the World Cup "When given a challenge, we always rise to the challenge" as we are a country which "CAN DO IT". Interestingly enough, during her recent visit to South Africa, on 22 June 2011, the U.S. First Lady, Mrs. Michelle Obama, closed an inspiring speech, which captivated all the members of the Young Africa Women Leaders Forum, with her husband's famous signature Presidential campaign mantra "Yes we can."

The country's second election to the United Nation's Security Council (UNSC), makes South Africans proud but, also, humble at the confidence expressed by the majority of the nations, who voted in favour of South Africa's tenure implying responsible decisions regarding, in particular, global peace and security. The importance of the UNSC cannot be understated, and South Africa believes the necessity for all its members, to

respect the letter and spirit of the Security Council resolutions. Moreover, the reform of the UNSC, to rectify inequitable power relations within the Security Council, is felt as an urgent matter from the South Africa side.

Led by President Zuma, the country joined the BRICS (Brazil, Russia, India, China and South Africa) group, a critical formation to champion the cause of the marginalised, and to bring their voice into the political space that will shape the international common future. South Africa's membership binds her in a community of nations that are at the height of the wave of change as they have registered together, during the last few years, the highest global growth. The main objective of this powerful bloc of emerging nations is, through intra-trade, though not excluding other countries outside the BRICS, to improve the lives of the people and to engage in a common endeavour to create a better world for all.

The International Monetary Fund (IMF) released, on 17 June 2011, an update to its previous April forecast World Economic Outlook. According to the April Business Report, the forecast for South Africa's economic growth was to be from 3.5% to 4% for 2011, and from 3.8% to 4.2% for 2012.

But, at the end of May 2011, Statistics South Africa reported that South Africa's economy had grown by a higher than expected 4.8% in the first quarter of 2011, driven by increased manufacturing activity and that, despite a contraction in agriculture due to floods in January and February.

According to Moody's Investors Service, as also reported, on 17 June 2011, South Africa's A3 government ratings and stable outlook reflected "prudent economic policies that have improved its debt dynamics considerably over the past decade."

The leaders of 26 African countries agreed, on 12 June 2011, to launch negotiations to establish a grand Free Trade Area, pulling together three

regional economic communities, namely the Common Market for East and Southern Africa (COMESA), the East African Community (EAC) and the Southern African Development Community (SADC), representing 590 million inhabitants and a GDP of $860 billion. Considering South Africa's position as a member of BRICS, as well as of IBSA (another important formation comprising India, Brazil & South Africa) and in addition to this $1 trillion historic planned Free Trade Area (FTA), expected to come into effect in three years, the South African Minister of Trade and Industry, Mr. Rob Davies, had to reassure the other countries, underlining that "although South Africa was by far the largest economy of the 26 countries, it would not dominate trade when the free trade area will be set up, but on the contrary, all the members will play a role in negotiations".

South Africa will be hosting the 17th Conference of the Parties (COP 17) to the UN Framework Convention on Climate Change, in Durban from 28 November to 9 December. This gathering in Durban will have a mammoth task as it is expected to draw more than one hundred (100) Heads of State, therefore it will be one of the largest ever United Nations meetings on climate change. The outcome of Durban ought to address, amongst others, the fundamental issues as regards the future of the Kyoto Protocol expiring in 2012.

Despite the fact that visiting U.S. Vice President, Joe Biden, to South Africa said to his South African counterpart, Deputy President Kgalema Motlanthe, that "The United States is looking at South Africa to play a leadership role, both in Africa and internationally (13 June 2010)", the country is tackling a few challenges. Reducing unemployment to 15% over the next ten years has become a priority, which made South Africa embarking on a

(Further in page 11)

Pagina 11

Chile - 201 year of independence The 51st Independence and 86 years of diplomatic anniversary of the relations with Romania Federal Republic of Nigeria Maria CUEVAS BERNALES Ambassador of the Republic of Chile Chile is celebrating today its 201st year of independence, a year marked by the national efforts to reconstruct the affected regions after the devastating earthquake and tsunami. As we can all recall, in 2010, on the night of February 27, we lost many lives and there was much destruction of property. This traumatic natural disaster shattered dreams and life projects, but failed to break the will of the Chilean people.

Among the ruins, a noble and solidary nation remained standing, a nation that always faces adversity with courage and unity.

Only twelve days after the catastrophe, the administration of President Sebastian Piñera not only gave the Chilean Government the mission of carrying forward with its program, but also inspired the nation with the desire to rebuild an even stronger country.

The earthquake and the subsequent tsunamis destroyed or significantly damaged 220 thousand homes, rendering 37 percent of Chilean families homeless. But with the shared effort of the whole country, at the end of this year we will have granted 220,000 subsidies.

Moreover, 100,000 housing solutions will have been completed and 80 thousand more initiated. Before the winter of 2012, new homes for all the families living in the destroyed villages will either have been finished or will be rapidly approaching completion.

In the field of education, we have repaired 70 percent of the 4538 educational establishments destroyed or damaged by the earthquake. In the health sector, 85 percent of the hospitals have been rebuilt and 100 percent of the beds, 84 percent of the tents and 95 percent of the medical equipment that was destroyed or rendered unusable during the catastrophe have been recovered. 99 percent of the destroyed or damaged public infrastructure has been restored and is now operational.

Despite the devastating effects of the

earthquake and the tsunami, Chile has grown about seven percent in the last year, which is the highest rate of the past fifteen years. One more time, this places us among the fastest growing economies of Latin America and the OECD countries. Investment rates have gone up by 18.8 percent, which is 2.6 times the average growth of the past decade. Exports at current prices have increased by 31.5 percent, reaching an astonishing $71 billion, the highest figure in our history. Furthermore, Chilean investments abroad reached a peak of $4.5 billions last year. These achievements are due to the country's remarkable recovery of selfconfidence and to the commendable efforts of many workers and entrepreneurs. On August 5, however, another dark shadow passed over our country when 33 miners got trapped in the San Jose mine. From the very first day our Government committed to the difficult task of rescuing them and seven weeks later, after strenuous efforts and much praying, the miracle happened: the 33 miners were saved and returned to their families.

Chile and Romania In 2011 we also celebrate 86 years of diplomatic relations between Chile and Romania, two countries with common Latin background.

Chile and Romania are both mining countries and the Romanian experts are among the most

prominent mining engineers in the world.

Many of them are currently working in northern Chile.

The 2002 Agreement Association between Chile and the EU and Romania's 2007 accession to the latter puts Chile in a position of privilege with respect to the increase of bilateral trade. This is one of the most relevant aims and challenges of my mission in Bucharest. For this purpose, last April we organized an economic Seminar for the Promotion of Bilateral Business and Investments: Romania-Chile, which had outstanding results. Romanian consumption of Chilean wine is increasing and there is growing interest in other business fields as well. Romania's first participation in the International Air and Space Fair (FIDAE 2012) in Santiago next March has been confirmed and is highly expected. From the point of view of multilateral cooperation, Chile and Romania have maintained a close dialogue and have supported each other in many fields.

Chile and Romania also have common views in art and critical thinking. The Paris of the 1920s witnessed the convergence between Tristan Tzara (1896-1963), the Romanian avant-garde poet, father of the Dada movement, and the creationist Chilean poet Vicente Huidobro.

Similarly, the renowned Eugène Ionesco (19121994) influenced one of the most famous playwrights in the Spanish-speaking world, Jorge Diaz, who lived in Chile for the longest and most productive part of his life.

In addition, we have recently been witnesses to one of the most outstanding performances of Chilean modern ballet. In the context of the International Music Festival ¨George Enescu¨, the Chilean National Ballet Director, Gigi Caciuleanu, brought to us from very far away an extraordinary expression of Chilean modern art, demonstrating that cultural relations can make distance shorter and friendship stronger.

Luna Japoniei la Bucureºti De la greaua loviturã suferitã la 11 martie, când partea de Est a Japoniei a fost lovitã de un cutremur de 9 grade, urmat de un uriaº val tsunami, care a devastat regiunea de coastã ºi

a afectat grav Centrala nuclearã de la Fukushima, au trecut aproape opt luni. În acest rãstimp, japonezii s-au mobilizat pentru a înlãtura urmele dezastrului ºi a-ºi reface þara.

Renãscutã parcã, astãzi, Japonia este aceeaºi þarã frumoasã, care se mândreºte cu tradiþiile sale milenare, cu diversitatea artei ºi a culturii sale.

Pentru a le evoca ºi redescoperi, Ambasada Japoniei la Bucureºti, a orgnizat o serie de manifestãri culturale - "Luna Japoniei".

Manifestãrile au debutat cu o Conferinþã de presã susþinutã la întâi noiembrie la hotelul

Athenee Palace Hilton de Excelenþa Sa Natsuo Amemiya, Ambasadorul Japoniei, urmatã de Conferinþa de deschidere oficialã care a inclus trei prelegeri. Profesorul Toshiya Ueki, Vice Preºedinte executiv al Universitãþii Tohoku a vorbit despre "Marele cutremur din Estul Japoniei" referindu-se la experienþa ºi eforturile depuse în zonele afectate, la procesul de refacere a Japoniei; domnul Akihiko Kikuchi, manager la Federaþia Naþionalã a Asociaþiei Cooperativelor din Agriculturã (JA ZEN -NOH) a vorbit despre " Siguranþa ºi calitatea produselor alimentare japoneze - o prezentare a orezului Japonez". A treia prelegere a aparþinut unui specialist român în vinificaþie care a fãcut o incursiune în lumea "Sake"-ului (bãuturã naþionalã japonezã fãcutã din orez).

A urmat o recepþie de prezentare a produselor gastronomiei tradiþionale japoneze.

Din calendarul evenimentelor pregãtite de Ambasada Japoniei menþionãm: Organizarea ediþiei a V-a a Jocului Go desfãºurat la Colegiul Naþional "Gheorghe Lazãr", câºtigãtorului oferindu-i-se Cupa Ambasadorului Japoniei. Organizatori: Ambasada Japoniei, Asociaþia "Saijo", Federaþia Românã de Go; Prezenþe japoneze la Târgul de turism al României; Expoziþia de fotografie "Matsuri ºi Kagura - pulsaþii ale inimii Japoniei". Fotografii realizate de prof. Angela Hondru, prezentate la Universitatea Româno-Americanã (7 noiembrie-7decembrie).

Expoziþia de fotografie dedicatã recon-

strucþiei Japoniei deschisã La Muzeul Þãranului Român (15 - 29 noiembrie) Demonstraþie de preparare a sushi, fãcutã de maeºtri Masayoshi Kazato ºi Kensaku Yoshida la Hotelul Crown Plaza Bucureºti (16 noiembrie ) Prezentarea "Ceremonia ceaiului" în Japonia, fãcutã de maestra Michiko Nojiri ºi mestrul Gabriel Cãciulã (21 noiembrie) Teatru de umbre, spectacol susþinut de compania "Minwaza" (Tokyo) la Teatrul Odeon (24 noiembrie )

Workshop susþinut de membri companiei "Minwaza" la Universitatea Naþionalã de Teatru ºi Film Bucureºti (25 noiembrie)

Spectacolul extraordinar de dans contemporan "Requiem. Nu ºtii nimic despre mine", spectacol umanitar creat de Motoko Hirayama ºi Rãzvan Mazilu (25, 26, 27 noiembrie)- Teatrul Odeon Conferinþa "The Construction of national language and native state in perspective: Japan and South slavic linguistic continuum" susþinutã de prof. Andrej Bekes (Universitatea Tsukuba, Universitatea Ljubljana), la Centrul de studii japoneze al Universitãþii din Bucureºti (28 noiembrie).

K.B.

MBA AMA MBA Ambassador of the Federal Republic of Nigeria Nigeria today celebrates her 51st Independence Anniversary in commemoration of the sacrifices of her founding fathers and commitment to the realization of the dreams of her present and future generations.

In 1960, Nigeria emerged from colonialism and attained independence and sovereignty. The task of nation building that befell her has been enormous and challenging. This Nigeria has continued to tackle on all fronts with the seriousness they deserved.

Your Excellencies, distinguished Ladies and Gentlemen,Members of the Diplomatie Corps and fellow Nigerians, let me welcome you whole heartedly to this occasion as you rejoice with us on this joyous occasion. It is a testimony of your true friendship with Nigeria.

Nigeria is a multi-cultural, diverse ethnic religious country with a population of about 150 million people, 250 ethnic groups and 450 spoken languages, she stands out as a federation whose strength lies in her diversity.

Constitutionatly, Nigeria is founded on the tenets of good governance, equity, justice, transparency, freedom and the rule of law. It is on this premise that the new government of President Gooodluck Jonathan has anchored his transformational agenda of his administration with the free and fair election as conducted in the last general elections, which was universally acknowledged to be free and fair.

The provision of infrastructural facilities is also a great priority on the agenda of this administration.

In this regard the provision of modem road network, railway, energy and power, etc. The transformational agenda of the Nigerian Government has taken cognizance of the need to diversify the Nigerian economy so as to de-emphasize undue reliance on oil. Therefore, the focus now is on improvement on agriculture with new vista given to it. Nigeria is known to have fertile land with good climate to support it. In addition the huge array of its solid minerals has given rise to the new extracted policy that encourages investors and the private sectors alike to invest.

It is on this premise that the Federal Government transformational agenda has also introduced reforms in the power sector as well as in the oil and gas industry. This has brought about transparency accountability which in turn brought about international best practices in doing business. The Nigerian business climate is friendly and invites genuine and serious -minded investors to do

business with her and they are assured of huge returns on investment.

Also reforms are going on in the finance and banking sector through an envisioned political economic stability as well as social harmony.

Economically, Nigeria has the largest market in Africa and with her position as the 6th largest producer and exporter of crude oil in the world and also a leading exporter of Liquidified Natural Gas (LNG), good business climate, security and skilled manpower beckons on investors and Romanians alike to do business with her.

At international scene Nigeria has participated in numerous UN peace keeping assignments including ECOMOG Operations that brought about peace in Liberia, Sierra Leone and mediatory rolls in conflict situations in Cote d'lvoire, Guinea, Cape Verde, Guinea Bissau, Sao Tome and Principe to mention a few.

It is in line with this that Nigeria will continue to strive as current chairman of economic community of West African States (ECOWAS) to insure that the sub-region witness political stability and economic growth and atso to be an active player for the promotion of global peace in the international arena. Her participatory role in the United Nations Security Council as a non permanent member on the recent events in Libya and Syria.

Nigeria as a developing country has had some challenging internal problems like youth restiveness and lately isolated cases of terrorist attacks on the UN House attack in which she deeply regrets the loss of lives and properties. Determined efforts are being put in place to stop a reoccurrence of such incidents. She has also recorded significant improvement in school, enrolment at the primary, secondary and tertiary level, functional health facilities and improved sanitation on which is the overall objectives of the MDG project goal baseline.

Nigeria greatly values its long and cordial bilateral relationship with Romania and strives to find avenues for taking these relations to greater heights.

Scholarship awards to students of both countries in fulfiliment of existing friendship have cemented our ties. And in particular, mention must be made of tremendous steps taken to foster the ongoing agreement on the development of the Amnesty programme of the Nigerian Government by Romania on skill entrepreneurship for training Nigerian youth in the oil has and maritime sector.

South Africa: one year ...

According to the United States Embassy, North America hopes to increase student exchanges with South Africa. As a matter of fact, there are more U.S. students studying in South Africa than in any other sub-Saharan country. "The 12 percent growth in American students, in South Africa, really highlights the strength of the higher education system here in this country, as well as the strong partnership between U.S. and South African institutions of higher learning," said Clara Priester, Education USA's regional Director for East and Southern Africa, who is based at the U.S. Consulate in Johannesburg.

It is important to nurture and, even strengthen these gains to keep the international community's confidence in the Rainbow Nation to play a responsible role in various undertakings which would be finalised with the expected success. The South African determination shown during the 2010 World Cup has not faded and has even been more encouraged, recently, by the U.S. First Lady (Speech in Soweto, 22 June 2011) "There is a reason why I wanted to come here to South Africa to speak to all of you. As my husband has said, Africa is a fundamental part of our interconnected world. And when it comes to the defining challenges of our times - creating jobs in our global economy, promoting democracy and development, and confronting climate change, extremism, poverty and disease - the world is looking to Africa as a vital partner. That is why my husband's administration is not focused simply on extending a helping hand to Africa but is focusing on partnering Africans who will shape their future."

(Following from page 10) New Economic Growth Path (NGP). The new growth path commits South Africa to work with other countries on the African Continent, to build a single African integrated economy, embracing one billion consumers, and to focus immediately on expanding economic links with the rest of the Continent. At least six key sectors, including: infrastructure development, agriculture, mining, the "green" economy, manufacturing and tourism, had been identified as having potential to unlock employment opportunities. In this regard, the Department of Science and Technology and Microsoft South Africa have signed a memorandum of understanding (MOU) that will see the two fast-tracking high-performance computing, human capital and enterprise development in the country. According to Science and Technology Director-General, Phil Mjwara, and Microsoft South Africa Managing Director, Mteto Nyati, the deal will pave the way for Foreign Direct Investment (FDI) in research and development, and harness existing ICT skills programmes to support knowledge-generating capacity. The focus of the partnership is on increasing participation by students from previously disadvantaged backgrounds.

It has been noted in the Open Doors Report (17 November 2011) that the number of Americans studying at South African universities increased by 12.4 percent in the 2009/10 academic year.

Pagina 12

Romanian delegation visit in Tajikistan Acord de cooperare între Guvernul României ºi UNHCR Înaltul Comisar pentru Refugiaþi al Naþiunilor Unite, António Guterres ºi Secretarul de stat pentru afaceri globale, Doru Costea,au semnat la Geneva, Acordul cadru de cooperare dintre Guvernul României ºi Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi (UNHCR) Documentul va oferi o bazã solidã ºi previzibilã pentru dezvoltarea relaþiei dintre România ºi principala agenþie specializatã din sistemul ONU în domeniul asistenþei ºi protecþiei acordate refugiaþilor, solicitanþilor de azil, persoanelor strãmutate intern ºi apatrizilor.

Acordul cadru consolideazã relaþia de parteneriat dintre România ºi UNHCR, fiind de naturã sã ofere predictibilitate ºi consistenþã relaþiei bilaterale de colaborare, într-un domeniu de o relevanþã ºi actualitate sporite.

Oficiul Înaltului Comisariat pentru Refugiaþi (UNHCR) - numit ºi Agenþia (Naþiunilor Unite) pentru Refugiaþi - a fost creat la 14 decembrie 1950, de cãtre Adunarea Generalã a ONU. Are ca mandat coordonarea activitãþilor desfãºurate la nivel internaþional în materie de protecþie a refugiaþilor ºi a persoanelor apatride ºi, în general, soluþionarea problemelor acestor categorii vulnerabile. În cei peste 60 de ani de activitate, de asistenþa Agenþiei au beneficiat zeci de milioane de persoane. În prezent, cei circa 7.190 de lucrãtori UNHCR îºi desfãºoarã activitatea în peste 120 de þãri, acordând sprijin unui numãr de 36,4 milioane de persoane.

De la demararea politicii naþionale de cooperare pentru dezvoltare, în 2007, odatã cu aderarea României la UE, þara noastrã a devenit unul dintre partenerii importanþi ai UNHCR, alocând în total aproximativ 1 milion de dolari pentru activitãþile agenþiei ONU din bugetul de asistenþã pentru dezvoltare al MAE. Mesajul constant al României în

dialogul cu UNHCR ºi cu Înaltul Comisar a fost cã þara noastrã s-a angajat ireversibil în susþinerea cauzei umanitare, în general, ºi a eforturilor UNHCR de a soluþiona problemele refugiaþilor, în particular.

Cu ocazia semnãrii documentului, a avut loc ºi o întrevedere bilateralã între cei doi oficiali, în cadrul cãreia au fost abordate o serie de aspecte de interes comun, printre care funcþionarea Centrului de Tranzit în Regim de Urgenþã de la Timiºoara ºi modalitãþile prin care România poate contribui la eforturile în materie de asistenþã ºi protecþie pentru refugiaþi, în contextul special al aniversãrilor din 2011 din domeniul de activitate al UNHCR. Înaltul Comisar a prezentat aspecte ale preocupãrilor actuale ale agenþiei privind gestionarea crizei umanitare care se contureazã la graniþa libiano-tunisianã ºi evaluãrile sale privind provocãrile din domeniul de activitate al agenþiei, generate de catastrofe naturale, degradarea condiþiilor de trai ale populaþiei din statele în curs de dezvoltare, conflictele interne din diverse zone ale lumii. O atenþie aparte a fost acordatã evoluþiilor din zonele Caucazului de Nord ºi Balcanilor de Vest, care reprezintã prioritãþi strategice ale programelor României de asistenþã umanitarã ºi pentru dezvoltare.

Secretarul de stat Doru Costea a avut ºi o întâlnire bilateralã cu Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Navanethem Pillay, prilej cu care a exprimat aprecierea pãrþii române faþã de activitatea Înaltului Comisar ºi cea a Oficiului pe care îl conduce. Întrevederea a ocazionat ºi un schimb de opinii referitor la sprijinul pe care Uniunea Europeanã, inclusiv România, îl pot aduce þãrilor unde se înregistreazã, actualmente, evoluþii în direcþia înlãturãrii regimurilor autoritare ºi la misiunea, respectiv resursele financiare necesare Oficiului în contextul internaþional actual.

Ambasadorul Chinei decorat cu Ordinul Naþional "Steaua României" Cu ocazia încheierii misiunii sale la Bucureºti, Palatul Cotroceni a gãzduit ceremonia de decorare a Excelenþei sale Liu Zengwen, Ambasadorul extraordinar ºi plenipotenþiar al Republicii Populare Chineze în România. ªeful statului i-a conferit diplomatului chinez Ordinul Naþional "Steaua României" în grad de Comandor, una din cele mai înalte decoraþii ale statului român, în semn de înaltã apreciere pentru contribuþia personalã semnificativã pe care a avut-o la dezvoltarea relaþiilor de cooperare economicã, culturalã ºi politicã dintre România ºi Republica Popularã Chinezã.

Excelenþa Sa Liu Zengwen a îndeplinit de-a lungul a 18 ani misiuni diplomatice la Bucureºti, în ultimii ani reprezentându-ºi þara ca Ambasador Extraordinar ºi Plenipotenþiar. Bun prieten al României, domnia sa a susþinut continuu consolidarea relaþiei româno-chineze, evoluþiile din ultimii ani fiind ºi rodul muncii sale, în special în domeniul economic, a cãrei materializare o reprezintã aportul investiþional al firmelor chineze în România.

Between 24-30 August 2011 a delegation of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania, headed by Professor Dr. Anton Caragea was invited for an official working visit by the Government of Republic of Tajikistan.

The visit had being concentrated on developing the bilateral Romania-Tajikistan relation and it was the first ever invitation addressed by Tajikistan authorities in the last 20 years for a Romanian delegation , a moment that was considered as historical in developing the relation between the two countries.

In the framework of dialogue where included subjects such as: tourism and transport cooperation, supporting hydro-energy sector development in Tajikistan with instructors, specialists and Romanian material, taking in consideration the extensive Romanian experience in the field. Other discussion where held on topics like: opening in Romania of a branch of National Bank of Tajikistan, tajik investments in tourism sectors in Romania, import of alumina from TALCO factory - the biggest alumina factory in Tajikistan .

Romanian delegation headed by Professor Dr. Anton Caragea, Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania was received in official audience by H.E. President Emomali Rahmon of Tajikistan. The president of Tajikistan had mentioned that his country is in a moment of economic development, social development and democratic construction, that makes Tajikistan to be interested in economic and political cooperation with other countries and Romania is a privileged partner in Europe.

Professor Dr. Anton Caragea, Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania had expressed his gratitude for the impressive welcoming organized for Romanian delegation and appreciated that Tajikistan had succeeded in overcome the economic crisis, to build impressive energy projects such Rogun hydropower plant and to be a supplier of security and stability in the region and an example in the

region.

In the framework of discussion held at Ministry of Foreign affairs of Tajikistan with Minister Hamrokhon Zarifi the parties had agreed of a calendar of concrete cultural and academic exchanges program for 2011-2012 and set up the details for a Bilateral Economic Forum and a Tajikistan-Romania Chamber of Commerce.

The delegation headed by Professor Dr. Anton Caragea also sustained detailed and fruitful discussion and finalized agreements with Minister of Energy and Industry Mr. Sherali Gul , Minister of Investments, Minister of Tourism and Sport Mr. M. Nematov and Minister of Economic Development and Trade, Mr. Farukh Hamraliev. In the visit program, a consistent cultural interlude was provided to Romanian delegation, including visits to Hissar Fortress (UNESCO Heritage site- XI century), cities of Tursunzade, Kulyab, and Monuments dedicated to Great poet Mir Said Homodoni and Hulbur Fortress.

Concluding the visit, in a press conference, Professor Dr. Anton Caragea , Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania had appreciated that Tajikistan is offering to the world an example of an economy in full development, with impressive hydro power projects like Rogun that will benefit the all Central Asia region and beyond, with plans to exploits ore and precious stones mining fields that will make Tajikistan an attractive economy in full development, key elements that are underlined by a democratic and stabile political climate.

The future of Tajikistan is bright, if it continuing on the same path of President Emomali Rahmon vision of prosperity and development and of respects toward culture and civilization, had concluded Prof. dr. Anton Caragea. *** Dialogue between President Emomali Rahmon and Professor Dr. Anton Caragea On 25 august 2011, in the framework of Romanian delegation visit in Tajikistan, Professor Dr. Anton

Caragea, Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania and his delegation where received by H. E. President Emomali Rahmon of Tajikistan.

On this opportunity President of Tajikistan had made for Romanian delegation a presentation of the situation in his country including: construction of a line of impressive hydro-energy power plant that will insure full energy independence for Tajikistan in the next three years and also will make Tajikistan the supplier of clean energy for the region, constructing high voltage line for energy exports toward Pakistan and Afghanistan, infrastructure projects, tourism and transport modernizations, reforestation programs.

In all this fields there are important bilateral cooperation opportunities for Romanian expertise to be present, had appreciated President Emomali Rahmon.

Professor Dr. Anton Caragea, Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation of Romania had underline in his replay that developing a bilateral fruitful relationship, based on mutual respect and understanding is welcomed by Romanian side and the presence of a high level Romanian delegation, vast and complex, shows the commitment of our part in fostering the relations with Tajikistan.

Tajikistan had overcome the horrors of civil wars, had succeeded to avoid the dramatic faith of Afghanistan and build a society of equilibrium, with a social market economy, offering to all the path of development. The vast plans, announced

by President of Tajikistan, are a living proof of the right track of the country and we are appreciative for the expressed desire that Romania will be a gate for Tajikistan in Europe.

The dialogue had continued for an hour and a half, far more that the 30 minutes initially dedicated and after Romanian delegation had being invited to inaugurate the world tallest flag and then at on official banquet on the side of President Emomali Rahmon.

Iraqi News We received on our e-mail adress an information bulletin issued by the Iraqi Embassy in Romania.

The informations provided enables us the opportunity to know and understand the steps taken by the Iraqi people by democratizing the country. The editorialist emphasizes that the Editorial of the bulettin: "gives us a true picture of changes, offering us a real image upon the transformations, notably those related to reconstruction, occurred in Iraq, in a moment when the country is, for the first time in its history, living a process of democratization, equal to the transition from absolutism (which destroyed the country and its institutions and exhausted its people) to the practical establishment of a democratic governance,

characterized, firstly of all, by elections, as a method of constituting a Government and supervising its action, secondly, by separation of powers, and thirdly, by respecting public and individual freedoms (human rights). It is natural for this process to encounter great difficulties and complications, arising from the natural resistance opposed by the previous practices and mentalities".

The editorialist - we assume that it is, His Excellency Mohammed Saeed Al Shakarchi, the Ambassador of Iraqi in Romania, an eminent university professor of constitutional law - not forgotten the relationship with Romania and the Arab countries: "We are convinced that our friendship relations and our cooperation with the neighboring states, either

our Arab brothers or any other states and peoples of the world, represent, in themselves, a noble goal,being, for us, a basic way of consolidating this transitional process toward democracy. Romania is one of the main friendly countries which supported Iraq's liberation from tyranny and always encouraged the building process of the new Iraq. Therefore, it is natural for us to hope for the development of our relations at various levels, among which the political, economic and cultural levels, achieving the interest of the two countries and establishing the tradition of a strong friendship we are proud of ".

The bulletin, we add, also present the diplomatic meetings of Iraqi Ambasador with the romanian officials.

Head of Political Commission of Romanian Senate Received by State Secretary for Foreign Affairs and Other High Officials in Baghdad On September 26, 2011, the Foreign State Secretary for Political Planning and Bilateral Relations Labeed Abawi met the head of the Foreign Policy Commission in the Romanian Senate, Titus Corlatean, and his counsellor, Mrs. Mihaela Enache, in presence of the Romanian Ambassador to Baghdad, Iacob Prada.

During the meeting, they discussed several issues,among which the state of the IraqiRomanian relations and the ways to strengthen them in all domains, in addition to developing the parliamentary relations between the two countries, the future of the Romanian companies in Iraq and Iraq's possibility to benefit from the Romanian experience in the field of democratic transition, as well as in finance and banking related issues.

The head of Europe Department in the Iraqi Foreign Affairs Ministry, Ambassador Alaa' Abd Al-Majid Al- Hashimi also attended the meeting.

Al-Nujaifi Discusses with the Head of the Romanian Foreign Policy Commission About the Relations Between the Two Countries According to a statement issued by Nujaifi's office, "The speaker of the Iraqi Parliament met the head of the Romanian Foreign Policy

*** Commission, Titus Corlatean, and they analyzed the state of bilateral relations between the two countries. On this occasion, Mr. Corlatean expressed his country's desire to cooperate with various Iraqi parliamentary commissions related to both political and economic fields, as well as to human rights, security and defense.

During the meeting, "Al-Nujaifi declared that his country is determined to continue the relations that previously existed between the two countries and improve them, in order to obtain a waypoint to development in all domains.

In conclusion of the meeting, Osama Al-Nujaifi addressed an invitation to the head of the Romanian Parliament to visit Baghdad.

During his visit to Baghdad, the Romanian guest met several presidents of Parliamentary Commissions, the Vice Minister of Petrol, Chairman of Prime Minister Advisory Commission, Mr. Thamir Ghadban, (whose acquaintance he made on occasion of the latter's recent visit to Bucharest), and the Prefect of the city of Baghdad, as well.

It is worth mentioning that, upon his return to Bucharest, Mr. Titus Corlatean received the Iraqi Ambassador to Bucharest, Dr. Mohammed Saeed Al-Shakarchi, to whom he expressed his great content regarding this successful travel and they agreed upon the necessity of continuing their work in order to develop the relations between the two countries at all levels.

Iraqi Ambassador Received by President of Bucharest Chamber of Commerce and Industry On Monday, October 10th, 2011, His Excellency Dr. Mohammed Saeed AlShakarchi, Ambassador of Iraq to Bucharest met the President of the Chamber of Commerce and Industry of Bucharest, Mr. Sorin Dimitriu, at the headquarters of the Chamber of Commerce and, on this occasion, they agreed upon cooperating in order to organize the Economic Forum meant to take place in April 2012, with the participation of Baghdad Chamber of Commerce, representing the Iraqi institutions in the above mentioned event.

Mr. Dimitriu underlined the great possibilities of the Romanian companies in several fields and the important capabilities of academic and research institutions.

On the other hand, His Excellency the Iraqi Ambassador expressed the availability of the embassy to inform the Bucharest Chamber about any investment projects or economic opportunities developed in Iraq, which could be of interest to the Romanian companies.

In conclusion of the meeting, H.E. Dr. Mohammed Saeed Al-Shakarchi pointed out the importance of continuing this dialogue by holding other similar meetings, in view of widening the range of opportunities for joint projects of cooperation in numerous fields.

Pagina 13

Zi de amintire a eroilor noºtri Acþiuni ale Grupului Civic Pro Ziua Naþionalã a Ungariei Schengen România 2011 Oszkár FÜZES Ambasadorul Ungariei

Fiecare popor are zilele sale importante. Pentru Ungaria, o zi deosebitã este 23 octombrie, zi în care ne amintim de eroii care ºi-au dat viaþa sau libertatea pentru salvarea Ungariei de sub jugul regimului comunist.

Pe 23 octombrie 1956 studenþii ºi muncitorii budapestani s-au revoltat împotriva regimului ºi ocupaþiei sovietice, pentru o Ungarie mai bunã. În zilele ce au urmat, revoluþia s-a extins în toatã þara. A cãzut tirania ºi s-a instalat o nouã putere, una democraticã care sub conducerea primministrului Nagy Imre a vrut sã neutralizeze Ungaria în lumea celor douã imperii. Dupã o luptã de 14 zile, pe 4 noiembrie tancurile armatei sovietice au cotropit florile proaspete ale libertãþii Ungariei ºi þara noastrã a rãmas þintuitã în blocul sovietic. În lunile urmatoare, sute de mii de maghiari ºi-au pãrãsit þara, provocând o pierdere semnificativã þãrii ºi naþiunii.

Revoluþia din 1956 nu a rãmas o amintire numai pentru Ungaria, dar ºi pentru alte þãri, pentru cã mulþii au

suferit ºi peste hotare, printre care ºi în România - fie cã erau maghiari, români sau germani pentru cã au simpatizat cu ideile libertãþii ºi anticomunismului din Ungaria, pentru cã au acþionat pentru o Europa mai bunã.

Toata Ungaria, poporul, instituþile statului ºi reprezentanþii þãrii îºi amintesc în fiecare an de ziua de 23 octombrie, una dintre cele mai glorioase zile ale istoriei þãrii. Ca în fiecare an Ambasada Republicii Ungare a organizat o recepþie în amintirea eroilor sãi.

La recepþia din acest an þinutã pe 21 octombrie au participat reprezentanþi ai administraþiei din România, printre care ºi domnul Ritli László, ministrul Sãnãtãþii, membri ai Corpului Diplomatic, reprezentanþi ai organizaþiilor non-guvernamentale.

Pilda celor care au luptat atunci ne stã în faþa ºi ne aratã cã trebuie sã ne luptãm pentru libertate ºi drepturi, dar ºi pentru cooperare ºi relaþii prietenoase între þãri ºi popoare!

În prima sãptãmânã a lunii septembrie, sediul Ambasadei Germaniei la Bucureºti a fost gazda unei întâlniri - dialog de excepþie între delegaþia Grupului Civic Pro Schengen România 2011, unul dintre reprezentanþii Societãþii Civile româneºti, ºi reprezentanþii Ambasadelor þãrilor care au solicitat României reforme spre a obþine statutul de þarã membrã Schengen. Întâlnirea a avut drept scop susþinerea de cãtre societatea civilã a aderãrii României la zona Schengen în 2011, cu toate frontierele, obþinerea unui vot favorabil din partea þãrilor membre în Consiliul JAI care urma sã aibã loc la 22 septembrie, o mai bunã cunoaºtere a poziþiei critice a autoritãþilor Germaniei, Franþei, Finlandei, modalitãþile prin care societatea civilã poate influenþa pozitiv autoritãþile pentru îndeplinirea de cãtre þara noastrã a condiþiilor suplimentare cerute de unele þãri.

Delegaþia a fost condusã de iniþiatorul miºcãrii, domnul George Bogdan, care a înmânat scrisori de susþinere a aderãrii României reprezentanþilor Ambasadelor Germaniei, Franþei, Finalndei ºi Poloniei, respectiv, doamnei Julia Gross, adjunct al ºefului de Misiune - Ambasada Republicii

Federale Germania; doamnei Nicole Taillefer, adjunct al ºefului de Misiune - Ambasada Republicii Franceze; domnului Marco Pribilla, adjunct al ºefului de Misiune Ambasada Finlandei ºi doamnei Magdalena Bogdziewicz, adjunct al ºefului de MisiuneAmbasada Republicii Polone.

Domnul George Bogdan a rugat diplomaþii strãini sã remitã documentele Miniºtrilor Afacerilor Externe din þãrile pe care le reprezintã.

Exponenþii celor patru Ambasade au apreciat utilitatea întâlnirii pentru a vedea ce gândesc cetãþenii români despre aderarea þãrii lor la aceastã a doua structurã europeanã ca importanþã. Ei au afirmat cã, referitor la aderarea

României ºi Bulgariei la zona Schengen, se degajã o soluþie în douã etape. În prima, ar urma sã se aprobe intrarea numai cu graniþele aeriene ºi maritime, iar în a doua, cu graniþele terestre în 2012, pe mãsura îmbunãtãþirii cadrului juridic, tehnic ºi a resurselor umane spre a avea garanþia cã graniþele terestre româneºti vor deveni inexpugnabile pentru cetãþenii din afara spaþiului UE. Dezamagiþi de eºecul aderãrii României la spaþiul Schengen, decizie luatã la Consiliul JAI, ca urmare a refuzului Olandei ºi Finlandei, Grupul Civic, care sprijinã cu consecvenþã aderarea României ºi Bulgariei la zona Schengen în acest an, susþine necesitatea continuãrii demersurilor în acest sens cu structurile europene din domeniu. Este de remarcat cã acest refuz a venit pe fundalul îndeplinirii de cãtre România a tuturor criteriilor tehnice necesare, ea fiind capabilã sã asigure, la standarde europene, graniþa de est a acestui spaþiu. În consecinþã, Grupul Civic a iniþiat ºi pregãtit un Apel spre a fi remis Guvernului, primului ministru Emil Boc ºi opiniei publice.

Migraþia – provocare-cheie pentru U.E. Ambasada Germaniei la Bucureºti ºi German Marshall Fund din Statele Unite ale Americii, au organizat seminarul "UE ºi migraþia". Cinci reprezentanþi de seamã din ministere, Think Tanks ºi domeniul ºtiinþei, precum ºi numeroºi auditori au dat curs invitaþiei de a discuta despre migraþie între diferitele state membre, precum ºi din afara acestora.

Cuvântul de deschidere a aparþinut Excelenþei Sale Andreas von Mettenheim, Ambasadorul Germaniei la Bucureºti:

al relaþiilor internaþionale ºi o provocarecheie pentru Uniunea Europeanã.

Sunt foarte fericit sã urez bun venit membrilor comisiei noastre: Valentin Mocanu, secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei ºi Protecþiei Sociale, Roderick Parkes, Director al Biroului de la Bruxelles al Fundaþiei ªtiinþã ºi Politicã; Bogdan Aurescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, Bernd Hemingway, reprezentantul regional al International Organizaþia pentru Migraþie, Bruxelles, ºi

"Este o plãcere pentru mine sã vã urez bun venit la discuþia cu privire la Uniunea Europeanã ºi la migraþie. Vã transmit salutul meu de migrant, pentru cã am trãit în afara þãrii mele de origine mai mult de 12 luni. Cu toate acestea, eu sunt un migrant circular, pentru cã am promis sã mã întorc în þara mea de origine, la un moment dat.

Am luat decizia organizãrii acestui seminar, în cooperare cu Fondul German Marshall, pentru cã suntem convinºi cã migraþia a devenit unul dintre elementele-cheie

Alina Mungiu Pippidi, Preºedinte, Societatea Academicã Românã ºi profesor la Hertie School of Government de la Berlin. În prezent aproximativ 240 de milioane de oameni din intreaga lume sunt consideraþi ca fãcând parte din categoria migranþilor.

Factorii care determinã migraþia vã sunt cunoscuþi. Nu voi enumera aceºti factori, deoarece dezbaterile despre migraþie suferã uneori de o generalizare excesivã.

Cãutarea fericirii este, cu siguranþã, motivaþia predominantã a migraþiei, într-o lume în care legãturile sociale devin mai

puþin semnificative decât atractivitatea societãþilor concurenþiale. În Germania, aproximativ 15 milioane de persoane sunt considerate migranþi sau au un fond migrator. Dintre acestea, aproximativ 7 milioane nu deþin cetãþenia germanã, ei reprezentând aproximativ 9% din totalul populaþiei. Cel mai mare grup continuã sã fie comunitatea turcã (circa 25% din totalul strãinilor), însã majoritatea imigranþilor în Germania provin din cadrul Uniunii Europene (aproximativ 35%).

România este o þarã cu experienþã proprie.

Mii de români trãiesc ºi muncesc în strãinãtate contribuind la PNB þãrii prin banii transferaþi în þarã. România este, de asemenea, vecin ºi apropiat partener faþã de un numãr de þãri care doresc intrarea în Uniunea Europeanã, ºi, prin urmare, ar trebui sã joace un rol puternic în modelarea politicilor responsabile ºi durabile a UE pentru migraþia legalã din interiorul ºi exteriorul Uniunii.

Privind doar o clipã la þãrile noastre am vedea urmãtoarele provocãri ºi caracteristici speciale: amândouã au o problemã democraficã, se simte la nivelul societãþilor noastre o scãdere rapidã, îmbãtrânirea populaþiei ºi o lipsa a forþei de muncã calificate. În context, imigraþia nu este o ameninþare, ci un avantaj, în timp ce emigrarea nu este un avantaj, ci devine o ameninþare. Mulþi investitori germani se plâng de lipsa forþei de muncã calificate din România. În ceea ce priveºte Europa, domeniul este vast.

Diferenþele de venit ºi ºi cele legate de o buna guvernare existã, de asemenea, în Europa, unde libertatea de miºcare este un principiu imperativ. Germania trebuie sã decidã dacã aplicarea restricþiilor privind libera circulaþie a forþei de muncã poate fi continuatã pânã la sfârºitul anului.

- Tendinþe naþionaliste ºi xenofobe existã

la marginea societãþii noastre, în cele douã þãri, ele sunt însã foarte bine þinute sub control ºi nu au nici un impact asupra politicilor noastre externe. Tendinþe din unele þãri partenere, oferã mai multe motive de îngrijorare.

Schengen este o problemã importantã. Cu toþii vrem sã vedem cã aderarea deplinã a României se realizeazã în timp util. Ea este foarte puþin afectatã de problema migraþiei, cu o singurã excepþie: România va deveni un garant al frontierelor externe ale Europei ºi, prin urmare, un partener important în securizarea frontierelor.

Primul panel se va ocupa cu politicile de

pentru a compensa evoluþiile demografice.

A urmat intervenþiile celor cinci invitaþi: În alocuþiunea sa, Valentin Mocanu, secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei ºi Protecþiei Sociale, a vorbit despre provocãrile migraþiei muncii în cadrul UE iar dr.

