Lumina crestinului, nr. 1/2013

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV ianuarie 2013, nr. 1 (277) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Ocrotirea familiei creºtine (VII) (Continuare a prevederilor „Cartei drepturilor familiei”) culturi, la susþinerea ºi la asistenþa necesare integrãrii lor în comunitatea în care activeazã. b) Muncitorii emigranþi au dreptul sã-ºi vadã familiile, fiind împreunã cât mai curând posibil. c) Refugiaþii au dreptul la asistenþa puterilor publice ºi a organizaþiilor internaþionale Articolul 12 pentru facilitarea regrupãrii proFamiliile migranþilor au drep- priilor familii. tul la aceeaºi protecþie socialã acordatã pentru celelalte familii. Carta a fost publicatã la 25 noiema) Familiile imigranþilor au brie 1983 de cãtre Sfântul Scaun. dreptul la respectul propriei lor (Sfârºit) Articolul 11 Familia are dreptul la o locuinþã decentã, adaptatã vieþii familiale ºi proporþionatã numãrului membrilor sãi, într-un mediu care asigurã serviciile de bazã, necesare vieþii familiei ºi colectivitãþii.

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 ianuarie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca în acest An al Credinþei creºtinii sã poatã aprofunda cunoaºterea misterului lui Cristos ºi sã dea mãrturie cu bucurie despre darul credinþei.

Intenþia misionarã Pentru ca toate comunitãþile creºtine din Orientul Mijlociu, adesea discriminate, sã primeascã de la Duhul Sfânt tãria fidelitãþii ºi a perseverenþei.

Centenar

Fondatã cãtre sfârºitul pãstoririi primului episcop de Iaºi, Nicolae Iosif Camilli (1884-1894 ºi 1904-1915), revista Lumina creºtinului a voit de la început ºi vrea sã fie în continuare o ºtafetã a credinþei, aprinsã în centrul diecezan Iaºi, plecând spre cãminele enoriaºilor catolici, de aici, precum ºi spre altele din þarã ºi din strãinãtate.

Norii negri ai celor douã rãzboaie mondiale, dar mai cu

seamã cei ai îndelungatei perioade comuniste din secolul al XX-lea, i-au împiedicat apariþia. Din anul 1990, ºi-a reluat activitatea în condiþii grafice din ce în ce mai bune, oglindind viaþa Bisericii locale în cadrul Bisericii Universale, în pas cu mass-media corespunzãtoare.

Dumnezeu sã binecuvânteze apostolatul Editurii „Presa Bunã”, al „veºtii celei bune”, dusã pretutindeni de trimiºii lui Isus. Întru mulþi ºi rodnici ani!

Mesaj terezian

Deviza Terezei Istoria sufletului meu: sã încep a cânta ceea ce trebuie sã repet în veºnicie – îndurãrile Domnului. (Ms. A. 2r) P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Prinos de recunoºtinþã la centenarul revistei A

nul 2013 reprezintã pentru viaþa ºi activitatea Bisericii Catolice din Moldova un an de referinþã: se împlinesc o sutã de ani de la primul numãr al revistei, apãrutã cu subtitlul de foaie catolicã lunarã – Lumina creºtinului, chiar la începutul anului 1913, în ziua de 1 ianuarie. O flacãrã ce dorea sã aprindã în sufletele creºtinilor catolici din Moldova „lumina lui Cristos”, fãclie pentru paºii lor prin viaþã.

Rãmâne semnificativ primul articol, în formã de program editorial: „Eu sunt lumina lumii”, care avea sã defineascã ºi sã traseze rolul noii publicaþii de a-l duce în casele credincioºilor pe Cristos, cel care a venit sã aducã pe pãmânt ºi în sufletele oamenilor lumina credinþei: „Eu sunt lumina lumii. Cel ce mã urmeazã pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina dãtãtoare de viaþã” (In 8,12).

Fãcând retrospectiva acestei publicaþii, constatãm cã, în ciuda faptului cã au intervenit

vânturi, furtuni, ani de încercãri, printre arme ºi persecuþii de tot felul, flacãra luminii lui Cristos nu a putut sã fie eliminatã dintre oameni, continuând sã rãspândeascã raze binefãcãtoare printre credincioºi, acoperiþi temporar de nori negri ºi apãsãtori. Este bine ºtiut cã razele soarelui, chiar dacã nu se vãd, ele pãtrund ºi inundã pãmântul, rãmânând o imagine vie care ne asigurã cã razele luminii soarelui lui Cristos nu pot fi eliminate ºi anulate de norii trecãtori ai întunericului persecuþiilor ºi ai greutãþilor de tot felul.

Existã o istorioarã care ilustreazã continuitatea ºi perenitatea luminii pe care a aprins-o Cristos la venirea sa în lume.

Pelerinii care se întorceau de la Betleem, din Þara Sfântã, purtând cu ei lumina pe care voiau sã o ducã în locurile de unde plecaserã, o ofereau creºtinilor pe care-i întâlneau, lãsând-o în diferite case sau biserici. Dacã se întâmpla ca flacãra

Redactorii revistei Mons. Anton Gabor (ianuarie 1913 – februarie 1928, decembrie 1928 – februarie 1936) Pr. Iosif Ghiuzan (martie-noiembrie 1928) Pr. Petru Pal (martie 1936 – noiembrie 1937) Pr. Constantin Hausner (decembrie 1937 – august 1939) Pr. Iosif Bãlan (septembrie 1939 – aprilie 1941) Pr. Dumitru Herghelegiu (mai 1941 – 1948) Mons. Aurel Percã (ianuarie – decembrie 1990) Pr. Isidor Chinez (ianuarie 1991 – septembrie 1992) Pr. Cornel Cadar (din octombrie 1992)

pe care o purtau sã se stingã, ei se întorceau la ultimul loc în care o lãsaserã, îºi aprindeau din nou fãcliile lor ºi continuau drumul spre casã, purtând cu ei bucuria luminii adusã de Cristos în lume.

O imagine frumoasã ºi plinã de simbol!