Roderick Parkes, directorul Biroului de la Bruxelles al Fundaþiei ªtiinþã ºi Politicã a fãcut o amplã analizã a avantajelor ºi a posibilelor zone problematice ale migraþiei. În prezentãrile lor, Secretarul de stat pentru Afaceri Europene în Ministerul Afacerilor Externe al României, Bogdan Aurescu, ºi Bernd Hemingway de la Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie au abordat

migrare ale statelor membre ale UE ", cu provocãrile care rezultã din libera circulaþie în interiorul UE, ºi cu beneficiile liberei circulaþii faþã de preocupãrile cetãþenilor. Al doilea panel se va ocupa de politicile naþionale de migraþie, în contextul strategiilor UE ºi a strategiilor regionale, de exemplu, pentru Sud-Estul Europei, ºi se va pune intrebarea, pe care dintre migranþi trebuie sã-i atragã UE

tema armonizãrii problemei migraþiei între statele membre ale UE ºi configurarea viitoare a Acordului Schengen. Alina Mungiu-Pippidi, preºedinta Societãþii Academice Române a supus atenþiei temamigraþia, în contextul politicii de vecinãtate ºi a reformei UE. (Dezbaterea a fost moderatã de jurnalista Adina Sãdeanu)

Pagina 14

Gheorghe (Georges) Grigorcea Un diplomat prea puþin cunoscut ºi apreciat Prof.univ. dr. Nicolae MAREª Gheorghe Grigorcea a fost unul dintre actorii de prim rang în perioada interbelicã din Palatul Sturdza. El s-a remarcat în diplomaþia româneascã printr-o sumedenie de strãdanii meritorii, toate realizate în umbra ºefilor, fapt ce l-a plasat în rolul de eminenþã cenuºie aproape douã decenii - ºi despre care s-a vorbit extrem de puþin. Mai mult, ca diplomat, Gheorghe Grigorcea a fost confundat adesea de istoricii români cu Vasile Grigorcea. Astfel, celui din urmã i-a fost atribuit postul de ultim Ambasador al României la Varºovia. Pentru a pune definitiv la punct lucrurile, amintesc cã Vasile Grigorcea a lucrat în Polonia numai în funcþia de consiler, aceasta în anii 1925-1927, avându-l ºef pe Alexandru Iacovaky, post din care a fost promovat ministru extraordinar ºi trimis plenipotenþiar la Budapesta ºi la Londra, iar în timpul rãzboiului a fost numit ºeful misiunii la Sfântul Scaun, la Roma ºi apoi la Vatican. Nepublicarea documentelor diplomatice româneºti de bazã nici la peste opt decenii de la desfãºurarea activitãþii lor conduc la asemenea confuzii. Mai recent asemenea inexactitãþi sunt diseminate, ca atare, ºi pe internet, menþionându-se cã Vasile Grigorcea ar fi fost numit ambasador la Varºovia, în urma retragerii lui Richard Franasovici în august 1939. Totalmente greºit!

Gheorghe Grigorcea s-a nãscut la 1 martie 1878 în localitatea Carapciu pe Siret, în Bucovina. În 1900 ºi-a obþinut licenþa în drept la Universiatea din Innsbruck. Ulterior va funcþiona din 30 septembrie 1901 pânã la iunie 1909 ca funcþionar în administraþia fostei monarhii austro-ungare, dupã care trece examenul de ataºat de Legaþie, fiind la început neretribuit, iar la 17 iunie 1909 a fost trimis la Legaþia Austriei de la Berna, iar din 22 iunie 1912 este avansat ca secretar de legaþie clasa II ºi trimis la Constantinopol. La sfârºitul primului rãzboi mondial, în mai 1919, ºi-a prezentat demisia încheindu-ºi activitatea în slujba Austro-Ungariei. Peste ani, personal îºi va calcula pensia, cu acribie contabiliceascã, stabilind cã a fost în sluba Vienei exact 17 ani, 1 lunã ºi 23 de zile. Înainte de a se constitui România Mare, Gheorghe Grigorcea solicitã sã fie primit în slujba statului român cu a cãrei naþiunea se identifica, încât îl întâlnim - în noiembrie 1919 - în funcþia de consilier al Consiliului Naþional Român de la Paris, iar la 23 noiembrie solicitã în scris sã fie primit în Corpul Diplomatic românesc.

La 1 decembrie 1919, regale Ferdinand avea sã îl numeascã, prin Decretulul regal 5117, în funcþia de consiler pe lângã Comisia românã de lichidare de la Viena, document contrasemnat de ministrul Afacerilor Strãine, Nicolae Miºu.

Gheorghe Grigorcea avea sã serveascã în momente diplomatice de rãscruce statul român, cunoscând din interior labirinturile diplomaþiei austro-ungare, având capaciatea de a-ºi pune în valoare pregãtirea ºi talentul diplomatic.

Numirea a fost confirmatã ºi în Monitorul Oficial din 10 decembrie 1919. (Arhiva Ministerului Afacerilor Strãine, Contenscios, vol.

61/1919).

La reorganizarea Ministerului Afacerilor Strãine din februarie 1922 este adus în Centrala ministerului ca director al Compartimentul Europa Centralã, avându-i drept colaboratori ca secretar de legaþie pe Nicolae Dianu, iar ca secretar de legaþie cl. II-a pe Viorel Tilea. Exact în acelaºi timp, celãlalt bucovinean, Vasile Grigorcea, conducea Direcþia Afaceri Politice ºi Juridice.

Urmare a faptului cã împreunã cu Ion Al. Lahovary n-au acceptat un post diplomatic în exterior, ca însãrcinaþi cu afaceri a.i., ºi pentru cã nu s-au prezentat nici la serviciu au fost puºi, la 5 mai 1923, în poziþia de disponibilitate.

Numai la 1 mai 1926 va fi rechemat în minister de Ion V. Mitilineu în funcþia de

ministru plenipotenþiar cl. II-a, ca de la 14 iunie 1927, sã preia, pânã la sosirea lui N.T. Djuvara, conducerea Direcþiei Treburilor Politice ºi Contenciosului.

La 1 august 1927 Nicolae Titulescu îl numeºte director al Afacerilor Consulare, iar la 1 iulie 1928 al afacerilor politice.

Din 1 decembrie 1928 ocupã unul din posturile importante din Centrala ministerului - de director al Cabinetului ministrului ºi al cifrului (în locul lui Mihail A. Arion), în timpul ministeriatului lui G.G. Mironescu, girând - totodatã - ºi funcþia de secretar general deþinutã de Grigore Gafencu, "pe timpul absenþei acestuia din þarã".

(Monitorul Oficial 119 din 4 iunie 1929).

La 30 aprilie 1930 este numit ca trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al Regatului României la Bruxelles, iar din 30 iunie ºi la Luxembourg. A fost rechemat în centrala ministerului în iunie 1932, preluând la 1 noiembrie 1932, din nou sub ministeriatul

Vasile Grigorcea în 1928, spre sfârºitul mandatului de consilier la Legaþia României de la Varºovia

lui Nicolae Titulescu, conducerea Direcþiunii Protocolului, Personalului ºi Cancelariei Ordinelor, coordonând ºi diviziunile de înregistrarea ºi conservarea tratatelor.

Prin ordinul semnat de Carol I, la 1 decembrie 1936 este numit ministru plenipotenþiar cl. I-a, iar la 17 octombrie 1938, Nicolae PetrescuComnen îl numeºte în Comisia disciplinarã a ministerului.

De la 24 decembrie 1938, o datã cu preluarea portofoliului Externelor de cãtre Grigore Gafencu, Gheorghe Grigorcea este numit secretar general ºi va coordona direcþiile de Protocol, Tratate ºi Cancelaria Ordinelor, Consularã, Administrativã ºi Juridicã, Personal, Contabilitate ºi Fonduri, semnând pentru ministru în problemele respective, colegul sãu Al. Cretzianu având Direcþiile Afaceri Politice, Economicã, Cabinetul Ministrului ºi Cifrului.

De la 1 ianuarie 1939 este înaintat prin decret regal în rang de Ambasador, fiind al doilea diplomat din perioada interbelicã care va avea acest rang, dupã "intrusul" Richard Franasovici. Retragerea celui din urmã din postul de la Varºovia îl determinã pe Carol al II-lea, probabil ºi la sugestia lui Gafencu, care cunoºtea capacitatea lui Gheorghe Grigorcea, sã îi cearã guvernului polonez agrementul pentru desemnarea lui în postul ce devenise vacant în Polonia. (cf. AMAE, Fond Polonia, telegrama 53282 din 25 august 1939), agrement ce i-a fost acordat 28 august. În aceiaºi zi, Carol al II-lea i-a ºi semnat scrisorile de acreditare ce urmau a fi prezentate ºefului statului polonez, Ignacy Moscicki.

La 31 august, Gheorghe (Georges) Grigorcea a informat de la Varºovia cã ºi-a luat în primire postul; în aceiaºi zi a reuºit sã înmâneze ministrului de Externe, Jozef Beck scrisorile de rechemare a predecesorului sau. A doua zi însã, izbucnea cea de-a doua mare conflagraþie mondialã, aºa cã n-a mai reuºit sã înmâneze scrisorile de acreditare ºefului statului,

retrãgându-se cu preºedintele Poloniei ºi guvernul polonez in corpore în România la 17 decembrie 1939.

Din perioada celor aproape trei sãptãmâni cât a funcþionat în Polonia a lãsat 4 telegrame din care rezultã preocuparea susþinutã de a asigura raporturilor bilaterale româno-polone þinuta diplomaticã cuvenitã, implicându-se în asigurarea unui tratament uman corespunzãtor zecilor de mii de refugiaþi polonezi. În timp ce omologul sãu, Roger Raczynski, se îndepãrteazã de reprezentanþii guvernului care îl acreditaserã în post la Bucureºti, fugind de îndeplinirea sarcinilor elementare legate de asigurarea tranzitului acestora prin România,, Gheorghe Grigorcea, din ordinul lui Gafencu se implicã exemplar în a-i sprijini pe demnitarii polonezi. Capacitatea ºi ºtiinþa diplomaticã, calmul de care fãcea dovadã au fost de bun augur, în acele zile, întreaga experienþã punând-o în interesul partenerilor pentru a fi scoºi din chingile atacului germano-rus, pentru a le asigura în România cele mai demne condiþii de trai, la Bicaz, Slãnic-Moldova, iar ulterior la Herculane, Cãlimãneºti sau la Braºov, în cazul lui Beck.

La 28 septembrie 1939, prin decizia ministrului secretar de stat la Departamentul Afacerilor Strãine, Grigore Gafencu, este delegat provizoriu, de la 1 octombrie 1939, sã îndeplineascã funcþia de secretar general al ministerului, coordonând direcþiile pe care le condusese înaintea plecãrii la post la Varºovia, "semnând pentru ministru corespondenþa aferentã". În 1940, atât Argetoianu cât ºi Manoilescu îl pãstreazã în aceastã funcþie. Ion Antonescu, îl pune alãturi de alþi diplomaþi de seamã din perioada interbelicã: Radu Djuvara, Nicolae Petrescu-Comnen etc, în "poziþia de retragere la 1 mai 1941, pentru a-ºi exercita dreptul de pensie". În iunie 1940 avea sã piardã moºtenirea lãsatã de pãrinþi sãi în localitatea Carapciu pe Siret, þinutul fiind ocupat de ruºi, în urma raptului sovietic legat de rãpirea Basarabiei ºi a þinutului Herþa. Aceasta l-a determinat pe Gheorghe Grigorcea sã-i adreseze lui Ion Antonescu o cerere prin care solicita sã i se aprobe funcþia de preºedinte al Societãþii fabricii de drojdie presatã ºi spirt "Grigorcea" - pentru a-ºi muta sediul în vechiul regat. În 1945, sovieticii se vede cã nu s-au mulþumit doar cu atentatul asupra averii sale, vor atenta ºi la viaþa lui. Astfel, la 26 iunie 1945, nefericitã zi!, în plinã Calea Victoriei, în dreptul hotelului "Splendid" automobilul Comisiei Aliate de Control (secþia ruseascã), la accidentat grav, producându-i fracturarea oaselor, urmatã de o congestie pulmonarã, flebitã, tulburãri ale circulaþiei etc., încât medici de renume, precum: Jacobovici, Angelescu, Basil Teodorescu, Kramer ºi Weber, abia l-au þinut în viaþã, cheltuielile ridicându-se la peste 3.600.000 lei, sumã pentru care fostul diplomat îi solicita guvernului sã intervinã pentru a fi despãgubit de Comisia Aliatã de Control, secþia rusã.

Nu cunoaºtem cum s-au încheiat demersurile sale ºi nici cum s-a stins din viaþã Ambasadorul Gheorghe (Georges) Grigorcea.

Cu siguranþã în chinuri ºi dezamãgiri.

El va rãmâne o figurã nobilã pe care o vãd a fi inconfundabilã, care cu o deosebitã tenacitate ºi mai întotdeauna din umbrã, ºi-a pus pus întreaga capacitate ºi talentul sãu diplomatic în slujirea intereselor româneºti.

Telegramele redactate la începutul declanºãrii celui de al Doilea Rãzboi Mondial, urmare a discuþiilor purtate cu colonelul Jozef Beck, ºeful polonez al Externelor, au o importanþã deosebitã în ceea ce priveºte modul în care acesta cunoºtea/stãpânea situaþia militarã de pe front. (cf. Nicolae Mareº, Alianþa românopolonã între destrãmare ºi solidaritate (19381939), Bucureºti 2010).

DIPLOMAÞIA MILENIULUI

Guvernul provizoriu din Franţa Prof. univ. dr.

Dumitru MAZILU

În urma detronãrii regelui Ludovic Filip, în Franþa puterea a fost preluatã de un Guvern provizoriu, în frunte cu republicanii "tricolori".

Semnificaþia venirii la putere a Guvernului provizoriu Analiºtii cei mai avizati ai miºcãrii revoluþionare din Europa anului 1848 au subliniat semnificaþia rãsturnãrii de la putere a regelui Ludovic Filip ºi instaurãrii unui guvern care sã promoveze obiectivele Revoluþiei burghezo-democratice din februarie 1848. Reuºita miºcãrii din Franþa a reprezentat un semnal important pentru întregul proces revoluþionar din Europa.

Detronarea regelui Ludovic Filip a constituit un moment de profundã îngrijorare pentru toate Cabinetele diplomatice de pe Continent.

Louis Blanc - "republican social" Guvernul provizoriu - venit la putere dupã detronarea regelui Ludovic Filip - având în componenþã o majoritate confortabilã de "republicani tricolori", care erau împotriva unor reforme republicane importante, cum ar fi acordarea dreptului de vot universal, cuprindea ºi câþiva "republicani sociali", între care cel mai cunoscut era Louis Blanc.

Spre deosebire de republicanii moderaþi - majoritari în Guvernul provizoriu - republicanii reprezentaþi de Louis Blanc se pronunþau pentru instaurarea unei republici burghezo-democratice.

Influenþa pe care o aveau în Guvernul provizoriu republicanii conduºi de Louis Blanc era destul de slabã, iar ideile lor privind votul universal sau dreptul la muncã nu erau susþinute de ceilalþi membri ai acestui Guvern.

Opþiunile diplomatice ale Guvernului Provizoriu - în consens cu diplomaþia Guvernului britanic ºi cu diplomaþia þarului Rusiei Diplomatia Guvernului Provizoriu de la Paris era în consens cu cea promovatã de Guvernul britanic ºi cu diplomaþia þarului Rusiei. Republicanii moderaþi nu agreeau schimbãrile solicitate de miºcãrile revoluþionare radicale în politica internã, cât ºi în politica externã.

Louis Blanc - ºi ceilalþi republicani care optaserã pentru transformãri sociale majore în Franþa - nu au reuºit sã-ºi impunã punctul de vedere.

Guvernul Provizoriu era încurajat - în promovarea opþiunilor sale diplomatice - de personalitãþi precum Lordul Henry-Jogh Palmerston în Anglia, sau marchizul Brignoli din Piemont, în viziunea cãrora transformãrile revoluþionare trebuiau promovate "cu moderaþie".

Acordurile de la Viena din 1815 - neagreate de burghezia industrialã francezã Majoritatea membrilor Guvernului Provizoriu nu agrea acordurile convenite la Congresul de la Viena din 1815. Republicanii moderaþi din guvern reprezentau interesele burgheziei industriale franceze, care aprecia cã înþelegerile survenite la Viena în 1815 "constituiau o piedicã pentru întãrirea poziþiilor Franþei ºi pentru extinderea frontierelor sale în Europa".

Guvernul Provizoriu considera cã rolul Franþei în Europa trebuia sã fie recunoscut, atât printr-un "Program de politicã externã energicã", cât ºi printr-o conlucrare mai activã cu celelalte puteri europene. Diplomaþia francezã a urmat - ºi în timpul Guvernului Provizoriu - comportamentul de "mare putere", practicat pe vremea Imperiului instaurat de Napoleon Bonaparte.

Însemnãri despre memorialistica diplomaticã Prof. univ. dr Ion Avram ne-a oferit lucrarea "Din memorialistica diplomaticã recentã a României ºi lucrãri econmico-sociale personale", editatã de Sitech-Craiova. Este o tentativã meritorie de a pune împreunã recenzii ale unor lucrãri de memorialisticã diplomaticã, ale unor manuale ºi cursuri universitare ca ºi lucrãri economicosociale personale. Volumul beneficiazã de un Cuvânt Înainte, semnat de ambasadorul Petre Gigea-Gorun. Este dificil de prezentat în câteva zeci de rânduri recenziile pe care Ion Avram le-a publicat anterior, în cotidianul "Economistul", pe care le-a strâns în acest volum, care se constituie într-un adevãrat compendiu al unui numãr impresionant de lucrãri scrise de diplomaþi români de carierã, acoperind date, fapte, adevãrate momente istorice din ultimele decenii ale secolului trecut, dar ºi de la începutul noului mileniu. Multe din aceste lucrãri au fost lansate la Fundaþia Europeanã Titulescu.

Prima parte a volumului începe cu prezentarea cãrþii "Modelul Social Românesc", scrisã de Mircea Geoanã, lansatã în 2008, care face o amplã ºi consistentã analizã a modelelor sociale existente în lume, încercând sã creioneze ºi profilul modelului social în curs de conturare în România. În continuare sunt recenzate patru dintre volumele colective, scrise de membri ai Asociaþiei Ambasadorilor ºi Diplomaþilor de Carierã din România, editate de aceasta: "Pagini din Diplomaþia României", vol I (2009), "Diplomaþi ai României" (2007), "Diplomaþi ai României" (ediþie revãzutã ºi adãugitã - 2008), precum ºi "Dreptul mai presus de toate" (2008), care este un volum omagial, la cea de-a 80-a aniversare a Ambasadorului ºi profesorului univ. dr Ion M. Anghel. Coordonatori ai unor volume au fost Ion M. Anghel, precum ºi ambasadorii Lucian Petrescu, Valeriu Tudor, prof. univ. dr Petre Tãnãsie ºi deasemenea Andrei Popescu, Aurel Preda ºi Dumitru þâncu.

Trebuie menþionat faptul cã din cartea lui Ion Avram lipsesc referirile la volumele II ºi III ale lucrãrii "Pagini din Diplomaþia României", apãrute ulterior, în 2010 ºi respectiv, 2011. Cele

trei volume dedicate acestei teme înfãþiºeazã momente din raporturile bilaterale ale þãrii noastre, în special cu state din Europa, Orientul Apropiat, Asia, America ºi Africa, precum ºi activitãþi din diplomaþia multilateralã prin organizaþiile internaþionale (ONU, UNESCO, OIM, AIEA º.a.) sau acþiuni pe plan regional (Orientul Apropiat, Balcani º.a.). Autorul prezintã ºi lucrãri ale unora dintre membri Asociaþiei, printre care: Ion M. Anghel, Vasile Macovei, Romulus Ioan Budura, Mioara ºi Ion Porojan, Ion Buzatu, Aurel Preda, Ion Pãtraºcu, Aurel Turbãceanu, Vasile, Buga, Ioan Sbârnã, precum ºi ale altor personalitãþi didactice ºi ºtiinþifice române.

A doua parte a volumului este consacratã recenziilor unor manuale ºi cursuri universitare ale unor reputaþi specialiºti: "Marketing", "Uzanþe diplomatice ºi de protocol", "Uniunea Europeanã ºi aderarea României", "Piaþa Unicã Europeanã ºi negocierile de aderare", "Microeconomia" ºi "Macroeconomia", "Managementul firmelor mici ºi mijlocii", "Economia de piaþã contemporanã" º.a..

Partea a treia ne supune atenþiei lucrãri economico-sociale publicate de Ion Avram. Amintim în acest sens: "Implicarea puterii politice", "Libertatea ºi creºterea economicã", "Aderarea României la Uniunea Europeanã", "Contribuþii la conceptualizarea globalizãrii ºi a implicaþiilor sale", "Reflecþii privind ecuaþia economia de piaþã managementul în România postsocialistã", "Actuala crizã economico-financiarã, prilej de revigorare a unui echilibru nou între stat ºi piaþã" º.a.

Experienþa didacticã ºi ºtiinþificã, îmbinatã cu o îndelungatã activitate de diplomat de carierã, în calitate de ministru consilier la MAE ºi la misiuni în capitale importante precum Moscova (concomitent cu Ulan Bator), Budapesta ºi Belgrad, constituie o bazã solidã pentru pertinenþa recenziilor, analizelor ºi studiilor pe care prof. univ. dr. Ion Avram le-a inclus în prezentul volum. Sã îi urãm succes în editarea unor noi volume la fel de substanþiale ºi pline de învãþãminte.

Dr. Valeriu TUDOR

Pagina 15

PRIVIRE ASUPRA UNEI LUMI VIITOARE

Putere mondialã sau regionalã?

(Anti-Huntington) Caius Traian DRAGOMIR Evident, Europa este creatoarea ideii de putere mondialã - în sensul în care principiul globalitãþii putea sã capete substanþã ºi realitate, sã se întrupeze în concretitudinea unui stat, a unui imperiu, într-o epocã istoricã sau alta. Imperiul Asirian, ori Persan, erau simple puteri regionale; încercarea de globalizare - în limitele antice - a puterii persane a fost strict stopatã de armatele decise a nu lãsa fiinþa umanã a primei civilizaþii a raþiunii ºi creaþiei integrale sã se scufunde în abisul unui particularism cultural care aspira la a-ºi deschide calea cãtre absolut - armate organizate în generaþii successive ºi comandate de Miltiade, Leonidas, Temistocle, Aristide. Poate cã ideea de imperiu mondial a apãrut tocmai din ciocnirea civilizaþiei elene cu voinþa de expansiune a marilor regi ai lumii Orientului Mijlociu. Alexandru cel Mare este cel care aduce în act un proiect care se schiþase suficient de amplu ºi detaliat ca potenþialitate. κi poate proiecta forþa militarã oriunde hotãrãºte, iar limitele puterii sale de a încorpora teritorii în statul care îi aparþinea nu sunt decât cele ale tehnicii de transport a vremii, în ciocnirea acesteia cu legile imuabile ale fizicii.

Imperiul Roman împlineºte în duratã, în extensia unei mari epoci istorice, o formã a statului global -cvasiglobal - împlinitã doar în instantaneitate de Alexandru, într-o instantaneitate ale cãrei efecte, consecinþe, se propagã apoi în istoria întreagã a lumii. Cu atât mai mult, aceasta se întâmplã prin faptul constituirii ºi lãrgirii desfãºurãrii în lumea accesibilã, a unui stat la originã mediteranean. Ulterior, imperiile Bizantin ºi Carolingean îºi impart lumea. S-ar putea spune cã apare un nou principiu al puterii mondiale: divizarea acesteia între douã puteri care iniþial se neglijau dar care, ulterior, în alte întruchipãri, aveau sã se opunã energic, obstinant, violent, una-alteia. Puterile mondiale europene au fost Spania ºi Portugalia, apoi Anglia ºi Franþa.

Sfântul Imperiu Romano-German, creat de Otto cel Mare, nu a trecut niciodatã de hotarele, fie ele ºi oarecum fluente ale Regatului Francez. Olanda a juns la statutul de autoritate maritimã ºi colonialã dar nu a atins nici mãcar nivelul de putere zonalã. O putere zonalã, regionalã, continentalã, Germania, fãrã sã învingã cele douã puteri mondiale care îºi disputau de peste douã secole întâietatea mondialã, le transformã pe acestea în puteri zonale, regionale, sub nivelul ei. Locul puterilor mondiale, de câteva ori redistribuit în istorie este preluat, aºa cum oricine realizeazã, de Statele Unite ºi Rusia. Unde am ajuns acum, ce se întâmplã cu lumea?

Douã lucruri sigure se pot spune cu privire la lumea actualã ºi implicit referitor la cea a viitorului apropiat: cã într-un univers uman în care omul nu mai poate fi neglijat (vezi finalul lumii comuniste, fie acesta final adevãrat sau nu; vezi revoluþiile din lumea musulmanã, indiferent unde acestea vor duce), iar istoria nu mai poate merge împotriva unei voinþe umane, masive, populare, istoria nemaifiind altceva decât o scarã ce se urcã exclusive prin acþiuni democratice de trecere de la treaptã la alta, democraþia fiind unica legitimare a oricãrei schimbãri, deci în acest univers devine cu mult mai posibilã existenþa unei puteri mondiale decât a uneia regionale; în al doilea rând, mãsura în care omul ºi popoarele ºi-au definit identitãþi, pe care le recunosc indelebil ºi inalienabil, structura statal-politicã a lumii devine de neschimbat. Nu asistãm, în mod sigur la sfârºitul istoriei, constatãm, însã, blocarea motorului politio-militar de influenþare a marii politici, mai exact a istoriei orientatã politic.

Istoria îºi aflã acum resursele pe alt teren decât în mileniile care s-au desfãºurat în viaþa omenirii de la apariþia primei puteri mondiale.

Forþele în opoziþie intrã în echilibru la scarã globalã, toate, prin dimensiunile ºi numãrul lor. Anterior puterile mondiale erau ipso facto ºi puteri regionale. Acum aceste concepte se aflã într-un nou raport.

Aud, uneori, când se vorbeºte despre Rusia,

cã, odatã cu dizolvarea Uniunii Sovietice - sau poate chiar cumva înainte - a încetat sã fie o putere mondialã, rãmânând a se manifesta în calitate de putere zonalã, regionalã. Este aici o înþelegere absolut falsã a situaþiei actuale a lumii - nimic mai puþin adevãrat, în evaluarea condiþiei relative a statelor lumii, a raporturilor dintre ceea ce numim în mod curent "puteri", decât o astfel de afirmaþie cu privire la statutul internaþional propriu Rusiei. De la intrarea cavaleriei ruse, a cazacilor, în Parisul post-napoleonian ºi pânã astãzi, aceastã þarã a deþinut permanent, deþine ºi va continua sã deþinã statutul de putere mondialã - ceea ce nu mai este acum, sau mai bine zis, este dar nu în mãsura în care a fost din momentul câºtigãrii de cãtre communism a rãzboiului intern ºi pânã la încheierea epocii sovietice, priveºte tocmai autoritatea sa regionalã. Cu potenþialul sãu atomic, dispunând de treisprezece mii de ogive nucleare, în faþa celor zece mii americane, aptã, aºa cum a ºi declarat cã va face, sã reia aproape instantaneu producerea de noi purtãtori globali de explozibili nucleari, cu o tehnicã militarã de care poate profita oricând la orice nivel, imposibil de contracarat în mod eficient, decisiv, ci doar pânã la eventualã egalizare de forþe, a crede cã þara care poate deschide o luptã devastatoare împotriva întregii planete nu deþine calitatea unei puteri mondiale este nu doar eronat, ci pur ºi simplu extrem de periculos - aceasta cu atât mai mult cu cât influenþa sa regionalã este mai puþin amplã, mai puþin hotãrâtoare decât a fost, aºa cum am subliniat aici ºi se ºtie bine, timp de peste o jumãtate de secol ºi, în fapt, în chiar ultimele douã secole. Puterile regionale sunt tocmai cele care, neavând un statut mondial, sunt mai puþin ameninþãtoare - ºi periculoase pentru echilibrul internaþional global. Orice este în stare a face o putere care dispune de capacitatea intervenþiei regionale, afarã doar de faptul de a periclita sau a supune afrontului o putere mondialã. Aceasta din urmã nu poate avea alte dificultãþi - ºi, eventual, înfrângeri episodice - decât cele provenind din partea unor formaþiuni non-statale de luptã, Al Quida, Cecenia etc. Orice stat care ar fi procedat similar cu aceste dispositive teroriste pe cât sunt, dar în aceastã situaþie pot fi ºi unele state state - dar nu împotriva unei puteri mondiale -, ar fi fost imediat spulberat, cu excepþia situaþiei în care cealaltã putere mondialã - cãci despre douã vorbim încã: Statele Unite ºi Federaþia Rusã - nu ar opune un veto credibil ºi total.

Dacã existã ºansa de a se constitui o putere mondialã dispunând simultan ºi de statutul de putere regionalã, aceastã ºansã poartã numele Chinei.

De ce? Pentru cã interesele ºi puterea ei se întind asupra unor largi spaþii geo-politice, fãrã a purta însã, o politicã de influenþare a echilibrului transatlantic al forþelor de distrugere. Fabuloasa istorie a Chinei, precum ºi condiþia ei demograficã, îi dã acesteia certitudinea cã nimeni nu poate fi interesat în a o include într-un calcul al capacitãþii de disuasiune totalã, finalã.

Notam aici, mai înainte, cã istoria politicã, în sens internaþional are, pentru a exprima lucrurile în termeni fizici, puþine grade de libertate. În consecinþã, ideea ºocurilor civilizaþiilor este una nu doar eronatã, ci perfect contrarã adevãrului. Toate puterile care au intrat în criza sau crize, au ajuns la aºa ceva tocmai pentru cã au venit în conflict cu mari identitãþi culturale.

Cum era sã schimbe Hitler forma de existenþã a Parisului sau a Moscovei? Cum era sã domine Anglia civilizaþia Indiei? Blocajul de putere este astãzi complet. Islam, sau Iudaism, sau Europenism, sau Creºtinism, ºi altele, sunt forme ireductibile de existenþã a umanului. Ele îºi alcãtuiesc o geopoliticã a permanenþei. A gândi altfel, revine la a nu înþelege cã vremea în care cromagnonul suprima neandertalul a trecut de ceva timp, iar diferenþele dintre identitãþile culturale ºi de civilizaþie nu au, nu mai, au de milenii, nimic darwinian, biologic în ele. Supraevaluarea identitarã este rasism, eventual, poate, non-biologic.

Adieux à un visionnaire de l'Union Européenne: SAR le Prince Otto von Habsbourg petits-enfants, en présence du Président Parlement Européen Jerzy Buzek, le Prince Ils étaient tous venus pour rendre hommage et Grand Maître de l'Ordre Souverain à l'illustre europarlementaire disparu: le d'Hongrie, Kalman Levente. Le Roi Carl Gustave et la Reine Silvia de Suede, les Militaire de Malte, Matthew Festing, la Grand-Duc Henri de Luxembourg, l'ex-Roi Princesse Hassan bin Talal (Tzar?) et Premier Ministre de Jordanie, Moritz von de Bulgarie Siméon II et Hessen, Victor Emanuel de des membres de la Famille Savoie, Paul de Roumanie, Royale de Roumanie.

Michel de Bourbon Parme, L'un des fondateurs de Joseph, Michael qui a l'Union Européenne, consimagnifiquement organisé deré comme un fidele adeples arrangements funéraires, te de l'adhésion.de la RouGeza de la lignée hongroise manie, est décedé dans sa maison de Pocking, en des Habsbourgs, Georg Friedrich de Prusse, Allemagne. Les cérémonies Alexandre de Schaumburget les requiems à sa meLippe, Kubrat de Bulgarie, moire ont eu lieu à Munich les ex-rois Simeon II de et à Paris tandis que les Bulgarie et Michel de Roufunerailles ont été accommanie, Carlos, Duc de Parplies à Vienne afin d'accorLe Grand Maître de l'Ordre Souverain Militaire de Malte, LL.AA.RR. le Prince me et Hugo, Duc de der au Chef de la dynastie et la Princesse Paul de Roumanie, Cristina, Infante d'Espagne et Sophie, Wurtemberg ainsi que des Habsbourgs le respect duchesse de Wurtemberg plusieurs membres de la qui lui était du. ConforméFamille de Habsbourg, présents pour célément à sa volonté, son cœur fut déposé au Présidents de l'Autriche (Heinz Fisher) et de brer les réalisations de ce remarquable reprémonastère de Pannonhalma en Hongrie, la Géorgie (Mihail Saakasvili), le PM de la Macédoine (Gjorge Ivonov), le Président du sentant de l'Europe moderne de nos jours. comme en témoignent ses enfants et ses

IDEI ªI REALITÃÞI CONTEMPORANE

Cãtre o lume multi-polarã Prof. dr. Sergiu TÃMAª Traversãm o fazã de discontinuitate istoricã.

Ritmul de dezvoltare al Statelor Unite, al Uniunii Europene ºi a altor economii occidentale este în declin, evoluþia acestor societãþi fiind marcatã de instabilitate financiarã, de crize ce se succed la intervale tot mai apropiate. Datele statistice pentru perioada 2000-2011 ne pun în faþa unei realitãþi la care mulþi analiºti nu s-au aºteptat ºi anume un trend descendent al economiei americane ºi al Uniunii Europene. În anul 2000 economia americanã înregistra o creºtere de 4,1%, în 2001 de doar 1,1%, în 2002 de 1,8%, în 2003 de 2,5%, în 2004 atingând la 3,6% pentru a ajunge în 2008 la 0%, iar în 2009 sã cadã la -3,5% ºi sã revinã la un posibil 1,5% în 2011. Economia Uniunii Europene este ºi ea în grea suferinþã, mai ales datoritã deficienþelor sistemului bancar ºi al îndatorãrii statelor. Încã din 2002, în articolul întitulat "Un scenariu apocaliptic", Joseph E. Stiglitz avertiza asupra consecinþelor posibile ale guvernãrii americane neo-conservatoare: a) discrepanþa dintre potenþialul economic american ºi performanþele reale în continuã scãdere; b) creºterea deficitului comercial care transformã Statele Unite din cel mai mare creditor al lumii în cel mai mare debitor; c) laxitatea standardelor financiare, care permit operaþii speculative ce submineazã dezvoltarea economicã ºi societatea americanã; d) creºterea cheltuielilor militare pentru rãzboiul din Irak ºi Afghanistan fãrã a exista o soluþie ºi pentru continuarea luptei contra terorismului internaþional; e) un dolar în cãdere liberã, în locul unui dolar ieftin, dar care inspirã încredere; f) efectele negative din economia americanã sunt "încasate" de Uniunea Europeanã ºi de restul lumii.

Temerile exprimate de Stiglitz s-au confirmat.

Mai mult, comportamentul speculativ al capitalului financiar a dat cea mai durã loviturã credibilitãþii Statelor Unite în capacitatea lor de a îndeplini rolul de lider global, prin declanºarea crizei financiare din 2007-2008 ºi ulterior a crizei datoriilor statelor, crize ce au afecta economia globalã.

Robert Zoellick preºedintele Bãncii Mondiale aprecia recent în legãturã cu aceste evoluþii cã "ceea ce este nou în lume faþã de trecut, pieþele emergente, acestea sunt acum sursele creºterii ºi oportunitãþilor". El a menþionat cã în timp ce în anii 90 ai secolului trecut contribuþia "emergenþilor"la creºterea economicã globalã era de doar 20%, acum principala contribuþie provine din zona economiilor emergente.

Raportul Bãncii Mondiale din septembrie exprimã aceastã schimbare în cifre convingãtoare: creºterea economicã globalã în 2011 va fi de 4%, contribuþia economiilor dezvoltate fiind de doar 1,6%, în timp ce aportul economiilor emergente ºi în curs de dezvoltare este de 6,4%.

Cu toate cã dupã cinci secole de dominaþie colonialã a puterilor occidentale, nivelul de trai al cetãþenilor din þãrile emergente este încã departe de cel atins în metropolele occidentale, puterile emergente au devenit, pe fondul declinului economic al þãrilor occidentale principala sursã a creºterii economice la nivel global ºi în consecinþã un factor decizional important în cadrul grupului G-20.

Preponderenþa noilor puteri emergente în balanþa demograficã a lumii, contribuþia lor semnificativã la depãºirea actualelor dificultãþi economice va exercita un impact semnificativ în planul deciziilor politice ce privesc dezvoltarea. În rândul acestora, grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de sud) printr-un anumit grad de coordonare politicã, dar fãrã a avea toate caracteristicile unui "bloc" cum ar fi Uniunea Europeanã sau alianþa Nord Atlanticã, este deosebit de activ în promovarea unei noi viziuni în abordarea guvernanþei globale.

Economiile emergente sunt un factor activ în economia mondialã nu numai prin acþiunile comune ale grupului BRICS, ci ºi prin stabilirea unei diversitãþi de alianþe ºi înþelegeri de grup între þãrile emergente. În afarã de aceasta, existã posibilitatea ca alte þãri ce deþin pieþe mari ºi ritmuri ridicate de creºtere economicã sã colaboreze strâns cu grupul BRICS sau sã intre în componenþa acestui grup, ceea ce ne permite sã susþinem cã, în prezent, s-a format un pol de creºtere economicã ce deþine elementele necesare pentru a juca un rol politic ºi economic semnificativ la nivel mondial, concurând politica ºi activitãþile economice ale puterilor occidentale.

Grupul BRICS rãmâne pentru moment "vârful de lance" al þãrilor emergente ºi ca atare estimãrile privind tendinþa de creºtere a PIB-ului pentru perioada 2010-2050, fãrã a lua în considerare posibilele cooperãri sau alianþe între BRICS ºi alte mari pieþe emergente, aratã cã într-un interval apreciat de unii analiºti la 25 de ani, iar de alþii de numai 10 ani, balanþa la nivel global se va modifica în favoare þãrilor din grupul BRIC. Schimbãrile în curs de desfãºurare ne permit sã considerãm corecte aprecierile Bãncii Mondiale ºi ale FMI conform cãrora suntem

deja într-o lume multi-polarã, în care puterile emergente indeplinesc un rol important ºi responsabil în plan internaþional, semnalând prin politicile lor cã lumea unipolarã dominatã de Statele Unite este în curs de a deveni istorie. Cu toate cã în faza actualã, Statelor Unite îºi menþine rolul de unicã super-putere militarã, din punctul de vedere al capacitãþii sale economice rolul sãu de lider suferã un proces de erodare. În prima parte a acestui an, banca britanicã HSBC în raportul sãu întitulat "Lumea în 2050" prezenta o ierarhie a puterilor economice în care Statele Unite nu mai deþinea primul loc.

Potenþialul de presiune al puterilor emergente a crescut mult ºi datoritã faptului cã acestea au trecut relativ bine prin criza financiarã din 2008-2010, iar acum pot face faþã crizei datoriilor suverane ale statelor occidentale, întrucât dispun de resurse importante pentru creditarea investiþiilor interne ºi pe plan internaþional. Din acest punct de vedere, China, a doua putere economicã ºi comercialã a lumii, a devenit ºi o putere financiarã de talie mondialã, ceea ce modificã substanþial balanþa capacitãþii de creditare la nivel global. În timp ce puterile occidentale constrânse de presiunea crizei "datoriilor suverane" nu mai reprezintã o sursã sigurã de creditare pentru þãrile aflate în dificultate, China împreunã cu celelalte þãri ale grupului BRICS utilizeazã importantele lor rezerve valutare pentru a le investi în Uniunea Europeanã, Africa ºi America de sud.

Dispunând de un potenþial economic ºi financiar din ce în ce mai consistent, capacitatea de influenþã de care dispun puterile emergente în cadrul dezbaterilor ce au loc în cursul reuniunilor G-20 este în creºtere. Puterile emergente urmãresc sã punã capãt înþelegerilor privind regulile de funcþionare ale pieþei mondiale stabilite, dupã sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial, la Bretton Woods (Consensul de la Washington). Propunerile lor se referã la mãsuri de control ale activitãþilor capitalului financiar, la îngrãdirea speculaþiilor financiare ºi la o nouã reglementare privind moneda de referinþã internaþionalã, considerând cã aceste mãsuri vor crea premisele unei nou tip de creºtere, pe calea eliberãrii de surse noi pentru dezvoltare ºi prin aplicarea principiului prosperitãþii indivizibile, toate statele lumii trebuind sã aibe acces la beneficiile bunãstãrii ºi securitãþii.

Pagina 16

Aniversarea a 130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Regatul Spaniei Relaþiile bilaterale româno-spaniole sunt solide, potenþate de o cooperare economicã dinamicã, de existenþa unei importante comunitãþi româneºti în Spania ºi de poziþii convergente, în plan european ºi internaþional.

Relaþiile diplomatice dintre cele douã þãri dãinuie de 130 de ani. Pentru a marca aceastã aniversare, Ministerul Afacerilor Externe ºi Ambasada Regatului Spaniei la Bucureºti, au stabilit ca pânã în luna decembrie, sã aibã loc o serie de activitãþi culturale.

Programul a inclus: seminarul "Rolul fondurilor europene în crearea de locuri de muncã. Oportunitãþi în

România"; Expoziþia de documente diplomatice ºi fotografii; Un concert de muzicã popularã spaniolã la Opera din Braºov; Înfrãþirea oraºelor Sighiºoara ºi Sigüenza; Emiterea unui timbru poºtal (Romfilatelia din România ºi Poºta din Spania); activitãþi culturale hispano-române organizate de cãtre Institutul Cervantes din Bucureºti.

Ceremonia aniversãrii a 130 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Regatul Spaniei a avut loc la Muzeul Naþional de Istorie a României. Cu acest prilej, Ministerul Afacerilor Externe ºi Ambasada

Regatului Spaniei la Bucureºti au inaugurat o expoziþie cuprinzând documente diplomatice originale ºi copii ale unor acte din arhivele MAE român ºi spaniol, reliefând cele mai importante momente ale relaþiilor bilaterale româno-spaniole.

Din partea MAE a participat secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu care în cuvântul sãu a evidenþiat relaþiile excelente, privilegiate dintre cele douã þãri, susþinute atât de compatibilitatea poziþiilor în multiple dosare de interes în cadrul UE ºi NATO, schimburile comerciale în creºtere, cât ºi de sprijinul constant,

acordat de Guvernul Spaniei, în vederea integrãrii cetãþenilor români în societatea spaniolã.