Lumina pe care a dorit sã o rãspândeascã noua publicaþie credincioºilor a trecut prin clipe de încercãri; nu a mai putut fi purtatã mai departe din cauza intemperiilor survenite. Curajoºii pelerini ai luminii, prin aceastã revistã, s-au întors în istorie ºi, de acolo de unde au descoperit-o lãsatã prin case ºi familii, au preluat-o ºi au reaºezat-o pe un nou sfeºnic, pentru a o face vie ºi capabilã sã aprindã noi fãclii de luminã pentru alþi doritori ºi pelerini ai luminii.

Suntem fericiþi sã purtãm în mâini, acum, la împlinirea celor o sutã de ani, pe lângã Sfintele Scripturi, ºi publicaþia „Lumina creºtinului”, ca o flacãrã vie a luminii lui Cristos, îmbrãcatã într-o nouã formã ºi aºezatã pe un nou sfeºnic, prin grija celor care sunt chemaþi sã o poarte mai departe credincio¾ ºilor din zilele noastre.

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

Amintindu-ne de primul pelerin curajos al acestei lumini, Mons. dr. Anton Gabor, care a deschis seria numerelor publicaþiei „Lumina creºtinului” la 1 ianuarie 1913, ºi fãcând memoria curajului celor care au continuat acest proiect, dupã marea schimbare din anul 1989, cu o nouã serie a aceleiaºi reviste, adaptatã noilor condiþii, începând cu 1 ianuarie 1990, suntem recunoscãtori Domnului ºi Mântuitorului nostru Isus Cristos, adevãrata „luminã a lumii”, care continuã sã-ºi reverse peste toþi cei care doresc ºi cautã razele binefãcãtoare ale luminii sale. Exprimãm preþuirea noastrã faþã de toþi cei care s-au oferit ºi îºi oferã colaborarea la rãspândirea acestei lumini pentru oamenii timpului nostru, prin aceeaºi revistã ce poartã o nouã hainã prin grija ºi sub coordonarea responsabilului Editurii „Presa Bunã”, pr. Cornel Cadar. Ne bucurãm cã mesajul publicaþiei pe care o elogiem la împlinirea celor o sutã de ani merge mai departe, ajungând în mâinile ºi în casele credincioºilor de azi aceleaºi raze de luminã pentru drumurile vieþii.

Tuturor celor care au iniþiat, susþinut ºi dus mai departe aceastã publicaþie, tuturor celor ce o cautã ºi o primesc în casele lor ºi o folosesc ca pe o razã de luminã, o binecuvântare specialã în acest An al Credinþei 2012-2013 ºi o dorinþã pãrinteascã de a se bucura aici ºi în veºnicie de cãldura ºi farmecul luminii lui Cristos, prin serviciul revistei episcopiei noastre: Lumina lui Cristos.

Ad multos novos annos!

Anul I – 1 ianuarie 1913 – Nr. 1 Lumina creºtinului Foaie catolicã lunarã Redacþia ºi administraþia: „Lumina creºtinului” Str. Ghica-Deleni 4 bis Iaºi Preþul: Pe an ... 2 lei Numãrul 20 bani

Cuprins: z „Eu sunt lumina lumii” (p. 1-3) z Modelul familiei creºtine (p. 4-7) z Cân-

tarea credinþei (p. 7-8: poezie) z Jubileul de 50 de ani de preoþie a P.S.S. Mons. Nicolae Iosif Camilli (p. 9-10) z ªtiri diverse (p. 11-13): Principele Luitpold, regentul Bavariei; Principele Ludovic; Conversiune; Faptã eroicã; Misionar premiat (p. 13) z Bibliografie (p. 13) z Copii dragi în pripã (p. 14: cântec) z Poºta redacþiei (p. 15) z Cuprinsul (p. 15) z Au apãrut (p. 16).

Din primul articol al revistei apãrutã în luna ianuarie 1913

„Eu

sunt lumina lumii”

Aºadar scopul principal al „Luminii creºtinului” este de a rãspândi cunoºtinþa credinþei ºi de a îndemna la o viaþã cu adevãrat creºtineascã, bazatã pe principiile credinþei catolice.

Iar scopul secundar este de a aduce faptele mai însemnate din Biserica catolicã, ca sã ºtie ºi catolicii noºtri, ce se petrece în lumea catolicã.

Unele din mijloacele, prin care s-ar putea ajunge la scopul propus, ar fi ºi urmãtoarele: Expunerea adevãrurilor credinþei, poruncilor lui Dumnezeu ºi ale Bisericii, sacramentelor ºi mijloacelor de sfinþenie, apãrarea credinþei ºi a Bisericii împotriva învinuirilor aduse din partea necatolicilor; explicarea anului bisericesc ºi a diferitelor ceremonii ce se întâlnesc în decursul lui (...).

Primeºte, aºadar, iubite cititor, aceastã „Luminã a creºtinului”, care bate cu oarecare sfialã la uºa ta; primeºte-o, cãci îþi va fi întotdeauna un prieten ºi sfãtuitor la bine în toate îm? Petru Gherghel, episcop de Iaºi prejurãrile.

4 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

Dea Dumnezeu, ca aceastã „Luminã” sã pãtrundã pânã în cea din urmã locuinþã, unde se aflã un catolic, spre a-i aminti ceva despre credinþa, despre datoriile lui, ºi astfel sã-ºi dea bine seama, de ceea ce trebuie sã facã spre a se putea mântui. În chipul acesta „Lumina creºtinului” ar fi un adevãrat ajutor ºi întrucâtva un suplinitor al preotului acolo, unde el nu poate pãtrunde decât rareori, ºi atunci numai în grabã.

Aceastã „Luminã” i-ar sta totdeauna la îndemânã, sã-l lumineze, când ar lua-o în mânã.

Oricine ai fi, cel ce citeºti aceste rânduri aduse ca o solie de „Lumina creºtinului”, ia-þi hotãrârea de a sprijini dupã putinþã aceastã „Luminã”, ca sã-ºi poatã ajunge, câtuºi de puþin, þinta propusã.

Isus Hristos, adevãrata „luminã a lumii” sã o întovãrãºeascã cu binecuvântarea sa în drumul ei, ca sã aducã roade îmbelºugate în inimile tuturor acelora, care o vor primi în mijlocul lor.