"Nu putem sã nu remarcãm, a spus diplomatul român, cã relaþiile dintre România ºi Spania au cunoscut o dezvoltare extraordinarã în ultimele douã decenii. (…) România mulþumeºte Spaniei pentru deschiderea ºi capacitatea de adaptare pe care le-a dovedit pentru rezolvarea problemelor concetãþenilor noºtri de pe teritoriul iberic. Aceºtia, bine integraþi în societatea spaniolã, au o contribuþie beneficã la dezvoltarea economiei spaniole, dar ºi a celei româneºti. La rândul

sãu, pentru a veni în sprijinul nevoilor românilor aflaþi pe teritoriul spaniol, guvernul român a decis creºterea numãrului consulatelor româneºti în Spania, astfel încât, în 2009, a fost dublatã reþeaua de consulate de carierã, ajungând la un total de opt".

"Avem, de facto, un parteneriat strategic între România ºi Spania, pe care intenþionãm sã-l formalizãm din punct de vedere politic, cât mai curând, pentru a facilita o cooperare mai bine structuratã în toate domeniile de interes comun ºi pentru a stimula investiþiile ºi legãturile între cele douã state ºi popoare" a mai afirmat domnia sa.

Cuvântarea Excelenţei Sale Estanislao de Grandes Pascual, Ambasador al Regatului Spaniei la Bucureşti Acum 130 de ani Spania ºi România au dat naºtere la ceea ce, fãrã teama de a ne înºela, putem numi începutul relaþiilor noastre moderne.

Fãrã îndoialã, contactele ºi relaþiile dintre popoarele noastre sunt foarte vechi, împãratul hispano-roman Traian, din Betica, Andalusia de azi, este o figurã importantã pentru istoria României. El a adus cu sine coloniºti hispano-romani care s-au stabilit în Dacia.Curtea Castiliei a trimis Ambasadori la Curtea Moldovei lui ªtefan cel Mare.

Expulzarea evreilor din Spania în secolul XV a fost sursa stabilirii în România a unei importante comunitãþi sefarde. În anii 40, ambasadorii Spaniei în România ºi, mai ales, Contele de Casa Rojas a reuºit sã salveze vieþile ºi patrimoniul multor sefarzi.

Majestatea Sa Regele Carol I al României a fost naºul de botez al Infantelui Don Juan, viitor Conte de Barcelona ºi tatãl Majestãþii Sale Regele Don Juan Carlos.

Lista faptelor, a evenimentelor care au marcat relaþiile dintre þãrile noastre este lungã, dar trebuie sã ne întoarcem la

legãturile noastre moderne.

Fãrã îndoialã, este puþin probabil ca în acel 23 iunie 1881 vreunul din protagoniºtii evenimentului pe care azi îl aniversãm sãºi fi putut mãcar imagina suiºurile ºi coborâºurile istorice pe care þãrile noastre erau chemate sã le parcurgã.

Este foarte interesant faptul cã istoria þãrilor noastre pãstreazã un paralelism notabil: tragedia rãzboiului - între fraþi, în Spania, a rãzboiului mondial, în cazul României, o lungã ºi întunecatã perioadã de autoritarism ºi dictaturã din care ambele þãri renasc pentru a se reîntâlni într-o Europã unitã sub imperiul principiilor democraþiei ºi prosperitãþii. Dincolo de o simplã analogie, aceste trãsãturi comune ale evoluþiei istorice impun unor þãri ca România ºi Spania - ºi mai ales întrun moment ca acesta, pe care îndrãznesc sã-l numesc "de incertitudine" - obligaþia de a arbora steagul optimismului, a

credinþei în viitor ºi de asemenea, este clar, a efortului de a depãºi îndoiala greutãþilor trecãtoare.

Credinþa în viitor ºi în efort, aceasta ºi nu

alta a fost atitudinea pe care a menþinut-o Spania când a renunþat la perioada tranzitorie pentru libera circulaþie a persoanelor prevãzutã în Tratatul de Aderare al

României la Uniunea Europeanã. Azi, în þara noastrã, locuiesc aproape un milion de cetãþeni români - cea mai mare comunitate de strãini din Spania -, a cãror stabilire poate fi calificatã drept un succes autentic prin gradul de integrare atins: dovezile de hãrnicie ºi determinarea de a merge mai departe, buna primire, respectul reciproc ºi toleranþa colectivã, au fost ingredientele acestei istorii de succes.

Comunitatea spaniolã din România, pe de altã parte, numãrã peste cinci sute de cetãþeni care se aflã în aceastã þarã atât din motive familiare cât ºi cele ce þin de muncã. Nu în ultimul rând doresc sã amintesc pe profesorii de limbã spaniolã, pentru entuziasmul cu care îºi îndeplinesc rolul de rãspândire a culturii ºi limbii noastre, ca ºi pe oamenii de afaceri, datoritã dinamismului deosebit cu care acþioneazã pentru a

întãri relaþiile noastre economice bilaterale. Munca lãudabilã desfãºuratã atât de Institutul Cervantes cât ºi de lectorii universitari ºi secþiile bilingve hispano-române îºi gãseseºte corelativul, în domeniul afacerilor, în cele peste 5000 de firme cu capital spaniol înregistrate în România.

Dorinþa Spaniei este de a continua sã participe în mod activ la dezvoltarea economiei româneºti. Suntem convinºi cã mai sunt multe de fãcut în România, în sectorul energetic, în infrastructurã sau turism ºi cã Spania poate face mult mai mult, în acest context. Prezenþa noastrã economico-socialã activã trebuie sã creascã în continuare, sã progreseze pe drumul deschis de þãrile noastre acum 130 de ani.

Nu doresc sã mai insist; pur ºi simplu doresc sã revin la ideea cu care am deschis aceastã scurtã alocuþiune pentru a o accentua: istoria þãrilor noastre de-a lungul celor 130 de ani de relaþii poate fi rezumatã în capacitatea de a depãºi dificultãþile, de aºi asuma provocãri ºi de a avea succes.

Trebuie sã privim spre viitorul comun având conºtiinþa istoriei împãrtãºite.

Expoziţia "România-Spania, 130 de ani de relaţii diplomatice" Vernisajul expoziþiei de documente ºi fotografii dedicate celor 130 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Spania, a oferit celor prezenþi

tele prezentate, de un deosebit interes s-au bucurat Scrisoarea regelui Alfonso al XIIlea al Spaniei, ca rãspuns la notificarea independenþei României (31 martie/12

ocazia de a vedea, în original, numeroase mãrturii ale acestor relaþii, sã cunoascã palierul legãturilor culturale, economice ºi sociale dintre cele douã state, sã descopere momente ºi personalitãþi ce ºi-au pus de-a lungul timpului amprenta asupra raporturilor româno-spaniole. Printre documen-

aprilie 1880); Scrisoarea marchizului De la Vega de Armijo, ministrul spaniol al Afacerilor Strãine, adresatã omologului sãu român Eugeniu Stãtescu, referitoare la acreditarea lui Juan Pedro de Aladro ca însãrcinat cu Afaceri al Spaniei la Bucureºti (23 iunie 1881); Scrisoarea

Legaþiei României la Viena adresatã lui Ion IC. Brãtianu, preºedintele Consiliului de Miniºtri, prin care anunþã decizia guvernului spaniol de a deschide o Legaþie la Bucureºti (19 martie/1 aprilie 1909); Decretul Regal nr. 500 prin care Anton Bibescu este numit trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României la Madrid (23 februarie 1927) etc.

Deosebit de interesante au fost hãrþile (opere de artã decorativã) catalane din secolele XIV-XV, dar ºi tipãriturile ºi gravurile din secolele XVII-XVIII, cu reprezentãri ale þãrilor Române. Aceste exponate provin din arhivele MAE. Din patrimoniul Muzeului Naþional de Istorie a României au fost expuse o serie de documente ºi obiecte, care atestã dinamica relaþiilor româno-spaniole pe multiple planuri. Câteva dintre acestea au atras atenþia: Caietul cu însemnãri ("Note ºtiinþifice') realizate de savantul Emil Racoviþã în Spania (1901); Brevetul de decorare cu Medalia Militarã a generalului Jienescu (Madrid, 1931); Ordinul Carol al lll-lea (La Real I Distinguida Orden Espaghola de Carios III); Ordinul

Sfântului lacob al Spadei (Orden de Santiago); Ordinul Isabella Catolica (Orden de Isabel la Catolica); Titlul de membru corespondent al Academiei

compania 5 regimentul 3 Legiunea Strãinã (1930), dar ºi medalii ºi monede spaniole, cãrþi poºtale trimise din Spania etc.

Au participat Excelenþa Sa Teodor Bacon-

Spaniole, acordat lui lorgu Iordan (1978); Frac ce a apaþinut lui Al. G Florescu (1867-1925), om politic ºi diplomat român, primul reprezentant (numit) al României la Legaþia de la Madrid, Brevet pentru Medalia Pãcii din Maroc acordatã sergentului român Mihailovici Mihail din

schi - ministrul Afacerilor Externe, Excelenþa Sa Estanislao de Grandes Pascual Ambasadorul Regatului Spaniei la Bucureºti, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu - directorul general al MNIR, membri ai corpului diplomatic, personalitãþi ale comunitãþii academice ºi jurnaliºti.

Pagina 17

File de istorie

Momente semnificative ale relaţiilor României cu Spania Þãri apropiate prin originea lor latinã, având ca remarcabil numitor comun figura majestuoasã a împãratului Traian, România ºi Spania, deºi situate la cele douã extremitãþi ale Europei, s-au bucurat totuºi de legãturi semnificative de-a lungul istoriei, atât în Evul Mediu cât ºi în epoca modernã. Românii ºi spaniolii au avut prilejul sã se cunoascã, atât în plan politico-militar, cât mai ales cultural.

Detalii despre Spania ºi spanioli întâlnim ºi în lucrãrile cu caracter militar ale domnului Moldovei, Despot Vodã. În veacul al XVII-lea, cronicarii sunt aceia care furnizeazã ºtiri despre Spania ºi spanioli. In Letopiseþul þãrii Moldovei scris de Grigore Ureche (1590-1647), întâlnim menþionarea spaniolilor în alcãtuirea oastei eteroclite a lui Despot Vodã, în momentul intrãrii acestuia în Moldova - "…ºi au întrat în þarã cu nemþii, cu svezii ºi spanioli ºi cu leºi ºi cazaci".

Miron Costin (1633-1691), în lucrarea De neamul moldovenilor, scrisã în perioada 1686-1691, aduce informaþii multe ºi variate despre geografia ºi istoria Spaniei.

Informaþii despre Spania apar ºi în lucrarea neterminatã a stolnicului Constantin Cantacuzino (1640 - 1716), Istoria þãrii Româneºti, precum ºi în scrierile cronicarilor ºi istoricilor ardeleni Georg Kraus (Cronica Transilvaniei, 1608-1665) ºi Larentiu Toppeltinus (Origines et Occasus Transsylvanorum). În Secolul Luminilor, cel dintâi care s-a referit amãnunþit la istoria Spaniei a fost Nicolae Costin (1660-1712), fiul lui Miron Costin, în lucrarea sa Letopiseþul þãrii Moldovei de la zidirea lumii pânã la 1601.

Majoritatea informaþiilor despre Spania sunt preluate din lucrãrile tatãlui sãu ºi expuse într-o formã puþin diferitã. Meritul lui Nicolae Costin este însã altul. La începutul veacului al - XVIII-lea, el a efectuat, dupã o versiune în limba latinã, cea dintâi traducere în limba românã a unei opere scrise de un autor spaniol. Este vorba despre lucrarea predicatorului lui Carol Quintul, Antonio de Guevara, intitulatã Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Reloj de Principes. Nicolae Costin a intitulat lucrarea tradusã în limba românã Ceasornicul domnilor.

Ar fi desigur necesare zeci de pagini de analize ºi comentarii pentru a trata informaþiile despre istoria, cultura ºi civilizaþia Spaniei prezente în opera ilustrului cãrturar de formaþie enciclopedicã, Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei.

Ne mulþumim sã menþionãm prezenþa în lucrarea Hronicul vechimei romanomoldo-vlahilor a unor informaþii ºi elemente privitoare la istoria veche a Spaniei ºi la formarea statului vizigot ºi în nu mai puþin celebra Istoria creºterii ºi descreºterii Imperiului Otoman a unor date interesante cu privire la rãzboaiele turco-spaniole din secolul al XVI-lea. În sfârºit, în ultimul Letopiseþ al þãrii Moldovei, cronicarul Ion Neculce face câteva scurte referiri la Rãzboiul de succesiune la tronul Spaniei (1700-1713, 1714), iar în anul 1754 boierul Ioan Ralis din Mitilene, fost mare stolnic, a tradus în limba greacã celebrul roman al lui Baltasar Gracian (1601 - 1659), El Criticon.

Nici cãlãtorii spanioli nu au ocolit în voiajele lor þãrile române. În secolul al XVI-lea, Alfonso Carillo a trecut prin Transilvania, iar Diego Galan prin þara Româneascã. În intervalul 1719-1722, s-a aflat la Bucureºti, în calitate de secretar al

domnitorului Nicolae Mavrocordat, Daniel Fonseca, medicul ambasadei Franþei de la Constantinopol. La începutul secolului al XIX-lea, în anul 1801, diplomatul don Ignacio Maria del Corral y Aguirre, numit Ambasador al Spaniei la Constantinopol, a trecut prin Bucureºti, fiind primit cu toate onorurile de domnitorul Alexandru Moruzi. În conjunctura avântului cultural de la începutul veacului al-XIX-lea, proces care a culminat cu formarea naþiunii române ºi cristalizarea conºtiinþei naþionale, informaþiile despre Spania devin tot mai exacte, mai precise ºi mai detaliate. Astfel, reprezentanþii ªcolii Ardelene fac referire la Spania în monumentalele lor lucrãri.

Gheorghe ªincai (1754-1816), în Hronicul românilor ºi al mai multor neamuri (18081809) vorbeºte despre momente reprezentative din istoria Spaniei, iar Petru Maior (1760-1821), statueazã cu claritate, în douã din lucrãrile sale, Dialogu pentru începutul limbei române între nepotu ºi unchiu ºi Ortografia românã sau latino-valahicã (ambele apãrute în anul 1819), originea latinã comunã a limbilor românã ºi spaniolã.

De asemenea, în perioada prepaºoptistã, în deceniile al III-lea ºi mai ales al IV-lea ale secolului XIX, informaþii detaliate ºi extrem de pitoreºti despre istoria, geografia, viaþa politicã internã din Spania apar în presa româneascã. Astfel, în paginile a douã cunoscute ziare de epocã, "Albina româneascã"ºi "Curierul românesc", în numere din anii 1829, 1830 ºi 1833 apãreau date ºi informaþii despre evenimente din viaþa familiei regale spaniole, despre rãzboiul civil carlist, care a zguduit Spania vreme de ºapte ani (1834-1840).

Mihail Kogãlniceanu, a vizitat Spania în anul 1846. Impresionat de cele vãzute, în notele sale de cãlãtorie, el compara Spania cu "o leoaicã aprinsã" care " îºi rupe singurã ºelele, îºi bea singurul sãu sânge, fie spre a pãstra un trecut ce ºi-au fãcut vremea, fie spre a chema în sânul sãu idei nouã care singure o pot reînnãlþa". *** În a doua jumãtate a secolului al-XIX-lea, în preajma proclamãrii ºi cuceririi independenþei de stat a României, urcarea pe tronul Spaniei a lui Alfons al XII-lea de Bourbon (1874) a prilejuit un eveniment diplomatic deosebit între cele douã þãri care nu a fãcut altceva decât sã scoatã în evidenþã bunele raporturi hispano-române ºi sã prefaþeze, în acelaºi timp, stabilirea relaþiilor diplomatice bilaterale. La 4/16 ianuarie 1875, monarhul spaniol îi adresa o scrisoare principelui Carol al României, prin care îl înºtiinþa despre urcarea sa pe tron ºi îi mãrturisea, totodatã, cã "nimic nu va fi mai necesar pentru noi decât menþinerea relaþiilor cu toate statele ºi a unui acord frãþesc cu suveranii strãini".

Lucrurile erau cât se poate de clare: regele Spaniei trata România drept un stat desine-stãtãtor iar pe domnitorul ei drept un suveran liber ºi independent. Procedura de notificare a accentuat diferenþa de poziþie între România, stat autonom, vasal Imperiului Otoman, ºi Poarta Otomanã, puterea suzeranã. Astfel, înscãunarea lui Alfons al XII-lea pe tronul Spaniei era fãcutã cunoscutã Porþii printr-o simplã scrisoare protocolarã, iar României printr-o scrisoare adresatã direct principelui Carol, expediatã printr-un trimis special. Concret, la 16/28 ianuarie 1875, agentul diplomatic al României la Viena, Gheorghe Costa-Foru, îi telegrafia ministrului Afacerilor Strãine,

Vasile Boerescu, faptul cã ministrul plenipotenþiar al Spaniei în capitala imperiului austro-ungar, don Cipriano del Mazo y Gherardi, avea de gând, dupã ce se întorcea de la München ºi Darmstadt, unde urma sã îndeplineascã o misiune similarã, sã plece la Bucureºti împreunã cu secretarul sãu, pentru a remite principelui Carol I scrisoarea lui Alfonsal XII-lea.

Costa-Foru îi scria lui Boerescu cã în conversaþia purtatã cu diplomatul spaniol acesta îi fãcuse cunoscutã "dorinþa de a vedea stabilite între cele douã þãri cele mai bune relaþii", într-o perioadã în care "România face paºi mari pentru a atinge poziþia care îi este destinatã într-un viitor apropiat". Sosit în capitala României, diplomatul spaniol îi solicita printr-o scrisoare oficialã lui Vasile Boerescu, la 1/13 februarie, sã-i înlesneascã audienþa la domnitorul Carol, pentru ai înmâna scrisoarea regelui Spaniei. La 7 februarie, don Cipriano pãrãsea Bucureºtii cu destinaþia Viena, încântat de întrevederea cu Carol ºi ducând cu el o scrisoare de mulþumire din partea acestuia, adresatã regelui Spaniei.

Cum era de aºteptat, reacþia Porþii Otomane în faþa acestei iniþiative spaniole a fost promptã ºi rapidã. Considerându-se lezatã în poziþia ei de putere suzeranã a României, Poarta va riposta. La 11 februarie, agentul diplomatic al României la Constantinopol, generalul Iancu Ghica, îi raporta lui Vasile Boerescu despre nota circularã a Porþii cãtre puterile europene, prin care gestul Madridului era calificat drept "o lipsã de consideraþie a drepturilor sale ºi o loviturã datã tratatelor care stabilesc situaþia noastrã (a României) de vasalitate faþã de ea". Concomitent, de la Viena Costa-Foru raporta cã "Poarta considerã acest fapt ca o recunoaºtere de cãtre rege a independenþei României".

Guvernul român a replicat de îndatã la acest demers diplomatic al Constantinopolului. Într-o notã circularã adresatã agenþilor diplomatici ai României, acþiunea diplomaticã otomanã era consideratã ca lezând drepturile þãrii, "care, în conformitate cu tratatele ºi capitulaþiile, este în poziþia de a primi ºi a ºi primit în mod direct notificãri din partea celorlalþi suverani…".

Marilor Puteri le-a fost adresat în acelaºi timp un apel de a sprijini poziþia României ºi de a dezaproba acþiunea Porþii. Iar victoria diplomaticã a aparþinut autoritãþilor române. La 13/25 februarie, generalul Iancu Ghica transmitea din Constantinopol centralei MAS cã ambasadorul Spaniei le declarase autoritãþilor otomane faptul cã iniþiativa Spaniei la adresa României nu reprezentase un gest "politic". La rândul sãu, ministrul de externe otoman, Savfet Paºa, bãtând în retragere, îi comunica lui Ghica cã nota de protest vizase numai "procedeul straniu al regelui Spaniei". La Paris, ambasadorul Spaniei îi fãcea cunoscut agentului diplomatic al României, Ion Strat, cã gestul regelui sãu fusese dictat de faptul cã principele Carol "aparþine unei case suverane ºi cã domneºte asupra unui popor creºtin ºi de aceeaºi rasã cu poporul spaniol".

La sfârºitul acelui an, 1875, printr-un frumos gest de curtoazie, era întors actul lui Alfons al XII-lea. Maiorii Schina ºi Rasty, "ofiþeri români în misiune pe lângã armata spaniolã", primeau de la ministrul român de Rãzboi, generalul Ioan Emanoil Florescu, dispoziþia de a se prezenta în faþa regelui Spaniei ºi de ai ura, în absenþa unui

agent diplomatic care sã facã acest lucru, un An Nou fericit.

Urmãtoarele menþiuni despre conexiuni ºi interferenþe hispano-române dateazã din anii rãzboiului de independenþã (18771878). Bravura ºi curajul armatei române au fost excelent redate de corespondenþii de presã spanioli. Într-un ziar spaniol apãrut în acea perioadã, puteau fi citite urmãtoarele rânduri: "Pentru cine ar vrea sã studieze filozofic ce se petrece pe þãrmurile Dunãrii, ceea ce trebuie sã-i atragã mai mult atenþia lui este steagul tricolor care se ridicã lângã cel rusesc; e acel popor care în Orient are un nume ce seamãnã cu cel al vechii stãpânitoare a Apusului; e acea limbã neolatinã vorbitã în mijlocul popoarelor germane, slave ºi orientale".

Un episod petrecut trei ani mai târziu vine sã scoatã în evidenþã solidaritatea dintre popoarele român ºi spaniol într-un moment de cumpãnã: în februarie 1881, Ambasadorul Spaniei la Viena îi transmitea ministrului plenipotenþiar al României, Ion Bãlãceanu, mulþumirile guvernului sãu pentru subscripþiile iniþiate în România ºi destinate sinistraþilor din provinciile Murcia ºi Cartagena, lovite de inundaþii. *** Perioada de debut a relaþiilor diplomatice româno-spaniole ºi de întemeiere a primelor reprezentanþe diplomatice cu caracter permanent a durat mai bine de trei decenii.

Ea a început în anul 1881, când guvernul spaniol a solicitat autoritãþilor de la Bucureºti "agrearea (agrementul) pentru înfiinþarea unei reprezentaþiuni permanente a guvernului spaniol la Bucureºti".

Primindu-se consimþãmântul guvernului român, în vara anului 1881, la scurtã vreme dupã proclamarea Regatului României, era înfiinþatã la Bucureºti legaþia Regatului Spaniei, condusã de un însãrcinat cu afaceri. La 23 iunie/5iulie 1881, Juan Pedro de Aladro, însãrcinat cu afaceri al Spaniei la Bucureºti, era primit în audienþã oficialã de regele României, Carol I, în vederea prezentãrii scrisorilor de acreditare. Doi ani mai târziu, gradul de reprezentare era mãrit, Juan Pedro de Aladro fiind avansat ministru rezident. În baza reciprocitãþii, ar fi urmat, în mod logic, înfiinþarea unei legaþii a României la Madrid. În acest sens, ministrul Afacerilor Strãine, Eugeniu Stãtescu, propunea întrun referat Consiliului de Miniºtri, la 17 februarie 1882, sã se rãspundã "actului de curtenie" al Spaniei, care "de mai bine de ºase luni"acreditase la Bucureºti un reprezentant diplomatic "spre a contribui din parte-ne la întreþinerea relaþiunilor celor mai cordiale cu o naþiune consângenã ºi cu care ne leagã suveniri istorice atât de preþioase". Concret, ºeful diplomaþiei române furniza douã soluþii alternative: acreditarea la Madrid a ministrului plenipotenþiar al României la Paris sau numirea unui Însãrcinat cu afaceri. El personal îºi exprima opþiunea pentru cea de-a doua soluþie. Paradoxal, deºi Consiliul de Miniºtri prezidat de Ion C. Brãtianu a aprobat referatul, proiectul va fi realizat de abia dupã 30 de ani. În schimb, guvernul român va fonda în acest interval, în Spania, o multitudine - termenul nu este exagerat de consulate (consulate onorifice ºi consulate generale).

Cel dintâi consulat al României în Spania un consulat onorific - a fost înfiinþat în vara anului 1885, la Barcelona. Discuþiile ºi corespondenþa de rigoare pe tema înfiinþãrii de consulate româneºti în Spania

începuserã încã din anul 1879. Propuneri în acest sens au sosit cu zecile, din partea unor notabili ºi oameni de afaceri spanioli din Barcelona, Bilbao, Almeria, Cadix, Huelva, Las Palmas, Malaga, Madrid, Valencia, Vigo. In sfârºit, la 4 iulie 1885, Antonio Borell y Falch, "bancher, deputat ºi decorat cu mai multe ordine", era numit consul onorific al României la Barcelona.

Despre raþiunile ºi "dedesubturile" acestui gest îl informa ministrul Afacerilor Strãine, Ion Câmpineanu, pe ministrul plenipotenþiar al României la Paris (consulatul se afla sub autoritatea Legaþiei României din Paris), nimeni altul decât Vasile Alecsandri: "Þin sã vã informez cã aceastã numire are un caracter cu totul excepþional. Guvernul român a voit astfel sã dea o satisfacþiune Cabinetului Spaniol pentru întârzierea ce România a pus de a rãspunde prin crearea unei Legaþiuni la Madrid la înfiinþarea Legaþiunii Spaniole din Bucureºti. Cu chipul acesta, vom mai putea încã amâna numirea unui reprezentant diplomatic român în Peninsula Ibericã".

Dupã zece ani, la 8 iunie 1895, consulatul onorific era ridicat la rangul de consulat general. A urmat crearea de noi consulate: la Cadix (1890) ºi Valencia (1913), ambele onorifice. Dupã Primul Rãzboi Mondial, vor fi înfiinþate consulate onorifice ale României ºi la Bilbao, Cartagena, Las Palmas, Malaga ºi San Sebastian, la Madrid fiind creat al doilea consulat general (dupã cel din Barcelona).

Acþiunea de fondare a Legaþiei României în Spania a început în anul 1911, dupã ce în anul 1908 România ºi Spania încheiaserã prima convenþie comercialã. S-a decis, aºadar, înfiinþarea Legaþiei, în august 1911, ºi numirea în acest post, în calitate de trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar, a lui Alexandru Florescu, titularul legaþiei de la Atena. A fost obþinut agrementul guvernului spaniol, urmând ca titularul sã îºi ia în primire postul. Din pãcate, izbucnirea Primului Rãzboi Balcanic, la 4/17 octombrie 1912, a dus la nãruirea acestui demers diplomatic. Legaþia nu a fost aºadar fondatã iar Alexandru Florescu a demisionat din Ministerul Afacerilor Strãine (MAS) al României. În vara anului 1913, nedescurajând, ministrul român de Externe, Titu Maiorescu, a reluat acþiunea.

S-a gândit aºadar la George Cretzianu, diplomat de carierã ºi Secretar General al MAS, ca titular al viitoarei Legaþii. În acest scop, l-a însãrcinat pe Alexandru Emanuel Lahovary, ministrul plenipotenþiar al României la Paris, sã obþinã agrementul guvernului de la Madrid. Dupã obþinerea agrementului autoritãþilor spaniole, era întemeiatã, urmând sã înceapã sã funcþioneze de la 15 iunie 1913, Legaþia României la Madrid, cu George Cretzianu în fruntea ei, în calitate de trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României.

La 18 noiembrie 1914, noul rege al României, Ferdinand I, l-a reacreditat pe George Cretzianu în aceastã funcþie. El a condus Legaþia României la Madrid pânã la 9 martie 1922, când, din motive economice ºi financiare, misiunea a fost provizoriu desfiinþatã, iar titularul rechemat în centralã. La 7 martie 1924, Victor Antonescu era numit trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României în Spania, cu reºedinþa la Paris. Succesorul sãu, Anton Bibescu, va funcþiona însã, de la data numirii sale, 16 iunie 1927, la Madrid.

Dr. Andrei Alexandru CÃPUªAN

Pagina 18

Colþul aniversar Brâncuºi Ovoidul În 1907, anul în care Brâncuºi ajunsese un maestru recunoscut al stilului clasic (mimetic), studiat în ºcolile parcurse la Bucureºti ºi Paris, dar în ale cãrui realizãri el nu vedea decât "cadavre", an în care avea sã creeze operele cotiturii, a pornit ºi acea altã inovaþie a imaginilor pe care le sclupta: forma ovoidã. O formã care, dupã cum a remarcat Sidney Gaist, avea sã îl urmãreascã patruzeci de ani de atunci în colo. ªi în aceastã formã din care mai toate operele lui aveau sã-i

izvoreascã sau în care aveau sã sfârºeascã, Brâncuºi, deobicei, ajungea printr-o ºlefuire, ca o mângâiere omeneascã sau o netezire de ape, aºa dupã cum visase în copilãrie când aduna pietre din vadul Bistriþei" pânã i se rupea sãcuiul". Astfel, se petrecea, dupã cum a

recunoscut Mario de Micheli ''la compressione della forma verso l'interno, la concentratione dell'energia plastica dentro un nucleo chiuso, compato". De fapt, era o înaintare treptatã cãtre nucleul lipsit de asperitãþi ºi de acel " buruienis" de care vorbise Henry Moore". În simplitatea ºi puritatea ei directã, imaginea brâncuºianã cãpãta nu numai netezimea blândeþii, dar ºi o mlãdiere cãtre înãuntru precum arcuirea valurilor sau a scrierii japoneze. Era o "curgere" a

liniilor, a volumelor, unele dintr-altele ºi unele cu altele, în miºcarea adesea ascunsã care le articula. Individual, se abstractiza pâna la semnul grafic ºi deabia recognoscibil al realitâþii din care proveneau, împreunã se întreþeseau ºi se acordau pâna când totul devenea un

dans curb nemaioprit. Maiastra, în beþia înãlþãrii ei se subþia ºi se preschimba într-un simplu zbor nestãvilit. Muza adormitã îºi stingea tot mai mult trãsãturile ºi expresivitatea în luciul de mai târziu al Începutului lumii, ou " cucuiet", pregãtindu-se sã nascã, sã nascã întregul univers. Mai întii, Nou nãscutul ºi Primul þipãt: însãilare a unui zvâcnet, însemn al unei prime mãrunte izbucniri de viaþã în perfecþiunea fãrã fisurã a ovoidului primordial. Afecþiunea celor Trei pinguini, a treimilor de aceiaºi fire sau fiinþã, de marmurã albã, se preschimbã în întruparea celor Doi pinguini, mamã - pãmânt ºi fiul ei - creaþiunea, ca în icoana Maica Domnului cu Pruncul. Îmbrãþiºarea îi alãturã pânã aprope de contopire ºi abstracþiune.

Bucuria ºi tandreþea formei ovoide învãluia tot mai mult " obiectele" brâncuºiene, alungind rotunjimea capetelor Domniºoarei Pogany ºi a ochilor ei imenºi, precum ºi a altor capete, a Danaidei al lui Narcis sau Prometeu.

Oval alungit ca o tulpinã de plantã este ºi mâna (sau mâinile) Domniºoarei Pogany, ce se prefirã pe lângã obraz.

Aceastã mânã rãmasã în desine în 1920, din marmurã galbenã, i-a fost trimisã în dar lui John Quinn.

Tot astfel, trupul Ledei din acelaºi an, sau al Focii ( Miracolul) se înãlþa discret

dintr-un ovoid, unul dintre cele mai desãvârºite ovoide, deopotrivã trup feminin ºi bulb de floare fiind Torsul de tânãrã din onix, de mai târziu. Dar desigur, printre cele mai depline ovoide rãmân ºi Negresa blondã din aceiaºi perioadã, Eileen Nancy Cunard ºi alte capete de femei în care tandreþea s-a întreþesut cu nãstraºnicia. Împreunã cu Începutul lumii, ovoidul cel mai simplu, rãmâne însã fãrã îndoialã, Peºtele, cel mai apropiat de o

rachetã cosmicã strãbãtând spaþiul.

Fãptura acuaticã, el însã strãbate orizontal apele, într-o plutire nesfârºitã deasupra unei oglinzi metalice rotitoare ºi când capãtã proporþii uriaºe, singur, pe tamburul piedestalului sãu, devine Peºtele- Rege. El e, totodatã, însemn hristic (ICHTIS), semn de recunoaºtere a primilor creºtini între ei. Ovoidul sacralizat ºi-a regãsit împlinirea strãveche, uitatã, în care însã perfecþiunea realizãrii îi conferã o modernitate neaºteptatã. " Eu vin de departe" a spus Brâncuºi "dar atunci, repetã el cu obstinaþie, nu se cunoºtea o lucrare de atâta precizie pâna la capãt, cum fac eu astãzi".

Intercalat unor structuri alambicate, striaþii sau rotiri de ºurub, uriaºa statuie a Regelui Regilor, cu coroana lui de nuferi pe cap, ca unui spirit de a lui Buddha s-a înfiripat în mijlocul atelierului ca apariþie fantasticã, halucinantã, urmând sã fie aºezat în Templul eliberãrii, al maharajahului din India, unde însã nu a mai ajuns niciodatã.

Pe de altã parte, ochii alãturaþi rotund pe lintoul Porþii sãrutului au crescut pe stâlpii care îi susþin în Ansamblul de monumente ale recunoºtinþei, de la Târgu Jiu, soare ºi înþelepciune a Iubirii care ar trebui sã ne domine în toatã existenþa noastrã. Masa de tainã a tãcerii cu care se începe întregul traseu al Cãii eroilor spre Coloana rugãciunii fãrã sfârºit, s-a restrâns la rândul ei închizându-se într-un cerc.

Dupã un parcurs lung ºi atât de variat, ovoidul brâncuºian ºi-a împlinit în sfârºit traiectul.

Nina STÃNCULESCU

Tanasis Fampas a plecat în lumea umbrelor A plecat ºi Tanasis Fampas, a plecat în lumea umbrelor legãnat de blândul Morfeu. ªi cine ºtie prin ce poiene ºi crânguri ale Parnasosului hoinãreºte el acum, aºa mic de stat ºi cu mustaþa lui de palicar, desfãtându-se cu mireasma adormitoare a florilor de mirt ºi iasomie.

S-a dus Tanasis cu hazul lui irezistibil, cu glumele lui de un farmec aparte, cu poveºtile despre tineteþea-i zbucimatã trãitã în þara lui atât de încercatã de istorie.

Dar a avut bucuria sã se stingã în patrida pe care atât de mult a iubit-o, vegheat de Teodora soþie ºi muzã în minunatul Volos, lângã satul natal Almiros, acolo unde ºi-a început ucenicia de cãlãtor prin viaþã.

A pictat aºa cum a trãit, simplu fãrã ambiþii deºarte, nemimând cine ºtie ce curente la modã, care sigur nu i-s-ar fi potrivit.

Mergi barba în lumea pe care nimeni n-a cunoscut-o, dar în care toþi vom ajunge odatã.

Gheorghe I. ANGHEL Pictorul ºi sculptorul Thanasis Fampa s-a nãscut în 1922, în Lafkos, Grecia. Între 1946 -1947 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Atena iar din 1950 la Institutul de arte plastice N. Grigorescu,din Bucureºti pe care îl absolvã în 1954 obþinând titlul de maestru în artã monumentalã.. În timpul celui al doilea Rãzboi Mondial, Tanasis Fampas a fost membru al Rezistenþei Naþionale greceºti ceea ce l-a determinat ca în ultimii cincisprezece ani de viaþã sã proiecteze ºi sã realizeze cinci monumente sculptate, închinate victimelor nazismului, rezistenþei naþionale Elene ºi eroilor aerului, celor care au luptat în regiunea sa natalã, Tesalia.

Trei dintre lucrãri se aflã în oraºele Almyros, Velestino ºi la aeroportul din Nea Anchilaos, iar ultimele douã

împodobesc parcul central din Volos, respectiv curtea muzeului Fampeion din Lafkos - Pelion. În peste cei 50 ani de activitate artisticã, el a avut numeroase expoziþii personale ºi a participat la multe expoziþii de grup organizate în diferite þãri din Europa, America de Nord ºi de Sud, Asia ºi Africa.

El a reprezentat, de asemenea, Grecia la expoziþii internaþionale de arta, la Bucureºti, în 1953, la Varºovia, în 1955, la Moscova, în 1957 ºi la Berlin, în 1970.

A fost ºi ilustratorul a peste 30 de cãrþi, publicate în Grecia ºi România.

Este menþionat în peste 20 de Dicþionare de Artã. Recenzii ºi date despre arta ºi opera sa au fost publicate în numeroase reviste de specialitate ºi în ziare din întreaga lume. În 1985, criticul român de artã L.H. Oprescu, a publicat o monografie dedicatã artistului, iar în 2004, Asociaþia de prietenie româno - greacã a editat cartea "Thanasis Fampas, un destin nemodificat", o biografie scrisã de soþia sa, Theodora Russu Fampas.

Cincisprezece statui de marmurã ºi bronz ºi peste o mie de tablouri fac parte din muzee ºi colecþii private din Grecia, Statele Unite ale Americii, Canada, România, Germania, Elveþia, Austria, Franþa, Brazilia, Venezuela, Polonia ºi Rusia.

Artistul a fost distins cu ºase premii de onoare în Grecia ºi România. În anul 2005, municipalitatea din Sipiados, Tesalia, l-a onorat pe Thanasis Fampas pentru contribuþia sa extraordinarã la arta greaca

modernã, prin înfiinþarea "Muzeului Fampeion", în Lafkos - localitate în care s-a nãscut artistul - în fosta clãdire a ºcolii primare. Picturile ºi proiectele de monumente, expuse în muzeu, au fost donate de cãtre artist municipalitãþii.

Cele opt statui lucrate în marmurã ºi care se aflã în grãdina muzeului au fost sculptate de Tanasis în Lafkos, pe parcursul anilor 1987,1988 ºi 1989.

Pentru întreaga sa operã,în mai 2009 i-a fost decernat titlul de Cetãþean de Onoare al oraºului Volos, iar din partea Parlamentului Republicii Elene a fost distins cu o medalie omagialã ºi cu cele cinci volume ale lucrãrii "Apanta", de Rigas Velenstinlis.

S-a stins din viaþa la Volos în ziua de 4 noiembrie 2011, la numai douã luni de la data la care ar fi trebuit sã împlineascã 90 de ani.

Odihneascã-se în pace!

Pagina 19

George Tzipoia, aspiraţiile unui spirit clasic

În rândul numeroºilor artiºti care au fost constrânºi, vizibil sau subtil, sã pãrãseascã România în anii grei ai comunismului, dar care ºi-au recuperat locul în arta româneascã dupã 1990, un loc special, prin conþinutul relaþiilor sale cu fenomenul artistic românesc ºi prin implicarea directã în dinamica acestuia, îl are pictorul George Tzipoia, stabilit din anii `80 în Elveþia, la Geneva. El a revenit în

România de nenumãrate ori dupã 1989, atât pentru a se racorda din nou la un spaþiu artistic de care ultimile douã decenii ale comunismului l-au despãrþit în mod brutal, cât ºi pentru a iniþia un act de justiþie în istoria artei noastre contemporane. Fiu al pictorului Alexandru Þipoia - unul dintre cei mai importanþi ºi mai demni artiºti din generaþia lui, maturizatã deplin dupã cel de-al doilea rãzboi, aproape ignorat însã în ultimii sãi ani de viaþã ºi complet necunoscut de cãtre generaþiile mai tinere, George Tzipoia a pornit ºi o acþiune complexã de readucere în actualitate a operei ºi a personalitãþii tatãlui sãu.

Modern, fãrã a pãrãsi convenþia obiectului, fiindcã pe aceea a tabloului o pãrãseºte prin interesul

tot mai acuzat faþã de formele decupate/construite în/din materiale dure, diversificat, fãrã a trãda continuitatea unor motive, riguros în construcþia imaginii fãrã a neglija forþa de seducþie a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisã, George Tzipoia este un spirit clasic, raþional, la prima privire, dar mereu tentat de spaþiul unei spiritualitãþi înalte, uneori la limita inefabilã a extazului. Echilibrul compoziþiilor, seninãtatea atemporalã a desenului ºi a construcþiei cromatice, absenþa oricãrui artificiu decorativ ºi cãutarea unei exprimãri laconice ºi definitive îl apropie de modelele gândirii greceºti, dupã cum extrema codificare a imaginii, absenþa oricãrui retorism, încãrcãtura spiritualã a semnului ºi puritatea abstractã a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifã, de lumea în epurã din viziunea bizantinã ºi postbizantinã. Pânã la un punct, George Tzipoia preia mesajul purist ºi gândirea de tip constructivist ale lui Alexandru Þipoia din ultima sa perioadã, dar este solidar în mod direct ºi cu experienþele bidimensionalului de facturã modernistã, în general, cu tendinþele de opacizare a imaginii ºi cu dematerializarea acesteia ca alternativã la retorica nenumãratelor naturalisme. Însã George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentãri prin retrospecþie culturalã, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentã a propriei sale gândiri ºi printr-un proces continuu de negare a anecdoticului ºi a oricãrei denotaþii vulgare.

Pavel ªUªARÃ

Pagina 20

Turkmenistan Turkmenistan is situated in the western part of Central Asia. In the North and North-East it borders with republics of Kazakhstan and Uzbekistan, in the South and South-East it borders with Islamic republics of Iran and Afghanistan, and on the west side it is surrounded by the Caspian Sea. The territory of Turkmenistan is 491,2 thousand square kilometers. The territory spreads on 1100 kilometers from the west to the east and on 650 kilometers from the north to the south.

Northern and central part of the territory of

Turkmenistan is occupied by sand deserts of Turan lowland -central, Zaunguz and South-Eastern Karakums. The South and south-east are occupied by the mountains. The highest peak of Turkmenistan is in the Koitendag (3139 m). The lowest place is Akchakaya depression (-81 m).

Historically, ancient trade routes met on the territory of Turkmenistan situated at the turn of euro-asian routes and one of these routes being the "Great Silk Road".

The cilmate is acutely continental with the exception of seacoast zone. Average annual airtemperature on all the territory is positive and it changes on the flat part of Turkmenistan from 12 -17 째C in the north to 15-18째C in the southeast. The coldest month is January. Summer is very hot and dry on the flat territory (in July average air temperature is more than 32째C).

On February 11, 2007, by nation-wide voting, Gurbanguly Berdimuhamedov was elected as the President.

Turkmenistan is a multinational state. Representatives of more than 100 nationalities live in the country. The major part of the population is represented by turkmens. Among residents at the territory of the country, villagers prevail and their share equals to 58,3% of the total population.

Turkmen language is a state language. It belongs to the Turkic group of languages. Compulsory study of three languages -Turkmen, English and Russian is legislated in the country.

The most widely spread religion on the territory of Turkmenistan is Islam. There are functioning mosques on the territory ; the largest of them are in Ashgabat, Geokdepe and Kipchak. Along with Muslim mosques there are functioning temples of other religions.

The state guarantees freedom of religions and their equal protection by the law. Religious organizations are separated from the state and do not interfere into state affairs. State education system is separated from religious organizations and is secular.

The territory of the country is represented by five velayats ( Akhal , Balkan, Dashoguz, Lebap and Mary) Akhal velayat is situated in the south of the central part of the country and borders with Islamic republics of Iran and Afghanistan. A new city is the centre of the velayat. Economy of the velayat is industrial and agrarian. The biggest part of gross regional product is occupied by the following industries: gas, electrical power engineering, chemical, construction materials,

light (textile) and food industries. Akhal region possesses the largest gas stock deposit in the country; it has 44% of all explored gas stocks.

Balkan velayat is situated in the west of the country. It has the largest area (139, 3 thousand square kilometers or 28,4% from the total territory) and the least population density. More than 8% from the whole population of the country live there. The centre of the velayat is Balkanabat.

The region is rich in mineral-raw materials resources and plays important role in the country's economy. There are large stocks of hydrocarbon

resources, the output and processing of which gave rise to specialization of velayat's economy in the development of fuel and energy complex.

Turkmenistan exports oil and oil products, technical carbon, iodine, gravel, cement and salt via Balkan velayat. Volumes of oil and oil products transportation through pipeline are growing. 2/3 of the gross regional product of Balkan velayat is occupied by industry.

Dashoguz velayat is situated in the North of Turkmenistan, in left-bank part of the lower reaches of Amudarya River. In the north-west, north and north-east it borders with the republic of Uzbekistan. It occupies 15% of the territory of Turkmenistan or 73,4 thousand square kilometers.

More than 21,7% of the country's population live in this velayat. The centre of the velayat is Dashoguz. The economy of the velayat is agrarian industrial. Traditionally, the leading industry is agriculture and industrial processing of its production. Wheat and cotton are grown, productive cattle and poultry are kept in the velayat.

Gas pipeline mains to Russia and Uzbekistan pass through the territory of the velayat.

Availability of unique historical monuments of XIV - XVI centuries situated along the "Silk road" and natural - recreational zones make Dashoguz velayat attractive for tourism development.

Lebap velayat is situated in eastern part of Turkmenistan and in the north-east, east and south borders with neighboring countries of Uzbekistan and Afghanistan. The velayat occupiesmore than 19% of total area of the country and more than 21 % of total population of Turkmenistan. The center of the velayat is Turkmenabat.

According to its specialization, the region is agrarian-industrial. Large stocks of various mineral products serve as the basis for the developmentof region's industrial potential.

Chemical and construction industries are developing. Electric power, liquefied gas, cotton fabric, knitted goods, whole-milk products, flour, bakery products and pastry are produced in the velayat.

Agriculture is run on the basis of high farming culture and is represented by cotton, grain, and vegetable growing, viticulture, cattie breeding, silkworm breeding, etc.

Mary velayat is located in the south-east of Turkmenistan. In the south and south-east, it borders with Afghanistan. The territory of the velayat is 87,15 thousand km2. The center of the velayat is Mary. At its territory live about 23% of

whole population of Turkmenistan.

According to its specialization the region is agrarian-industrial and more than 40% of gross regional product is produced by agriculture.

The industry of the velayat is developing rather stable and is represented by electrical power engineering, chemical, light and food industries.

Gas output, generation of electricity, machine building and metal working, raw cotton processing and other products of agriculture, construction materials production, mineral fertilizers and consumer goods compose the basis of thevelayat's industry. The largest Mary electric power station in Turkmenistan produces more than 70% of all electric power of the country; it supplies not only local demand but it is exported as well.

A cattle breeding is the leading branch of velayat's agriculture. Farms of the velayat are main producers of meat, honey, milk, wool and eggs in the country.

Ashgabat, the white marbled capital Ashgabat is founded in 1881. It is situated at the foothills of the Kopetdag and is the largest city of the country. Share of its population in overall strength of the country approached to 13%.ccording to its administrative-legislative status, it is equated to a velayat and also is divided into five etraps: Azatlyk, Kopetdag, Chandybil and Archabil.

Today, Ashgabat is a white marbled capital charming its guests by unusual beauty of administrative and dwelling buildings, museums, theatres, high class hotels, parks, squares, magnificent monuments.

Numbers of ministry buildings as well as offices, higher educational institutions, high-rise dwelling buildingswith advanced comfort and design and other projects of socio-cultural function which create unrepeated architectural ensemble have already been built on the territory of Ashgabat.

In 2008, one of the sights of the city was included in the Guinness Book of Records: it is the highest flagpole of the world (133 meters), on which the flag of independent Turkmenistan - the symbol of statehood, its pride and honor, testimony of patriotism, morality and newrevival of the nation proudly streams in the boundiess sky. The size of the gigantic cloth is 52, 5 to 35 meters; its weight is 420 kg.

Avaza project Kopetdag and at its foothills, the Akhal oasis stretches. It is the motherland of akhalteke horses, the most wonderful and ancient breed among cultural horse breeds. Its pedigree goes up to hoary antiquity of oases of middle Asia, to former greatness of Nisa and Merv, to legendary "heavenly" horses. Great tsars and heroes sank into oblivion; merciless time turned formidable fortresses and rich towns into ruins but time did not have power over wonderful live monument of glorious past - akhalteke stallion", people wrote about Turkmen akhalteke horses.

Akhalteke horse has proper pride and is very sensible to not being understood, to man's heartlessness. It will return a hundredfold to a person who managed to become its friend.

The history of akhalteke horse carries us away to almost mythical times. As Arabian poet said - The West was still in ice when in the East music was already being written". It is in the East where a man created first specialized types of horses. One can see light-limbed and slender horses on ancient Egyptian papyrus and Assyrian bas-reliefs.

Ashgabat presidential area Turkmen carpet Turkmen carpet is an art emerged from inspired source of Turkmen spirit, from bottom of a heart and light of Turkmen women. The art which takes in such miracle-working strength of aman's spirit becomes immortal.

Turkmen girls and women learn carpetweaving since early years. Thus, Turkmen carpets passed from generation to generation decorating every Turkmen family's home. There are several types of Turkmen carpets: Akhal Teke, Beshir, Arsary, Kerki, Teke, Yomud and others.

Turkmen carpets have centuries-old history. In XIII century Italian traveler Marco Polo wrote in his "Book" that on Turkmen land the most beautiful carpets on earth were manufactured.

Later they were depicted on paintings of Italian artists of Renaissance epoch.

Works of Turkmen carpet weavers are famous far beyond the country; one can see them not only in the world museums but in private collections as well.

But only in Ashgabat, there exists the only Museum of carpet in the world.

Heavenly horses of Turkmenistan "On the edge of the Karakums, in the place where from midday side rises the mountain ridge of the

Akhalteke horse got its name from Akhal oasis and Turkmen teke tribe which has bred from time immemorial. Already at the beginning of the XX century teke horses from Akhal were called akhalteke. Love of Turkmen to gorgeous akhalteke horses is dimensionless, like to everything which constitutes spiritual treasury of the nation filled in for centuries. So picture of a horse occupies central part on the State Emblem of Turkmenistan.

It corresponds to the image of Yanardag stallion (Fire Mountain); it became the world champion of breed in 1999.

After gaining independence, first of all in the country, people took care of reviving former glory of the best horses in the world - akhalteke horses; in southern part of Ashgabat in picturesque valley at the foothills of the Kopetdag akhalteke horse complex of the President of Turkmenistan was erected. It is the biggest horse-breeding center in Central Asian region. Its area is about 56 hectares where there is a hippodrome with three running tracks with grass and sand cover (2000,1800 and 1600 meters distances) and tribunes for 5 thousand seats, arena for exhibition and exercising of best representatives of the breed, special walking court.

Photo-finish cameras accurately record results of

the race.

Special housing is given to Jockey Club Dombining well-equipped training classes and 3 gym under its roof.

The pride of the complex is the only one in the region immune-genetic laboratory having super modern equipment.

"Avaza" - National tourism area The Turkmen sector of the Caspian Sea has great possibilities for sanatoria, resort and ecological tourism. The sector has mild climate, mineral and mud sources, long golden sand beaches, magnetic sea view, noisy rookeries on the biodiverse unique water-mash areas of Hazar State Reserve.

The presentation of the National tourism area of Avaza in June 2007 became an event of international significance. It marked the beginning of a new approach towards the use of great natural and economic potential of the country based on foreign investments into the tourism and recreation industry.

The construction of the tourism zone of an international standard on 16 kilometers coast line is stipulated by the plan.

The experience of many countries and cities proves that free economic areas bring people together, stimulate foreign capita inflow and the development of territories and wellbeing of the country.

Many projects on building of super modern hotels, nursery sanatoria, boarding houses, villas, and trade and business centers are being implemented by foreign firms and companies.

All necessary environmental and protective requirements have to be provided in projecting, building, reconstruction, allocation and operation of these project. The presence of transport communications, such as a seaport, an airport, motorways and railways, is also of great importance.

With the development of the national tourism area of Avaza foreign guests can awake their interest to other recreation areas especially to intenationally famous sanatoria with mineral and mud health care sources.Favorable conditions have been established for the investors and tourism business with the development of the National tourism area of Avaza.

They include a wide range of prerequisites: the permission of unused profits to transfer overseas remittance gained in the result of rendering services forTurkmenistan residents; the conversion of national currency into freely convertible currency; simplification in obtaining entry visas and permissions to foreign specialists and workers who arrive in national tourism area; simplification in obtaining entry visas for tourists who have tourist vouchers; state registration of juridical persons and investment projects on the territory of without levy of registration and exchange tax collections and without payment for certification; free provision of land form rent; During the first 15 years of construction value added tax, income tax and property tax will be exempt . At present time the area of Avaza has been determined as 1700 hectares. The list and size of 90 plots of land of first-priority category of the resort development has been approved. In 2008, the building of Hydro-power station with 254,2 megawatt capacity is planned on the territory of the National tourism area of Avaza.

Pagina 21

Ştiinţă + pasiune = secretul unei remarcabile reuşite

Congresul Societãþii Române de Rinologie

Convorbire cu Conf. Dr. Adrian MIRON ºeful secþiei Chiururgie Generalã - Spitalul Universitar Elias

- Prima ediþie -

Oameni bolnavi, din ce în ce mai multã suferinþã, spitale închise, medicamente din ce în ce mai scumpe, din ce în ce mai puþine cadre medicale medii ºi medici. Toate acestea ne înconjoartã la fiecare pas. ªi totuºi mai existã speranþa de mai bine. Mai existã încã medici, cadre universitare care nu vor sã plece din þarã ci sã-ºi continue activitatea, ridicând calitatea actului medical. Sunt modeºti, perseverenþi în a aduce sãnãtate acelora care sunt în nevoie, chiar dacã acestei profesii nu i se acordã importanþa cuvenitã.

Aºa cum arãtam în numãrul trecut ne facem o datorie de onoare din a vã prezenta personalitãþi ale medicinei româneºti, cadre universitare prestigioase, cu realizãri notabile ºi care indiferent de statutul pacientului, îºi fac datoria cu profesionalism.

Acum, îl vom aduce în prim plan pe doctorul Adrian Miron un chirurg bine cunoscut în mediul medical românesc. De doisprezece ani conduce destinele secþiei Chirurgie Generalã a Spitalului Elias.

De unde vine pasiunea pentru profesia aleasã?

Pasiunea pentru medicinã s-a "transferat" de la tatã la fiu, aºa cum se întâmplã, nu rareori, în familiie de doctori. Decizia de a face medicinã a luat-o în 1975.

Era absolventul secþiei real al unui liceu important, la acea vreme, din Bucureºti, elev al unei clase speciale de matematicã, materie la care era chiar foarte bun.

Avea solide cunoºtinþe de chimie ºi fizicã. Deci, din punct de vedere al pregãtirii a fost uºor de luat decizia. Aceasta a fost influenþatã ºi de atmosfera epocii de atunci, medicina fiind o meserie de vârf, fãrã ingerinþe politice. "Am fost cu inima împãcatã la terminarea facultãþii pentru cã nu a existat nici o ingerinþã politicã în privinþa clasificãrii", spune doctorul.

Caracter puternic, învaþã mult ºi temeinic. În 1983 terminã Facultatea de Medicinã la Bucureºti cu o medie mare, fapt care îi permite sã rãmânã în învãþãmânt. În 1985 se specializeazã în chirurgie. Între 1990-1991 i se oferã posibilitatea unei specializãri în Belgia, ceea ce îi deschide noi orizonturi pe plan profesional. Deprinde noi tehnici chirurgicale, se pune la curent cu tot ce este nou în domeniul ales. Se întoarce în þarã cu un elan efervescent ºi pune în practicã lucrurile învãþate.

Viaþa îi mai oferã o ºansã, o specializare în Franþa (1993), unde îºi perfecþioneazã pregãtirea. Timp de ºase luni s-a integrat cu uºurinþã în sistemul medical francez. Revine cu noi cunoºtinþe ºi între 1996-1997 îºi continuã cariera medicalã ca ºef de lucrãri la clinica de chirurgie a spitalului Colentina, unde demonstreazã cã este un bun profesionist.

Cum a ajuns sã conducã una dintre cele mai importante secþii a Spitalului Elias. În 1998, ºansa a fost iar de partea lui. Conducerea de atunci a Spitalului Elias era în cãutarea unei persoane capabile sã preia postul de ºef al secþiei Chirurgie generalã, post rãmas vacant. Dintre cei care s-au aflat pe "lista scurtã" era ºi doctorul Miron, cãruia i s-a propus aceastã funcþie. Onorat de propunere, doctorul a acceptat-o, ºtiind însã cã nu va fi uºor.

Când a preluat aceastã funcþie avea 40 de ani ºi era bine ancorat în profesie. Era, de mai bine de zece ani ºi cadru universitar la Facultatea de Medicinã Carol Davila din Bucureºti. Mai mult, era secretar al Societãþii de Chirurgie Bucureºti, calitate care la rându-i îl obliga sã fie bine informat cu toate realizãrile în domeniu.

Dr. Miron a plãtit însã ºi un anume "tribut"renunþarea la cariera universitarã, pe care o reia însã în anul 2000.

Elias înainte ºi dupã Revoluþie .

Despre spitalul "Elias" se spunea înainte de revoluþie cã este "spitalul protipendadei comuniste" fiind însã cotat mai mult pentru serviciile sale hoteliere decât pentru actul medical.

Erau multe ecouri negative, dar ºi prejudecãþi, spunea dr. Adrian Miron. Spitalul avea cu totul altã organizare, iar la sesiunile de comunicãri, la întâlnirile profesionale, reprezentanþii acestui aºezãmânt medical nu participau. În ultimii ani, spitalul a devenit un adevãrat ºi eficient aºezãmânt spitalicesc, calitatea sa fiind certificatã prin obþinerea statutului de "Spital Universitar de Urgenþã".

În noul cadru, realizãrile ºi rezultatele pozitive ale actului medical, îi sunt proprii ºi Secþiei pe care o conduce doctorul Miron. Domnia sa afirma: "putem face toate operaþiile de chirurgie generalã, la fel cum se fac la orice spital din Franþa, mai puþin operaþiile chirurgicale de transplant, care presupun o dotare specialã. Problema noastrã nu este tehnologia, nu existã o atât de mare discrepanþã între ce existã la noi ºi dincolo, din punct de vedere al echipamentelor chirurgicale. Problema noastrã este cã putem realiza la un anumit moment dat o operaþie complicatã, dar pe termen lung nu putem þine pasul, nu rezistãm la anduranþã. Existã dotãrile de bazã, existã din toate, dar nu existã rezerve. Calitativ stãm bine, dar cantitativ nu. Atunci când ai nevoie de un instrumentar nou, azi poþi sã ai, mâine nu mai existã în stocul spitlului. Datoritã lipsei de instrumentar, de materiale adiacente, de multe ori trebuie sã fim

inventivi, sã improvizãm, sã gãsim soluþii pentru a salva vieþi ºi pentru a ne face meseria".

La preluarea postului, în 1998, doctorul Miron a fost foarte impresionat sã gãseascã în cadrul Secþiei, o conduitã profesionalã de calitate a colegilor sãi, o conduitã bunã la nivelul cadrelor medii, care îºi cunoºteau foarte bine meseria, ceea ce înseamna cã ºi cei care le-au învãþat o ºtiau bine. În privinþa calificãrii rezidenþilor, interlocutorul meu considerã cã ei sunt mai bine pregãtiþi decât cei din trecut, întrucât chiar studentul actual are acces la informaþii mult mai mult decât avea cel din trecut. Înainte, studentul era foarte dependent de locul undeºi fãcea practica ºi de cei cu care lucra zi de zi. Acum, un tânãr care vrea sã se instruiascã poate circula ºi poate folosi internetul sau materialele de educaþie medicalã care sunt la îndemâna oricui.

Cauzele ºi consecinþele emigrãrii cadrelor medicale "Dacã ne referim la cadrele medicale, afirma doctorul Miron, putem spune cã nu este normal ca România sã fie o þarã de emgranþi, pierzând astfel ºi sute de milioane de euro, bani investiþi în formarea acestora.

Cei mai mulþi tineri pãrãsind þara se duc acolo unde sunt mai bine plãtiþi, unde le sunt recunoscute meritele ºi munca depusã, la adevãrata lor valoare.

Deci motivul esenþial al emigrãrii cadrelor medicale, considerã interlocutorul nostru, þine de partea materialã. ªtiut fiind cã salariile sunt în occident de zece ori mai mari.

Desigur, la noi nu poþi sã pretinzi un salariu comparabil cu cel din Franþa sau Germania, dar poziþia pe scara salarialã a cadrelor medicale ar trebui sã corespundã cu poziþia existentã în occident. Dacã un doctor are un anumit multiplu de salariu mediu în Paris, acelaºi multiplu ar trebui sã-l aibã ºi cel din Bucureºti. Acum gradul este mult mai jos. Un medic în România are sub salariul mediu pe economie.

Medicul este un om calificat care dupã 7-8 ani de ºcoalã presteazã o muncã de calitate, cu riscurile aferente, dar este plãtit sub media salarialã pe economie. Cauzele sunt însã mult mai complexe.

Atâta timp cât unele lucruri din þara noastrã nu se schimbã, atâta timp cât diferenþele între oraºele mici ºi cele mari ca ºi dintre cele mari ºi Bucureºti nu se vor ºterge, exodul cadrelor medicale nu se va opri.

Acesta nu þine numai de profesie. Existã spitale foarte

bine dotate în România dar nu au specialiºti deoarece aceºtia nu sunt atraºi de condiþiile de viaþã oferite. De ce sã se ducã omul acolo, ce sã facã acolo?

Aici poate semãnãm puþin cu Franþa ca patern de þarã, dar mult mai jos. Parisul este un oraº mare, puternic ºi binecunoscut iar restul oraºelor sunt, în bunã parte, mici ºi mai puþin atrãgãtoare. În Germania, de exemplu, nu este aºa. Ea are 10 oraºe mari, importante. Anglia este mai echilibratã decât Franþa".

Sunt ºi racile care þin de natura umanã. " Ca rezident, la 28 de ani, trãieºti niste paradoxuri în sensul cã ai o facultate, ai niºte modele de oameni care pot fi asimilate reuºitei. Pe de-o parte, ai o educaþie foarte bunã ºi pe de altã parte, eºti dezorientat de ceea ce vine din jurul tãu ca tentaþii ºi false modele. Mã tem cã dorinþa de a pleca þine ºi de dorinþa de a gãsi modalitãþi de a rãspunde acelor tentaþii dar, odatã ajuns în þara respectivã noul sosit va constata cã aceste tentaþii nu mai existã sau dacã persistã, rãmân fãrã valoare. Trebuie sã ºtii foarte bine ce îþi doreºti, ce îþi place. Conteazã alegerea meseriei. Rezidentul este un doctor care a fãcut deja o opþiune. El trebuie sã ºtie încã din facultate dacã opþiunea pe care o face este exact ceea ce-i corespunde. Referitor la plecare este indicat ca fiecare sã se cunoascã pe sine. Eu nu blamez nici pe cel care pleacã nici pe cel care afiºeaza un naþionalism exacerbat".

Soluþii pentru ameliorarea sistemului nostru sanitar "Dupã pãrerea mea este cã e greu sã cauþi ceea ce s-ar putea îmbunãtãþi acum în sistemul nostru sanitar.

Sistemul sanitar este derivatul þãrii. La aºa þarã aºa sistem. Nu poþi acuza toatã clasa politicã de rea credinþã. Nici în 1990 ºi nici acum.

Medicina va creºte sãnãtos în mãsura în care va creºte ºi societatea" Caracteristici ale ºcolii medicale româneºti "Acum trãim un sentiment de globalizare. Acest lucru este pozitiv întrucât este posibilã o foarte rapidã circulaþie a informaþiei. Cât priveºte ºcoala medicalã, aceasta permite contactul cu pacientul, ceea ce este foarte important. Ea are un grad mai mare de neconvenþionalism care umanizeazã relaþia de medic pacient. Astfel, barierele dintre oameni pot fi trecute mai uºor. Faptul cã un student sau un rezident cunoaºte de timpuriu ºi aspectele practice ale profesiei îi permite sã se orienteze, sã se adapteze, ceea ce este un lucru pozitiv al ºcolii medicale româneºti. Totdeauna ºcoala medicalã româneascã a privit cu admiraþie ºi respect, a popularizat ceea ce sa fãcut în alte pãrþi. Nu am avut naþionalisme pãguboase nici mãcar în anii care au precedat revoluþia ".

Despre culpa medicalã Culpa medicalã ar trebui sã treacã din categoria planului moral în cea a rãului inevitabil. Fiecare chirurg are în viaþa sa profesionalã situaþii care presupun existenþa unei culpe medicale. Orice intervenþie chirurgicalã are gradul ei de risc, de complicaþii ºi eºecuri. Statistica eºecurilor este seacã ºi este acceptatã când este privitã din punct de vedere ºtiinþific.

Dar culpa medicalã are cu totul ºi cu totul o altã semnificaþie când evenimentul negativ se ºi întâmplã.

Dacã un doctor face o greºealã, are o complicaþie negativã, un deces, care este consemnat statistic, conteazã ºi cine îl judecã. Dacã un medic are trei eºecuri ºi toþi cei trei pacienþi nu fac nici un reproº, iar altul are doar un eºec iar acela este însoþit de un reproº, unul pare mai bun iar altul pare mai rãu. Deci culpa trebuie trecutã din partea moralã într-o zonã decentã, acceptatã, aceea a litigiilor, asigurãrilor, a compensaþiilor materiale,cu un reglaj pe care societatea sã îl aplice, dar fãrã spectacole mediatice neavenite.

De ce nu a plecat din þarã "Ceea ce m-a reþinut a fost faptul cã din punct de vedere profesional am avut o evoluþie ascendentã aproape în permanenþã iar plecãrile mele în strãinãtate au coincis cu momentele mele de reuºitã.

Am avut ºi o situaþie familialã ºi materialã bunã. Am o viaþã profesionalã solicitantã, dar mai am timp ºi de viaþa socialã. Mã ocup de copii, citesc mult, fiind legat de cititul clasic, de cartea tipãritã, fac mult sport".

Karen BABOIAN

La început de noiembrie, la Bucureºti, a avut loc prima ediþie a Congresului Societãþii Române de Rinologie. Iniþiatorul acestei societãþi ºtiinþifice ºi Preºedinte al Congresului, este profesorul universitar, dr. Codruþ Sarafoleanu, doctor în ºtiinte Medicale, Prodecan ºi ºef al Catedrei de ORL la Facultatea de Medicinã Dentarã din UMF "Carol Davila"- Bucureºti, membru al Senatului Universitar al UMF "Carol Davila" ºi ºef al Clinicii ORL de la Spitalul Clinic "Sfânta Maria" din Bucureºti. Domnia sa are competenþã în chirurgia endoscopica ORL ºi supraspecializare în chirurgia cu laser în ORL. Este, deasemenea,

membru în Consiliul Profesoral al Facultãþii de Medicinã Dentarã din UMF "Carol Davila" Bucureºti.

Ceremonia de deschidere a avut loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureºti, în prezenþa unor invitaþi de marcã, specialiºti de renume, somitãþi am putea spune, în domeniile lor, printre care îi amintim pe: prof.dr. David Kennedy - Philadelphia, USA, prof.dr.Desiderio Passali Siena, Italia, prof.dr.Eugene Kern - Rochester, USA, prof. dr.

P.J. Catalano - Boston, USA, prof dr. Hesham Negm - Cairo, Egipt.

Alãturi de participanþi, la Congres au fost prezenþi personalitãþi ale vieþii publice ºi medicale: acad. Ionel Haiduc, preºedintele Academiei Române, acad. Marius Sala, vicepreºedinte al Academiei Române, prof. dr. Irinel Popescu, ºeful Clinicii de Chirurgie Generalã ºi Transplant Hepatic Fundeni, dr. Mihail Mihailide, Director fondator al publicaþiei "Viaþa Medicalã".

Manifestarea a început cu vizionarea unui film dedicat oraºului Bucureºti, foarte apreciat de invitaþii din strãinãtate ºi a continuat cu oferirea de premii ºi diplome unor specialiºti români ºi strãini. Pentru a descreþi frunþile participanþilor au fost invitaþi actorul Horaþiu Mãlãele ºi violonistul Nicolae Croitoru, care a venit însoþit de fiica domniei sale, violonistã deasemenea.Ei au fost îndelung aplaudaþi, pentru monologul ºi respectiv miniconcertul la douã viori, pe care le-au susþinut. Întrebat despre motivele care l-au determinat sã constituie Societatea Românã de Rinologie, prof. dr. Codruþ Sarafoleanu a spus cã înfiinþarea acestei societãþi reprezentintã un pas important spre alinierea la standardele ºi direcþiile otorinolaringologiei moderne, în contextul în care un numãr mare de colegi sunt interesaþi de acest domeniu. Conform actului constitutiv ºi statutului, Societatea este o organizaþie ºtiinþificã, deschisã tuturor colegilor din specialitatea ORL dar ºi celor din specialitãþile conexe. Ea va promova rinologia în România, va iniþia ºi organiza întâlniri ºtiinþifice periodice ale membrilor societãþii în cadrul unor conferinþe, simpozioane, congrese ºi cursuri de perfecþionare ºi specializare a rezidenþilor în clinici din þarã ºi strãinãtate, organizarea anual a cel puþin douã cursuri de specializare ºi formare medicalã cu concursul unor specialiºti strãini.

Din dorinþa de a fi în pas cu realizãrile acestui domeniu, pe plan mondial, Societatea Românã de Rinologie îºi propune afilierea la International Rhinologic Society (I.R.S.), dezvoltarea unei strânse colaborãri cu toate organismele internaþionale similare, prin participarea la manifestãri ºtiinþifice, studii de cercetare ºi organizarea unor schimburi de experienþã.

Congresul de la Bucureºti a reprezentat pentru specialistul de renume mondial, prof. dr. Dorin Sarafoleanu un dublu eveniment: împlinirea a 40 de ani de existenþã a Clinicii ORL înfiinþatã de domnia sa în 1971 în cadrul Spitalului "Sf. Maria" ºi, am putea spune, "predarea ºtafetei" fiului sãu prof. dr. Codruþ Sarafoleanu, un strãlucit continuator strãdaniei tatãlui sãu.

K.B.

Pagina 22

Forþarea egalizãrii ...

(Urmare din pag. 1) bancare încât banii aceºtia sã fie cheltuiþi acolo.

Situaþii asemãnãtoare s-au întâmplat în Europa, cu banii germani în Grecia. Datoritã faptului cã Grecia a început sã se împrumute, ca urmare a apartenenþei sale la zona Euro, s-au rupt zãgazurile culturale care þineau cele douã lumi separate, echilibrate în cultura lor. Din aceastã rupere a barierelor naturale, s-a ajuns la crizã.

Criza este extrem de profundã ºi este izbucnitã din forþarea egalizãrii culturale, care, pe plan economic s-a transformat într-un tsunami de bani dinspre culturile care economiseau cãtre culturile care consumau pe credit. Acesta este fundamentul crizei actuale. Rãmâne sã cãutãm care sunt soluþiile.

De curând am fost la Conferinþa de la Aspen, unde a fost invitat ºi Nouriel Roubini, binecunoscut economist, laureat al Premiului Nobel pentru economie, care a fost solicitat sã vorbeascã despre lucrurile pozitive ale omenirii sub aspect economic, dându-i-se dreptul sã spunã doar un singur lucru negativ. Roubini este un tip extrem de inteligent. A fãcut o demonstraþie coerentã despre ce merge bine în omenire, dar a spus un singur lucru la sfârºit: în momentul de faþã am ajuns la G0. De fapt, nu mai existã nici G7, sau G8.

Coerenþa deciziilor care se pot lua la nivel mondial este zero. Lumile nu se mai pot aduna pentru a lua decizii comune. Ne aflãm într-o perioadã extrem de periculoasã, anii 2012-2013, perioadã electoralã în mai toate þãrile mari. Avem politicieni preocupaþi de constituenþa lor, de ce se întîmplã acasa la ei, dând mesaje populiste pentru a aduna voturi, ºi avem trei culturi diferite : cultura americanã la care soluþia pentru crizã a fost relaxarea ºi trimiterea în viitor a problemelor împrumutându-se pe spatele generaþiilor viitoare, avem soluþia europeanã de rezolvare a crizei austeritate, restructurare ºi fãrã cheltuieli nejustificate ºi avem soluþia Chinei - de a baga totul sub preº. Ceea ce se întâmplã în China cursul de schimb al monedei naþionale, datoriile foarte mari ale autoritãþilor locale la nivel de provincie care nu sunt luate în calcul, nu seamãnã deloc a economie de piaþã. Toate acestea înseamnã a bãga sub preº niºte lucruri importante. S-au încercat, practic, toate cele trei soluþii posibile ºi nici una nu a dat rezultate, într-o lume în care cele trei culturi principale ar trebui sã se reuneascã ºi sã aiba programe coordonate ºi coerente. Acest lucru nu este posibil în anii urmãtori când, aºa cum am mai spus, vor fi perioade electorale în mai toata lumea. Asta este situaþia în care suntem.

Poate cã ar trebui sã ne aplecãm asupra unei mari componente a lumii acesteia, cum ar fi SUA. Care sunt perspectivele acestei mari entitãþi? Dacã aº echivala-o, poate puþin forþat, cu un imperiu m-aº gândi cã în istorie marile imperii, de la cel Roman, pânã la Imperiul Britanic sau Sovietic, ca sã mã rezum doar la acestea, au avut o ascendenþã, un punct de vârf ºi apoi au mers pe o curbã descendentã. Fãrã sã exagerãm, sã simplificãm ºi fãrã sã aºteptãm ca mâine Statele Unite sã se prãbuºeascã, existã anumite premise pentru o asemenea perspectivã istoricã ºi pentru ele?

Personal, nu cred în excepþionalismul american, dar nu cred nici în declinul SUA în acest moment.

Vã ofer o altã perspectivã. La Aspen, Henry Paulson, fostul ministru de finanþe al SUA spunea apropo de economiile emergente - China ºi India în primul rând - care au luat avânt ºi care în anul 2015 vor depãºi SUA : " eu vãd aceastã dezvoltare a Chinei ºi Indiei, ca un cadou pentru SUA, ca un adevãrat plan Marshall în care SUA nu a dat nici un ban dar profitã de dezvoltarea celorlalte þãri ".

Ar trebui sã ne gândim puþin la acest mod de a percepe lucrurile. Pentru Statele Unite s-au dezvoltat niºte pieþe ºi resurse, inclusiv financiare, dar ele sunt cele care rãmân tipãritorul de bani, de dolari, rãmân tipãritor de valutã. SUA a fost retrogradatã de la AAA la AAplus, dar obligaþiunile ei au devenit mai valoroase. Citeam în "Herald Tribune " un articol în care se ironiza termenul de sustenabilitate. Inclusiv noþiunea de sustenabilitate este revoluþionatã de asemenea situaþie, când o þarã este retrogradatã, dar moneda ei se întãreºte. Trãim într-o lume în care, pâna la urmã, conteazã datele iniþiale ale þãrii respective. SUA este cea care tipãreºte bani, care au o mare forþã internaþionalã, este o putere militarã ºi are masa criticã pentru dezvoltare în continuare, menþinându-ºi supremaþia în cercetare ºi dezvoltare. Revenind la Aspen, era uluitor sã vezi marii industriaºi ºi economiºti americani discutând urmãtoarea problemã: cercetarea ºi dezvoltarea s-au concentrat în SUA dar fabricile americane pentru a executa ceea ce realizeazã cercetarea s-au mutat în alte þãri. Asta înseamnã cã nu poate fi ocupatã forþa de munca localã, deci trebuie sã fie redusã delocalizarea industriilor americane.

Aºadar, SUA trebuie privitã nuanþat ºi nu cred cã în momentul de faþã este vorba despre un imperiu

care decade. Este problema unei þãri prinsã într-un conflict creat de ruperea barierelor culturale. Acest lucru îþi dã impresia cã SUA este greierele din fabula "Greierele ºi furnica". Imaginea este cã furnicile sunt chinezii, iar greierele american le cheltuieºte banii. Din reflex, spunem cã greierele trebuie sã decadã iar furnicile vor fi triumfãtoare.

Nu! Morala fabulei s-a schimbat - în lumea actualã greierele este personajul necesar, nu cel negativ.

Este necesar pentru cã dacã nu existã consumatori, producându-se excesiv se va intra în faliment.

Aceastã problemã se regãseºte ºi în Europa. În China se produce excesiv fãrã sã existe suficient consum local. Ei cautã consumatorul - greierele în alte pãrþi. Altfel, furnicii îi putrezesc boabele în hambar. Va muri pentru cã a adunat prea multe boabe.

Se schimbã puþin valorile. Mã ºi întreb dacã în economia viitoare consumatorii nu vor fi apreciaþi mult mai mult decât sunt la ora actualã. Este nevoie de consum. Omenirea a ajuns sã producã atât de mult încât trebuie sã existe în permanenþã pieþe pe care sã fie plasatã producþia, sau omenirea va trebui sã ajungã la conºtiinþa cã produce prea mult ºi este necesar sã opreascã din excesul de producþie. Dar asta se va face prin zguduiri puternice determinate de pieþe ºi prin înþelegeri universale. Am mari dubii cã aceasta din urmã va fi soluþia. Va fi o revoluþie totalã care va trebui sã opreascã excesul de producþie. Rãul, pânã la urmã, începe din excesul de producþie nu din cel de consum. Excesul de producþie chinezã exportatã cãtre SUA trebuie vãzut ca sursa rãului în douã culturi diferite. Desigur o sursã a rãului este ºi faptul cã în SUA s-au gãsit mijloace de a înghiþi produsele chinezeºti pe datorie ºi îndatorînd generaþiile urmatoare.

Metafora dumneavoastrã cu greierele american este interesantã, dar ar trebui sã þinem seama ºi de alþi factori. Bunãoarã, SUA este atât de îndatoratã "furnicii chineze", încât se ridicã o serie de întrebãri în legãturã cu perspectiva. Revenind la ceea ce spuneaþi despre forþa SUA, aº menþiona cã în afarã de faptul cã o mare parte din forþa creatoare îi aparþine, cu consecinþele de rigoare ºi cã deþine ºi alte atribute ale forþei, trebuie avute în vedere ºi coordonatele politice interne. Amintiþi-vã, de pildã, cã acum ceva vreme SUA era aproape de a intra în incapacitate de platã din cauza conflictelor politice, a intereselor politice înguste. Deci, existã mai mulþi factori care trebuie avuþi în vedere.

Corect! Dar, încã o datã, haideþi sã ne uitãm ce înseamnã "incapacitatea de platã americanã", mai concret reducerea ratingului SUA. Reducerea ratingului a creat situaþii absolut paradoxale. Am ajuns la situaþia ca SUA sã nu mai aibã triplu A dar unele economii europene, cum ar fi Franþa, ºi nu numai sã-l aibã. Ceva mie nu îmi sunã bine: considerarea acestor economii mult mai puternice decât cea americanã. Pânã la urmã, SUA fixeazã standardul prin forþa ei economicã. Ceea ce conteazã este cã de la calificativul SUA ceilalþi pornesc în jos. Acest lucru nu se va schimba curând. De ce? Pentru cã, aºa cum spuneam, SUA, în cercetare -dezvoltare ocupã locul pe care îl ocupã, este o putere militarã, pentru cã are influenþa politicã pe care o are, ºi aºa mai departe.

Aceste lucruri nu se vor schimba, mai ales în contextul în care ceilalþi sunt zguduiþi de crizã, dar fãrã a avea aceste atuuri ale Americii. Nu sunt pro american, sunt multe lucruri care ajung de domeniul ironiei în privinþa SUA dar nu trebuie sã uitãm atuurile pe care acestea le au ºi pe care ºi le menþin.

Cele spuse de dumneavoastrã îmi amintesc de unele comentarii din care reieºea cã în ultima perioadã economia capitalistã ar cunoaºte anumite schimbãri. Acele comentarii caracterizau actualul capitalism drept un "capitalism de cazino", capitalism speculativ care a lãsat pe plan secundar latura productivã. Ceea ce ar fi contribuit esenþial la izbucnirea crizei din ultima perioadã.

Dacã ar fi sã mã uit la viitorul bãncilor aº spune cã, în mod natural, bãncile vor suferi în perioadele urmãtoare consecinþele faptului cã li s-au dat pe mânã resursele omenirii prin intermediul banilor, ºi în loc ca ele sã aibã rolul de eficientizare a acestor resurse, sã optimizeze funcþionarea pieþelor, iar cei care ºtiu cel mai bine sã utilizeze pãmântul, munca ºi capitalul sã aibã acces la bani, ele ºi-au creat o lume paralelã, o lume virtualã, a instrumentelor speculative. În anumite limite acestea îºi au logica lor, ºi întradevãr, sunt instrumente ajutãtoare. Dar, s-a trecut mult dincolo de aceastã logicã prin crearea de instrumente speculative care nu s-au aflat decât în slujba intereselor bãncilor de a-ºi spori veniturile. ªi pentru asta bãncile vor simþi, o perioadã lungã de acum încolo, furia omenirii, ºi în general, vor fi vãzute ca vinovate. În legãturã cu viitorul capitalismului, tentaþia mea este sã spun cã am sesizat anumite semnale de eºec al acestuia la nivel global. Dar capitalismul, ca o culturã separatã va exista cât este lumea. Pânã la urmã, fiinþa umanã va fi dominatã întotdeauna de

cele douã sentimente fundamentale care miºcã economicul: lãcomia ºi frica. Nu cred cã fiinþa umanã se va schimba atât de mult încât sã fie numai cooperantã. Fiinþa umanã se pare cã a fost proiectatã sã fie lacomã, iar când lãcomia este în exces, sã intre într-o stare de panicã. Aºa funcþioneazã, pânã la urmã, capitalismul, aceasta este baza pieþelor ºi a capitalismului. Nu cred cã fiinþele umane ar putea sã vieþuiascã ºi sã acþioneze într-o lume în care li se planificã reacþiile, într-o lume în care toþi vor acþiona uniform. S-a vãzut cã aceste lumi nu pot supravieþui.

Cred cã am sesizat un eºec forþat, la nivel global, al capitalismului, din nevoia þãrilor mari de a-ºi extinde pieþele ºi de a cãuta consumatori pentru excesul de producþie. Dar pieþele nu pot funcþiona când forþezi barierele culturale. Capitalismul nu poate sãri peste etape de armonizare culturalã.

Avem însã faptul de bazã cã fiinþa umanã va fi întotdeauna sfâºiatã, între lãcomie ºi fricã. ªi aº mai observa cã în ultima perioadã am vãzut în mai toate þãrile în criza o extindere a asistenþei sociale dincolo de limitele pe care statele respective ºi le puteau asuma. Mai degrabã s-a aplicat principiul: "de la fiecare dupã posibilitãþi, fiecãruia dupã nevoi". Mie asta nu-mi seamanã a exces de capitalism.

Dumneavoastrã îmi proiectaþi o perspectivã sumbrã. Existã totuºi o posibilitate de a merge mai departe, de a gãsi o soluþie de uniformizare sau de aplatizare a contradicþiilor menþionate? Am auzit, în ultimul timp, unele discuþii cu privire la previziunile lui Marx despre contradicþia dintre forþele ºi relaþiile de producþie care ar duce, inevitabil, la prãbuºirea capitalismului. Dar, dupã cum s-a vãzut aceasta a fost o utopie, capitalismul este departe de a se prãbuºi. El ºi-a gãsit calea de a depãºi aceastã contradicþie. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi mondial cãmaºa relaþiilor de producþie, a relaþiilor sociale s-a lãrgit prin însãºi procesul de globalizare care a permis dezvoltarea puternicã a forþelor de producþie. Dacã dumneavoastrã îmi spuneþi cã globalizarea a dus la acele clivaje culturale cu consecinþe mai mult decât nocive ºi cã este greu sã concepem o uniformizare a lor, atunci care este viitorul capitalismului?

Existã douã aspecte majore ale globalizãrii. Ea are pãrþi bune ºi necesare dar are ºi pãrþi distructive.

Sã ne uitãm, pentru început, la pãrþile bune ºi necesare ºi sã avem în vedere ºi exemplul României privind participarea ei la globalizare, via UE. ªtiþi de ce am vrut sã fim membri ai UE? Nu pentru "portofelul european" aºa cum s-a afirmat uneori, ci pentru cã românii au vrut ca justiþia sã funcþioneze ca în vest, au vrut ca poliþia sã acþioneze ca în vest, ºi educaþia la fel. Asta a visat românul când a dorit sã intre în Europa. Este un bun exemplu ce relevã partea bunã a globalizãrii. Avem niºte handicapuri culturale, istorice, fie cã se cheamã balcanism, fie turcism. Avem aceste deficienþe culturale pe care globalizarea ne forþeazã sã le depãºim. Nu poþi însã sã iei doar partea bunã ºi sã nu þii seama de efectele negative. Lumea a primit ºi pasivul nu numai activul. A primit ºi partea de diferenþe culturale iar depãºirea barierelor dintre ele a dus la explozia economicã.

Aþi considerat cã ceea ce spun reflectã pesimismul meu. Nu sunt pesimist. Dovada concretã este cã în aceastã perioadã, alãturi de Fondul Proprietatea ºi de unele SIF-uri, am fost singurul om de afaceri care a investit atunci când pieþele cãdeau. Dacã mã întrebaþi cum vãd eu situaþia actualã, rãspund cã mi-o imaginez ca pe un deal care era plantat cu valuri de copaci care þineau terenul sã nu alunece.