Actualitatea

O sutã de ani de luminã prin „Lumina creºtinului” u o sutã de ani în urmã C apãrea primul numãr al revistei „Lumina creºtinului”.

Publicaþie lunarã, revista apãrea ca expresie a sensibilitãþii pastorale a Bisericii din Moldova ºi îºi propunea sã fie un instrument indispensabil ºi eficace de evanghelizare, dar ºi de formare ºi educare a credincioºilor.

Revista voia sã fie ºi sã ofere în acelaºi timp o adevãratã „luminã” pentru toþi creºtinii, aducând în casele lor informaþii din viaþa diecezei, din viaþa comunitãþilor parohiale, ilustrând vitalitatea ºi prospeþimea

credinþei lor. Deºi era legatã de un teritoriu, fiind glasul care îi povestea istoria ºi viaþa, fiind solidarã cu poporul creºtin care trãieºte pe meleagurile moldovene, revista „Lumina creºtinului” a devenit ºi instrument de referinþã informativã ºi culturalã, fiind expresia unor idealuri nobile bazate pe valorile creºtine. ªi aºa a continuat sã fie, pânã într-o zi, când duºmanii „luminii” s-au nãpustit asupra ei ca sã o stingã. ªi au reuºit pentru mai bine de 40 de ani. În perioada comunistã revista „Lumina creºtinului” a fost

O credinþã de-a mea Lumina creºtinului ºi Viaþa mi-au deschis ochii spre lume.

Abia învãþasem sã citesc. Pãrintele Ioan Simon – Dumnezeu sã-l odihneascã! – a gãsit la bunicul meu toatã colecþia lor de dinainte de comuniºti. Erau numere puse în ordine ºi legate pe ani.

Când am venit la Seminar ºi superiorii au riscat ºi ne-au permis sã încercãm, am început Drumuri deschise. A fost o senzaþie unicã. O mobilizare ºi o coparticipare cum numai rar se pot atinge. Care scria, care desena, care dactilografia, care trãgea la cocârlã, care lega… Într-un fel de tãcere sacrã. Nici nu ne vorbeam. Ghiceam ce-i de fãcut. Dar nu a durat mult…

M-am întors de la Roma în toamna lui 1990 ºi am intrat în frenezia acelui timp de speranþe neîngrãdite. Nu aveam un program de împaginare. Scriam materialele, le scoteam la imprimantã ºi apoi le decupam ca sã le putem aºeza în macheta paginii. Dacã era cazul, mai adãugam un rând sau mai scoteam.

Aveam însã convingerea cã ceea ce reprezenta revista era oglinda unei Biserici, cã era un pupitru de evanghelizare ºi de catehezã, cã este o formã de a proclama minunãþiile Domnului ºi o modalitate de a anihila uitarea. Credeam ºi cred cã este o luminã. ªi aºa-i doresc sã rãmânã mereu: Lumina creºtinului!

Pr. Alois Bulai (Redactor la „Lumina creºtinului” în perioada ianuarie 1991 – martie 1992)

interzisã, ºi cu aceastã suprimare orice posibilitate de a mai oferi „luminã” a fost practic anulatã.

Totuºi, au rãmas ecouri în conºtiinþele cititorilor de altãdatã, care au continuat sã spere într-o reaprindere a „Luminii creºtinului”. Se simþea lipsa de literaturã ºi publicaþii de informare creºtinã; întunericul în care ne-a cufundat comunismul era dens ºi mulþi nu mai sperau la o ieºire din aceastã stare. Dar Dumnezeu s-a îndurat de noi, ºi, în anul 1989, în ajun de Crãciun a venit ºi cadoul cel mai frumos, recãpãtarea libertãþii adevãrate pentru Bisericã, ºi cu ea s-au aprins primele licãriri de revenire la o viaþã bisericeascã normalã, iar „lumina” avea toate ºansele sã lumineze din nou, cu toatã strãlucirea de odinioarã.

Acest moment a venit odatã cu falimentul ideologiei comuniste ºi cãderea ei. Fiind rectorul Seminarului din Iaºi, la acea datã, ºi apropiat colaborator al Preasfinþitului Petru Gherghel, pe atunci ordinarius de Iaºi, în primele zile dupã cãderea regimului comunist, primul gând a fost sã reînnodãm imediat istoria Bisericii noastre locale cu trecutul ei ºi sã reluãm ¾

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

¾ toate activitãþile care au fost su-

primate ºi întrerupte în anul 1948, fãrã a mai aºtepta decrete de recunoaºtere sau autorizaþii speciale. Aºa ne-am gândit la o reaprindere rapidã ºi imediatã a „luminii” pe care o oferea altãdatã revista „Lumina creºtinului”, cu toate cã nu dispuneam de condiþii tehnice de redactare ºi tipãrire.

Primul colectiv de redacþie improvizat era alcãtuit din PS Petru Gherghel, ordinarius de Iaºi, pr. Vladimir Petercã ºi subsemnatul. Având la dispoziþie o maºinã electricã de scris ºi un copiator, am redactat în primele zile dupã cãderea comunismului primul numãr al revistei „Lumina creºtinului” dupã perioada de suprimare, care urma sã aparã oficial la 1 ianuarie 1990; practic, am reprodus programul iniþial al revistei, publicat în primul numãr în anul 1913 ºi exprimam dorinþa ca aceastã „luminã” sã continue sã lumineze mai departe, ea fiind reflexul Luminii prin excelenþã, care este Cristos.

Pentru câteva luni revista a apãrut lunar în aproximativ 300 de exemplare, în formã fotocopiatã, în opt pagini format A4 ºi, pe mãsurã ce aveam acces la noile mijloace de tipãrire ºi de multiplicare, a crescut ºi tirajul precum ºi calitatea graficã a revistei. Aºa s-a reaprins „Lumina creºtinului” ºi s-a reînnodat ºi seria apariþiilor lunare, continuând sã poarte luminã în sufletele ºi casele multor oameni, fiind fidelã aceloraºi idealuri de la începuturile sale, fiind o revistã de informare ºi formare creºtinã, la îndemâna tuturor categoriilor de oameni.