Omenirea, pânã acum, nu a fãcut decât sã taie toate valurile de copaci pentru a comunica mai bine din vârful dealului cu partea sa de jos, iar acum asistãm la o alunecare masivã de teren. Ce soluþie trebuie adoptatã? Pânã acum sunt aplicate cele trei soluþii amintite mai înainte: cea americanã, de relaxare, soluþia europeanã de austeritate ºi cea chinezã de ascundere a disfuncþiilor. Sunt cele trei soluþii pânã acum posibile.

Credeþi cã România va putea face faþã mai bine decât în 2008 - 2010, actualei crize care se întrevede, dacã nu cumva suntem chiar în plina ei desfãºurare?

Sã nu ne facem iluzia cã în aceastã alunecare masivã de teren, de care vorbeam, România este feritã pentru cã este mai perifericã. Nu ºtii niciodatã cum se rãzbunã natura în diverse puncte ale pãmântului care se scurge. Totuºi, în cazul unei asemenea alunecãri de teren putem sã ne creãm o platformã stabilã pentru a aluneca stabil odatã cu terenul. Ce înseamnã pentru mediul de afaceri românesc aceastã platformã? Este timpul ca în perioada de crizã sã facem maximul pentru a termina cu toate anomaliile care afecteazã mediul de afaceri românesc. Mã refer la impozitare, cu toate felurile de excepþii existente. Existã dezechilibre între modul de impozitare a capitalului faþã de cel al forþei de muncã. Existã dezechilibre în legislaþie în favoarea unor bresle ºi în defavoarea altora, etc.

Trebuie sã oprim acest lucru ºi sã cimentãm aceas-

tã platformã ca sã supravieþuim într-o perioadã în care totul va continua sã cadã. Noi, cu mâinile noastre, am distrus acele valuri de copaci care ne apãrau.

Noi suntem dependenþi de ce se întâmplã pe celelalte pieþe. Dacã Europa va merge bine ºi ne va importa în continuare produsele, lucrurile vor merge, cât de cât, acceptabil ºi pentru noi. Din pãcate, am creat un model de dezvoltare economicã în actuala crizã strict legat de pieþele externe. ªi acesta este un lucru nociv. Trebuie sã dãm drumul la celelalte motoare ale economiei, care sunt investiþiile ºi, eventual, consumul. Nu poþi sã funcþionezi doar cu un motor ºi sã-þi mai ºi asumi riscurile situaþiei. În perioada urmãtoare trebuie sã se porneascã investiþiile. Trebuie sã fim însã foarte vigilenþi ca ele sã nu fie orientate politic. Dar acesta este un alt subiect! Este de anticipat cã în perioada urmãtoare vom vedea ºi o oarecare stimulare a consumului, indiferent de lozincile politice pe care le auzim. Aceste lucruri nu vor fi neapãrat rele în contextul în care suntem dependenþi numai de exporturi pentru a ne dezvolta. Deci, în principiu, sã spunem cã stimularea creºterii economice ar fi necesarã dupã atâta austeritate, ºi cã suntem apãraþi de acordul cu FMI-ul întrucât în caz cã alunecarea de teren ne are în centru ºi riscã sã ne fãrâme, avem o creangã de care ne putem agãþa. Vã spune asta cineva care a fost total împotriva semnãrii acestui acord. Întrun context de crizã generalã ºi recesiune sper sã nu facem prostii mai mari decât am fãcut pânã acum.

De la acest plan al realitãþilor româneºti sã migrãm din nou cãtre cele internaþionale. Cum vedeþi situaþia UE, a euro, criza datoriilor suverane, care au atras dupã sine consecinþe grave pe plan mai larg. Care este perspectiva? În privinþa viitorului zonei euro, mi-ar plãcea sã cred cã aceastã zonã va funcþiona ºi în viitor. Din pãcate, aºa cum spuneam la început, urmeazã doi ani de alegeri în þãrile mari. Vor fi luate decizii care nu vor fi pe placul populaþiei þãrilor implicate.

Deci nu vãd ca în perioada urmãtoare, din motive obiective care sunt legate de anii electorali, liderii politici sã fie capabili sã ducã pânã la capãt decizii tranºante, deºi menþinerea ºi continuitatea zonei euro implicã asumarea unor astfel de decizii.

Populaþia germanã, de pildã, trebuie sã garanteze pentru datoriile greceºti ºi sã îºi asume voinþa de a apãra Grecia. Aceasta, însã, va trebui sã accepte cã bugetul ei se va scrie de acum înainte la Frankfurt.

Eu nu cred cã populaþiile respective vor accepta acest lucru. Uitaþi-vã ce se întâmplã în Grecia. Este greu sã treci de la perioada unei anume risipe la o austeritate strictã. Va accepta populaþia Greciei sã-ºi ajusteze consumul? Vor accepta þãrile europene sã aibã ajustãri profunde ale consumului? De fapt, preconizata realizare a uniunii politice ºi a celei fiscale înseamnã cã numeroasele þãri vor accepta ca de la Frankfurt sau Paris, sã li se dicteze cât au voie sã consume. Sunt pregãtite populaþiile Europei sunt pentru aºa ceva? Eu cred cã nu. Dupã o înþelegere a liderilor europeni care pãrea sã rezolve problemele, liderii politici din Grecia au ajuns la concluzia cã au nevoie de referendum, la care, ulterior, au renunþat, urmând ca noul guvern (încã neformat la închiderea ediþiei n.r.) sã aplice mãsurile impuse, situaþia rãmânând încã incertã.

Nu prevãd un viitor foarte optimist pentru euro oricât de pro european sunt. Sigur cã Europa, prin instalarea austeritãþii încearcã sã facã restructurãrile necesare, încearcã sã facã reduceri ale excesului de consum. Dar acestea sunt încã mãsuri foarte restrânse. Or, ceea ce se cere este o reducere masivã ºi bruscã. Aceasta este epoca pe care o trãim.

Liderii europeni încearcã sã o depãºeascã prin mãsuri politice ce afecteazã populaþiile europene.

Nu cred cã se va armoniza cultura mediteraneanã cu cea germanã, protestantã. Ca atare, probabil cã se vor gãsi soluþii intermediare cu un euro-nord ºi cu un euro-sud, deci monede diferite. Se vor gãsi soluþii care sã spunã rãspicat ceea ce nu s-a spus cum ar fi faptul cã Grecia nu este în încetare de plãþi, deºi, de fapt, ea este.

Cineva a remarcat foarte bine cã nu este important ceea ce se va întâmpla cu Grecia ci este important cã Grecia, Portugalia, Irlanda, Italia au dat urmãtorul semnal: trebuie sã ne fie fricã de viitor! Ceea ce vreau sã spun este cã rãul s-a întâmplat deja: s-a nãscut frica de a investi, frica de a te dezvolta pentru viitor. Cã tehnic se vor gãsi mijloace sau compromisuri de renunþare la euro sau, în mod diplomatic, se va gãsi o manierã de a accepta renunþarea la el, sunt simple detalii. Rãul a fost fãcut prin pesimismul care s-a indus ºi care în domeniul afacerilor face ca nimeni sã nu mai aibã curajul sã investeascã în viitor. ªtiþi ce este surprinzãtor? Auzim cã firmele americane au adunat în conturile lor peste 2,5 trilioane de dolari, dar nu au curajul sã investeascã în viitor. ªi în mediul de afaceri românesc, firmele din þara noastrã acumuleazã bani în cont ºi nimeni nu mai are curaj sã facã investiþii pe termen mediu ºi lung.

Dupã criza din 1929-1933 în douã þãri importante

ale Europei s-au instaurat regimuri de extremã dreaptã, de mânã forte, iar la 6 ani distanþã a izbucnit al doilea rãzboi mondial. Acum, în perioada care urmeazã, în þãri importante din Vest mãsurile de austeritate care au ºi început sã fie puse în practicã se vor înãspri, fãrã îndoialã, ca urmare a evoluþiei negative a situaþiei financiareconomice. Aºa cum spuneaþi, se pare cã populaþia nu este dispusã sã le accepte. Uitaþi-vã, de pildã, la miºcãrile sociale din ultima perioada din þãri europene ºi chiar din SUA, miºcãri împotriva mãsurilor de austeritate, a capitalului financiar, la care iau parte diverse categorii sociale sau de vârstã. Se pare cã în aceste reacþii sociale tineretul joacã un rol de primã mânã, aceastã categorie a populaþiei negãsind soluþiile acceptabile pentru existenþa sa socialã ºi umanã. Sã ne temem oare cã existã condiþiile unor alunecãri spre extreme politice?

Sigur cã omenirea se va trezi din nou, dupã cãderea copacilor la care, metaforic, mã refeream, pe o suprafaþã platã pe care va trebui sã restabileascã "graniþele". Este sigur cã vor fi conflicte ºi nu mã refer doar la cele sociale.Ele se manifestã deja, în momentul de faþã, în diferite forme. Sã ne referim, de pildã, la conflictele dintre europeni ºi americani, cu privire la cursul dolarului ºi al euroului. Este un rãzboi continuu, de uzurã. Dacã euro se va duce în jos, cu siguranþã cã dolarul se va duce ºi mai jos, întrucât prin devalorizarea dolarului producþia americanã doreºte sã pãtrundã ºi sã "ocupe" Europa. Un rãzboi tacit care se va accentua. Existã ºi o serie de conflicte comerciale care se vor exacerba. Sunt destul de multe comentarii cu privire la activitatea Organizaþiei Internaþionale a Comerþului, la rundele de negocieri, care au tot eºuat. Asta înseamnã cã uitãm de regulile pe care le-am stabilit greu în zeci de ani de negocieri, ceea ce deschide drumul la toate conflictele comerciale posibile. Nu vreau sã mã gândesc mai departe de conflictele comerciale. În privinþa tineretului, încerc sã privesc nuanþat situaþia acestuia. Pe de-o parte, avem de a face cu o chestiune gravã - lipsa locurilor de muncã pentru tineret. Acesta este un lucru clar. Mã întreb însã dacã nu cumva avem ºi o problemã cu o generaþie care are alte idealuri, alte opþiuni.

E uºor sã spui doar cã nu sunt locuri de muncã pentru tineret ºi cã societatea este de vinã. Mã întreb, adesea, dacã "generaþia Y", actuala generaþie despre care vorbim mereu acum ºi care iese adesea în stradã, are aceleaºi valori privind munca pe care le-au avut, "baby boomerii"? Am mari îndoieli. Cred cã noi, în primul rând, cei din generaþia "baby boomerilor", am educat o "generaþie Y", ocrotind-o ºi necreându-i valorile de ambiþie pe care le-am avut noi - o generaþie de pãrinþi care trecuserã prin condiþii dramatice ºi care ºtiau ce sunt crizele. Noi am cocoloºit o generaþie care va trebui sã-ºi redefineascã valorile. Este deci vina generaþiei "baby boomer-ilor" ºi nu a "generaþiei Y". Sunt alte comportamente. Copiii nu mai vor sã plece de acasã, sã locuiascã singuri, pentru cã le este bine aºa. Este cu totul altceva decât valorile generaþiei anterioare. Pentru noi, a pleca de acasã era o valoare fundamentalã. Sã nu se înþeleagã cã spunem, prin aceasta, cã "generaþia Y" este rea ºi cã noi eram buni. În momentul de faþã se adaugã o sumedenie de alte probleme. Sunt probleme legate de adaptarea imigranþilor din þãrile primitoare. Existã probleme legate de exacerbarea nevoilor de consum - vedeþi revoluþia shoppingului din Anglia. ªi, fãrã discuþie, existã problema locurilor de muncã, cea a îmbãtrânirii populaþiei, faptul cã generaþia "baby boomer-ilor"ocupã majoritatea poziþiile de decizie, a locurilor de muncã ºi va continua sã le ocupe, cãci, dupã cum vedem, paralel cu lipsa locurilor de muncã vârsta de pensionare creºte în mai toate þãrile Europei.

Acest dezechilibru creat prin îmbãtrânirea omenirii este o altã crizã care izbucneºte ºi sub forma lipsei locurilor de muncã. Sunt aºteptate mãsuri de adaptare la noua situaþie. În acest sens, se impun ºi schimbãri legislative, cum ar fi cele ale ale sistemului de vot. În Parlamentul japonez, în ultima vreme, au început sã treacã cu precãdere legi referitoare la sãnãtate, ajutoare pentru bãtrâni, ºi se discutã mai puþin legi privitoare la finanþarea sistemului de transport a celor care merg la muncã, de pildã. Cei care sunt în Parlament sunt generaþia "baby boomer-ilor", a celor mai în vârstã ºi pun pe agenda publicã problemele lor. ªi ungurii vor sa modifice sistemul de votare. Oricãrei familii care are un copil sub 18 ani i se mai dã un drept de vot, pentru acel copil. În concluzie, trebuie sã admintem cã va fi necesar sã se impunã ºi punctul de vedere, necesitãþile generaþiei tinere ºi nu în mod precumpãnitor cele ale generaþiei care este spre plecare. Nu avem de a face cu probleme filosofice, ci cu probleme care confruntã societatea actualã ºi care trebuie nepãrat rezolvate.

Armand OPREA

Pagina 23

Întrebãri cãtre… China Rodica FRENÞIU Fiinþele din naturã au o cauzã ºi niºte efecte; faptele oamenilor au un principiu ºi niºte consecinþe; sã cunoºti cauzele ºi efectele, principiile ºi consecinþele înseamnã sã te apropii foarte mult de metoda raþionalã cu ajutorul cãreia poþi ajunge la perfecþiune.

Confucius Parafrazând titlul celebrei cãrþi semnate de Qu Yuan (aprox.340-278 î.Hr.), Întrebãri cãtre cer, care vorbeºte despre înãlþarea oamenilor în cer ºi coborârea lor pe pãmânt, respectiv despre tot ceea ce existã în Univers, încercãm sã redãm în rândurile ce urmeazã câteva impresii de cãlãtorie, mai exact întrebãrile subiacente cãrora le-a dat naºtere întâlnirea cu China sau "þara de mijloc".

Institutul Confucius din Cluj-Napoca, creat în urma acordului de parteneriat semnat între Zhejiang University of Science & Technology sau, în formulã prescurtatã, ZUST (China) ºi Universitatea "BabeºBolyai", a organizat ºi în acest an o ºcoalã de varã, prilej cu care, la începutul lunii iulie, o delegaþie de zece cadre didactice (printre

Feng, a cuprins în programul vizitei nu numai cursuri de limbã, ci ne-a propus, bucurându-se de întreaga adeziune a grupului, ºi "experimentarea" în mod direct a culturii chineze, materializatã prin vizitarea obiectivelor turistice, prin mesele tradiþionale oferite, prin cunoaºterea pulsului strãzii ce a putut fi luat de fiecare dintre noi în timpul orelor cu program liber.

Cãutând China imperialã în oraºul Beijing, dupã ce-am traversat Piaþa Tiananmen (Piaþa Porþii Pãcii Celeste), poate prea puþin atenþi la rugãmintea pentru ordine ºi armonie în universul chinezesc pe care o adreseazã cea mai mare piaþã civicã din lume, am intrat în Oraºul interzis (Zijin Cheng). Întins pe un spaþiu impresionant de 32 de hectare, de la sud la nord, Oraºul interzis, compus din 9.000 de încãperi ºi 800 de clãdiri, simbol al puterii împãraþilor distanþi ºi inaccesibili din dinastiile Ming ºi Qing, ce încearcã parcã sã transpunã în variantã arhitectonicã principiile confucianiste ale conducãtorului cu "mandat celest", naºte întrebãri ºi nedumeriri fãrã numãr în încercarea de a-i descoperi drama.

construitã de om vizibilã de pe Lunã.

Porþiunea din zid numitã Badaling, situatã la 70 de km nord-vest de Beijing, ne-a oferit, în timpul urcuºului, un alt prilej de meditaþie întrebãtoare asupra timpului fizic ºi istoric, asupra destinului umanitaþii aflat sub vremuri de glorie ºi de restriºte, asupra trecerii omului prin aceastã lume.

Sejurul în China a continuat cu vizitarea universitãþii ZUST, din provincia Hangzhou, universitate relativ tânãrã, dar care se bucurã deja de un meritat prestigiu intern ºi internaþional. Provincia amintitã cunoaºte

Marele Zid chinezesc

Oraºul interzis care s-a numãrat ºi autoarea rândurilor de faþã), împreunã cu douãzeci de studenþi ºi elevi, cursanþi ai Institutului, au avut ocazia sã viziteze China.

Venind în întâmpinarea unui orizont de aºteptare oarecum firesc din partea oricãrui strãin, entuziastul director al Institutului Confucius, doamna profesor Shaozhong

Gard monolitic, nãzuinþã colosalã sau nebunie curajoasã, simbol al mentalitãþii defensive, Marele zid chinezesc (Changcheng) de 6.430 de km, a cãrui construcþie a început în sec. al XVII-lea î.Hr, strãbate ºerpuit þara de la est la vest, fãcând loc credinþei (apãrute, desigur, în mediul ºcolar chinezesc) cã ar fi singura structurã

apoi celebritatea prin templul Lingyin, unde statuia unui Buddha râzând (906-960), sãpatã direct în grota unei stânci, întâmpinã cu un surâs binevoitor pe toatã lumea ºi prin Lacul de Vest (The West Lake), imortalizat ºi de versul poetului O Ian-Siu (1001-1060): "Lacul de Vest totdeauna te-mbie/ cu preajma-i.", ademenire îmbietoare trãitã pe viu. Aparenþa de nemãrginire a lacului ne-a sedus, vastul sãu spaþiu verde ne-a cuprins ocrotitor, în timp ce peisajul florilor de lotus, în plinã explozie în perioada respectivã, ne-a "învãþat" despre credinþa budistã a locului.

O amintire deosebitã ne-a lãsat ºi Oraºul de apã (Wuzhen), supranumit ºi "Oraºul negru", din aceastã regiune, cu casele din lemn construite în ºi pe apã, înnegrite de trecerea timpului, în care locuitorii rãmaºi duc o viaþã asemãnãtoare strãmoºilor lor de acum o sutã de ani, câºtigându-ºi existenþa din fabricarea manualã de textile, de pensule de caligrafie...

Vizita s-a sfârºit cu un popas în Shanghai, centru financiar impresionant, a cãrui istorie

Laudatio pentru Doamna Xu Lin Prof. univ. dr. Cristina CIUMAª Prorector Universitatea Babeº-Bolyai a acordat doamnei XU LIN, Director General al Fundaþiei HANBAN, Beijing, China, pentru contribuþia sa semnificativã în promovarea culturii chineze prin înfiinþarea Institutelor Confucius în întreaga lume, ºi pentru sprijinul deosebit acordat Institutului Confucius ce funcþioneazã în cadrul Universitãþii clujene, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA. Ceremonia de decernare a început prin cuvântul Rectorului Universitãþii domnul Andrei Marga care a spus: Astãzi Universitatea Babeº-Bolyai acordã cel mai înalt titlu al sãu doamnei Xu Lin, directorul general al Hanban, din capitala Republicii Populare Chineze, Beijing.

Momentul este cu siguranþã istoric, din mai multe puncte de vedere.

Primul þine de personalitatea ºi rãspunderea publicã pe care doamna Xu Lin o deþine. Aici trebuie sã subliniem înaltele calitãþi de manager ºi lider ale doamnei Xu Lin, care dirijeazã o reþea foarte eficientã de Institute Confucius pe glob - o reþea foarte prestigioasã, încât tot mai multe universitãþi din lume doresc sã se înscrie în aceastã reþea.

Al doilea constã în faptul cã pentru prima oarã Universitatea clujeanã acordã cel mai înalt titlu academic unei personalitãþi chineze.

Al treilea rezidã în aceea cã în oaspetele nostru de astãzi avem un reprezentant al Chinei, þarã care ºi-a asigurat cea mai impetuoasã dezvoltare printre þãrile lumii, în ultimele decenii. Se spune adesea cã China este noua

supraputere a lumii, dar trebuie sã adãugãm imediat cã este vorba de o supraputere graþie unei înþelepte politici de dezvoltare, unui efort fãrã precedent în istoria omenirii din partea unei societãþi fãrã echivalent în orice timp, de un popor care îmbinã munca, inteli-

genþa, inovaþia, deschiderea spre lume, într-un mod profund, firesc, cu foarte puþine precedente în istoria umanitãþii.

Al patrulea constã în faptul cã primim în doamna Xu Lin reprezentanta prestigioasã a unei þãri prietene, în favoarea cooperãrii cu care Universitatea Babeº-Bolyai ºi actualii sãi reprezentanþi au pledat ºi pledeazã continuu, ca o chestiune de rãspundere civicã ºi politicã a intelectualilor.

Vreau sã-i mulþumesc din toatã inima doamnei Xu Lin pentru cã a acceptat distincþia noastrã ºi se aflã acum la Cluj, în Aula Magna, pentru a o omagia.

A urmat un Laudaþio, rostit de doamna prof. univ. dr. Cristina Ciumaº, Prorector al Universitãþii: În volumul lansat în acest an, "China în accensiune", rectorul universitãþii noastre, profesorul universitar doctor Andrei Marga afirma: " O discuþie cu directorul general, doamna Xu Lin este edificatoare în privinþa profesionalismului, onestitãþii ºi simþului critic cu care este orientatã acþiunea tot mai vestitei instituþii Hanban din Beijing".

Evenimentul la care participãm astãzi constituie prilejul de a cunoaºte o personalitate cu totul aparte, o persoanã în care s-au întrupat deplin cuvintele înþeleptului Confucius:

Lacul de Vest a început acum opt sute de ani, unde zgârienori ameþitori ºi coloºi verticali din sticlã, printre care se numãrã ºi Turnul Perla Orientului, de 246 m, devin mãrturie evidentã a progresului economic pe care-l cunoaºte, în prezent, "þara de mijloc".

Taoistã ºi confucianistã, comunistã ºi capitalistã, China de azi strãbate rapid drumul reformelor economice ºi al progresului, urmãrind sã joace un rol însemnat în istoria secolului al XXI-lea. O veche civilizaþie îºi cautã viitorul, încercare nelipsitã însã de încercãri dramatice, de contradicþii ºi extreme, de sacrificii…

Rememorându-mi impresiile ºi reamintindumi întrebãrile pe care le-a provocat întâlnirea cu China, înþeleg acum cã zilele acelea s-au transformat, într-un anume fel, într-o cãlãtorie în timp de neuitat (reluasem parcã urmele lui Marco Polo sau ale lui Nicolae Milescu Spãtaru!), întâlnire ale cãrei piese de mozaic, asemãnãtoare celor dintr-un caleidoscop, vor rãmâne pentru totdeauna

colorate în galbenul translucid al jadului sau verdele crud al ceaiului, în albul mãtãsos al perlei sau albastrul vioriu al porþelanului, în purpura soarelui la rãsãrit...

Apa fluviului îmi pare Precum piatra de smarald.

Oare cine-i cel ce cântã La un flaut trist, de jad?

Cãtre zare musafirul Pleacã-n luntrea lui uºoarã.

Purpura cât vezi cu ochii, Ca un crâng îl înconjoarã.

Luna albã ca o brumã Cum ºi-a apei tremurare, Pe furiº îi cheamã-n suflet O tristeþe ºi mai mare.

Mâine-n zori când el va trece Muntele care desparte Ale cerurilor ape, De acum va fi departe.

Fang Ien-I (902-960), Apa fluviului îmi pare…

Shanghai "faptele sale se ridicã la înãlþimea cuvintelor".

Doamna Xu Lin s-a nãscut în Provincia Shanxi. Înzestrãrile sale alese ºi temeinic cultivate au condus la obþinerea licenþei în Chimie în cadrul uneia dintre cele mai prestigioase universitãþi din Republica Popularã Chinezã, Universitatea Fudan din Shanghai.

Preocupatã permanent de studiu ºi performanþã a absolvit cursurile masterale la Universitatea Normalã din Beijing în domeniul Economic. În perioada 1992-1999 a urmat cursurile ºcolii doctorale din cadrul Universitãþii din Beijing, obþinând titlul ºtiinþific de doctor în domeniul Managementului Învaþamântului Superior.

Domnia sa, anterior, a efectuat stagii de pregãtire, în Franþa, în cadrul Institutului Internaþional de Planificare Educaþionalã, aflat sub patronajul UNESCO. Pregãtirea complexã, spiritul pragmatic, competenþele sale în materie de adoptare de soluþii eficiente justificã poziþiile înalte de demnitar de stat ocupate timp de aproape 20 de ani.

A condus succesiv compartimentul de Planificare, cel de Investiþii Strãine, ca mai apoi în calitate de director adjunct ºi director general sã coordoneze Departamentul de Finanþare al Ministerului Educaþiei Naþionale. Doamna Xu Lin cu energii uriaºe a gestionat finanþarea unui sistem educaþional cu aproape 30 milioane de studenþi din peste 2300 universitãþi, dintre care 200 aflate într-o competiþie acerbã pentru a intra în elita universitãþilor lumii.

Intuiþia sensibilã ºi cuprinzãtoare, înclinaþia

spre dialogul constructiv au conferit carierei doamnei Xu Lin dimensiuni noi, desãvârºirea pe coordonate internaþionale. Evidenþiem în mod special activitatea desfãºuratã ca preºedinte al Centrului New York pentru bursierii chinezi din SUA respectiv consilier pe probleme de educaþie în cadrul Consulatului General din Vancouver, Canada.

Realizãrile sale, calitãþile sale umane de excepþie fac ca domnia sa sã ocupe astãzi trei funcþii importante: Consilier de Stat al Republicii Populare Chineze, Director General al Consiliului Internaþional al Limbii Chineze - Hanban ºi Director Executiv al Sediului Central al Institutelor Confucius din lume.

Meritele sale deosebite, contribuþiile ºi dedicarea sa în planul umanitãþii pentru promovarea limbii ºi culturii chineze au fost pe deplin recunoscute prin conferirea titlului de doctor honoris causa a 4 universitãþi de prestigiu din lume: Universitatea Arizona din SUA, Universitatea din Edinburg, Scoþia, Universitatea Sfântu Toma din Chile ºi Universitatea de Vest din Kentaky, SUA. Care sunt dimensiunile actuale ale activitãþii doamnei Xu Lin? În "þara din centrul lumii", acþiunile instituþiei Hanban, din cadrul celor 322 de Institute Confucius ºi 369 de clase din 96 de þãri ºi regiuni sunt derulate pe 5 mari planuri: Pregãtirea ºi trimiterea a 5000 de profesori, lectori voluntari din China în 104 þãri pentru a învãþa ºi promova cultura chinezã de cãtre un numãr de 360.000 de studenþi.

(Continuare în pag. 30)

Pagina 24

Fundaþia Europeanã Nicolae Titulescu (II) dr. în istorie George G. POTRA Director al Fundaþiei Nicolae Titulescu În numãrul trecut al publicaþiei noastre am prezentat date despre începuturile ºi activitatea Fundaþiei Europene Nicolae Titulescu cu un accent deosebit asupra preocupãrii acesteia de restituire a operei politico -diplomatice marelui om politic român , Nicolae Titulescu, de la a cãrui moarte au trecut 70 de ani.

Contiuãm acum , publicând date despre viaþa ºi activitatea acestuia, despre casa în care a trãit ºi a lucrat, casã ce adãposteºte în prezent sediul Fundaþiei Nicolae Titulescu ºi al Asociaþiei de Drept Internaþional ºi Relaþii Internaþionale.

Date despre viaþa ºi activitatea lui Nicolae Titulescu Nicolae Titulescu (1882-1941), jurist, economist, diplomat, om politic ºi de stat român, figurã proeminentã a vieþii politice interne, dar ºi a politicii externe româneºti, nume de referinþã al scenei politicodiplomatice internaþionale din prima jumãtate a sec. XX. Profesor universitar, specialist de referinþã în dreptul civil ºi în dreptul internaþional public, umanist, democrat.

Ministru de Finanþe, în douã rânduri (19171918; 1920-1921); trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României la Londra (1921-1927; 1928-1932); ministru de Externe, în mai multe rânduri, în perioadele 1927-1928; 1932-1936.

Membru al delegaþiei române la Conferinþa de Pace de la Paris (1919-1920); co-semnatar al Tratatului de la Trianon; delegat ºi participant al României la aproape toate sesiunile Adunãrii ºi Consiliului Societãþii Naþiunilor în perioada 1920-1936. în 1936, a

fost eliminat din viaþa politicã româneascã, ca urmare a presiunilor statelor totalitare ºi a intrigilor interne.

A avut un rol important ºi ºi-a adus propria contribuþie la toate conferinþele internaþio-

jumãtate a secolului al XlX-lea.

A fost considerat, pe drept, unul dintre pãrinþii Pactului Societãþii Naþiunilor ºi sufletul viu al Genevei. Contemporaneitatea îi recunoaºte titlurile de mare Român, mare

nale ale epocii, remarcându-se prin soluþii practice ºi viabile în probleme ca: reparaþii de rãzboi, regimul minoritãþilor; crearea ºi consolidarea structurilor subregionale ºi regionale de securitate; definirea agresiunii; renunþarea la rãzboi ca instrument de politicã naþionalã; încheierea unor tratate bilaterale cu vecinii; combaterea terorismului internaþional; eliberarea relaþiilor economice ºi financiare de constrângeri desuete; codificarea dreptului internaþional etc.

A avut relaþii de colaborare ºi prietenie cu toatã elita politicã internaþionalã din prima

European, mare Contemporan.

La 12 martie 1928, Nicolae Titulescu ºi Andreas Michalakopoulos au semnat Pactul de neagresiune ºi arbitraj dintre România ºi Grecia. S-a dorit ca acesta sã fie un exemplu de urmat pentru toate statele din Balcani.

A fost ales preºedinte, în douã rânduri, succesiv, caz fãrã precedent, al sesiunilor XI ºi XII ale Adunãrii Societãþii Naþiunilor, în 1930 ºi 1931. Co-autor al Convenþiei pentru definirea agresiunii (1933).

A jucat un rol esenþial în crearea ºi consolidarea Micii înþelegeri ºi a înþelegerii

Balcanice (al cãrui act de naºtere a fost semnat la Atena, la 9 februarie 1934). În 1935, a fost ales preºedinte al Consiliilor Permanente ale Micii înþelegeri ºi înþelegerii Balcanice. Membru, vicepreºedinte ºi preºedinte al Academiei Diplomatice Internaþionale de la Paris. Membru al Comisiei de Cooperare Intelectualã Internaþionalã (precursoarea Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru Educate, ºtiinþã ºi Culturã UNESCO).

Membru de onoare al Academiei Române (31 mai 1930). Doctor honoris causa al Universitãþilor din Atena ºi Bratislava. În 1935 a fost propus ca laureat al premiului Nobel pentru pace.

La 29 august 1936, ca urmare a unei vaste conspiraþii interne ºi a statelor totalitare din exterior, a fost eliminat de pe scena politicã româneascã. Nicolae Titulescu ºi-a înaintat demisia din guvernul condus de Gheorghe Tãtãrescu.

Deºi înlãturat din viaþa politicã româneascã, Nicolae Titulescu a rãmas angajat cu aceeaºi înaltã responsabilitate, dincolo de orice considerente ºi resentimente personale, în slujba intereselor naþionale.

A fost condamnat la moarte de regimurile totalitare, de partidele ºi facþiunile fasciste ºi pro-fasciste.

S-a stins din viaþã în exil, la 17 martie 1941, în vârsta de 59 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii Ruse "Sf. Mihail" din Cannes.

La aniversarea centenarului sãu, în 1982, i sa atribuit titlul de "Om al secolului pentru pace ºi înþelegere internaþionalã", act de rezonanþã mondialã. În anul 1993, rãmãºiþele sale pãmânteºti au fost aduse în þarã ºi reînhumate la Braºov, potrivit dorinþei sale testamentare.

Casa Nicolae Titulescu În prezent, în Casa Titulescu îºi au sediul Fundaþia Europeanã Titulescu (constituitã în 1991) ºi Asociaþia de Drept Internaþional ºi Relaþii Internaþionale (constituitã în 1996).

Acest palat a fost ridicat la sfârºitul sec. al XIX-lea ºi a devenit proprietate personalã a lui Nicolae Titulescu în anul 1912/19.

Casa Titulescu este un laborator de cercetare pentru cele douã prestigioase instituþii pe care le gãzduieºte, un perimetru al dezbaterilor pe probleme de drept internaþional public, de politologie (polemologie, irenologie), de relaþii internaþionale ºi de viaþã internaþionalã, de istorie a politicii externe ºi diplomaþiei româneºti, o tribunã pentru figuri reprezentative ale vieþii politice ºi ºtiinþifice din România ºi din lume.

De-a lungul anilor, în Casa Titulescu au vorbit ºefi de stat, prim-miniºtri, miniºtri de externe, laureaþi ai premiului Nobel pentru pace, eminenþi universitari de pe toate continentele.

Casa Titulescu reprezintã un univers al discuþiilor libere, un laborator al ideilor generoase, o tribunã a proiectelor îndrãzneþe, un teren al evaluãrilor realiste ºi al prognozelor lucide.

Participarea la manifestãrile organizate de cele douã instituþii sau împreunã cu altele Academia Românã, Academia Diplomaticã Nicolae Titulescu, Ministerul Afacerilor Externe, Casa NATO º.a - acoperã un diapazon foarte larg de personalitãþi din þarã ºi strãinãtate (senatori, deputaþi, membri ai guvernului, preºedinþii sau directorii unor fundaþii cu caracter ºtiinþific, cultural, umanitar, directori ºi preºedinþi ai unor institute ºi centre de cercetare, membri ai Academiei Române, reprezentanþi ai tuturor cultelor, universitari ºi cercetãtori de proeminenþã ºtiinþificã ºi culturalã internaþionalã, ziariºti creatori de opinie publicã), fiind în acelaºi timp deschisã tinerilor, studenþilor ºi elevilor care manifestã interes pentru problematica dezbãtutã.

Manifestãrile desfãºurate sub aceste auspicii sunt monitorizate de mass-media româneascã ºi gãsesc o camerã de rezonanþã generoasã în ziarele, revistele, posturile de radio ºi televiziunile din România.

I.A.Dimitriu - Un reprezentant de seamã al geniului tehnic al poporului român (III) La apariþia filmului sonor, îl adapteazã pentru al doilea prototip de "profesor automat IAD". La Viena realizeazã înregistrarea câtorva lecþii de radiodepanare pe film sonor, cu care va efectua mai multe experimentãri la cursurile sale de la Viena, Graz ºi Linz, în cursul anului 1934. Pune astfel bazele filmului didactic sonor, astãzi cu largã utilizare pretutindeni în lume. Un prototip perfecþionat al acestui "profesor automat I. A. D" îl va experimenta ºi în þarã cu elevii ºcolii sale din Bucureºti, între anii 19381939 Televiziunea, cu care face cunoºtinþã în aceeaºi perioadã, o va aprecia în primul rând tocmai prin posibilitatea pe care o oferea pentru perfecþionarea,,profesorului automat IAD". În anul 1938, când revenea în þarã, era deja proiectatã, în linii mari, noua variantã a invenþiei sale, pe care o va completa ºi perfecþiona în anii urmãtori, astfel cã 9 ani mai târziu, va realiza

primul prototip "IAD 4 Minor".

Arhiva rãmasã de la I. A. Dimitriu pãstreazã ºi alte variante ale profesorului sãu automat pe bazã de TV: "IAD Bloc 18", IAD Special 8", "IAD Normal 56" s.a, toate rãmase la stadiul de proiect.

I.A.Dimitriu (x) alãturi de ºcolii sale de radio ºi auto din Bruxelles (Grand Place) - 1932.

"Celula de televiziune", pentru care va face ºi unele experimentãri, neduse însã la capãt din cauza lipsei unor aparate ºi instrumente costisitoare, menþionate în "Memoriu privind învãþãmântul IAD", reprezintã, probabil, una din primele încercãri de acest fel din lume. Meritul incontestabil, al profesorului I. A. Dimitriu este acela de a fi intuit cu peste 35 ani înainte aceastã posibilitate a tehnicii, ºi de a fi stabilit câteva principii care sã stea la baza realizãrii " celulei de televiziune IAD".

Proiectul sãu cel mai îndrãzneþ legat de "profesorul automat" este "centrala de învãþãmânt automat IAD Gigant 524,, care "poate preda simultan fiecare lecþiune în 20 de clase diferite", în fapt o centralã cu circuit închis.

Rãmânând mai departe în acest domeniu al activitãþii sale, vom menþiona ultima sa realizare ºi anume "profesorul automat cu memorie electromagneticã ºi braþ mecanic", cu care va face experimentãri de mare succes cu elevii ºcolii sale din Bucureºti în perioada 1961-1962, stabilind principiile de organizare ºi metodica predãrii în automat ºi semiautomat a învãþãmântului IAD. Nu putem încheia aceastã prezentare a activitãþii laborioase a profesorului I. A. Dimitriu fãrã a aminti de cãrþile sale.

Concepute ºi realizate în decursul întregii sale activitãþi ºi destinate sã serveascã elevilor ºcolilor sale, specialiºtilor, cât ºi amatorilor de a se iniþia în tainele radioteleviziunii, cãrþile profesorului I. A. Dimitriu reprezintã rezultatul experimentãrilor sale vreme de 4 decenii, pe întreg cuprinsul Europei. Acestea includ cele circa 1500 planºe, deosebit de sugestive ºi prezentate artistic, element caracteristic ºi de mare importanþã pentru învãþãmântul creat de profesorul I. A. Dimitriu.

I.A.Dimitriu (x) înconjurat de elevii ºcolii sale de radio din Bucureºti, în piaþa Universitãþii.

Primul curs de radio dat în Bucureºti - august 1938.

Una dintre comisiile care a studiat manuscrisele sale ºi care le gãsea "de mare valoare ºi întru totul scopului propus" recomandând editarea lor, avea sã consemneze urmãtoarele:" Materialul ce ne-a fost prezentat este elaborat în mod artistic, iar din punct de vedere ºtiinþific el corespunde pretenþiilor tehnice actuale".

Pentru a fi cât mai aproape de cuprinderea întregii activitãþi de creaþie tehnicã a profesorului I. A. Dimitriu ar trebui sã mai amintim ºi alte realizãri ale sale: dulapul amovibil, dispozitivul universal turnant ºi rabatabil, trusele IAD, º.a.

Aceasta ar fi bogata activitate pe care profesorul I. A. Dimitriu a desfãºurat-o timp de 55 de ani în domenii atât de diverse ale tehnicii, consolidând cu contribuþia sa consacrarea "geniului tehnic al poporului român".

Slujitor devotat ºi pasionat al tehnicii cãreia i-a închinat întreaga sa viaþã, profesorul I. A. Dimitriu a înþeles sã facã din realizãrile sale o reclamã vie spiritului inventiv al poporului român. Revendicând în permanenþã prioritatea brevetului românesc, talentatul inventator a fãcut dovada unui fierbinte

patriotism, a înþelegerii superioare a noþiunii de slujire a þãrii sale.

Prin întreaga sa activitate desfãºuratã în strãinãtate s-a dovedit un bun ambasador al geniului tehnic ºi organizatoric al poporului sãu, contribuind prin aceasta la afirmarea ºi consolidarea prestigiului ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în lume.

Profesorul I. A. Dimitriu a încetat din viaþã la 25 octombrie 1975 în Bucureºti, dupã o viaþã plinã de sacrificii dãruitã cu pasiune idealului de progres. A desfãºurat o muncã de pionierat în mai multe domenii ale tehnicii, cu talent ºi modestie, dobândind succese care îi dau dreptul sã fie trecut în galeria figurilor de seamã ale tehnicii româneºti.

Strãlucit tehnician, desãvârºit organizator ºi bun pedagog, profesorul I.A.Dimitriu a asigurat, vreme de aproape 40 de ani, ºcolilor sale din þarã ºi strãinãtate o înaltã þinutã ºtiinþificã, reuºind sã-ºi impunã, cu contribuþii originale, prezenþa în domenii ale tehnicii atât de importante ca radioul televiziunea, automobilul ºi aviaþia.

Andrei C. DIMITRIU Sorin C. DIMITRIU

Pagina 25

Reuniunea anualã ...

(Urmare din pag. 1)

principale abordate în cuvântarea Primului ministru Emil Boc, cuvântare susþinutã în deschiderea lucrãrilor: "Consider cã diplomaþia poate ºi are datoria de a fi profund implicatã pe linia sa de acþiuni externe în eforturile vizând consolidarea ieºirii din crizã ºi de relansare economicã.

Am în vedere atât acþiunea în contextul agendei europene extrem de dinamice, cât ºi acþiunea necesarã în exercitarea diplomaþiei economice. Toamna acestui an ºi anul 2012 - ºi mã refer aici cu siguranþã la anul 2012 - va fi un an cu multiple provocãri în plan european".

Apreciind eforturile MAE pentru organizarea unor ºedinþe de guvern comune cu parteneri importanþi europeni, Premierul a precizat cã aceastã practicã va fi continuatã, soliciând ca agenda economicã a acestora sã fie minuþios pregãtitã, prin reuniuni sectoriale de lucru... ". În mesajul adresat participanþilor la reuniunea de deschidere, ministrul Afacerilor Externe Teodor Baconschi a subliniat dimensiunea europeanã a diplomaþiei române, inclusiv sub aspectul relaþionãrii þãrii noastre cu alte spaþii de interes. ªeful diplomaþiei române a subliniat importanþa rolului care îi revine MAE ca generator de parteneriate între agenþii economici din România ºi din celelalte state membre ale Uniunii Europene, reiterând importanþa implementãrii Strategiei UE pentru Regiunea Dunãrii. Ministrul Baconschi a menþionat cã România îºi propune sã devinã o platformã a dialogului dintre vecinãtãþile estice ºi sudice ale Uniunii Europene ºi revendicã cu succes un rol de pivot în planul prezenþei externe a Uniunii Europene ºi în baza reputaþiei dobândite deja ca participant major la diferitele misiuni în cadrul Politicii de Securitate ºi Apãrare Comunã. În privinþa îndatoririlor serviciului diplomatic de protector al drepturilor cetãþenilor români aflaþi în afara þãrii, a declarat cã "MAE este garantul accesului liber ºi nediscriminatoriu al cetãþenilor români la serviciile la care aceºtia au dreptul în calitate de cetãþeni europeni", accentuând cã "principiul dupã care trebuie sã ne ghidãm în acþiune trebuie sã fie clar - fiecare cetãþean conteazã". În legãturã cu rolul MAE de pivot european pentru politica României, Ministrul Baconschi a atras atenþia asupra a doi vectori majori ai construcþiei europene: solidaritatea civicã a cetãþenilor europeni, adicã libera circulaþie a persoanelor, ºi solidaritatea politicã a societãþii europene, adicã politicile coeziunii economice ºi sociale. Totodatã, a reiterat importanþa Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, ca pilon al relaþiei noastre transatlantice structurate în cadrul NATO. Ministrul Teodor Baconschi a subliniat importanþa unui rol mai creativ pentru obþinerea unei mai bune coordonãri în planul securitãþii între Uniunea Europeanã, NATO, OSCE ºi, nu în ultimul rând, Organizaþia Naþiunilor Unite.

Titus Corlãþean, preºedintele Comisiei de Politicã Externã a Senatului, a prezentat în intervenþia sa o succintã viziune despre modul în care trebuie sã funcþioneze colaborarea dintre MAE ºi Parlamentul României în ceea ce priveºte politica externã ºi interesul naþional. "În ceea ce priveºte colaborarea dintre Comisia de Politicã din Senat ºi MAE, cu structura profesionistã din minister - atât în Centralã, cât ºi în strãinãtate - colaborarea a fost în general bunã, corectã instituþional", a atras atenþia Titus Corlãþean.

Attila Korodi, preºedintele Comisiei de Politicã Externã a Camerei Deputaþilor, a punctat, la rândul sãu, elementele pe care

le considerã esenþiale pentru o diplomaþie eficientã. "Eu cred cã întâlnirea noastrã cu diplomaþia românã trebuie sã fie realizatã într-un spaþiu care este deschis, în care se poate vorbi despre interesele naþionale ale României. (…) Dumneavoastrã dovediþi permanent o celeritate ºi o seriozitate în dosarele complexe pe care la gestionaþi care trebuie în aºa fel rezolvate încât sã câºtige România", a declarat Attila Korodi.

Reuniunea din acest an a beneficiat de prezenþa a doi invitaþi speciali: ministrul Republicii Turcia, Ahmet Davutoglu ºi Vice-prim ministrul, ministrul de Externe ºi al Integrãrii Europene din R. Moldova, Iurie Leancã.

Ministrul Ahmet Davutoglu a susþinut, la 31 august 2011, o amplã alocuþiune în cadrul reuniunii, prezentând principiile pe al cãror temei se desfãºoarã politica externã a statului turc, printre care: "zero probleme cu vecinii" ºi "stabilirea echilibrului între securitate ºi libertate". A þinut sã evidenþieze cã "România este pentru Turcia atât un vecin, cât ºi un prieten, dar ºi un partener economic important. Relaþiile în plan politic, economic ºi cultural între România ºi Turcia sunt foarte bune ºi viitorul lor este unul strãlucit".

La rândul sãu, vice-prim ministrul, ministrul de Externe ºi al Integrãrii Europene din R. Moldova, Iurie Leancã, a realizat, la 1 septembrie, de Ziua Diplomaþiei Române, o trecere în revistã a dialogului dintre Chiºinãu ºi Bucureºti în ultimii 20 de ani, precizând evoluþiile complexe, foarte dinamice dar cu foarte multe provocãri care au loc în prezent în Republica Moldova. Oficialul moldovean a mulþumit ministrului Teodor Baconschi pentru contribuþia la constituirea Grupului pentru Acþiunea Europeanã a Republicii Moldova. În grupurile de lucru ale Reuniunii, moderate de secretarii de stat in MAE - Doru Costea, Bogdan Aurescu ºi Anton Niculescu - respectiv de secretarul general Robert Cazanciuc, au fost analizate prioritãþile europene strategice ale României, activitatea diplomaticã bilateralã ºi multilateralã ºi activitatea consularã. Totodatã, au fost examinate ºi aspecte financiare, administrative ºi din domeniul resurselor umane, legate de managementul misiunilor diplomatice. În cadrul dezbaterilor au prezentat puncte de vedere substanþiale Leonard Orban, consilier prezidenþial, Bogdan Mãnoiu, ºeful Departamentului pentru Afaceri Europene ºi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român.

O sesiune dedicatã comunitãþilor româneºti din strãinãtate, care a beneficiat de prezenþa a patru membri ai Parlamentului României reprezentând pe românii din diaspora: senatorii Viorel Riceard Badea ºi Raymond Luca, respectiv, deputaþii William Gabriel Brânzã ºi József Köto, a avut loc în contextul Reuniunii Diplomaþiei. În decursul celei de-a doua zi a lucrãilor, participanþii la Reuniune, au fost invitaþi la Palatul Cotroceni, unde Preºedintele României, Traian Bãsescu, a susþinut un discurs, din care vã prezentãm ample fragmente: "Anul acesta ne desfãºurãm întâlnirea întrun context aparte: în primul rând în contextul global al crizei economice ºi al incertitudinilor în evoluþiile viitoare din punct de vedere economic, dar ºi cu un element extrem de spectaculos ºi neprevãzut, primãvara arabã. Sigur, dacã din punct de vedere al evoluþiilor legate de criza economicã lucrurile în diplomaþie sunt aºezate oarecum, deci cam ºtim ce avem de fãcut din punct de vedere al diplomaþiei, în mod categoric situaþia din þãrile arabe impune crearea unei strategii noi

pentru þãrile arabe. Ar fi o pierdere enormã ca în urma schimbãrilor care au loc în lumea arabã sã nu reacþionãm la timp în aºa fel încât relaþia noastrã tradiþionalã cu aceste þãri sã se menþinã.

Obiectivele noastre prioritare nu se schimbã pe fond faþã de anul trecut ºi faþã de anii anteriori, ele rãmân aceleaºi consolidarea poziþiei noastre în interiorul Uniunii Europene ºi în interiorul NATO. Trebuie sã spunem cã pânã acum am reuºit mai bine în consolidarea poziþiei noastre în NATO decât în Uniunea Europeanã. Va trebui sã facem un efort ºi pentru o consolidare credibilã ºi în interiorul Uniunii Europene. În interiorul Uniunii Europene, au apãrut unele dezechilibre legate de solidaritate.

Este evident cã au existat ºi încã existã tendinþe centrifuge ale unor state, iar poziþia noastrã nu poate fi decât aceea legatã de o Uniune Europeanã solidã care se îndreaptã cãtre þintele ei ºi nu o Uniune Europeanã care îºi abandoneazã din obiective.

Nu vreau sã dau exemple de tendinþe centrifuge, de abordãri uneori ieºite din spiritul Uniunii Europene. Chiar aderarea noastrã la Schengen este un exempluºcoalã, dacã vreþi, legat de tentaþia unor state ca din motive interne sã împingã facturi cãtre alte state membre. Ne confruntãm cu aceastã realitate ºi va trebui sã îi facem faþã. România ºi-a îndeplinit absolut toate obligaþiile legate de accesul în Spaþiul Schengen, ceea ce nu înseamnã cã nu ne recunoaºtem deficienþele semnalate de Mecanismul de Cooperare ºi Verificare, dar sunt douã probleme diferite; aºa le trateazã chiar tratatul nostru de aderare. Tot în interiorul Uniunii Europene va trebui sã fim extrem de activi în ceea ce înseamnã finalizarea definirii noii politici agricole comune. De asemenea, în ceea ce priveºte obiectivele în interiorul Uniunii Europene trebuie sã þinem cont cã partea a doua a acestui an ºi prima parte a anului 2012 sunt decisive pentru prefigurarea bugetului 2014-2020 ºi nu va fi doar un efort tehnic, este ºi un efort diplomatic ca România cel puþin sã-ºi menþinã alocãrile de pânã acum pe programele de dezvoltare regionalã, sã-ºi creascã resursele pe care le primeºte de la Uniune pentru agriculturã.

Nu în ultimul rând, legat de Uniunea Europeanã trebuie sã ne continuãm politica de susþinere a procesului de extindere a Uniunii cu statele din Balcanii de Vest ºi cu un efort major pentru a convinge partenerii europeni cã Republica Moldova poate fi luatã în consideraþie întrun proces de aderare care vizeazã datele statelor din Balcanii de Vest. Sigur, dacã ne va cere Chiºinãul sã încetãm aceastã susþinere, o vom face. Dar sperãm cã îºi menþin obiectivul de a deveni mai devreme sau mai târziu stat membru al Uniunii Europene. În ceea ce priveºte Republica Moldova, toþi diplomaþii care au posibilitatea sã influenþeze avansul Republicii Moldova cãtre Uniune ar trebui sã-ºi focuseze efortul pe susþinerea accelerãrii negocierii Acordului de asociere, pe începerea negocierilor legate de liberalizarea vizelor pentru cetãþenii Republicii Moldova ºi pentru începerea negocierii Acordului de liber schimb între Uniunea Europeanã ºi Republica Moldova. Sunt cele trei elemente care cred eu, odatã finalizate, aºazã Republica Moldova pe un drum al integrãrii. Cam asta, în linii mari, despre prioritãþile noastre în interiorul Uniunii Europene. Cu siguranþã, nu eu sunt cel care sã intre în detalii ºi am convingerea cã în discuþiile de la Ministerul de Externe cu alte ministere puteþi dezvolta ºi alte prioritãþi. Cele ce eu v-am prezentat sunt prioritãþile Preºedinþiei, dacã vreþi, ºi vã

invit sã-mi fiþi parteneri în a le atinge ca obiective. Rãmânând în zona apropiatã nouã, trebuie sã remarcãm cã este posibil sã se producã o solicitare de recunoºtere a Palestinei.

România a recunoscut statul palestinian în relaþia bilateralã. Ca dovadã, avem relaþii diplomatice, avem diplomaþi acreditaþi.

Credem însã cã nu se poate ajunge la o soluþie dacã între Palestina ºi Israel nu se ajunge la un acord, ºi recomandarea noastrã, poziþia noastrã legatã de o eventualã solicitare de recunoaºtere a Palestinei este ca cele douã pãrþi sã se aºeze la masa negocierilor, sã ajungã la o soluþie acceptatã de ambele pãrþi, pentru cã este singura soluþie viabilã, sã se meargã la Organizaþia Naþiunilor Unite cu o înþelegere rezultatã din negocierea dintre Israel ºi Palestina. În politica de vecinãtate, o prioritate a noastrã, dincolo de Republica Moldova ºi Balcanii de Vest, consolidarea relaþiilor cu þãrile din zona caspicã este un element esenþial al politicii noastre externe ºi remarc cu plãcere cã relaþiile cu Azerbaidjanul, cu Turkmenistanul, cu Kazahstanul se consolideazã continuu, inclusiv cu Georgia, ºi acest drum trebuie menþinut. El rãspunde ºi unor comandamente politice ºi economice, chiar ale acestor þãri. ªi Azerbaidjanul, ºi Kazahstanul, ºi Turkmenistanul privesc la piaþa Uniunii Europene ºi la o punte cãtre piaþa Uniunii Europene.

România ºi-a asumat acest parteneriat cu statele din zona caspicã. Facem toate eforturile pentru ca parteneriatul sã se consolideze, pentru cã este ºi în avantajul nostru dincolo de avantajul economic, în mod indiscutabil, avantajul politic este o contribuþie consistentã la politica de vecinãtate sau la politica pentru zona caspicã sau la politica energeticã a Uniunii Europene, iar România trebuie sã joace în continuare acest rol.

Pentru cã ne aflãm în zona caspicã, rãmâne prioritarã, din punct de vedere diplomatic, susþinerea proiectelor Nabucco, AGRI, PEOP. În politica de vecinãtate constanta noastrã rãmâne suportul pentru statele din Balcanii de Vest care doresc sã adere la Uniunea Europeanã ºi, în acelaºi timp, politica de vecinãtate a României trebuie sã vizeze, aºa cum o face în ultimii ani, problematica minoritãþilor. Deci suportul nostru fãrã rezerve pentru procesul de integrare a statelor din jurul României este asigurat ºi printr-o corectã politicã faþã de minoritatea româneascã din statele din vecinãtatea noastrã. Nu trebuie sã ne scadã vigilenþa legatã de problema românilor care muncesc în strãinãtate, dar trebuie sã avem un nivel de vigilenþã ridicat ºi cu privire la inconvenientele pe care cetãþenii români le genereazã în state membre ale UE, ºi mi-aº dori foarte mult ca primul semnal sã vinã de la diplomaþii noºtri atunci când se prefigureazã probleme ºi nu de la guvernele statelor unde apar problemele; În ceea ce priveºte relaþia transatlanticã, parteneriatul nostru cu Statele Unite funcþioneazã normal, e în parametri normali, în parametri care satisfac ºi partea românã, sper eu cã ºi partea americanã. S-a finalizat negocierea Acordului legat de amplasarea elementelor de scut antirachetã pe teritoriul României, probabil parafarea s-a produs, probabil într-un timp relativ scurt se va produce ºi semnarea Acordului între România ºi Statele Unite, urmând apoi ratificarea în Parlament.

Pentru relaþia transatlaticã mi se pare extrem de important sã vã atenþionez de pe acum asupra obiectivelor noastre legate de summit-ul NATO de la Chicago de anul viitor. Toatã diplomaþia din statele membre NATO trebuie sã înceapã demersurile pentru ca acest summit sã se finalizeze, din punctul nostru de vedere, cu adoptarea

noului concept de apãrare ºi descurajare ºi, un al doilea obiectiv, realizarea de progrese în implementarea sistemului antirachetã NATO. În ceea ce priveºte Afganistanul, vã este cunoscut faptul cã a început perioada de tranziþie, de transfer de responsabilitate ºi de misiuni cãtre forþele afgane. ªi România are în vedere un proces de reducere a forþelor dislocate în Afganistan.

Acest lucru þine mai puþin de stabilirea arbitrarã a unui calendar. Pe mãsurã ce va fi posibil, transferul cãtre forþele afgane se va face ºi se va diminua prezenþa noastrã în Afganistan.

Suntem un stat care nu recunoaºte Kosovo ºi am rãmas cu o contribuþie mare de forþe în nordul Kosovo, exact în zona cea mai fierbinte. Aici va trebui sã stabilim cu partenerii noºtri europeni care sunt previziunile lor de contribuþii, în condiþiile în care România ar dori sã-ºi diminueze prezenþa în nordul Kosovo.... România nu va recunoaºte Kosovo pânã când nu se ajunge la o înþelegere între Belgrad ºi Pristina. România a participat la EULEX cu condiþia ca participarea sã nu fie interpretatã ca sprijin pentru construcþia instituþionalã din Kosovo. Nu ne-am implicat în niciun fel în construcþia instituþionalã, responsabilitãþile noastre sunt legate strict de securitatea cetãþenilor în zona Mitrovica. ... Foarte curând vom schimba una din misiunile pe care le aveam cu forþele navale, vom disloca în cursul acestui an, la momentul la care se va stabili, una din fregate în Cornul Africii, renunþând la participarea la Active Endeavour în Marea Mediteranã.... N-aº putea sã închei fãrã sã spun douã cuvinte despre relaþia cu Federaþia Rusã. Contrar tuturor aparenþelor, relaþia economicã se consolideazã ºi se observã o creºtere a interesului investitorilor ruºi pentru obiective economice din România. Sper sã se ºi finalizeze, sã se materializeze intenþiile care existã acum.

Relaþia, exact cum spune ºi Moscova, neo dorim pragmaticã ºi eficientã, cu rezultate economice, ºi când se va putea sã aibã ºi rezultate politice, oricând cu plãcere.

România are o politicã pentru minoritãþi pe care trebuie sã o consolidãm pentru minoritatea românilor din afara frontierelor. Ea este, spre deosebire de perioadele din trecut, acoperitã chiar ºi de, n-aº spune de un nivel satisfãcãtor de finanþare, dar sau atins destule obiective pentru minoritarii în mod deosebit din jurul frontierelor, ce-i drept, ºi vom continua aceastã politicã. Deci, lucrurile se miºcã într-o direcþie bunã ºi, ce este îmbucurãtor: nu am mai auzit în ultimele 12 luni acuzaþii de la organizaþiile românilor din afara frontierelor cã nu li se rãspunde, cã e dezinteres la ambasade, cã e dezinteres la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Þin sã remarc aportul extrem de bun pe care l-a avut Institutul Cultural Român, prin promovarea unor acte culturale care consolideazã prezenþa româneascã în afara frontierelor. Nevoia ºi realitãþile pe care le genereazã alte state ne obligã sã începem sã dezvoltãm o diplomaþie economicã.

N-aº vrea sã plecaþi înapoi la post, spre exemplu, fãrã sã fiþi înarmaþi mãcar cu o informare despre principalele obiective de investiþii disponibile pe piaþa româneascã, în care sã încercaþi sã atrageþi investitori, prezentându-le oportunitãþile de investiþii.

Deci, va trebui sã dezvoltãm ºi o diplomaþie economicã, dar, sigur, punând laolaltã abilitatea diplomaticã, ce trebuie sã vã caracterizeze ºi cunoaºterea obiectivelor de investiþii.

Deci, va trebui sã dezvoltãm ºi o diplomaþie economicã, dar, sigur, punând laolaltã abilitatea diplomaticã, care trebuie sã vã caracterizeze ºi cunoaºterea obiectivelor

Pagina 26

Festival Strauss - 2011

180 de ani de muzicã militarã

Corina BUREA Doctor în muzicologie

Interviu cu muzicianul colonel Valentin NEACªU, ªeful Serviciului Muzicilor Militare

Într-o lume guvernatã de dorinþa nepotolitã a schimbãrilor continue, în care nimic nu mai este ce pare, iatã cã existã anumite evenimente care nu intrã sub incidenþa miºcãtoarelor valuri ale vieþii ºi care îºi afirmã ritmic prezenþa, spre bucuria celor care urmãresc ºi participã activ la viaþa artisticã a Capitalei pe timp de varã. Desigur, pentru cei avizaþi, este vorba despre Festivalul Internaþional Johann Strauss, care anul acesta se aflã la cea de a X-a ediþie. Organizat de cãtre Asociaþia Românã a Iubitorilor Valsului Johann Strauss, manifestarea se bucurã de interesul continuu al reprezentanþilor þãrii de origine, Austria, menþionând aici pe descendenþii familiei Strauss, pe preºedintele Societãþii Vieneze, Peter Widholz - cunoscut publicului românesc, pe Preºedintele Institutului de Culturã Austriaco-Român, Dl. Dipl.-Ing. Gerhard Egermann ºi de sprijinul societãþilor omonime din Marea Britanie, Japonia, Suedia ºi nu în ultimul rând, de Ambasadorul Republicii Austria, Dr. Michael Schwarziger. O privire retrospectivã evidenþiazã permanenta preocupare a organizatoarei, d-na Josefina Rodica preºedinta asociaþiei, în acelaºi timp se poate spune "sufletul" ei - pentru conservarea structurii ºi calitãþii acestei frumoase iniþiative, care are ca scop principal cunoaºterea ºi valorificarea potenþialului spiritual al þãrii noastre prin undele generoase ale Dunãrii. Dacã la primele ediþii au vibrat sub cupola Atheneului Român melodiile ºi armoniile nemuritoare ale regilor valsului proveniþi din familia Strauss, programele acestor concerte s-au diversificat fiind create anumite niºe dedicate altor autori care prin creaþia lor au extins literatura dedicatã acestui seducãtor univers: Carl Michael Ziehrer, Johann Schrammel ºi nu în ultimul rând Iosif (Ioþa) Ivanovici ultimul fiind un extrem de inspirat, valoros dar mai ales cunoscut reprezentant al valsului, nãscut pe meleaguri timiºorene. Au intrat aºadar într-o tânãrã tradiþie concertele de la Atheneu dirijate de Christian Schulz, recitalurile de orgã de la Catedrala Sf. Iosif, cele de la Palatul Cotroceni susþinute de cântãreþi ºi instrumentiºti, conferinþele foarte interesante focalizate pe biografii mai puþin cunoscute sau pe conþinutul unor documente inedite aflate în biblioteca Primãriei vieneze º.a. Ediþia din acest an a abordat o temã nouã - pentru cã trebuie dezvãluitã concepþia acestei manifestãri, acea de a-i alcãtui grila conform unei teme unificatoare. ªi, cum Dunãrea traverseazã prin voia Creaþiei atâtea þãri, iatã cã ea se varsã în Marea Neagrã ºi, atunci, de ce nu, ºi zona acesteia ºi-ar aduce contribuþia la aceeaºi cunoaºtere ºi aceloraºi bune relaþii. Programul anului 2011 a introdus opusuri pãtrunse de ethosul valsului care au avut de a face într-un fel sau altul cu un alt Imperiu decât cel Austriac ºi anume cu cel Otoman. Este de admirat neprecupeþitul efort care s-a depus pentru cercetare ºi pentru dobândirea materialelor muzicale necesare! Concertul de deschidere la Atheneu, în buna tradiþie vienezã, cu mereu fermecãtoarele valsuri Imperial ºi Frumoasa Dunãre albastrã, fãrã de care nici nu s-ar concepe un asemenea demers, a introdus un Marº turcesc op.89 de C.M. Ziehrer,un Marº rusesc-Fantezie op.353 ºi Dansuri din serai, vals op.5 de Johann Straussfiul ºi lucrarea dirijorului Christian Schulz, gest care se înscrie în aceeaºi tradiþie a Kapellmeister-ilor - de a compune à la manière de -, Valsul Mãrii Negre, comandatã special pentru acest festival ºi care s-a încadrat perfect în atmosfera spectacolului cu toate cã are ºi elemente de modernitate dar surprinde extrem de bine esenþa acestui spaþiu. S-a remarcat delicateþea piesei lui Eduard Strauss, Fleur Roumanine- polcã francezã op.129, care poate fi asimilatã ca atmosferã cu lirica eminescianã (Floare albastrã) ºi cea scrisã de un alt Kapellmeister care a dirijat prima ediþie din 2001, Frumoasa Rosemarie de Kurt Schmitt. Solista serii a fost binecunoscuta sopranã Patricia Seymour, care a încântat prin coloratura ariei din Prinþesa Circului (Intrarea Fedorei) de Emmerich Kálmán ºi prin sensibilitatea cu care a surprins melancolia valsului-lied Valurile Dunãrii de Ivanovici. Prestaþia a atins un punct culminant cu aria Meine Lippen sie küssen so heiß din Giuditta de Franz Lehár, spectacol care este montat ºi la Opera din Viena. Pe lângã o timbralitate extrem de plãcutã a vocii ºi o interpretare plinã de temperament, Patricia Seymour a evoluat cu o dublã coregrafie, cea mai spectaculoasã fiind semnatã de Maria La Vienesa. Apariþiile ei s-au încheiat cu duetul Das Eine kann ich nicht verzeih'n - Ich bin ein echtes Wiener Blut din operata Sânge Vienez de Johann Strauss-fiul, în care linia melodicã a partenerului a fost susþinutã de tonul cald al viorii lui Liviu Ailincãi. Seara s-a terminat triumfal în sonoritãþile mobilizatoare ale Marºului lui Radetzky, ale orchestrei Filarmonicii George Enescu condusã de

Christian Schulz. Zilele urmãtoare au urmat tiparul bine definit al acestui festival, Conferinþa susþinutã de Dr. Thomas Aigner ?Frau Johann Strauss - die lästige Wittwe?? în care a fost subliniat contribuþia pe care a avuto Adele S. la faptul cã astãzi opera dinastiei Strauss este una dintre cele mai cântate ºi rãspândite în lume. Au urmat recitalurile de la Sala Cerchez prezentate în cadrul temei festivalului "Poduri de aur spre Orient?. Primul a fost susþinut de soprana Ilhan Hande Ekºiogu acompaniatã de Lena Schenol (n. în Ukrania) care a cuprins atât câteva arii din Liliacul ºi Prinþesa Ninetta de Strauss, cât ºi mai multe cântece extrase din folclorul Anatoliei, mai apropiat de litoralul misterioasei Kara Deniz: Primãverile la Kütahya (Kütaha'nin Pinarlari),În zorii zilei (Sabahin Seherinde), Oh! Dã-mi puþin foc (Ah Bir Ateº Ver) ºi altele aparþinând unor autori precum Tatli Dillim, Tofig Kulyev - liedul Yalgizam Yalgiz, din Azerbaidjan - ºi al cunoscutului (de cãtre anumite generaþii pentru baletul În calea Trãznetului, montat cu mult succes în România) Kara Karaev - Qara ?bülf?z oglu Qarayev- compozitor azerbaidjan (discipol al nu mai puþin celebrului Dmitri ªostakovici) din al cãrui balet Yeddi Gözal a fost extras ºi transcris valsul.

Remarcabilã susþinerea pianisticã a Lenei Schenol pentru vocea suavã a sopranei I. H. Ekºiogu care a redat cu multã simþire conþinutul cântecelor alese. A urmat recitalul susþinut de pianistul ºi dirijorul Iosif Ion Prunner în compania Cvartetului ARTMUSIK, deja cunoscut din anii precedenþi, cu un program nou, care au evocat aerul ºi þinuta celebrelor sãli ºi Kaffeehäuser unde distinsa societate vienezã se relaxa în sunetele discrete ale muzicii: Annen-Polka, Pizzicato-Polka, Gitana-Galopp, Wein, Weib und Gesang, Liebesfreud de Kreisler ºi nu mai puþin tulburãtoarele ªapte Valsuri de J.Brahms. Lanþul manifestãrilor a continuat cu un alt consistent recital de pian susþinut de Adrian Oliviu Stoica, cadru universitar la UNMB. Programul a acoperit o gamã variatã din punct de vedere stilistic, cuprinzând lucrãri aparþinãtoare unor genii care au activat ºi s-au afirmat la Viena: Haydn, Mozart (marºul Alla Turca din KV 311), pe urmã un pachet de mare rezistenþã din creaþia lui Chopin (2 Nocturne, Balada I-a ºi Scherzo op.31 nr.2) urmat de alte 3 capodopere pianistice scrise de Liszt de la a cãrui naºtere se împlinesc 200 de ani. Fiind aºadar un an aniversar creaþia lisztiana se regãseºte în 2011 în toate programele muzicale ale Terrei. Liebestraum, Les cloches de Genève ºi pentru a pãstra legãtura cu tema propusã, Grande Paraphrase de la Marche de G. Donizetti ( Pacha's Medjidiye March) pour Sa Majesté le Sultan Abdul Mejid-Khan - oferitã de Liszt în timpul turneului sãu în Imperiul Otoman.

Lucrare de extremã dificultate tehnicã, ea a cãzut în uitare pânã în anul 1986 când a fost înregistratã la Istanbul ºi acum repusã în repertoriile pianiºtilor cu ocazia anului “Liszt”. A fost un recital de mare forþã, în care Adrian Stoica ºi-a demonstrat abilitãþile tehnice, ºtiinþa stilisticã ºi sensibilitatea artisticã. Seara s-a încheiat cu polka-mazurka pentru pian, Zâna Dunãrii de Ciprian Porumbescu a cãrui viaþã ºi activitate, întrerupte mult prea devreme s-au desfãºurat la Viena ºi pe teritoriul Imperiului Chesaro-Crãiesc. Concertul de închidere a avut loc conform obiceiului la Catedrala Sf. Iosif unde societatea s-a reîntâlnit cu organistul Csaba Király ºi soprana Patricia Seymour într-un dialog cu caracter sacru. Pentru început a fost adus un omagiu marelui Cantor, Johann Sebastian Bach, fãrã de care nici nu se concepe a da start unui recital de orgã - Fantezia ºi Fuga în Sol BWV 542. Ave Maria de Schubert,Gounod, Verdi (aria din opera “Otello”), sau Maria Wiegenlied Max Reger, Pie Jesu - Andrew Lloyd Webber, Amazing Grace - R. de Smet& F.Walsh au fost alternate cu opusuri extrase din Liszt, dedicate unor celebre aºezãminte: Évocation à la Chapelle Sixtine, Excelsior! Preludio zu dem Glocken des Straßburger Münsters, Hossanah, Zur Trauung, St. François d'Assise. Registraþiile delicate propuse de organist au fost cum nu se poate mai potrivite pentru a instaura un farewell cu pace, cu speranþa revederii în anul care va veni. Tot în spiritul tradiþiei un minunat program de salã pe hârtie de cea mai bunã calitate, public elegant, educat - mereu acelaºi, pe care îl regãsim în timpul stagiunii în sãlile noastre de concert sau la evenimente cu totul deosebite, gest care ne dã siguranþa ca anumite lucruri nu sunt supuse schimbãrii , spectatori care fac eforturi pentru a onora cum se cuvine pe artiºti. Rochii frumoase, coafuri rafinate, imprimeuri de la Komolka, mãtãsuri naturale, catifea, podoabe originale, parfumuri de calitate o altã lume, idealã, ale cãrei valori pot fi împãrtãºite prin intermediul valsului nemuritor.

Stimate domnule colonel Valentin Neacºu, doresc sã vã felicit pentru concertul omagial ce a avut loc, în Sala "Mihail Jora", a Radiodifuziunii Române, un concert deosebit al ansamblului reprezentativ al Ministerului Apãrãrii Naþionale, cu lucrãri din repertoriul simfonic clasic ºi contemporan, universal ºi românesc. Vã felicit ºi pentru activitãþile culturale desfãºurate pe platoul sediului Serviciului Muzicilor Militare. Cãror evenimente se datoreazã aceste manifestãri?

Sãrbãtorim acum o aniversare importantã în cadrul muzicilor militare româneºti. În urmã cu 180 de ani, la Iaºi se deschidea defilarea primelor trupe moderne ale Armatei Române, pe muzica fanfarei - Muzica ºtabului Oºtirii din cadrul Strajei pãmânteºti. Se aboliserã astfel meterhanelele ºi tubulhanelele turceºti dãruite domnitorilor români - împreunã cu simbolurile puterii, de cãtre Poarta Otomanã, dintr-o anumitã perioadã a istoriei noastre. Erau paºi importanþi spre unitatea ºi independenþa naþionalã care urma sã vinã, cu foarte multe sacrificii. Fanfara militarã românã a început sã beneficieze de instrumente proprii, din Vestul european, aducând un nou suflu societãþii româneºti. Muzica fanfarelor militare de la diferite regimente (infanterie, vânãtori, geniu, etc.) a început sã schimbe viaþa monotonã a micilor oraºe ºi sã dea strãlucire capitalei. Mari nume de militari muzicieni - dirijori, compozitori, interpreþi, muzicologi, au adus faimã fanfarei româneºti, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate. Doresc sã rememorãm câþiva din marii muzicieni români care au fost alãturi de noi în istoria modernã a muzicilor militare: Eduard Hübsch, Mihail Mãrgãritãrescu, Egizio Massini, Victor Ivanovici - creatorul valsului românesc, iar din perioada modernæ Emilian Ursu, Stelian Dinu, Dumitru Eremia, Sergiu Eremia, Ionel Croitoru, sau "patriarhul" muzicologiei româneºti, general Viorel Cosma. Se poate afirma cã, în cei 180 de ani de existenþã, muzica militarã a contribuit la ridicarea ºi consolidarea culturii muzicale româneºti, dovedind un profund devotament faþã de Armata României, prin permanenta implicare, cu mijloace specifice, la eficientizarea procesului de instruire ºi educare a militarilor ºi a publicului. De la muzica aflatã pe linia întâi a frontului sau, la respirul pãcii, în grãdinile oraºelor, pe scenele de concerte din þarã ºi strãinãtate, pânã la Concursul Anual de Creaþie pentru Muzicã de Suflãtori desfãºurat sub egida Casei Regale a României, muzicienii militari au reuºit ºi reuºesc sã impunã pe plan naþional ºi internaþional valorile spiritualitãþii româneºti.

Aþi fost aproximativ zece ani dirijorul acestei minunate orchestre, iar acum cariera ºi destinul v-au ridicat în fruntea muzicilor militare din întreaga þarã.În aceastã calitate sunteþi în mãsurã sã ne oferiþi câteva date ºi despre concertul omagial. Într-adevãr am fost pentru o bunã perioadã dirijorul acestei deosebite orchestre. Ansamblul nostru are în repertoriu programe de mari dimensiuni, pornind de la simfonii grandioase pânã la muzica de jazz, ce au fost prezentate în concerte susþinute periodic la Sala Radio, Ateneul Român, Palatul Naþional al Copiilor. Concertul nostru omagial a cuprins lucrãri de: Ludwig van Beethoven Simfonia a V-a, partea a patra, Antonin Dvorak - Dans slav nr.8, P.Stanek - Adagio, Pietro Mascagni - Intermezzo, "Rapsodia românã" nr.1 de George Enescu, Dimitri Sostakovici - Uvertura festivã si Aram Haciaturian Dansul sãbiilor. Dirijor a fost lt.colonel Aurel Gheorghiþã.

Aþi avut ca invitaþi în concert doi soliºti vocali, interpreþi de talie internaþionalã: soprana Carla Muºat ºi tenorul Florin Ormeniºan Da, am ascultat cu multã plãcere douã arii interpretate de soprana Carla Muºat -Giusseppe Verdi, aria Ritorna vincitor din actul I al operei Aida ºi Giaccomo Puccini, aria Un bel di vedreno din opera Madama Butterfly, precum ºi douã canzonete celebre interpretate de tenorul Florin Ormeniºan - O sole mio de Eduardo di Capua ºi Granada de A.Lara, acompaniate minunat de orchestrã.

Serata de la Sala Radio a cuprins ºi o serie de lucrãri corale susþinute a capella de ansamblul Divina armonie a fundaþiei Cavalerii Daciei club UNESCO, dirijat de lt. colonel Cristian-Marius Firca.

Colaborarea cu aceastã coralã a capella a pornit acum câþiva ani, din dorinþa noastrã de a realiza spectacole muzicale complexe. Din cauza restructurãrilor succesive din

cadrul armatei, Corala Bãrbãteascã a Ansamblului Artistic al Armatei a fost defiinþatã, lãsând în urmã un gol imens.

Aceastã cooperare a venit în mod natural, în beneficiul tuturor ºi cu rezultate deosebite. Programul seratei a cuprins lucrãri de Ionel Teodorescu - Rugãciune, Bedrich Smetana - Corul þãranilor, Gheorghe Bazavan - Strigãturi, Gheorghe Danga - Sârba pe loc, Simeon Niculescu - Iac' aºa, Gheorghe Danga - În poieniþã ºi Alexandru Paºcanu Sârba pe scaun. Corala este îndrumatã de prof. Paula Ciuclea, de la fundaþia Cavalerii Daciei, se aflã sub patronajul diplomatului Ionel-Ilie Ciuclea, ºi este condusã cu pasiune de lt. colonel Cristian-Marius Firca.

Concertul de la Radiodifuziunea Românã s-a bucurat de un public numeros, entuziasmat de interpretarea orchestrei, a corului ºi a soliºtilor, rãsplãtitã cu aplauze prelungite ºi cu regretul de a se fi terminat prea repede. Remarc acurateþea ansamblului de suflãtori care a interpretat excelent lucrãri deosebit de grele. De lãudat, de asemenea, mãestria dirijoralã a lt.colonel Aurel Gheorghiþã, cunoaºterea complexã a lucrãrilor ºi obþinerea sonoritãþilor deosebite, care sunt, în general dificil de obþinut de la un ansamblu de mari proporþii. Doresc sã aduc laude orchestrei ºi aranjamentelor orchestrale fãcute de muzicienii Ansamblului Militar. Ce ne puteþi spune despre talentele orchestrei?

O orchestrã este bunã dacã a avut ºi are un dirijor bun! O ºtim de la Toscanini ºi Celibidache. Orchestra noastrã cuprinde muzicieni absolvenþi ai diferitelor Conservatoare, unii dintre ei fiind interpreþi soliºti ºi profesori doctori la diferite Universitãþi de Muzicã. Aceastã colaborare cu diferite instituþii universitare de muzicã a dus ºi la lãrgirea repertoriului - de la cel simfonic ºi contemporan, la piese folclorice din repertoriul românesc ºi internaþional, la muzicã ambientalã, de promenadã, jazz, pop, rock, disco, latino, muzicã de film, etc. Colaborãm cu dirijori de mare notorietate din Europa, care vin periodic în România pentru a susþine concerte cu orchestra noastrã, tradiþie devenitã anualã. Interpreþii orchestrei noastre participã, de asemenea, la concerte de muzicã de camerã, ei fiind foarte bine apreciaþi - a se vedea de exemplu, colaborarea permanentã a unor artiºti din orchestra armatei cu ansamblul Contemporan condus de dumnevoastrã, în concerte susþinute la Sala Radio, Ateneul Român, Cercul Militar Naþional, etc., ºi pe diferite scene din strãinãtate. Ei colaboreazã cu diferite orchestre simfonice din Bucureºti ºi provincie, mai ales la interpretarea unor lucrãri deosebit de dificile, compuse de Richard Wagner, Anton Bruckner, Richard Strauss. În urma concertului de la Radio vor fi realizate un C.D. ºi un DVD. Ne gândim sã ajutãm la promovarea - non profit a unui dublu CD cu muzicã contemporanã româneascã ºi religioasã prin organizarea unui concert ce va fi susþinut anul acesta la Cercul Militar Naþional, în prezentarea muzicologului Viorel Cosma.

Despre acþiunea desfãºuratã pe platoul Serviciului Muzicilor Militare ce ne puteþi spune?

Sãrbãtorirea a 180 de ani de existenþã a muzicii de fanfarã ºi împlinirea la 1 august a 60 de ani de la înfiinþarea Muzicii Reprezentative a Ministerului Apãrãrii Naþionale, a prilejuit o serie de activitãþi, pe care le voi prezenta succint: ceremonialul militar pentru primirea Onorului ºi a Raportului, citirea mesajului Ministrului Apãrãrii Naþionale, Serviciul religios, alocuþiuni, înmânare de diplome, medalii, distincþii ºi însemne, defilare, un spectacol prezentat de Muzica Reprezentativã a Ministerului Apãrãrii Naþionale, o demonstraþie de reconstituire istorico-militarã susþinutã de Asociaþia Tradiþia Militarã, un spectacol prezentat de Muzica Militarã a Forþelor Navale din Constanþa, vizitarea sãlii de tradiþii a Serviciului Muzicilor, urmate de o recepþie organizatã de Seful Serviciilor Muzicilor Militare. La aceastã mare aniversare, putem spune cã istoria muzicii militare româneºti se identificã nu numai cu istoria armatei române, dar ºi cu ºcoala muzicalã modernã naþionalã ºi cu fiinþa neamului nostru.

La finalul discuþiilor noastre, doresc sã adresez publicului ºi simpatizanþilor noºtri, cele mai alese gânduri ºi urãri de bine, prosperitate ºi pace, alãturi de muzica militarã!

Vã felicit pentru aceastã frumoasã ºi reuºitã aniversare.

Fie ca arta sunetelor sã ne facã mai buni, mai apropiaþi ºi mai curaþi sufleteºte !

Marcel SPINEI

Pagina 27

Opere în Festivalul “Enescu” 2011 Anca FLOREA Ca niciodatã - dar deloc întâmplãtor -, Opera Naþionalã Bucureºti a fost programatã în Festivalul "Enescu" ºi cu spectacolul de balet ºi cu reprezentaþii cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski, dar ºi cu douã premiere, aspect fãrã precedent, dar motivat de necesitatea unei noi montãri a operei enesciene Oedip ºi de… aniversarea celor nouã decenii de existenþã a Operei instituþionalizate (deºi momentul va fi marcat în… 8 decembrie), determinând punerea în scenã, dupã foarte multã vreme, a creaþiei wagneriene Lohengrin, titlu prin care teatrul ºia deschis porþile în acel 8 decembrie 1921. Cine ºi de ce a dorit (ºi insistat) ca aceastã producþie sã fie inclusã în festival, devansându-se astfel cu câteva luni ceea ce ar fi fost logic sã se petreacã peste câteva luni, este o altã "poveste".

Cert este cã în Evgheni Oneghin, operã pusã în scenã de Ion Caramitru, în 2009, acum cu acelaºi Iurie Florea la pupitru, în rolurile de

pregãtit de Stelian Olariu, soliºtii oaspeþi integrându-se fãrã probleme în concepþia regizoralã a spectacolului, chiar dacã în ultimul tablou, Molnar ºi Iveri au imaginat o viziune proprie a relaþiei pãtimaºe dintre Tatiana ºi Oneghin, mult subliniatã prin gesturi de o tandreþe ce iese cumva din "tiparele" consacrate - dar… poate fi o variantã…

Privitã în ansamblu, producþia se pãstreazã atractivã, fluentã, dar decorurile au început sã "scârþâie" (la propriu), miºcarea lor în timp ce "curge" muzica devenind astfel neplãcutã. Au fost seri în care s-a cântat bine, cu glasuri de calitate, totul s-a vãdit pus la punct, dar… nu am perceput "evenimentul" aºteptat în festival, nici strãlucirea unor artiºti de marcã, rãmânând doar un spectacol reuºit, ca de stagiune. În schimb, Lohengrin a beneficiat, în sfârºit, de soliºti de recunoscutã valoare internaþionalã, în plinã formã ºi chiar recent prezenþi pe scena de

prim plan au apãrut invitaþi pe care mulþi au dorit sã-i (re)vadã, mai ales cã tenorul Marius Brenciu revenea, dupã ani, pe scena debutului sãu, abordând un rol reprezentativ în agenda sa internaþionalã, iar baritonul Levente Molnar, deºi nãscut în România (la Remetea - jud.

Harghita, nicidecum la Baia Mare, aºa cum s-a scris, având 28 de ani, nu… 34 cum am citit în "Jurnalul de festival"), era necunoscut la noi, în timp ce despre soprana Iveri Tamar se ºtia cã are o carierã importantã.