O sutã de ani reprezintã o istorie glorioasã a unei reviste, care s-a autoidentificat cu

Nr. 1/1990 Lumina creºtinului Anul I – 1 ianuarie 1990 – nr. 1 Foaie religioasã a Diecezei Catolice de Iaºi „Eu sunt lumina lumii” (In 8,12); „Cine iubeºte pe fratele sãu rãmâne în luminã” (1In 2,10).

Comitetul de redacþie Mons. Petru Gherghel, ordinarius; pr. Aurel Percã, redactor responsabil; pr. Vladimir Petercã, redactor adjunct Adresa ºi administraþia revistei Institutul Teologic Romano-Catolic Iaºi, str. Vãscãuþeanu, nr. 6, telefon 981/40309

Sumar: z Iubite cititor (Redacþia, p. 1) z ªi totuºi „Lumina” strãluceºte (Mons. Petru Gherghel, p. 2-3) z Eu sunt lumina lumii (articolul din ianuarie 1913, p. 3-5) z Drumul a fost lung… (Pr. prof. Vladimir Petercã, p. 5-7) z O inimã nouã pentru un an nou (Pr. Aurel Percã, p. 7-8) z Familia în societatea de azi (Pr. Alois Biºoc, p. 9-10) z Sfântul Pãrinte este alãturi de noi (Pr. Ioan Tamaº, p. 11-12) z Mesaje (p. 12)

teritoriul ei, s-a înrãdãcinat în viaþa oamenilor, prezentându-le evenimentele, contribuind la maturizarea conºtiinþelor ºi urmãrind sã promoveze valorile creºtine, care sã-i facã pe oameni mai activi în viaþa bisericeascã ºi civilã.

Astãzi, revista se bucurã de o largã rãspândire, ea depãºind graniþele diecezei ºi chiar ale þãrii. „Lumina” pe care o rãspândeºte continuã sã fie binefãcãtoare, revista afirmându-se ca o publicaþie de mare þinutã, dovadã fiind ºi numãrul mare de abonaþi ºi cititori.

La un asemenea aniversar, centenarul revistei diecezane, se cuvine sã fac ºi o urare, pe care o formulez în felul urmãtor: Doresc ca „Lumina creºtinului” sã fie fidelã originilor sale, sã continue sã fie naratorul de speranþã între oameni, dând glas tuturor, mai ales celor mai slabi; sã promoveze în opinia publicã o culturã inspiratã din valorile evangheliei, ale demnitãþii umane ºi ale solidaritãþii.

La mulþi ani „Lumina creºtinului”, lumina diecezei noastre ºi a istoriei noastre! ? Aurel Percã, episcop auxiliar

6 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

Din primul articol al revistei din ianuarie 1990 Iubite cititor, Trãind clipe de binecuvântatã bucurie a libertãþii, instauratã odatã cu înlãturarea de la putere a dictaturii, pe care noi totdeauna am respins-o, noi, creºtinii catolici, de pe plaiurile Moldovei, ne alãturãm celor de bunã credinþã pentru restabilirea dreptãþii ºi a demnitãþii poporului nostru. În mod deosebit, în aceste clipe, dorim sã slujim cu suflet de români poporul ºi pãmântul nostru drag, unde trãim de secole.

Scopul prezentei reviste este acela, conform idealurilor Bisericii noastre catolice, de luminare a conºtiinþelor, de formare sufleteascã ºi de informare religioasã, pentru a deveni mai liberi ºi mai demni de vocaþia noastrã creºtinã. (...)

Ne propunem sã fim fideli programului iniþial, dupã cum se poate vedea din articolul program apãrut în primul numãr al revistei, la care îºi poate aduce contribuþia orice preot ºi creºtin din dieceza noastrã (...).

Redacþia

La ceas

aniversar e împlinesc în aceastã lunã o sutã de ani de la apariþia S primului numãr al revistei Lumina creºtinului. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revãrsat peste cititori în acest timp, pentru binele pe care revista l-a adus în viaþa oamenilor ºi cerem har ºi binecuvântare ca revista sã meargã înainte ºi sã-ºi împlineascã menirea.

La ceas aniversar ne gândim cu recunoºtinþã la cei care au trudit la înfiinþarea revistei, la scrierea articolelor, la aºezarea lor în paginã, la corectarea lor, la tipãrirea publicaþiei ºi la distribuirea acesteia.

Cei care lucreazã astãzi la revistã sunt recunoscãtori Mons. Anton Gabor, cel care a iniþiat aceastã revistã, cu binecuvântarea primului episcop de Iaºi, Nicolae Iosif Camilli. Începutul a fost greu, noteazã fondatorul revistei. Ideea s-a nãscut în 1908 când un comitet în frunte cu pr. Iosif Malinovski a lansat un apel pentru publicarea unei reviste cu numele „Foaia catolicã”. Au fost 293 de cereri. Ideea a fost abandonatã. În decembrie 1912, pr. Anton Gabor a reluat ideea ºi a primit doar 18 cereri din Diecezele de Bucureºti ºi de Iaºi. ªi-a propus sã scoatã revista pe cheltuiala sa. În ianuarie 1913 a scos primul numãr în 2.000 de exemplare, trimiþându-l pãrinþilor parohi ºi diferitelor persoane din Diecezele de Iaºi ºi Bucureºti. Revista s-a

Echipa de la Editura ºi Tipografia „Presa Bunã”

bucurat de interes. A apãrut pânã în august 1916, fiind reluatã în 1919. În perioada 1944-1948 au apãrut numere sporadice ºi apoi, odatã cu instalarea comuniºtilor la putere, nu a mai fost posibil sã aparã.

Dupã evenimentele din decembrie 1989, revista îºi reia cursul în ianuarie 1990, mai întâi într-o formã simplã, 12 pagini, format A4 (1990), apoi în formã de ziar (ianuarie 1991 – februarie 1994) ºi, începând cu martie 1994, în forma de acum. În decursul ultimilor ani publicaþia a fost îmbogãþitã în conþinut, în calitatea hârtiei ºi a tiparului.

Paginile publicaþiei (cu articole doctrinare, pastorale ale episcopilor, cronici despre evenimentele bisericeºti, articole despre misionari, despre sfinþi, poezii, ºtiri, cãrþi, activitãþile greco-catolicilor, necrologuri pentru preoþii ºi episcopii decedaþi, vizite importante la Seminar sau la Episcopie, misiuni, hirotoniri de preoþi, istoria Bisericii din Moldova, persecuþii din lume, în special din Rusia, pilde, cântece, relatãri de la vizitele canonice ºi sfântul Mir etc.) au cãutat sã împlineascã

scopul fixat în primul numãr: luminarea oamenilor din punct de vedere religios, a le face cunoscutã viaþa catolicã din alte locuri ºi rãspândirea evlaviei cãtre inima lui Isus.

Gândul de recunoºtinþã se îndreaptã, aºadar, spre cei care au trudit în decursul anilor ca revista sã-ºi urmeze cursul ei: redactori, colaboratori, studenþi în anii pastorali, tehnoredactori, corectori, tipografi, preoþi ºi laici care au rãspândit revista.

Mulþumim, de asemenea, tuturor care au sprijinit publicaþia prin abonamente, donaþii sau colectele fãcute în parohii.

Mulþumim cititorilor, care lunã de lunã primesc aceastã publicaþie în casele lor ºi o citesc. Îi asigurãm cã sugestiile ºi impresiile lor sunt în continuare aºteptate ºi bine primite.

Cei care lucreazã astãzi la revistã sunt onoraþi sã poatã sluji în aceastã formã ºi doresc ca revista sã împlineascã menirea de la început, aºa cum era notatã în primul numãr: „Lumina voieºte sã fie pentru toþi, adicã sã propovãduiascã pe înþelesul tuturor adevãrurile aduse nouã de Isus Cristos”.

Pr. Cornel Cadar

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Conciliul Vatican II receptat în Dieceza de Iaºi rin proclamarea ºi inaugurarea Anului Credinþei, BiP serica aduce în actualitate documentele Conciliului Vatican II, care au pãtruns destul de greu în România, ºi implicit în Dieceza de Iaºi.

Din România, deºi Vaticanul a trimis invitaþii de participare la Conciliu pentru cinci episcopi, trei romano-catolici ºi doi greco-catolici (unul era cu domiciliu obligatoriu: Mons. Iuliu Hossu, celãlalt era decedat: Mons. Alexandru Rusu), doi decani, doi canonici ºi un preot, la sesiunea a treia a lucrãrilor au mers Mons. Francisc Augustin de la Bucureºti ºi Cárol Pákocs, canonic de la Satu Mare, dupã ce au fost „pregãtiþi” de autoritãþile de la Bucureºti. La ultima sesiune conciliarã au participat Mons. Petru Pleºca, provicar general al Arhidiecezei de Bucureºti (care rãspunsese la întrebãrile comisiei de pregãtire a Conciliului), ºi pr. Ladislau Hosszu, decan al Diecezei de Oradea.

La 4 decembrie 1965, dupã audienþa la papa Paul al VI-lea, Mons. Pleºca a fost numit episcop titular de Voli in partibus, pentru facilitarea hirotonirii absolvenþilor Seminarului din Iaºi, iar la 16 decembrie a fost consacrat episcop în Capela Sixtinã din Vatican. În grupul experþilor s-a aflat ºi pr. Petru Tocãnel, OFMConv., originar din România. Existã ºi o scrisoare a PS Ioan Duma, OFMConv., episcop consacrat

în secret, care, la 5 aprilie 1965, îi cerea secretarului general al Conciliului o nouã invitaþie, pentru a o înainta statului ºi, astfel, sã i se permitã participarea la cea de-a patra sesiune conciliarã.

Din partea Bisericii Ortodoxe Române nu a participat nimeni, în anul 1967 patriarhul Justinian Marina argumentând refuzul cã ar fi din cauza „organizãrii de expoziþii defãimãtoare la adresa Bisericii ºi statului român” ºi „hirotonirea unui cleric fugar din þarã, Vasile Cristea, ca episcop unit...”; era vorba de expoziþia intitulatã „Biserica martirã”, dedicatã suferinþelor Bisericii din Europa Rãsãriteanã. Au fost ºi câteva articole în revistele teologice româneºti care au criticat Conciliul ºi documentele sale.

Dupã anul 1967, fiind primite în România anumite documente conciliare, pr. Eduard Ferenþ, profesor la Seminarul din Iaºi, povesteºte cã „tot ceea ce se putea afla despre documentele conciliare auzeam doar de la postul de radio Europa liberã, ºi acela bruiat peste mãsurã...

Astfel informaþi, unii preoþi au început sã aplice ºi la noi unele reforme liturgice…, dar aceste reforme s-au desfãºurat lent, din cauza dificultãþilor reale de a schimba modul de a gândi ºi de a acþiona”; este vorba despre altarul cu faþa spre popor, introdus prima datã în Suceava de pr. Johann Proschinger, ºi de folosirea rugãciunilor de la Liturghie în limba românã. În

8 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

martie 1970, Mons. Francisc Augustin de la Bucureºti a dat un decret de înfiinþare a comisiei liturgice pentru traducerea textelor liturgice în limba românã.

A fost o perioadã destul de grea pentru catolici, cauzatã de comunism. Dupã vizita la papa Paul al VI-lea din mai 1973 a ºefului statului român, Nicolae Ceauºescu, situaþia Bisericii din România s-a ameliorat puþin, fiind permisã plecarea la studii în Italia, în perioada 1973-1975, a primilor cinci preoþi români. Dupã întoarcerea în þarã, în anii 1978-1979, ei au introdus în seminar teologia ºi studiul documentelor Conciliului.

Pãrintele Ioan Ciuraru, care s-a ocupat mult cu tipãrirea cãrþilor religioase, a avut un rol deosebit în rãspândirea documentelor Conciliului într-o primã traducere. Abia dupã anul 1989 textele au fost traduse ºi publicate oficial la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.

Anul Credinþei îi invitã pe creºtini la o reînnoire a credinþei, iar aceasta se poate realiza ºi prin parcurgerea textelor Conciliului Vatican II. Pr. Adrian Blãjuþã

Migranþii, chemaþi sã-ºi mãrturiseascã credinþa L

umea, mai mult ca oricând, este într-o continuã miºcare: dintr-o localitatea în alta, dintr-o þarã în alta, iar mai recent, dintr-un continent în altul.