Am avut prilejul sã-l ascult pe Molnar la Munchen, unde am remarcat glasul frumos, bine condus, aºa încât mã aºteptam sã realizeze personajul Oneghin la cote performante; i-am apreciat din nou generozitatea vocalã, eleganþa frazei, accentele expresive ºi prezenþa scenicã impunãtoare, dar sincer speram mai mult, "ceva" din anvergura unui solist aplaudat la München sau la Covent Garden, deci care sã se detaºeze pregnant în raport cu partenerii de scenã. ªi pe Brenciu îl vãzusem, pe aceeaºi vestitã scenã germanã, chiar în Lenski, pe care la ONB l-a creat cu aceeaºi siguranþã, etalânduºi glasul cald, poate uºor forþat de aceastã datã (probabil pentru cã aici i s-a reproºat întotdeauna vocea micã ºi lipsa acutelor, deci a dorit sã ne convingã de contrariu…), construind ºi acum, cu inteligenþã, un personaj mai temperamental ºi mai incisiv, departe de imaginea tânãrului lipsit de personalitate cu care ne-am obiºnuit în majoritatea variantelor interpretative. Iar soprana georgianã a parcurs dificilul rol cu acurateþe, cu un material vocal demn de remarcat ºi o tehnicã pe mãsurã, fãrã a înþelege însã cã Tatiana este o tânãrã retrasã, introvertitã, poate timidã, astfel încât agitaþia sa scenicã, gesturile uºor melodramatice erau total strãine eroinei gândite de Puºkin ºi Ceaikovski, iar transformarea din copila sfioasã de la þarã în doamna cu atitudine princiarã din final a fost practic inexistentã. (Trebuie sã recunosc faptul cã mi-am amintit de Tina Munteanu, infinit superioarã în acest rol). Întreaga distribuþie a fost însã echilibratã, pentru cã Maria Jinga a conturat o sprinþarã Olga, iar Pompei Hãrãºteanu un credibil prinþ Gremin, Ana-Maria Comºa din nou Larina ºi Florin Diaconescu - Triquet, departe de structura rolului Filipievna fiind însã Sorana Negrea, care nu are nici vocea, nici interpretarea, nici apariþia adecvatã personajului (în care Ecaterina Þuþu realizeazã o adevãratã creaþie - de ce nu a fost solicitatã oare?…); Dan Indricãu a rezolvat bine episodicele intervenþii în Cãpitan ºi Zareþki, iar Anastasia Jinga a fost ºi în acea searã cuceritoare în Tatiana-copil.

La pupitru, Iurie Florea a reuºit sã coordoneze întreg ansamblul, orchestra sunând destul de expresiv, iar corul - ca de obicei excelent

la Bayreuth, aºa încât, dupã multã vreme, am aplaudat un tenor "eroic" prin excelenþã - Johan Botha -, etalând o voce viguroasã, bine condusã, în spiritul wagnerian care, de altfel, a guvernat ºi evoluþia superbei soprane Emily Magee (Elsa) ºi a mezzosopranei Petra Lang (Ortrud), ambele impresionante, deºi glasurile lor se aseamãnã timbral, deci contrastul necesar a lipsit, compensat însã de interpretarea impecabilã, cu expresia adecvatã ºi în plan scenic. Iar dacã parte dintre noi îi apreciasem anterior în diverse spectacole prin lume, cunoscându-le

de-a dreptul impresionantã, din punctul de vedere al imaginii scenice mi-a trezit multe semne de întrebare, ba chiar ºi enervarea celui pus în situaþia ingratã de a nu avea cum sã comenteze ideile regizorale ºi în special cele scenografice. Pentru cã orice spectator care a mai intrat în sala ONB ºi a vãzut montãrile din ultimii ani va recunoaºte uºor elemente definitorii din costumele semnate anterior de Cãtãlin Ionescu-Arbore, care abia aºa am înþeles de ce a dorit sã fie coordonatorul artistic al premierei; cum sã analizez sau sã apreciez creaþia Adrianei Urmuzescu, dacã veºmintele au elemente clare din "casatul" Oedip (producþia din 2003) - materialul bordo-moarat ºi foarte asemãnãtoarele coroane-coifuri aurite purtate de coriºti -, din Simon Boccanegra - "muºamaua" roºu-coraille a soldaþilor ºi cea neagrã a lui Telramund (similarã cu portul lui Fiesco) - sau din Macbeth - mantiile aurii (ºi suliþele asemenea) -, amprenta coordonatorului-directorscenograf reliefându-se pregnant ºi prin faptul cã se folosesc doar culorile alb-roºu-negruauriu, deci exact cele pe care el însuºi le-a utilizat în… Manon Lescaut; "coincidenþele" continuã prin apelul obsesiv la (aceleaºi) pante pe care ne amuzam (amar) în pauzã "localizându-le" în Carmen sau în operele verdiene amintite, ºi la oglinda înclinatã (ca în Faust, ca în Macbeth, ca în Povestirile lui Hoffmann de la Iaºi, ca în…), acum însã în forma unui triunghi în care se reflectã cuplul îndrãgostiþilor (idee frumoasã, dar petalele roºii de trandafir presãrate pe podea au o tentã cam idilicã), dar ºi la "bordurile" (sau… bordãrile) cu neon fie la trepte, fie chiar la imensa cruce albã ce coboarã din "cer" (cu un trandafir roºu în centru…) sau la "construirea" structurii specifice cu trei laturi (ce încadreazã potirul în orice desen din documentele masonice) în scena ElsaOrtrud (lumina verde sugereazã "otrava" picuratã în sufletul tinerei?…). ºi atunci, originalitatea ºi personalitatea scenografei unde se mai pot exprima?! Pe lângã faptul cã un asemenea colorit este total strãin atmosferei gândite de compozitorul care s-a inspirat din legendele nordice, plasând acþiunea într-o perioadã extrem de sobrã ºi austerã (doar haina

potenþialul, aºteptându-ne deci sã evolueze cu anvergura marilor "voci", pentru mulþi a constituit o realã surprizã modul în care baritonul Valentin Vasiliu (revenit dupã ani pe scena ONB, unde ºi-a început activitatea fãrã prea mare relief, peregrinând apoi prin Europa ºi SUA în cãutarea carierei iluzorii) a reuºit sã susþinã solicitantul personaj Telramund, în special sub aspect vocal, etalând un glas amplu ºi penetrant, condus cu siguranþã, dar mai ales o rezistenþã deosebitã. De altfel, întreaga distribuþie a fost neaºteptat de omogenã, basul Horia Sandu rezolvând în forþã partitura lui Heinrich, chiar dacã nu a avut prestanþa cerutã de Landgraf, ca ºi baritonul Vasile Chiºiu în Herald, în timp ce corul a sunat excepþional într-o scriiturã infernalã, performanþã subliniatã, la finalul actului II, ºi prin elogiul adus de Ioan Holender, pe scenã, maestrului Stelian Olariu, de jumãtate de veac la conducerea ansamblului, dar la fel de pasionat ºi de vivace, emoþionat ºi fericit, ovaþionat din nou de o salã arhiplinã. Iar orchestra s-a ridicat la nivelul unei producþii-eveniment, dovedind, sub bagheta lui Cristian Mandeal (care a fãcut adevãrate minuni), cã poate sã cânte excelent, în mãsura în care un maestru ºtie cum ºi ce sã cearã instrumentiºtilor ºi întregului ansamblu.

Dacã sub aspect muzical, noua producþie a fost

argintie purtatã de Lohengrin se apropie de… ceea ce trebuie), sentimentul refolosirii unor materiale determinã ºi stânjenitoarele asocieri (involuntare) cu spectacole existente în repertoriul curent al teatrului ºi senzaþia unei pauperitãþi (sã nu-i spun sãrãcie) care nu se regãseºte însã în costurile mari ale producþiei.

Regia pe care, cel puþin în principiu, o imagineazã ºtefan Neagrãu, aduce elemente ce se doresc moderne, utilizând planuri diferenþiate, cu o deschidere interesantã a decorului pentru a intra cortegiul nupþial, dar "punctatã" cu destule stângãcii. (Gurile rele spun cã multe repere i-au fost cerute "apãsat"…).

Rãmânând însã la "partea plinã a paharului", din punct de vedere muzical a fost o certã reuºitã, organizatorii festivalului aducând de aceastã datã artiºti în plinã formã ºi perfect adecvaþi partiturii. Mã întreb cum va fi nivelul în distribuþia integral româneascã?… ªi pentru cã Oedip în versiunea din 2003 (inclusã ºi în programul ediþiei 2005 a Festivalului) a fost abandonatã din motive intens dezbãtute ºi controversate la vremea respectivã, iar producþia de la Toulouse, pe care Opera Naþionalã Bucureºti ar fi urmat sã o preia dupã prezentarea sa în 2009 pe scena noastrã dar… nu s-a întâmplat (trebuie sã recunosc, era cam prea cenuºie…), se "cerea" acum o altã montare, pe

care a realizat-o Anda Tãbãcaru-Hogea, în scenografia Vioricãi Petrovici, iar coregrafia Rãzvan Mazilu, la pupitru aflându-se Tiberiu Soare, colaborând cu o distribuþie binecunoscutã, cu doar câteva debuturi - Antonela Bârnat în rolul Meropa, conturat cu firesc ºi cãldurã, cântat frumos ºi în spiritul partiturii, tenorul Hector Lopez în Laios (deºi în caietul-program al festivalului este notat Mihai Lazãr) sau baritonul Ionuþ Pascu în Creon; în rest, i-am reascultat, în maniera obiºnuitã, pe ºtefan Ignat (Oedip), Oana Andra (Iocasta), Horia Sandu (Tiresias), ºtefan Schuller (Marele Preot - ca ºi în 2003 sau 2005…), Pompei Hãrãºteanu (…ca întotdeauna în Forbas), Ecaterina þuþu (din nou excepþionalã în Sfinx), Valentin Racoveanu (Pãstorul), Mihnea Lamatic (Paznicul), Vicenþiu þãranu (Teseu), Simona Neagu (foarte bunã Antigona), Siodonia Nica (O tebanã), corul sunând în general omogen ºi dens (excepþie fãcând tenorii ºi sopranele care uneori "ieºeau" din ansamblu), iar balerinii Bianca Fota ºi Gigel Ungureanu au evoluat expresiv în cuplul "aurit" (nu am prea înþeles ce semnificaþie avea), în timp ce (probabil) Eriniile au fost sugerate de tinere cu pãrul roºu ºi mantie neagrã, "fâlfâind"

Într-o luminã (aproape) permanent difuzã, dar cu un joc sugestiv, scenografia este cumva pe linia clasicã, sugerând lumea Eladei în special prin costumele sugestive, majoritatea albe, amintind robele antice, cu un decor unic alcãtuit dintr-o platformã flancatã de trepte, unde se petrec cele mai importante momente ale acþiunii, dar amplasarea spre planul îndepãrtat al scenei face ca glasurile celor ce cântã stând pe acea suprafaþã sã nu se mai audã, în ciuda eforturilor soliºtilor; mai norocoºi sunt cei care evolueazã aproape de rampã. ªi tocmai datoritã aspectului clasic, am fost convinsã, încã din prima clipã, cã producþia va fi primitã destul de bine de cãtre specialiºti (ceea ce s-a ºi confirmat), dar m-a uluit faptul cã niciun cronicar nu a remarcat… detaliile-gafe care nu mai þin de subiectivism sau reavoinþã, ci de o evidenþã la îndemâna oricãrui spectator care a citit mãcar legenda. În rest, s-a cântat curat, dupã posibilitãþi, orchestra a sunat neaºteptat de bine, sigur ºi expresiv, dirijorul dovedind încã o datã calitãþi incontestabile,

pânã ºi în jurul lui Tiresias, personaj imaculat prin însãºi esenþa lui.

De altfel, derularea scenicã mi-a trezit nedumeriri ºi chiar revolte, gafele regizorale fiind prezente din abundenþã; pentru cã, spre exemplu, (acelaºi) Tiresias apare cu figura înroºitã de sânge (aºa cum avea sã fie Oedip dupã ce ºi-a scos ochii), deºi el este un orb clarvãzãtor, deci o metaforã care se pierde, anulatã printr-o asemenea tratare; apoi, la finalul tabloului, Pãstorul îi dã copilul nou-nãscut lui Forbas, pe treptele din dreapta scenei, în timp ce din stânga intrã… Oedip deja adult în tabloul urmãtor, ceea ce pentru un spectator neavizat devine de neînþeles. În monolog, eroul spune clar cã a ajuns la întretãierea a trei drumuri, dar… acestea nu existã, în schimb apare dintr-o trapã un fel de sobã care scoate fum (am aflat ulterior cã era… Hecate!), în spatele cãreia Oedip îl ucide pe Laios, rege care vine mergând pe jos, deºi Pãstorul spune cã se aud roþile carului regal; din aceeaºi trapã iese imediat Sfinxul, într-o rochie-mantie cu glugã - totul roºu-coraille (culoare obsedantã la ONB de vreo 6 ani încoace…) -, miºcându-se languros, cu un fel de mãnuºi în mâinile care, dupã cum spune textul (ºi legenda) trebuiau sã fie… aripi înfricoºãtoare. În tabloul încoronãrii, apoteoza momentului este ratatã, pentru cã în timp ce corul (poporul) cântã "slavã, slavã", Iocasta se întinde pe spate pe un soclu, iar Oedip se apleacã peste ea ºi o sãrutã… în piaþa publicã!

Probabil cã gestul se dorea o subliniere a incestului dar… Trecând peste alte secvenþe mai puþin grave, în scena finalã (în care fântâna este înlocuitã cu un bol de sticlã) se contrazice pânã ºi intenþia compozitorului (acuzatã de misticism la premiera din 1958 ºi tocmai de aceea interzisã atunci) prin care Oedip se purificã ºi se pierde în veºnicie - acum însã, urcã pe acel soclu (multifuncþional), Teseu îi pune pe cap o coroanã auritã (?!), iar eroul rãmâne nemiºcat ca o statuie… eternã. De ce?…

Pe de altã parte, proiecþiile sunt utilizate în exces, culminând cu norii care, în ultimul tablou, plutesc spre dreapta, iar dupã o vreme… o iau în sens invers, revenind apoi la miºcarea normalã, spre amuzamentul celor din salã, care probabil nu au prea înþeles nici valurile din debutul spectacolului nici… altele.

unanim apreciate, dar reprezentaþia privitã în ansamblu nu are anvergurã ºi dramatism, deci este… "cuminte" (pânã ºi parte dintre muzicienii aflaþi în salã au plecat înainte de ultimul act…). Cu bune ºi rele, cea de a cincea versiune a operei lui Enescu pe scena bucureºteanã va rãmâne în repertoriu, ceea ce reprezintã un câºtig pentru partitura a cãrei soartã a fost cam vitregã la ONB în ultimele decenii…

Deºi organizatorii festivalului au considerat cã revista britanicã "The Gramophone" a apreciat spectacolul, textul conþine formulãri doar în parte laudative, umorul subtil lãsând loc unor… interpretãri favorabile (sau nu). Citim astfel cã semnatarul, cunoscând bine versiunile discografice importante, dorind sã urmãreascã lucrarea ºi în spectacol, remarca între altele cã "amplele secvenþe orchestrale se cer cumva 'umplute' ºi regizorul trebuie sã reziste sã-ºi etaleze (nenecesara) artã a punerii în scenã; a fost o tentaþie cãreia regizoarea de la Bucureºti, Anda Tãbãcaru-Hogea, nu i-a rezistat în totalitate.

Abordarea sa a fost foarte coregraficã ºi a creat imagini scenice impresionante cu o distribuþie substanþialã ºi utilizând video-proiecþii din abundenþã. (Mare parte din ultimul act s-a derulat printr-un "ecran" pe care se proiectau nori - problema era cã (…) dupã aproape 3 minute, norii mergeau… invers, pânã când se termina "bucla" ºi reîncepeau traseul iniþial nãucitor - ºi nu era foarte clar de ce se întâmpla asta! Totuºi, muzical a fost un mare succes. (…)

Tânãrul dirijor Tiberiu Soare - un talent despre care suntem siguri cã vom auzi multe în curând - a condus un spectacol de o violentã intensitate, risipind o enormã energie în orchestra sa ºi fabulosul cor. (…) În Oedip, ªtefan Ignat a fost într-o formã terifiantã - e un cântãreþ "feroce" care îºi impune rolul cu virilitate. Oana Andra a fost o Iocasta puternicã, Ecaterina Þuþu, arãtând ca Tina Turner într-un film de Mad Max, a fost un fabulos Sfinx. (…) Oedip este acum în repertoriul Operei Naþionale, (…) deci dacã vreþi ceva neobiºnuit într-un oraº plin de fascinante comori ºi unde ca sã manânci ºi sã bei te costã o fracþiune din preþurile vesteuropene, luaþi avionul urmãtor (…) ºi descoperiþi voi înºivã muzica lui Enescu. Veþi fi foarte plãcut surprinºi!"

Pagina 28

Pagini de istorie ºi costume tradiþionale Aº a cum ne-a obiºnuit, editura Alcor Edimpres, ne- a trimis, abia scoase de sub tipar, 2 noi realizãri de marcã, ale sale.

Prima lucrare, "Pagini din istoria poporului român", a fost scrisã de istoricul militar col.(r) dr. Gheorghe Romanescu, autor ºi coautor a peste 20 de lucrãri despre trecutul de luptã al Oºtirii Române ºi a fost predatã editurii spre publicare, puþin timp înainte ca autorul sã ne pãrãseascã.

Tipãritã pe hârtie cretatã, cu numeroase hãrþi ºi imagini alb-negru ºi color, cartea pe care editura Alcor Edimpex o prezintã publicului, este de fapt un album, iar textul apare în versiune românã-englezã.

Lucrarea este structuratã cronologic pe momentele pe care autorul le-a considerat esenþiale pentru istoria românilor, în 35 de capitole, începând din preistorie. Nu lipsesc referiri la marii voievozi iar rãzboaiele de independenþã ºi cele mondiale sunt comentate detaliat. Autorul dã mare atenþie ºi perioadelor postbelice dar se opreºte imediat dupã anul 1989, lãsând istoricilor ce vor urma sã analizeze evenimentele care au urmat dupã acest an.

Gheorghe Romanescu a folosit numeroase citate din documentele contemporane momentelor alese: cronici, convenþii internaþionale, articole din presã, astfel încât cititorul capãtã impresia cã este el însuºi martorul acelor vremuri. Cartea se citeºte uºor, ºi chiar dacã autorul se vrea un observator obiectiv, reuºeºte sã transmitã emoþii ºi sentimente patriotice, fãcând din demersul sãu, o alternativã la manualele ºcolare ºi în acelaºi timp, o lecturã plãcutã pentru cei care

doresc sã cunoascã trecutul istoric al poporului român.

A doua lucrare, "Costumul tradiþional în România"este un album de artã care prezintã în imagini color costume populare ale tuturor celor douãzeci ºi trei de etnii care convieþuiesc de veacuri pe teritoriul României. Aceste costume sunt, în cea mai pare parte, obiecte din patrimonial unor mari muzee din þarã, precum Muzeul Naþional al þãranului Român, Muzeele de Artã Popularã Constanþa ºi Brãila, Muzeul de Etnografie Braºov, Muzeul þãrii Criºurilor Oradea, Muzeul Naþional al Satului "Dimitrie Gusti". Existã însã ºi etnii pentru care nu s-au gãsit costume în muzee, ºi pentru care s-a apelat la colaborarea cu uniunile etnice.

Prezentarea costumelor este realizatã de muzeografi de specialitate, directori de muzee: Georgeta Roºu, Maria Magiru ºi Mihai Dãncuº, care fac ºi o scurtã trecere prin istoria fiecãrei etnii, vorbind despre obiceiurile ºi sãrbãtorile populaþiei respective, despre tezaurul ei cultural tradiþional.

Auzim vorbindu-se zilnic despre globalizare.

Ea a afectat într-o oarecare mãsurã ºi vieþile noastre. La nivel politico - economic acest fenomen a rescris ºi redimensionat relaþiile interumane ºi internaþionale.

Lumea este avidã de cunoaºtere. Deºi suntem în epoca de vârf a internetului, deºi un singur click ne desparte de informaþia doritã, mai existã oameni pentru care cartea tipãritã nu a cãzut în desuetudine.

Aºa se face cã doi pasionaþi de geografie, prof. ªerban Dragomirescu ºi mai tânãrul sãu coleg dr. Radu Sãgeatã, inspiraþi de participarea, în Franþa, în octombrie 2007, la Festivalul Internaþional de Geografie de la Saint-Dié-des-Vosges unde România a fost þarã invitatã - oaspete de onoare, beneficiind de preþioasele informaþii oferite de Târgul Internaþional de Carte Geograficã, organizat cu acel prilej, au purces la drum, elaborând interesanta lucrare "Statele Lumii Contemporane", apãrutã recent la Editura "Corint".

Dupã cum se ºtie, harta politicã a lumii se aflã într-o permanentã schimbare. Dacã anii 1990 au marcat schimbarea arhitecturii politice a spaþiului central ºi est-european, începutul celui de-al doilea deceniu al mileniului trei pare sã fi mutat epicentrul tensiunilor cãtre spaþiul arab afro-asiatic. În acest context, cei doi autori au considerat cã este un demers ºtiinþific necesar readucerea în actualitate a stãrii actorilor politici care

alcãtuiesc lumea contemporanã, oferind cititorilor o lucrare sinteticã, cuprinzãtoare, cu date statistice la zi, atent selecþionate, corelate ºi interpretate.

În vederea elaborãrii volumului, ei au realizat, în numai 384 de pagini, o radiografie a tuturor entitãþilor statale din lume la începutul celui de-a doilea deceniu al mileniului trei, folosind indicatori semnificativi din cele mai recente surse statistice ale ONU ( World Statistics Pocket - book ), corelate cu lucrãri similare cu apariþie anualã din literatura internaþionalã de profil.

Totodatã, au fost consultate enciclopedii apãrute în perioada 2008 - 2010, lucrãri de

specialitate, informaþii din presã ºi de pe internet, anuare statistice.

Prima parte a lucrãrii este consacratã unor aspecte teoretico-metodologice care privesc statul ca sistem geografic ºi social-politic iar centrul sãu de greutate este reprezentat de monografiile celor 193 de state ale lumii cu teritoriile dependente aferente, plus Antarctica. Fiecare monografie surprinde aspectele esenþiale ce caracterizeazã statul respectiv, fiind precedatã de câte o hartã care indicã localizarea sa ºi heraldica statului respectiv, realizate în policromie.

Monografiile sunt structurate în cinci secþiuni distincte: date generale, repere istorice, repere socio - economice, diviziunile administrative ºi siturile care alcãtuiesc Patrimoniul Mondial Natural ºi Cultural UNESCO. Autorii menþioneazã cã în redarea grafiei numelor proprii s-au respectat recomandãrile Grupului de Experþi al ONU în standardizarea denumirilor geografice.

Prin structura ºi volumul larg de informaþii recente, lucrarea are o largã arie de adresabilitate, fiind utilã atât specialiºtilor, cât ºi elevilor, studenþilor, celor care cãlãtoresc, publicului larg interesat în cunoaºterea modificãrilor din lumea contemporanã. Nu în ultimul rând, lucrarea îºi poate dovedi utilitatea ºi în activitatea desfãºuratã de membrii Corpului diplomatic.

D.C.

O cãlãtorie în Rodos cu Doina Cernica Cartea se adreseazã marelui public interesat de artã ºi istorie, profesorilor ºi studenþilor din facultãþile respective din þarã ºi din strãinãtate, cunoscãtori ai limbilor românã ºi englezã, cartea fiind o ediþie bilingvã. Ea intenþioneazã sã transmitã sentimental de apropiere între oameni ºi cunoaºterea unor valori perene nãscute din bucuria creaþiei, din prietenie ºi solidaritate, tuturor celor care doresc sã-i cunoascã pe locuitorii României, indiferent de etnie.

D.C.

"Fereastra timpului" În perioada 12 septembrie -14 octombrie, Galeria "Dialog" din Bucureºti a gãzduit o mare ºi impresionantã expoziþie a cunoscutei artiste plastice Cela Neamþu, un nume de referinþã în tapiseria româneascã din ultima jumãtate de veac.

Arta Celei Neamþu are rãdãcini adânc împlântate în solul þinutului natal din zona Iaºului, sursã de inspiraþie a bogatei sale creaþii.

O lume într-o carte

de aceastã recunoaºtere internaþionalã de mare prestigiu.

Specialitatea sa este combinarea tehnicii clasice de þesere pe vertical (ceea ce se cheamã "haute lisse") cu punctul de la Putna, inspirat artistei de broderiile medievale din þara noastrã, într-o perfectã armonie între tradiþie ºi inovaþie.

Una dintre temele predilecte ale Celei Neamþu este

Nu mulþi dintre noi au avut prilejul sã colinde lumea. Acum, parcã tot mai mulþi au aceastã mare bucurie. Dar, nu toþi cei care cãlãtoresc au aceiaºi percepþie asupra celor vãzute. Fiecare om se bucurã altfel în drumul lui în funcþie de profilul personalitãþii sale.

Am avut ºansa sã citesc cartea Doinei Cernica, scriitoare din Bucovina, despre o cãlãtorie pe care a fãcut-o în Rodos, insulã greceascã aflatã în Asia Micã, unde Marea Egee întâlneºte Marea Mediteranã, carte intitulatã ,,Rodos, ultima varã'' publicatã la editura Muºatinii, în acest an.

Scriitoarea este membrã a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, a Uniunii Internaþionale a Presei Francofone. Ea a fost rãsplãtitã cu numeroase premii pentru bogata ºi variata sa operã, gazetãreascã ºi literarã formatã din cãrþi originale ºi traduceri.

Vã sfãtuiesc sã citiþi cartea Doinei Cernica.

Optica scriitoarei este specialã. Cultura sa, de o mare bogãþie, sensibilitatea poeticã, ma-

rele talent de ziaristã, toate pãtrunse într-un singur suflet, ne lãrgesc orizontul. Vibraþia ei la cele vãzute ne ajutã sã ne bucurãm ºi noi

de peisaje minunate, sã aflãm datinile, istoria, arta ºi mitologia acelor locuri.

Construitã în douãzeci ºi unu de scurte

eseuri cu o tematicã diversã, cartea ne cucereºte ºi prin faptul cã, adeseori, ea are aproape caracterul unui studiu apropiat de profunzimea ºtiinþificã ºi care ne este prezentat într-un stil pe care l-aº putea numi prozã poeticã.

Dacã vreodatã vom avea posibilitatea ca soarta sã ne ducã în aceleaºi locuri, ar fi pãcat sã nu fi cunoscut cartea Doinei Cernica. Am pãºi ghidaþi de rândurile ei. ªi dacã destinul nostru nu ar cuprinde niciodatã o cãlãtorie în Rodos, citind-o pe autoare am colinda imaginar drumurile ei. Vom fi ajutaþi ºi de cei care, alãturi de scriitoare, au contribuit la realizarea volumului. Este vorba despre Andrei Dragu, român din Rodos, fotograf talentat care ilustreazã paginile cãrþii cu imagini ale minunilor arhitecturale ale locului, a ruinelor timpului apus ºi despre Gheorghe Zãrnescu creatorul copertei.

Am citit aceastã carte cu mare interes apreciindu-i valoarea.

Felicia MOHR

Congresul european al culturii

Când Cela Neamþu spune cã munceºte "cu smerenie pentru a dãrui frumuseþi semenilor", artista dovedeºte cã are un adevãrat cult al muncii, având conºtiinþa lucrului bine fãcut, astfel încât sã pãstreze cuvenitul dialog dintre tradiþie ºi modernitate, tot ceea ce creazã ea transformânduse într-un adevãrat "miracol vizual".

Prezenþã notorie în tot felul de bienale, trienale, cvadrienale ºi saloane internaþionale, cel mai mare triumf al Celei Neamþu a fost în 2006, când a cucerit Medalia de aur pentru tapiserie la Salonul parizian de la Grand Palais, aºadar, în þara unde sa nãscut tapiseria europeanã. Se pare cã, de-a lungul timpului, numele Celei Neamþu este cel dea treilea al unui artist român (dupã pictorii Nicolae Grigorescu ºi Eustaþiu Stoenescu) care se bucurã

"Fereastra", o oglindire arhitecturalã decorativã, plinã de sensuri, atât pentru creator cât ºi pentru privitor.

Creaþiile sale exprimã adevãrata perfecþiune cromaticã, plinã de eleganþã a formelor, indiferent de culorile tematice. În recenta expoziþie, au atras atenþia în mod special "Ferestrele pentru Ierihon", dintre care trei erau redate prin reproduceri fotografice la scarã naturalã, originalele fiind deja trimise la cel mai vechi aºezãmânt românesc din "Þara Sfântã".

Bogata ºi frumoasa expoziþie din Bucureºti a constituit un prilej de sãrbãtoare, de încântare pentru toþi cei care admirã ºi preþuiesc creaþia artisticã a Celei Neamþu.

Madeleine KARACAªIAN

Ca urmare a deciziei Comitetului de selecþie al viitoarelor oraºe capitale europene ale culturii, ca titlul de capitalã culturalã europeanã sã fie acordat în 2016 oraºelor Donostia San Sebastian (oraº din nordul Spaniei ºi capitalã a provinciei Gipuzkoa din þara Bascilor) ºi Wroclaw (al doilea oraº polonez desemnat Capitalã Europeanã a Culturii, dupã ce Kracovia a purtat acest titlu în 2000), la începutul lunii septembrie, a fost organizat, la Wroclaw primul Congresul European al Culturii. Evenimentul se încadreazã în programul cultural desfãºurat de Polonia cu ocazia preluãrii Preºedinþiei Consiliului Uniunii Europene pe o perioadã de ºase luni (1 iulie - 31 decembrie 2011). Trebuie menþionat cã Uniunea Europeanã acordã titlul de capitalã culturalã, începând din 1985, unor oraºe din þãrile membre pentru "a promova o mai bunã cunoaºtere reciprocã între cetãþenii europeni". La rândul lor, oraºele alese profitã de desemnare pentru a realiza proiecte strategice de dezvoltare culturalã în spiritul european, de coeziune socialã, pe baza contribuþiei financiare a UE. Ideile cãlãuzitoare ale Congresului îºi au

sorgintea în cartea profesorului polonez Zygmunt Bauman, unul dintre cei mai

Sociologul Zygmunt Bauman cunoscuþi sociologi europeni, care pune în discuþie starea culturii europene contemporane ºi perspectivele sale de dezvoltare.

Cartea, comandatã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional ºi scrisã special pentru Congres, a fost publicatã în Polonia ºi în Marea Britanie. Ea a avut ca motto: "Arta pentru schimbare socialã", motto care a fost ºi tema principalã a congresului.

Concomitent cu manifestãrile Congresului, la Wroclaw a avut loc ºi reuniunea miniºtrilor culturii din statele membre ale Uniunii Europene, ºi dezbateri în cadrul iniþiativei numite "A Soul for Europe", care a avut drept scop elaborarea unor noi modele de cooperare între factorii de decizie ai Uniunii Europene, instituþiile culturale din aceste þãri ºi reprezentanþii organizaþiilor nonguvernamentale. În cadrul Congresului, au avut loc 100 de evenimente. Trei sute de artiºti, academicieni, filozofi ºi activiºti culturali, precum Zygmunt Bauman, Brian Eno, Jan Fabre, Oliviero Toscani, Krzysztof Penderecki, Jonny Greenwood (Radiohead), Aphex Twin, ºi mulþi alþii, au participat timp de patru zile la un program interdisciplinar extrem de bogat.

Lidia BRÂNCEANU

Pagina 29

Compozitorul argentinian A şasea ediţie a târgului de carte de la Ashgabat - Turkmenistan Astor Piazolla comemorat de Nu conteazã viteza fãrã precedent, cu care se dezvoltã noile tehnologii în comunicaþii. Cartea tipãritã rãmâne încã, pe multe meleaguri, sursa cunoaºterii. Ea este întotdeauna asociatã ºtiinþei, educaþiei, artei ºi culturii, tuturor domeniilor care fac ca societatea noastrã sã progreseze.

Pentru Turkmenistan, cartea tipãrtitã are o conotaþie specialã, evidenþiatã ºi de Târgul de Carte care a avut loc la Ashgabat, capitala acestei þãri, care s-a desfãºurat sub motto-ul "Cartea - un drum spre cooperare ºi progres" Începând cu 2007, noua conducere a statului a fãcut mari eforturi pentru a oferi cetãþenilor þãrii condiþii cât mai bune de viaþã. Aceºtia, ºi mai ales tânãra generaþie, sunt îndemnaþi sã citeascã lucrãrile clasice ale literaturii mondiale, chiar în limbile în care acestea au fost scrise, iar operele gânditorilor, scriitorilor ºi poeþilor locali sã fie publicate în limba Turkmenã, care în perioada anterioarã a fost marginalizatã, populaþia vorbind, preponderent, limba rusã.

Turkmenistanul a intrat pe drumul renaºterii naþionale, a marilor transformãri, care de altfel se vãd cu ochiul liber imediat ce îi atingi pãmântul.

Nu poþi sã rãmâi impasibil la vederea noilor construcþii apãrute, peste noapte în Ashabat. Îmbrãcate în marmurã, cu ornamente din metal auriu, cu ferestre mari, fumurii care filtreazã lumina puternicã a soarelui ºi cu mari cupole aurite, ele sunt simbolul noului Turkmenistan, al dorinþei de a arãta întregii lumi cã, deºi se aflã la început de drum pe calea dezvoltãrii sale ºi a obþinut unele succese, el face paºi mari ºi eficienþi, eforturi susþinute pentru a ajunge, în timp, la un nivel de dezvoltare economicã ºi socialã apropiat de al lumii occidentale În acest cadru se înscrie ºi cea de a ºasea ediþie a Târgului Internaþional de

Lettre de France (Suite de la page 1) compte aujourd'hui, selon les meilleurs experts, environ 1,4 milliards d'hommes. Les résultats sont là. La " politique des quatre modernisations " a porté ses fruits et des taux de croissance qui frisaient les 10% malgré d'énormes disparités régionales ont permis en une génération démographique à la Chine de redevenir la grande puissance qu'elle n'aurait jamais dû cesser d'être. Finies donc les horreurs de la socialisation (1952-1958), l'ignoble campagne des " Cent Fleurs " (1956-1957), la catastrophique démence du Grand Bond en avant (1958-1961) et les atermoiements du " il nous faut marcher sur deux jambes " (1962-1966), tout comme la folie dévastatrice de la grande Révolution culturelle prolétarienne (1966-1976).

Il faut toutefois considérer que si la Chine, première puissance démographique sur notre planète, deuxième puissance du monde par son PIB, fait montre aujourd'hui de chiffres quantitativement satisfaisants, ces derniers rapportés au niveau de l'individu ne permettent pas encore de classer le pays au sein des nations développées. Heureusement, toute une série de retards sont peu à peu comblés, ceux concernant en particulier la production per capita, le revenu national par habitant, l'indice de développement humain, les statistiques de consommation, les chiffres relatifs aux progrès du système des retraites et aux avancées de la médecine de masse.

Mais ici comme ailleurs, la croissance économique a provoqué trois types de

carte, organizat de Turkmen State Publishing Service ºi Camera de Comerþ ºi Industre a Turkmenistanului.

Editori ºi tipografi s-au reunit ºi în acest an, sub cupola impresionantei construcþii a Centrului de Expoziþii "Sergi - Köºgi". Timp de trei zile peste 115 edituri ºi tipografii, firme specializate din acest domeniu, din aproape 20 de þãri ºi-au expus producþiile. Au fost prezente : Statele Unite ale Americi,Marea Britanie, Austria, Ungaria,

ºi Europa" reprezentatã de directorii lor, Karen Baboian ºi Carol Roman, care au participat la Târg, la invitaþia Ambasadei Turkmenistanului la Bucureºti.

Cele douã publicaþii au atras atenþia ºefilor misiunilor diplomatice acreditate la Ashgabat, aceºtia arãtându-ºi regretul cã publicaþii de asemenea facturã nu existã încã în Turkmenistan.

Printre diplomaþii care au vizitat standul României s-a aflat ºi Ambasadorul României la Ashgabat,

România, Turcia, Iran, India, Federaþia Rusã, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, Uzbekistan, Azerbaidjan, Tadjikistan, Kyrgyzstan.

Un procent dominant din totalul companiilor prezente a fost reprezentat de companiile din Federaþia Rusã, limba rusã fiind ºi acum limba cea mai vorbitã.

Au fost prezentate publicului interesat cãrþi de ficþiune, pentru copii, literaturã, cãrþi de artã, de istorie, tehnice, cãrþi electronice, enciclopedii, calendare, material publicitar. Totodatã, tipografii au oferit date despre utilajele ultramoderne pe care le comercializeazã, despre consumabile ºi software. Alte câteva companii au prezentat produse de papetãrie.

Deºi Târgul a avut un profil bine stabilit, organizatorii i-au invitat sã participe ºi pe producãtorii de covoare manuale cu modele tipice turkmene care au ºi-au expus minunatele lor produse, mulþi dintre particianþii la Târg achiziþionându-le. Nu au lipsit nici producãtorii de bijuterii din argint, din mâinile cãrora ies adevãrate opere de artã.

La deschiderea oficialã au participat oficiali turkmeni de grad înalt, ºefi ai misiunilor diplomatice ºi ai organizaþiilor internaþionale, oameni de culturã, jurnaliºti, studenþi Standul României a fost prezent prin douã publicaþii, revistele "Diplomat Club" ºi "Balcanii

Excelenþa Sa Radu Horumba, care, la rândul lui, a apreciat calitatea celor douã publicaþii ºi prezenþa la atâþia mii de kilometrii de þarã a reprezentanþilor României.

méfaits. Tout d'abord, l'augmentation de plus en plus insupportable des inégalités sociales, d'autant que les nouveaux riches chinois manquent particulièrement de discrétion.

Ensuite, l'augmentation des inégalités sectorielles qui ne saurait durer car les migrants, nouveaux esclaves de la Chine du XXIe siècle, se rebellent de plus en plus souvent et ouvertement.

Enfin l'augmentation encore plus profonde et donc plus pérenne des inégalités régionales qui vient rompre l'harmonie et l'équilibre d'un pays de plus en plus marqué par la coupure entre paysans et citadins.

Parallèlement, avec les réformes effectuées depuis 1978 par un parti communiste qui continue de monopoliser le pouvoir et dont le slogan est " il est glorieux de s'enrichir ", la Chine est entrée de plein pied dans la mondialisation, mondialisation économique d'abord, mondialisation culturelle ensuite. Mais la mondialisation économique fait peser de graves dangers sur l'avenir de la Chine car cette dernière ne peut continuer d'être l'atelier du monde alors même que la montée des salaires et l'amélioration des conditions de vie la rendent de moins en moins compétitive sur le marché international. De même, sa course effrénée à l'importation de matières premières et de sources d'énergie indispensables au maintien de sa croissance la fragilise économiquement, politiquement et diplomatiquement. Le défi économique de la Chine aujourd'hui est donc de passer du quantitatif au qualitatif et de créer aussi un marché intérieur qui viendra peu à peu se substituer à ses clients les plus importants que sont précisément l'Union européenne et les Etats-Unis. Parallèlement, la réussite économique chinoise a fait du pays un énorme

românii de la Nuevo Tango

Karen BABOIAN

O coincidenþã fericitã a fãcut ca în acest an aniversar - sãrbãtorirea a 130 de ani de relaþii diplomatice între Argentina ºi România ºi 80 de ani de la deschiderea primelor reprezentanþe - sã aibã loc ºi comemorarea celebrului compozitor Astor Piazzolla, creator îndrãzneþ, dar rafinat, al noului tango, de la a cãrui naºtere au trecut 90 de ani. Aceasta a dat posibilitatea Ambasadorului Republicii Argentina, Excelenþa Sa Claudio Perez Paladino, alãturi de membri Ambasadei acestei þãri la Bucureºti, precum ºi Institutului Cervantes ºi Centrului de proiecte culturale al Primãriei Municipiului Bucureºti, de a organiza la Sala ARCUB primele douã reprezentaþii ale cvintetului Nuevo Tango. Spectacole ce fac parte din turneul naþional " AniverTango" al grupului, care se va încheia la finele lui noiembrie.

Dar cine sunt "Nuevo Tango"? Sunt cinci maeºtri instrumentiºti care, respectând muzica lui Piazolla, respectã ºi formula muzicalã a compozitorului, cvintetul - Alin Stoianovici - acordeon CB, Sascha Bota - vioarã, Roxana-Yvonne Coºereanu pian, lonuþ Dorobanþu chitarã, Johnny Bota contrabas. Ei provin din sfere muzicale la fel de eclectice precum stilul distinctiv al pieselor compozitorului argentinian muzicã clasicã, folclor ºi jazz. Creaþiile ºi interpretãrile grupului îºi gãsesc vigoarea ºi originalitatea în aceastã combinaþie de genuri muzicale.

Cele douã reprezentaþii susþinute la Bucureºti, gãzduite de sala ARCUB au atras deopotrivã, membri ai corpului Diplomatic, prieteni ai Ambasadei Argentinei, oameni de presã ºi un numeros public tânãr. De îndatã ce muzicienii încep sã cânte, înþelegi mai bine ce spunea Piazolla: "Tangoul ºi-a trãit viaþa pânã în anii `50". Vorbind despre compoziþiile sale, compozitorul preciza "Tangoul meu are braþele deschise spre prezent!". Întradevãr, se simte în compoziþiile sale ieºirea din uzurã, din rutinã. Este o combinaþie explozivã de ritmuri clasice, de jazz, de armonii ºi sonoritãþi europene, braziliene, duioase, lascive sau dure, tãioase ºi abrupte, pãstrând însã o anume linie melodicã a tangoului clasic. Muzica oferitã de cvintet, reinterpretãrile ºi remixurile muzicii lui Piazolla, a încântat

publicul, care i-a rãsplãtit pe muzicieni cu ropote de aplauze. Nu este uºor de ascultat muzica lui Piazolla, trebuie sã-þi placã jazz-ul experimental ºi muzica clasicã, dar odatã prins în mrejele ei nu poþi sã nu o asculþi, încercând sã-i pãtrunzi sensurile. "Nuevo tango", acest grup de muzicieni români, poate prea puþin cunoscuþi la noi, prin plãcerea, pasiunea ºi profesionalismul cu care înterpreteazã aceastã muzicã,creazã o legãturã culturalã între cele douã popoare, fapt care face ca toate reprezentaþiile turneului "AniverTango" sã se desfãºoare sub egida Ambasadei Republicii Argentina. *** Piazzolla s-a nãscut în 1921, la Mar del Plata, în Argentina, din pãrinþi italieni, emigranþi în Argentina la sfârºitul secolului al 19 -lea. Tânãrul Ástor Piazzolla ºi-a petrecut o parte din copilãria sa alãturi de familie, în New York, unde s-a întâlnit cu jazzul ºi muzica lui Bach. A învãþat sã vorbeascã fluent spaniola, engleza, franceza ºi italianã. Tot aici învaþã sã cânte la bandoneon. În 1937 se întoarce în Argentina, unde se cânta cu stricteþe tangoul tradiþional. Cântã în cluburi de noapte cu diverse grupuri, printre care orchestra lui Anibal Troilo, considerat la acea vreme cel mai bun bandeonist din Buenos Aires. Arthur Rubinstein, marele pianist, care locuia pe atunci la Buenos Aires îl sfãtuieºte sã studieze cu Alberto Ginastera, compozitor argentinian, care îi dezãluie operele lui Stravinsky, Bartók, Ravel. În 1950 compune banda sonorã a filmului Bólidos de acero.