Istoria Vechiului Testament începe cu istoria unui migrant: Abraham, care pleacã din Caldeea spre Canaan, la îndemnul lui Dumnezeu. Însuºi Isus a trebuit sã fie un permanent migrant: din Betleem spre Egipt ºi apoi la Nazaret. În viaþa publicã a peregrinat mereu din cetate în cetate, ajungând sã pãtimeascã la Ierusalim. Maria a fãcut drumul lung spre Ein Karem ºi apoi împreunã cu Isus de mai multe ori la Ierusalim.

Apostolii, pentru a-ºi împlini misiunea de evanghelizatori, au trebuit sã strãbatã mãri ºi þãri. Pe toþi ne impresioneazã lungile ºi grelele cãlãtorii ale sfântului Paul.

Misionarii, pentru a evangheliza, au acceptat sã-ºi pãrãseascã patria ºi casa pentru a trãi mereu printre strãini, adesea la cele mai sãrace ºi oropsite popoare. Noi înºine, aici în Moldova, am primit darul credinþei catolice graþie misionarilor care au acceptat sã vinã pe aceste meleaguri.

Când ne referim la migranþi vorbim de toþi cei care, din diferite motive, trebuie sã pãrãseascã propriul domiciliu pentru un altul: muncitori, studenþi, pelerini, misionari, refugiaþi politici, conducãtori auto,

Ep. Petru Gherghel alãturi de românii din Cesano, Italia marinari, lucrã(21 octombrie 2012) tori din aeroporturi, romi, nomazi, oameni ai aspectul misionar ºi evanghecircului. O realitate care impre- lizator al migrantului. Cine lasã sioneazã ºi mai mult este cã propria þarã ºi ajunge în alta, în acest proces intrã chiar fa- dacã este credincios, nu se va milii întregi, pãrinþi ºi copii. limita sã ofere celui care îl priPartea frumoasã a lucrurilor meºte doar rodul muncii sale, constã în faptul cã toþi aceºtia, ci va simþi nevoia sã-ºi mãrîn locul de destinaþie pot de- turiseascã credinþa cu bucurie veni evanghelizatori. Ne-am ºi fãrã teamã. În acest An al Credinþei, dar bucurat adesea auzind de la preoþii strãini vorbindu-se despre ºi al noii evanghelizãri, am dori evlavia ºi credinþa catolicilor ca toþi cei care pãrãsesc pentru noºtri ajunºi în Italia sau în un motiv sau altul comunitãþile noastre din Moldova sã fie penSpania.

Papa Benedict al XVI-lea, în tru gazdele lor fãclii ale cremesajul pentru Ziua Migran- dinþei, mãrturisitori fideli ai spetului ºi Refugiatului care se va ranþei ºi împlinitori ai celei mai celebra la 13 ianuarie, subli- mari porunci: iubirea. Îi înconjurãm cu rugãciunea niazã tocmai acest aspect: „migraþiile, pelerinaj de credinþã ºi noastrã pe toþi cei plecaþi spre de speranþã”. Papa subliniazã: alte zãri, ºi într-un mod deose„Credinþa ºi speranþa formeazã bit pe preoþii care îl slujesc pe un binom de nedespãrþit în ini- Isus departe de þarã ºi împlima atâtor migranþi. Cãlãtoria lor nesc un mandat, mereu urgent, este animatã de o profundã în- de a vesti evanghelia celor care credere în Dumnezeu care nu-ºi îl cautã pe Dumnezeu ºi au neabandoneazã propria creaturã. voie de o fãclie vie pentru paºii Aceastã încredere îi face sã su- lor pe cãrãrile lumii de azi.

Tuturor fraþilor noºtri, aflaþi porte mai uºor rãnile dezrãdãîn procesul migrator – o adecinãrii ºi ale distanþelor”.

Recentul Sinod al Episco- vãratã preþuire, exprimatã de pilor, în propoziþia 21, vorbind mesajul Sfântului Pãrinte, ºi o despre migranþi, afirmã cã încurajare din partea preoþilor aceºtia nu sunt „numai primi- care îi însoþesc ºi din partea tori ai vestirii, ci ºi protagoniºti celor care lucreazã în Oficiul ai proclamãrii evangheliei în Diecezan pentru Pastoraþia lumea modernã”. Mai mult, Migranþilor.

Cu preþuirea ºi îmbrãþiºarea migrantul este sau trebuie sã fie un împlinitor al misiunii Bi- noastrã, ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi s ericii, adicã este subliniat

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Bicentenar

E bine de ºtiut

Ianoº Robu, deputat

n aproape toatã lumea creº-

Î tinã se desfãºoarã, în perioada

18-25 ianuarie, Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor (SRUC), cu tema: „Ce cere Domnul de la noi? (cf. Mih 6,6-8). În toate bisericile catolice se vor organiza celebrãri ºi rugãciuni.

P

e scena politicã a secolului al XIX-lea, din România, s-a afirmat ºi un deputat catolic, Ianoº Robu, originar din Sãbãoani, de la a cãrui naºtere (7 aprilie 1812) s-au împlinit 200 de ani. Evenimentul a fost marcat la Sãbãoani, cu ocazia zilelor satului, la 12 august 2012, printr-o Liturghie la care au participat toate rudele.

Nãscut la 7 aprilie 1812, din pãrinþii Martin ºi Maria, ºi botezat în aceeaºi zi, Ianoº Robu a crescut în credinþa catolicã, dar ºi sub influenþa politicii tensionate a þãrii.

Afirmarea în politicã a început cu alegerile pentru constituirea Divanului ad-hoc din Moldova în anul 1857. Ca reprezentant al þãranilor clãcaºi din þinutul Romanului, Ianoº Robu i-a reprezentat pe aceºtia tocmai în perioada de început a parlamentului ºi a statului modern din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Documentele consemneazã cã la primele alegeri, cei 46 de delegaþi din cele 23 de sate din Ocolul Moldovei i-au ales pe Ianoº Robu din Sãbãoani ºi pe Ioan Vasile din Cordun, ca alegãtori judeþeni, dar, mai apoi, când trebuia ales deputatul judeþean de Roman, Ianoº Robu, deºi ales majoritar, nu a fost acceptat, pentru cã nu era de religie ortodoxã. El a rostit atunci memorabilele cuvinte: „Cum, cucoane, acum, când toate satele m-au ales ca sã le apãr drepturile în Marea Adunare, sunt catolic ºi nu pot fi deputat? Dar

SRUC 2013

Membri ai Divanului ad-hoc

când ne puneþi la beilicuri, când ne luaþi birul, când vã dãm feciorii la oaste, când vã facem boeresc, atunci nu suntem catolici, ci ne priviþi ca pravoslavnici? Dacã este, cucoane, cã nu putem fi deputaþi pentru cã suntem papistaºi, apoi daþi-ne pace sã fim papistaºi ºi la biruri, ºi la beilicuri ºi la toate angãriile”.

Ianoº Robu a fost ales deputat la alegerile din 24 ºi 25 noiembrie 1864, dupã care s-a constituit Parlamentul, numit Adunarea Electivã a României, în care a participat activ.

Cãsãtorit cu Eva, cu care a avut nouã copii, Ianoº este strãmoºul a doi episcopi: Mihai Robu, primul episcop autohton al Moldovei, ºi Ioan Robu, actualul arhiepiscop mitropolit de Bucureºti.

Dupã ce a activat o perioadã ca fecior de bisericã, a murit la vârsta de 77 de ani, la 25 septembrie 1889.

Comemorându-l pe Ianoº Robu, se împlineºte un act de recunoºtinþã, atât faþã de el cât ºi faþã de toþi înaintaºii care au luptat pentru drepturi, libertate ºi credinþã.

În fiecare an, pregãtirea textului care însoþeºte celebrãrile este încredinþat unui grup ecumenic dintr-o þarã diferitã. La redactarea textului pentru ediþia din anul 2013 s-au implicat Miºcarea Creºtinã Studenþeascã din India (cu peste 10.000 de membri), Federaþia Universitarilor Catolici din India ºi Consiliul Naþional al Bisericilor din India, fiind coordonaþi de Comisia „Credinþã ºi Constituþie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor ºi de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creºtinilor. În India mulþi se confruntã cu asuprirea ºi nedreptatea din partea acelora care vor sã le nege drepturile ºi demnitatea.

Perioada 18-25 ianuarie a fost propusã pentru prima datã în anul 1908 de Paul Wattson.

Creºtinii sunt îndemnaþi în aceastã perioadã sã se roage, cerând de la Dumnezeu darul uniPr. Emil-Ioan Robu tãþii, ca toþi sã fie una (In 17,21).

10 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

ISTORIE Figuri ilustre

Mons. dr. Anton Gabor Portret de cãrturar onseniorul Anton Gabor (1883-1936) este persoM nalitatea care ºi-a legat cel mai mult numele, în prima jumãtate a secolului al XX-lea, de apariþia ºi dezvoltarea presei catolice din Dieceza de Iaºi ºi nu numai. Astfel, beneficiind de sprijinul ºi îndrumarea superiorilor sãi bisericeºti, el a lucrat, încã din anul 1908, la proiectul fondãrii unei publicaþii bisericeºti, idealul a generaþii de episcopi ºi preoþi, care se va concretiza în ianuarie 1913, odatã cu apariþia revistei diecezane „Lumina creºtinului”. Mons. Anton Gabor a avut, aºadar, intuiþia genialã de a fonda o publicaþie bisericeascã, nãscutã din nevoia, pe de o parte de a apãra „cauza catolicã” ºi pe credincioºi de curentele culturale ºi ideologice nocive, cât ºi de concepþiile eronate din viaþa publicã, pe care libertatea de opinie a epocii moderne le favoriza, iar pe de altã parte de a face cunoscutã istoria, cultura, valorile spirituale ºi culturale promovate de Biserica localã ºi universalã.

Revista „Lumina creºtinului” a evitat cu stricteþe abordarea unor teme de facturã politicã, dar a gãzduit unele articole care condamnau primejdia reprezentatã de ideologiile extremiste: fascismul ºi comunismul.

Un alt merit al Mons. Anton Gabor a fost acela de a fi ºtiut sã-ºi afle colaboratori valoroºi, „oameni cu suflete mari, iubitori ai scrisului bisericesc”, care,

cu toþii, au fãcut sacrificii pentru progresul revistei ºi al Institutului „Presa Bunã” fondat în anul 1926, cât ºi pentru rãspândirea presei ºi a publicaþiilor catolice în rândurile credincioºilor. A ºtiut sã atragã, pentru susþinerea materialã ºi promovarea publicaþiilor Institutului „Presa Bunã”, numeroºi binefãcãtori ale cãror nume erau popularizate în paginile publicaþiilor.

Contemporanii sãi au fost impresionaþi de devotamentul, tenacitatea ºi perseverenþa manifestate de Mons. Anton Gabor pentru dezvoltarea Institutului „Presa Bunã”, cât ºi pentru creºterea calitãþii revistei „Lumina creºtinului” ºi a tuturor publicaþiilor institutului.

Revista „Lumina creºtinului” a devenit cu timpul un model în presa catolicã româneascã din perioada interbelicã.

Mons. Anton Gabor a militat constant pentru unificarea presei catolice româneºti, de numele sãu legându-se ºi proiectul fondãrii, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti a revistei „Dacia creºtinã”. Tot el a avut iniþiativa, nematerializatã însã, a fondãrii unui cotidian catolic românesc, care urma sã fie susþinut ºi de diecezele greco-catolice. Un alt deziderat al sãu, rãmas ºi acesta neîmplinit, a fost cel al organizãrii la nivel naþional a unor dezbateri privind problemele presei catolice, la care sã participe redactorii de la „Lumina creºtinului”

(Iaºi), „Sentinela catolicã” (Iaºi), „Viaþa” (Hãlãuceºti), „Curierul parohiei catolice” (Galaþi), „Unirea” (Blaj), „Vestitorul” (Oradea), „Cuvântul adevãrului” (Mãnãstirea Bixad – Satu Mare), „Curierul creºtin” (Gherla).