La sfatul lui Ginastera, în 1953, Piazzolla participã cu creaþia sa, simfonia "Buenos Aires" la un concurs de compoziþie ºi câºtigã o bursã oferitã de guvernul francez pentru a studia la Paris cu legendara profesoarã de compoziþie Nadia Boulanger. În 1955, se întoarce în Argentina, unde prezintã noul mod de abordare a tangoului, devenind o figurã controversatã în lumea muzicalã ºi politicã a þãrii.

Muzica lui Piazzolla este acceptatã atât în Europa cât ºi America de Nord. Între 1976 ºi 1983, Piazzolla a trãit în Italia. Moare în 1992, la Buenos Aires.

détenteur de capitaux. Chacun sait que c'est la Chine qui possède désormais l'essentiel des avoirs financiers des Etats-Unis d'Amérique et de l'Europe et que ce sont ses paysans qui en épargnant ont permis la prospérité des pays capitalistes développés par ailleurs aujourd'hui tous victimes de la crise de la dette américaine.

Ainsi en cet automne 2011, la Chine est à la croisée des chemins, car elle ne peut conserver des degrés aussi élevés de dépendance économique vis-à-vis du marché mondial et d'un système financier international et transnational. Ils la mettent à la merci de la bonne santé économique mondiale. C'est pourquoi les Autorités de Pékin redoutent actuellement beaucoup la défaillance du dollar et les problèmes de survie de l'euro. De ce fait, on peut heureusement compter sur la Chine pour continuer de venir au secours d'un capitalisme financier apatride devenu certes moralement indéfendable mais dont la survie conditionne également celle de l'actuel " modèle chinois ". Ce terme de " modèle " récusé par le PCC est néanmoins révélateur du cheminement économique suivi par ce pays depuis 1978. Mais il n'empêche qu'il faudra assurément que le PCC change peu ou prou sa vision économique du monde, modifie ses priorités sociales intérieures et change sa diplomatie trop favorable aux " pays voyous " du monde comme la Corée du Nord, le Soudan, la Syrie, le Pakistan, etc. Sans ce changement radical, la politique du Parti sera d'autant plus contestée qu'elle sera par trop contestable. A ces nuages noirs et à ces interrogations, il faut ajouter que la politique démographique maoïste, celle de l'enfant unique, va provoquer d'ici 2050 un véritable séisme, à savoir un processus catastrophique de

vieillissement de la population chinoise telle qu'on en aura jamais vu jusqu'alors dans l'histoire du monde. Il sera d'autant plus grave que la population désormais plus urbaine que rurale devra subsister, une fois arrivée à l'âge de la retraite, dans des grandes métropoles modernes sans que des systèmes de retraite suffisants aient pu être mis sur pied durablement pour l'ensemble de cette population.

De fait, la réussite chinoise que chacun se complaît à décrire est réelle et le monde entier ne peut que s'en réjouir. Il n'empêche qu'elle est porteuse de toute une série de fragilités et de problèmes qui ne peuvent être résolus qu'à l'échelle d'un continent au minimum, sinon à celle de la planète toute entière. En réalité, la dépendance chinoise vis-à-vis de l'Occident est totale. Celle des Occidentaux vis-à-vis des Chinois également.

A un autre niveau d'analyse, la fragilité culturelle de la Chine du XXIe siècle semble patente et cette civilisation millénaire, même si elle reste profondément confucéenne, semble parfois avoir perdu son âme, confrontée à une modernité et donc à une occidentalisation par trop acculturantes. Les paysages urbains chinois en sont une parfaite illustration. Mais cette fragilité culturelle réside aussi dans un isolement culturel et mental millénaire qui s'était révélé jusqu'au début du XXe siècle un rempart solide contre la modernité. Enfin, la fragilité culturelle chinoise procède également de la fragilité politique et idéologique d'un PCC qui prône " l'économie socialiste de marché " et qui a indéniablement réussi à mettre sur pied la liberté économique mais en maintenant le régime du parti unique. Il en résulte toute une série de distorsions intellectuelles, de contra-

dictions et de confusions mentales et donc de fragilités sociales. A cela il faut ajouter que les méthodes brutales de gouvernance sont de plus en plus mal supportées par les masses chinoises. En même temps, la pénétration des médias à l'occidentale, l'utilisation de l'internet par 500 millions de personnes ont profondément changé la société chinoise. C'est ainsi par exemple qu'on assiste à la naissance d'une opinion publique, en particulier chez ceux là même qui avaient le plus profité du système, parce qu'ils étaient, la plupart du temps, proches du PCC. A l'échelle du monde, la puissance militaire chinoise, le rôle désormais important de sa marine, la diplomatie développée par Pékin sont également des facteurs importants qu'il faut prendre en compte si on désire de manière raisonnable imaginer l'avenir d'un pays qui, dès 2030 aura une population inférieure à celle de l'Inde. On sait les atouts du monde indien en matière de high-tech à l'occidentale et les immenses possibilités d'une élite de plusieurs centaines de millions de personnes déjà parfaitement intégrées, grâce à son anglophonie, à la marche du monde occidental.

Le réveil chinois est incontestable et le rôle de la Chine dans le monde n'aura jamais été aussi grand. Il en va de même de sa dépendance vis-à-vis du reste de la planète. Pour toutes ces raisons, il ne faudrait pas que la réussite chinoise soit obérée par des freins internes de plus en plus difficiles à accepter par sa population en même temps que sa politique mondiale pourrait être remise en cause par des concurrences sérieuses issues d'autres pays émergents. Indéniablement, la Chine est aujourd'hui à la croisée des chemins.

Carol Roman, Ambasadorul României la Ashgabat, E.S. Radu Horumba ºi Theo Hensels coordonator Europa House Turkmenistan (de la stânga la dreapta) Trebuie menþionat faptul cã România a participat pentru prima datã la acest Târg de carte. Sperãm cã ea va avea de acum încolo o participare constantã, ºtiut fiind calitatea lucrãrilor tipãrite.

Pagina 30

20 de ani LUKOIL în România

Scheherezade Foundation ...

(Urmare din pag. 6)

Compania LUKOIL este cea mai mare companie petrolierã din Rusia din punct de vedere al rezervelor, producþiei ºi rafinãrii þiþeiului. Ea asigurã 20% din producþia de þiþei autohtonã adicã 79,8 milioane tone, iar la nivel

angajaþi, o retea de distribuþie dezvoltatã, care include 308 staþii si 10 depozite. În România, compania a investit în ultimii 13 ani peste 400 milioane USD, din care 7,7 milioane USD cheltuiþi pentru protecþia mediului ºi crearea de

global reprezintã aproximativ 2% din producþia totalã mondialã.

Lukoil România a fost înfiinþatã în 1998, an în care a preluat pachetul majoritar al rafinãriei PETROTEL. Acum are aproape 5000 de

locuri de muncã.

Cifra de afaceri netã a companiei LUKOIL România în anul 2010 a depãºit valoarea de 4 500 mii lei, în creºtere cu 40% faþã de anul 2009, acest lucru generând venituri substanþia-

le la bugetul de stat.

O importanþã majorã este acordatã calitãþii produselor petroliere, serviciilor prestate clienþilor ºi protecþiei mediului înconjurãtor, respectându-se cu stricteþe standardele europene în vigoare.

Un ultim succes repurtat de Compania a fost anul acesta când a fost semnat cu Agenþia Naþionlã de Resurse Minerale un Acord de concesiune, cu drept de explorare ºi exploatare a perimetrelor Rapsodia de Est ºi Trident de pe platoul continental al Mãrii Negre.

Prin aceasta Lukoil devine o societate care presteazã toatã gama de operaþiuni în domeniu.

La jumãtatea lunii octombrie, LUKOIL a fost sãrbãtoritã cu ocazia împlinirii a 20 de ani. În þara noastrã, pentru a marca acest eveniment important din viaþa sa, LUKOIL a organizat la sediul Federaþiei Ruse din Bucureºti, o recepþie la care au participat oficiali români, membri ai Corpului diplomatic, specialiºti în domeniu, academicieni, oameni de presã, etc. În cuvântul sãu de deschidere, Ambasadorul Federaþiei Ruse, Excelenþa Sa Alexandr Churilin a prezentat în câteva cuvinte prodigioasa activitate a Lukoil Romania ºi succesele sale.

Reprezentantul Lukoil a subliniat intenþia Companiei de a aloca aproximativ 100 miliarde de dolari pentru cheltuieli de capital in urmatorii 10 ani, pe masura ce se va extinde peste hotare.

B.K.

Un cadou pentru iubitorii celei de a ºaptea arte Sfârºitul lunii septembrie a adus cinefililor bucureºteni ºi nu numai, un cadou extraordinar - o superbã realizare arhitectonicã ºi tehnicã (vizualã ºi video), Cinema Digiplex, cel mai mare cinematograf complet digitalizat din þarã, am putea spune din estul Europei.

Aflat în inima complexului comercial Bãneasa Shopping City, Cinematograful Digi-

plex se remrcã prin cele 13 sãli care fac parte din acest ansamblu cinematografic mamut care se desfãºoarã pe o suprafaþã de 14.000 mp, având o capacitate de 2600 locuri de vizionare. Totul este la cel mai înalt nivel, de la finisajele interioare, la tehnologia proiecþiei digitale ºi la calitatea impecabilã a sunetului. Ehipamentele sunt de ultimã generaþie, încorporând descoperiri recente în domeniu. Cele 13 ecrane sunt adaptate pentru suprafeþe extinse de

proiecþie 3D cu unghiuri perfecte de vizibilitate, iar scaunele, fotoliile sunt ultraconfortabile. Odatã intrat în sala de proiecþie Grand Ultra, a cãrui ecran plat este cel mai mare din þarã, simþi apãsarea liniºtii de dinaintea furtunii, iar atunci când sunetul îºi face apariþia, când pe marele ecran încep sã se deruleze imginile 3D, atmosfera devine trepidantã, simþi cum fiecare notã pãtrunde în tine, cum întregul tãu corp vibrazã, simþi cã trãieºti aventura odatã cu actorii. Aceste senzaþii se datoreazã sistemului audio încorporat, sistem de sunet IOSONO, o reþea de difuzoare speciale aproape 500, controlate de un software dedicat- capabilã sã recreeze ambianþa acusticã multidimensionalã a realitãþii.

IOSONO este cel mai complex ºi avansat sistem audio multi-dimensional din Europa.

Sala Grand ULTRA oferã un nivel unic de confort ºi design, datoritã comoditãþii fotoliilor ºi a finisajelor. Ecranul de tip "silver screen", oferã o imagine exceptionalã, senzaþii incredibile, unice.

Cinematograf, dar nu numai Sala Grand Epika pare, la prima vedere, o salã normalã de cinematograf, dar, datoritã tehnologiei moderne, ea se transformã precum un cameleon, într-o salã de concert, pentru prezentãri de modã, spectacole, etc., deci multifuncþionalã.

Sãlile VIP Grand STUDIOS, au un design modern, servicii de primire, garderobã, un

bar ºi salon separat, precum ºi fotolii ºi canapele ajustabile, ultra-confortabile, recreând confortul propriului cãmin, toate împreunã creând un veritabil "living room".

Salile Grand STUDIOS le asigurã o vizionare "premium" vizitatorilor dornici sã savureze plãcerea cinematografului total.

"Aºteptãm pe toatã lumea în superbul nostru cinematograf aflat în acest prestigios loc, Bãneasa Shopping City, care poate atrage peste 18 milioane de vizitatori anual. Grand Cinema Digiplex

s-a angajat sã-i ofere ceva special fiecãrui vizitator, prin extinsa varietate de opþiuni ºi experienþe cinematografice. Vom crea un mediu special pentru toþi clienþii Grand Cinema Digiplex, care se vor putea relaxa ºi vor putea savura filmul dorit la un nivel de confort neegalat pânã acum în România", afirma Ali Ergun Ergen, CEO al Bãneasa Developments,la deschiderea oficialã a complexului.

Karen BABOIAN

Medalia “William Saroyan” Recent, jurnalista ºi traducãtoarea Madeleine Karacaºian, membrã a Uniunii Scriitorilor din România, colaboratoare a publicaþiei noastre, a fost invitatã sã participe la cea de-a IV-a Conferinþã a Scriitorilor Armeni de expresie strãinã, care s-a desfãºurat în Armenia, la Erevan ºi Dzaghkatsor.

Cu prilejul deschiderii festive a acestei Conferinþe, doamna Hranoosh Hacobyan, ministru al Diasporei din Republica Armenia, a decernat Madeleinei Karacaºian medalia "William Saro-

yan" (în imagine). Aceastã dstincþie se acordã de cãtre Ministerul Diasporei din Armenia acelor personalitãþi care, prin activitatea lor, aduc o contribuþie importantã la promovarea culturii armene în Diaspora, la strângerea relaþiilor între Armenia ºi Diaspora.

O medalie similarã a fost decernatã romancierei Marie-Antoinette Varténie Bédanian din Franþa, publicistului ºi istoricului Aram Arkun din Statele Unite, editor al revistei trimestriale - literare ºi culturale - "Ararat" care apare la New York.

advance, and being patient for it to become a reality. To build a perfect project, you need to sow the perfect seed and nurture it for a long time before the perfect fruit can be visible in sight.

We were invited by Dr. Munteanu (the manager of the hospital), in 2010 to visit the hospital and see if we can be part of his renovation project. It took us a year to able to launch the project.

We live in a world that urges us to admire and pursue everything that's faster, newer, bigger. It's about time to think about the less fortunate, and the most vulnerable among us are the children who are the future of this planet. It's time to learn the power of doing something for others, especially sick children. In this way we are giving ourselves the permission to let our body catch up with our souls for a better and a healthier world.

We have to learn from our success and failures to evolve into a wiser, better human beings and for this reason we have to collectively join hands together to promote the spirit of giving.

I want to extend my deepest gratitude to the Romanian Authorities for providing unconditional support to the Foundation for fulfilling its mission.

This is our moment, to contribute towards a better world and open the doors of our dreams for our children; Today's event has been made possible by the support of our first partner Alico insurance who have demonstrated with their support that they care for the healthcare of Romanian children. I

Laudatio pentru ...

(Urmare din pag. 23)

Doamna Xu Lin este un lider vizionar, lucru evidenþiat de fundamentarea a trei standarde majore de predare ºi învãþare a limbii chineze: standardul internaþional de competenþã a cunoaºterii limbii chineze; standardul pentru învãþarea limbii chineze de cãtre vorbitorii de alte limbi; sylabusul pentru învãþarea limbii chineze la nivel internaþional.

S-au donat în ultimii cinci ani peste 14.000.000 de cãrþi Institutelor Confucius din lume, ºcolilor ºi agenþiilor din peste 100 de þãri.

S-a promovat multilingvismul, multiculturalismul prin organizarea a 8.000 de activitãþi culturale diferite, cu peste 5.000.000 de participanþi sub titlul: "Lecþiile culturii chineze", "Colþul chinezesc", "Cursul special de limba chinezã", "Anul Chinei" în Spania, Federaþia Rusã, "Expoziþia Naþiunilor din Shanghai".

S-au primit peste 10.000 de vizitatori interesaþi sã înveþe limba chinezã ºi sã promoveze cultura sa în afara Chinei. S-a înfiinþat nivelul master pentru învãþarea limbii chineze pentru vorbitorii de alte limbi în China. În pofida situaþiei grele din economia globalã suportul financiar al Chinei pentru Institutele Confucius ºi partenerii strãini s-au menþinut ºi chiar au crescut. Astfel, fondurile totale furnizate s-au ridicat la aproape 120 milioane dolari, cu 400.000 dolari pentru fiecare institut.

Pentru urmãtorii 5 ani, cu inteligenþã ºi ºtiinþã precisã Doamna Xu Lin ºi colaboratorii domniei sale au fixat pentru Institutele Confucius un nou start: intensificarea colaborãrii ºi cooperãrii între China ºi celelalte þãri în domeniul inovaþiei ºtiinþifice ºi tehnologice, a modificãrii climatice, a problematicii calamitãþilor naturale, securitãþii resurselor naturale ºi energetice, securitãþii alimentare, sãnãtãþii publice.

Pe coordonata financiarã preocupãrile vor avea ca obiectiv perfecþionarea mecanismu-

would like to congratulate them for being the initiator for this project and promoting "COPII FAC BINE" campaign.

I would like to extend my thanks to our first media partner Edipresse group and a very special person Cristina Simion for her unconditional support to this project personally. I would like to mention Daniela Teodorescu who volunteered to become our moderator for this event.

I would like to mention the National Television that has been extremely generous in deciding to promote the renovation of the Sf. Maria hospital.

I would also like to thank Euro Media for providing us with spaces for bus shelters to promote the campaign.

A big thanks to Clear channel for their support.

My gratitude to all the mayors of Bucharest who have extended their support to help the renovation of a children's hospital in Iasi.

It is this spirit of cooperation, which will ensure the success of this project.

Speaking about cooperation, Partnership and diversity, I would like to mention about the participation of the ambassadors and representatives of the embassies whose presence have proved that we all stand united when it comes to advocating for healthy children in Romania.

Last but not least I would like to mention about our SMS campaign which starts from today. You can donate 2 Euros by sending an SMS on 879 on Cosmote, Orange and Vodafone.

I hope that starting from today we will support to restore this hospital and promote the cause of helping others. lui sponsorizãrilor ºi a donaþiilor sociale pentru mobilizarea resurselor într-o panoplie variatã în vederea susþinerii dinamice a activitãþilor Institutelor Confucius.

Dincolo de remarcabilele realizãri ºi de nobilele obiective viitoare ale platformei generoase oferite de cãtre Institutele Confucius, principiile învãþãturii confucianiste propun coagularea organicã a relaþiilor dintre popoare. Stabilitatea, perseverenþa, armonia, comportarea virtuoasã faþã de ceilalþi, virtutea sunt repere de care este astãzi mai mult decât oricând nevoie pentru a cultiva frumuseþea ºi a birui încercãrile timpului.

Pentru a înfrunta semnele timpului, în faþa "mecanicii crizelor" pe inventarul urgenþelor ordinea prioritarã este datã de reformarea mentalitãþilor, în fapt recuperarea normalitãþii. Analectul confucianist spune: "Dacã te gândeºti pe un an, planteazã o sãmânþã, dacã te gândeºti pe zece ani, planteazã un arbore, dacã te gândeºti pe o sutã de ani, educã poporul".

Activitatea, viaþa Dumneavoastrã, Doamnã Xu Lin încadreazã conturul unei opere originale, de anvergurã unicã, construitã coerent, articulat ºi cu o rigurozitate ce cautã sã atingã perfecþiunea. Suntem pe deplin convinºi cã în tot ceea ce aþi fãurit aþi împlinit ceea ce spunea Confucius: "virtutea nu este singuraticã, fãrã greº ea produce vecini" ºi , totodatã, ceea ce scriitorul român Ernest Bernea susþinea: "conducãtorul trebuie sã cuprindã o întreagã umanitate în fiinþa sa".

Vã suntem recunoscãtori cã ne-aþi oferit un moment de profundã reflexie asupra viitorului nostru imediat ºi îndepãrtat. Înþeleptul Ardealului, Arsenie Boca afirma: "a nu lucra cu valorile înseamnã a ieºi din ierarhie ºi a face anarhie".

Doamnã Xu Lin, universitatea noastrã este onoratã sã vã aibã astãzi oaspete ºi sã vã numeascã membru al corpului sãu academic, recompensând întreaga Dumneavoastrã activitate cu titlul de Doctor honoris causa al Universitãþii Babeº-Bolyai.

Ciun xin ciù hà nin!

Pagina 31

Umor

Faþã cu paranormalul Dacã m-aº fi dus la psiholoaga tunsã "bob simetric", foarte precis, pânã la nivelul mandibulei dezvoltate ºi purtând ochelari cu rame subþiri, mi-ar fi spus cã e criza vârstei de mijloc. Cã la bãrbaþi apare ispita de a avea partenere mai tinere ºi mai numeroase, iar la femei furia de a recupera timpul trecut. Din aceastã pricinã doamna cutare, de 50 de ani, poartã cu bluze fãrã mâneci ºi îºi pune floare mare, portocalie, în pletele lungi ºi þepene, vopsite negru catran.

Sincer, nu cred. Nu cred cã floarea artificialã portocalie are de-a face cu criza respectivei cucoane. Cred cã are rãdãcini în trecut. Aºa cum nu cred cã orice este bine fixat în tipare îmi picã bine la stomac. Poate cã din aceste motive criza vârstei mele de mijloc (mereu mam întrebat cum se calculeazã media aceasta, cã doar nu trãim cu toþii fix 66, sau 80, sau 90 de ani) n-a avut nimic de-a face cu pleata ci a avut de-a face cu… înclinarea cãtre paranormal. Sã nu credeþi cã mi-a fost greu sã îmi ostoiesc setea de cunoaºtere în domeniu… abundã librãriile, tarabele ºi rafturile pliante de la Universitate de cãrþi ºi de reviste în

domeniu. Ca sã nu mai vorbesc de televizor.

Sute de emisiuni, pe toate posturile, naþionale sau în limbi pe care le înþeleg (recunosc, nu mã pot exprima vis-à-vis de oferta în coreeanã sau chinezã a societãþii de cablu cãreia îi dau obolul, cu regularitate ºi sudoare, precum dãdeau altãdatã þãranii treizeci de ouã la asociaþie). Existã deci emisiuni despre spirite neliniºtite, vânãtori de fantome, fenomene inexplicabile ºi deci paranormale… în general schema scenariului este foarte simplã. O familie tipic americanã (chiar aºa o fi?) cu doi copii blonzi nevinovaþi, (fatã ºi bãiat) cu un al treilea pe cale de a se naºte (aflat, desigur, în burtica mamei sale, tot o blondinã nevinovatã, bunã gospodinã, care gãteºte pie ºi face curat în aºteptarea soþului ce apare în trombã zilnic, conducând una dintre rablele acelea cu remorcã gen Chevrolet) se bucurã cã ºi-a investit ultimele economii într-o casã. Sã ne înþelegem, casa visurilor lor este situatã cât mai retras, într-o zonã în care drumurile sunt prãfuite ºi ai putea jura cã vezi cucuveaua pe craca din stânga cadrului, noaptea. Dãrãpãnatã, casa are nevoie de reparaþii, pe care le

{i visele mor câteodatã ,,Sã te încrezi în vise...'' se intituleazã, sugestiv, noua carte a cunoscutului publicist Carol Roman. În paginile ei autorul deapãnã amintiri dintr-o întreagã viaþã petrecutã în condiþii cu totul deosebite: ani de rãzboi, ani de profunde transformãri sociale, ani în care visele, iluziile ºi deziluziile, bucuriile ºi necazurile s-au succedat amestecându-se într-un original “puzzle”.

Sã te încrezi oare în visele pe care þi le

fãureºti de-a lungul unei vieþi? Iatã o întrebare - cheie sugeratã de însuºi titlul cãrþii la care meritã sã reflectezi ºi cãreia autorul încearcã sã-i gãseascã un rãspuns posibil. Viaþa lui, începând cu copilãria naivã ºi neºtiutoare a fost presãratã de vise, mai mici ori mai mari. Douã dintre acestea din urmã i-au marcat viaþa. La opt, nouã aniºori micuþul Licã visa la ochii blânzi, ca de cãprioarã ai Luþei, fetiþa care îi vrãjise inima.

Devenit adolescent ºi apoi om matur, Licuþã, bãiat sãrac, care cunoscuse vitregiile soartei, a crezut, cu inocenþã, în posibilitatea edificãrii unei lumi mai bune, mai drepte. Destinul l-a mânat sã participe, într-un fel, la acest proces în calitate de ziarist în presa de tineret. ªi acest vis care pãrea frumos i-a fost spulberat de realitãþile cu care s-a confruntat. Tânãrul inocent de la începuturile activitãþii, devenit un gazetar matur ºi apreciat s-a întâlnit brutal cu constrângerile la care era supusã presa din acea vreme, rãbufnind adesea.

Clivajul dintre promisiunile doctrinare ºi viaþa politico-socialã, care se accentua

progresiv a fãcut ca visul sãu de aur sã se nãruie treptat.

Celor care au lucrat în,, presa de partid'' (de parcã ar fi putut exista atunci ºi o alta!) episoadele povestite de Carol Roman le sunt familiare, chiar dacã le-au cunoscut în alte ipostaze. Astfel cã sentimentele, gândurile, trãirile evocate de autor, deºi par a avea doar un caracter strict personal au totuºi o valabilitate mai generalã.

Povestitor de prima mânã, condeier remarcabil, Carol Roman ne oferã nu doar o carte bunã ci, în acelaº timp, o carte-surprizã. Amintiri redate cu farmec real, care fac din volumul prezentat o lecturã atractivã ce te îndeamnã parcã sã parcurgi fãrã pauzã capitol dupã capitol - iatã un prim plan perceput iniþial de cititor. Dar existã ºi un al doilea plan, mai profund.

Lectura plãcutã, “uºoarã” îndeamnã la întrebãri existenþiale privind destinul unei întregi generaþii, incluzându-i ºi pe cei din presã, care s-au înscris, mai cu voie mai fãrã, pe un anume drum pe care l-a urmat fie cu speranþa naivã în mai bine, fie cu deziluziile celui care nu a mai sperat cã ar putea exista vre-o luminiþã la capãtul tunelului.

Cartea lui Carol Roman ne incitã sã meditãm ºi la un alt aspect important: dacã cei din generaþia sa au fost nevoiþi sã lucreze în condiþii vitrege “interpretând o aceeaºi partiturã sub bagheta dirijorului de partid”, care este soarta gazetarului, a presei în actuala lume liberã? Visul unei prese total libere întruchipeazã o realitate ?

Sunt întrebãri în jurul cãrora se poartã încã dezbateri aprinse. Autorul volumului aici prezentat ne oferã un rãspuns tranºant, dar deloc încurajator: avem de-a face cu “o meserie cu ifos, însã subjugatã”. Întrebarea fundamentalã a cãrþii - dacã sã dai sau nu crezare viselor, capãtã, deasemenea, un rãspuns categoric, dar profund pesimist. Materia din care sunt croite visele noastre nu este vre-un metal preþios, spune autorul, ci, vorba unui cunoscut personaj dintr-un hipercunoscut film -”ªoimul maltez”, este doar tinichea. Iar visul lui Carol RomanLicuþã, care era "mare cât o speranþã" s-a dovedit a fi doar un balon de sãpun. Sã sperãm, însã, cã temerea autorului privind viitorul în care “se profileazã balonul urmãtor” nu se va realiza.

Armand Oprea

face, de obicei, biata femeie în timpul zilei… ei, aici începe paranormalul (românii obiºnuiþi cu echipele de meseriaºi locali ar putea realiza fãrã probleme un serial despre fenomene poltergeist ºi misterioase dispariþii ce se petrec la renovãri ºi zugrãveli). Femeia vede cum se trântesc uºile singure, cum þâºneºte sânge de culoarea ketchupului mai gros prin peretele din dormitor ºi prin sifonul chiuvetei de inox, de la bucãtãrie. Când teroarea atinge apogeul (însuºi soþul, care doarme dus noaptea, dupã o zi de muncã, este trezit de un personaj verzui, îmbrãcat în costum de epocã, ce zgâlþâie patul conjugal) apare echipa de specialiºti. Specialiºtii în vânãtoarea de elemente paranormale debarcã dintr-un jeep solid ºi imediat încep sã descarce, drept semn al indestructibilei lor seriozitãþi în domeniu, valize cu scule care de care mai hi-tech, cu detectoare de câmpuri magnetice ºi de variaþii infinitezimale de temperaturã. Intrãm în actul final: strãveziii sunt depistaþi ciuciþi în vreun ungher mucegãit din pivniþã, documentaristul gras al grupului cautã prin arhivele electronice ale bibliotecii locale ºi aflã cã în anul cutare…s-a comis o crimã atroce, iar victima sau toþi cei implicaþi se potrivesc de minune cu apariþiile transparente ºi furioase, nocturne. Apoi revenim în pivniþã, specialista în conversaþii cu l'au-delà-ul întreabã clar, în engleza americanã: how many of you are there? If

there's somebody here, give us a sign! Finalul are douã posibile variante: fie spiritele se cãrãbãnesc ºi familia continuã sã-ºi repare acoperiºul liniºtitã, fie energiile dubioase nu vor sã se dezlipeascã în ruptul capului de fosta cramã a casei, iar atunci familia clasicã americanã trebuie sã se urce în dubã ºi sã pãrãseascã repejor locul, falitã ºi îngrijoratã de perspectiva unui credit de refinanþare în condiþiile în care cel mai mic tocmai a venit pe lume (din punctul meu de vedere acesta este apogeul groazei).

Sã nu credeþi cã abundenþa de materiale tipãrite sau video de acest gen nu lasã urme.

Asupra psihicului, evident. Ficþiune, realitate, mãrturii terifiante, reconstituiri filmate în noapte…n-am sã mai spun nimic despre fiul adolescent al vecinei mele care s-a apucat sã vorbeascã în "limba" na'avi (un soi de "Ana are mere" vorbit de creaturi având coadã) dupã ce a vãzut de 37 de ori (o datã 3D ºi restul albastru) filmul "Avatar", pentru cã eu însãmi am avut parte de un episod paranormal într-o noapte, la bloc. Pendulul se pregãtea sã dãngãne de miezul nopþii (ºtiu asta pentru cã troleibuzele, trecând, fãceau sã se zgâlþâie mai rar geamurile bibliotecii ºi patul meu, fãcându-mã sã mã gândesc, cu precizie de ceasornic, cã e cutremur); pana de curent din bloc se prelungea peste intervalul cunoscut.

Deodatã, dinspre culoar, am auzit niºte gemete

înfundate întrerupte de ciocãneli. Curajoasã ºi instruitã, am pus mâna pe lanternã ºi am ieºit din apartament. Zgomotele se auzeau din zona "Gheenei". Am dat cu putere uºa spaþiului comun respectiv de perete, pregãtindu-mã sã îngheþ cu vorba ºi cu fapta pe oricine ar fi fost acolo. Dar…nu era nimeni. Un miros specific, ca de pe altã lume, întuneric ºi…variaþii de temperaturã provenind din tubul spart al ghenei, prin care fluiera vântul, a pustiu. Un fulg de porumbel strãbãtu nepãsãtor ºi legãnându-se, fasciculul de luminã al lanternei. Dar horcãielile ºi cloncãnelile s-au auzit din nou, pãrând a fi chiar lângã mine. Am rostit, ca-n film, cu glas sugrumat: how many of you are there?

– Just one, icni cineva, de undeva din adâncuri, de am crezut cã scap lanterna din mânã, de emoþie. Tulburarea îmi era atât de mare încât am revenit, instinctiv, la limba maternã ºi am spus: îndreaptã-te cãtre tunelul de Luminã!

– E panã de curent, darling…a sosit rãspunsul, ºi odatã cu el ºi limpezirea minþii mele aburite. Era vecinul de la doi, profesorul de englezã pensionar, care se chinuia, în noapte, sã-ºi arunce resturile menajere pe tubul înfundat al ghenei, lovind cu o coadã de mãturã în sticlele de bere ce blocau traseul … toboganului.

Mihaela MIHAILIDE

Muzeul Municipiului Bucureºti Pentru a marca aniversarea a 90 de ani de existenþã a Muzeului Municipiului Bucureºti, a fost organizatã o sesiuni de comunicãri ºtiinþifice, intitulatã "Bucureºti - oraºul ºi muzeul - punþi peste timp". Cuvântul de deschidere a aparþinut directorului acestui edificiu cultural, dr. Ionel Ioniþã, dupã care a fost dat citire cuvântului de salut transmis de Primarul General al Capitalei, prof. univ. dr. Sorin Mircea Oprescu. Au luat cuvântul : acad. Dan Berindei, care s-a referit la importanþa Muzeului ºi la conservarea memoriei

oraºului Bucureºti, Muzeul Municipiului, a avut ºi are ca scop adunarea vestigiilor descoperite prin sãpãturile arheologice care au adus la suprafaþã urme de aºezãri omeneºti în ºi în jurul oraºului, multe dintre ele datând din orânduirea comunei primitive. Iniþial, Muzeului i-a fost atribuit drept adãpost, un monument istoric - casa Moruzzi - ce data de la sfârºitul secolului al XVIII -lea.

Din comisia ce urma sã organizeze muzeul, fãceau parte N. Iorga, rector al Universitãþii Bucureºti, Constantin

oraºului, prin menirea acestuia de a onora trecutul ºi de a-l pãstra treaz în conºtiinþa publicã; acad. ªtefan ªtefãnescu, care a adus omagiul sãu academicianului Constantin Moisil în lucrarea "Un istoric al Bucureºtilor, de neuitat"; acad. Rãzvan Theodorescu, s-a referit la "Un precursor ilustru, Gheorghe Grigore Cantacuzino (1900 - 1977)". Au urmat dr. Panait I. Panait, dr. Alexandru Cebuc, dr. Adrian Silvan-Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei "G. Oprescu".

La sesiune a participat ºi arhitect dr.

Gh. Leahu, în ale cãrui albume de artã a prezentat arhitectura ºi culoarea oraºului Bucureºti, lucrãrile lui fiind adevãrate documente. Înfiinþat în 1929 pe lângã Primãria

Moisil, director al Arhivelor Statului, V. Drãghiceanu, membru al Comisiei Monumentelor Istorice. Muzeul a funcþionat în casa Moruzzi pânã în 1940. Din 1959 gazda muzeului Municipiului Bucureºti este Palatul ªuþu, monument de istorie ºi artã arhitecturalã, construit în stil neogotic, ridicat între 1832 - 1834 dupã planurile arhitecþilor vienezi Johan Veit ºi Conrad Schwick ºi redecorat în 1862 cu contribuþia marelui sculptor Karl Storck.

Prima salã a muzeului reprezintã un salon bucureºtean tipic secolului al XIX- lea, mobilat în stilurile Louis Philippe ºi Napoleon III, aici fiind evocate personalitãþi ale familiei ªuþu ºi ale bancherului Hagi Moscu, etc.

Sala de arheologie a Muzeului, prezintã obiecte din culturile Gumelniþa ºi Boian precum “Zeiþa de la Vidra”, monede greceºti ºi, extrem de important pentru istoria oraºului, un “Hrisov” datat 20 septembrie 1459, redactat în slavonã, limba oficialã de cancelarie a Þãrii Româneºti provenind din cancelaria domnitorului Vlad Þepes. Este prima menþiune documentarã a cetãþii Bucureºtilor, document considerat a fi "actul de naºtere al capitalei Bucureºti".

Se mai pãstreazã prima biblie în limba românã (1688), sabia domnitorului Constantin Brâncoveanu, documente legate de Unirea Principatelor în 1859, de cucerirea Independenþei în 1877, de instaurarea monarhiei la 10 mai 1866, când Carol I devine domnitor ºi apoi în 1881, rege.

Marea Unire de la 1918 este evocatã prin stema Principatelor Unite, purtând deviza "Toþi în unul" ºi bustul de bronz al regelui Ferdinand, " Întregitorul ". Din 1862 Bucureºtiul ºi-a mãrit teritoriul, s-a dezvoltat întrun ritm alert, cu consecinþe importante în domeniul demografic ºi edilitar.

Sesiunea aniversarã a continuat cu comunicãri ale altor specialiºti în domeniu: dr. Radu Ciuceanu, dr.

Vasile Boronca, prof. Oliver Velescu, Marius Bunescu, Emanuel Bãdescu _Primul Director al Muzeului Municipiului ºi pictor al Bucureºtiului, dr.

Gh. Adameºteanu.

Au mai susþinut comunicãri dr. Andrei Mãgureanu, conf. univ. dr. Alexandru Ofrim, dr. Rodica Antonescu, drd.

Arh. Dan D. Ionescu. În finalul sesiunii acad. Dan Berindei a arãtat: "90 de ani de existenþã confirmã Muzeului Municipiului Bucureºti statornicia ºi rostul ºi îi conferã un certificat de garanþie". "În numele meu, - a menþionat acad.

Dan Berindei, cãruia i s-au alãturat toþi cei prezenþi - ca cercetãtor al trecutului oraºului dar ºi în numele Academiei Române ºi al conducerii ei, urez acestei prestigioase instituþii activitate rodnicã ºi viaþã îndelungatã!"

L.B.

Pagina 32

Bogdan Lascãr primul artist care a expus în cea mai înaltã clãdire din lume, turnul Burj Kalifa De curând un eveniment cultural de þinutã a avut loc în Emiratele Arabe Unite, la Dubai. Este vorba despre vernisajul unei expoziþii de excepþie a tânãrului artist plastic Bogdan Lascãr. Locaþia aleasã de organizatori a fost una dintre cele mai prestigioase din Emirat, mai precis, sala de expoziþii a Hotelului Armani, aflatã în ultramoderna clãdire a turnului Burj Khalifa.

Bogdan Lascãr nu este primul artist care expune în Emirate, el ºtie unde, când ºi cum sã-ºi promoveze arta, sã

artistului român, cã aceasta este un ultim exemplu al tendinþei de creºtere a numãrului de artiºti europeni care au ales Emiratele Arabe Unite pentru a-ºi expune lucrãrile.

Grafician ºi deopotrivã sculptor, artistul Bogdan Lascãr a absolvit în 1998 Universitatea de Arte din Bucureºti, clasa profesorului Mircea Spãtaru. A fost asistent în cadrul catedrei de sculpturã la Universitatea de Arte din Bucureºti ºi actualmente este Directorul de imagine al Centrului Medical "Prof. Dr.

vernisajului personalei de la Galeria Fundaþiei, criticul de artã acad.

Rãzvan Theodorescu declara în faþa unui numeros public: "Bogdan Lascãr este una dintre cele mai puternice ºi distincte voci al generaþiei sale. Are mâna sigurã, educaþie ºi viziune de sculptor".

Expoziþia din Dubai poate fi consideratã, pe bunã dreptate, un eveniment de excepþie, datoritã modului de realizare a lucrãrilor (desen, sculpturã în rãºini hipoxidice), a dimensiunilor atipice a

Poate cã opera lui Bogdan se înscrie într-un fel în curentul "happening", adicã este un spectacol, un spectacol metartistic, multidisciplinar, cu o poveste neliniarã, dar care cere o participare activã din partea participanþilor. El eliminã graniþa dintre lucrãri ºi privitor.

Atuul lui Bogdan Lascãr este însã modul special ºi armonios în care se joacã cu volumele, îmbinând într-o manierã proprie lui, cu siguranþa artistului împlinit, desenul, culorile ºi volumele.

Trebuie menþionat sprijnul de care s-a bucurat artistul din partea Ambasadei Emiratelor Arabe Unite, a Excelenþei Sale Yacoub Yousif Alhosani, Ambasadorul acestei þãri la Bucureºti, care de la prima întâlnire cu lucrãrile lui Bogdan Lascãr a înþeles ºi a sprijinit realizarea acestui act de culturã.

Nu trebuie uitat nici ajutorul dat de Ministerul român al Afacerilor Externe, care prin grija consulului General al României în Dubai Gabriel Aldea, a dat expoziþiei o

se facã cunoscut. ªi a reuºit.

Motivând alegerea Dubai-ului pentru a-ºi expune opera, Bogdan Lascãr considera cã acesta reprezintã un nou centru al artei, oamenii de acolo fiind mai deschiºi noilor experienþe artistice.

"Lucrãrile mele reprezintã ceva foarte nou ºi se îmbinã cu exuberanþa arhitecturii locale. Când am vãzut aceastã arhitecturã mi-am spus cã acesta este locul potrivit.

Se poate spune cã turnul Burj Kalifa face pe deplin parte din ambianþa expoziþionalã" Pe de altã parte, ziaristul Colin Simpson scria în presa localã (“The National”) dupã deschiderea expoziþiei de instalaþii metavizuale a

Lascãr" ºi Vice-Preºedinte al Fundaþiei cu acelaºi nume. Este membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din România ºi Doctorand în Arte Vizuale.

Artistul a avut prima expoziþie personalã în 1999 la Palatul Parlamentului, urmatã apoi de altele: la galeriile "Hanul cu tei", la Constanþa, la Muzeul de Artã, Sala "Atelier 35", la Galeria Fundaþiei din Bucureºti. A mai expus în Grecia, la Atena, în urma invitaþiei UNESCO. Aceasta i-a apreciat talentul oferindu-i o medalie de aur.

Lucrãrile lui se aflã în colecþii particulare din România, Germania, Grecia, USA, Anglia ºi Brazilia, acum ºi în Emiratele Arabe Unite. În urmã cu câþiva ani, cu ocazia

acestora - 31 de lucrãri cu dimensiunile 5m/3m, 4m/2m ºi 2m/2m), dar ºi a ambientului, realizat de artist, luminã ºi film Se poate spune cã Bogdan Lascãr a deschis un drum în artele vizuale fiind fondatorul "Sculpturii Neurophysiologice", o aventurã existenþialã de facturã metavizualã supra artisticã ºi dincolo de vizual. Opera lui este, precum locul ales pentru a fi expusã - ultramodernã, dar în acelaºi timp legatã de realitatea în care de câþiva ani buni trãim. Chiar numele expoziþiei ne demonstreazã acest fapt: "Neurophysiologic Neo-Opera of Shapeings" este o fuziune între spirit, corp ºi obiect- desen, film, lumini bine direcþionate ºi sculpturã.

La acest eveniment cultural românesc de excepþie petrecut în Dubai, la care au fost invitate peste 200 de persoane, au luat parte înalte personalitãþi locale: ºeicul Majed Bin Mohammed bin Rashid Al Maktoum, preºedintele Autoritãþii pentru Artã ºi Culturã din Dubai, ºeicul Juma Bin Maktoum Juma Al Maktoum, membru al familiei conducãtoare a Dubaiului, înalþi responsabili ai Departamentului de Culturã ºi Camerelor de Comerþ din Dubai ºi Sharjah, consulii generali acreditaþi la Dubai, preºedinþi de companii ºi oameni de afaceri cu potenþial investiþional în România, personalitãþi din diaspora.

notã protocolarã.

Gândul ne duce ºi la toþi cei care i-au fost aproape la bine ºi la greu, care lau sprijinit ºi au crezut în forþa lui creatoare.

Bogdan Ladscãr ne-a convins pe noi ºi pe cei din Dubai cã este un artist complet, cã are o viziune proprie despre artã ºi cã o face cu pasiune, cã orice ocazie este o provocare ºi cã mai are multe sã ne spunã.

Se poate spune cã ocazia a ºi venit, artistul având în pregãtire un nou show, la Londra, în prestigioasa "Frameless Gallery", ocazie cu care acesta va dona una dintre lucrãri cãtre "Tate Modern".

Karen BABOIAN