Mons. Anton Gabor a fost elogiat în presa catolicã pentru pasiunea dedicatã presei creºtine moderne adaptatã epocii, pentru viziunea sa unificatoare, cât ºi pentru idealismul sãu care depãºea uneori puterea de înþelegere a contemporanilor. În anul 1935 era apreciat drept cel mai valoros ziarist bisericesc din România, motiv pentru care a fost desemnat de arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar sã reprezinte România la Expoziþia Mondialã a Presei Catolice organizatã în anul 1936 la Vatican. La rândul sãu, ep. Mihai Robu era convins de faptul cã Mons. Anton Gabor urma sã facã tot posibilul pentru ca „România romano-catolicã sã fie demn reprezentatã. ªi o va face cu bucurie ºi mare mulþumire sufleteascã, vãzându-ºi în parte visul sau idealul împlinit”.

Nu a mai reuºit, din pãcate, trecând la cele veºnice la 19 februarie 1936.

Dr. Dãnuþ Doboº

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Episcopul Anton Durcovici

Nu refuz munca n dupã-amiaza zilei de 5 apriÎmonia lie 1948, imediat dupã cereconsacrãrii episcopale, care a avut loc în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti, noul episcop de Iaºi, dr. Anton Durcovici, a participat la palatul Nunþiaturii Apostolice de la Bucureºti la o recepþie oferitã în onoarea sa de cãtre nunþiul apostolic, arhiep. Gerald Patrick O’Hara. Printre invitaþi s-au aflat ºi ceilalþi doi episcopi consacratori, Marcu Glaser ºi Alexandru Theodor Cisar, alãturi de alþi episcopi, preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe, membri ai corpului diplomatic etc. În discursul de omagiere rostit de nunþiul O’Hara, acesta a exprimat bucuria ºi mulþumirea prilejuite de consacrarea pentru Dieceza de Iaºi a lui Anton Durcovici, pe care l-a numit drept un „conducãtor ales ºi devotat” Bisericii lui Dumnezeu. „Astãzi – menþiona nunþiul – am luat parte cu toþii la consacrarea unui (…) apostol al lui Cristos în catedrala din Bucureºti (…) Dorim ca apostolatul pe care îl inauguraþi sã mãreascã sfinþenia clerului, sã intensifice viaþa spiritualã ºi sã culeagã roade bogate pentru viaþa veºnicã (…)”.

La rândul sãu, arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar i-a adus un elogiu vechiului sãu colaborator ºi „bun sfetnic”, cãruia Arhidieceza de Bucureºti avea sã-i fie veºnic recunoscãtoare pentru cele patru decenii pe care episcopul Durcovici i le-a dedicat.

Dupã discursurile omagiale rostite de episcopul Marcu Glaser, de episcopul greco-catolic Ioan Suciu ºi de provincialul Ordinului Fraþilor Minori Conventuali din Moldova, pr. Anton Biºoc, a luat cuvântul episcopul Anton Durcovici.

Acesta a evidenþiat importanþa „iubirii catolice” ºi „catolicitãþii iubirii”, în vremurile dificile pe care Biserica localã le suporta în acel moment. A amintit totodatã ºi de momentul în care fostul nunþiu apostolic, Andrea Cassulo, l-a informat despre decizia papei Pius al XII-lea de a-l nominaliza pentru scaunul episcopal de Iaºi. Iniþial, Anton Durcovici a luat în calcul posibilitatea unui refuz faþã de aceastã propunere, dar dupã ce i s-a adus la cunoºtinþã cã aceastã alternativã era exclusã, a acceptat nominalizarea, convins fiind de importanþa misiunii primite. „De aceea – menþiona în discursul sãu episcopul Durcovici – îmi plec fruntea cu resemnare ºi rãspund cu recunoºtinþã ºi iubire: dacã Dumnezeu vrea, non recuso laborem – nu refuz munca (…)”. ªi-a încheiat discursul, accentuând încã o datã asupra importanþei iubirii creºtine, pe care o numea drept „cea mai însemnatã virtute: în ea stã puterea Bisericii Catolice, prin ea Biserica va birui ºi tot ea este nãdejdea mea, cãci, cu ajutorul

12 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

Domnului, prin ea totul se poate învinge (…)”. În fotografia de mai sus, cei patru înalþi prelaþi apar surâzând ºi încrezãtori în viitorul Bisericii Catolice din România.

Prin reuºita consacrãrii episcopului Anton Durcovici, Biserica Romano-Catolicã din România obþinea atunci o victorie în faþa forþelor rãului, dar foarte curând însã totul avea sã se schimbe în mod de-a dreptul dramatic, iar cei patru înalþi prelaþi vor suferi cu toþii de pe urma persecuþiei comuniste.

Astfel, ep. Marcu Glaser moare, la 25 mai 1950, în urma unui atac de cord provocat de interogatoriile la care a fost supus de securiºti; ep. Anton Durcovici moare în condiþii dramatice, la 10 decembrie 1951, la Sighet, arhiep. Alexandru Theodor Cisar moare în condiþii suspecte, la 7 ianuarie 1954, în timp ce nunþiul O’Hara a fost expulzat în iulie 1950, murind, la 16 iulie 1963, la Londra.

Rãmasã fãrã pãstorii sãi, Biserica localã a rezistat timp de decenii tãvãlugului persecuþiei comuniste, ieºind în cele din urmã ºi mai întãritã din aceastã confruntare, graþie ºi sacrificiului episcopului Anton Durcovici ºi a generaþiei sale.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Loreto Loreto este unul dintre cele mai importante sanctuare din Italia ºi din lume, care face legãtura între Orient ºi Occident, între Þara Sfântã ºi Italia.

Sanctuarul situat pe o colinã, nu departe de malul Mãrii Adriatice (la 30 km de Ancona, pe autostrada Ancona – Pescara), gãzduieºte cãsuþa Maicii Domnului de la Nazaret, casã în care Maria a trãit ºi a primit vestea arhanghelului Gabriel. E vorba de trei pereþi ai unei încãperi, care au fost transportaþi în secolul al XIII-lea la Loreto.

Istoria de la Loreto începe în anul 1291, când cruciaþii au fost învinºi ºi au trebuit sã pãrãseascã Palestina, iar casa Maicii Domnului era în pericol. Pentru a fi feritã de distrugere a fost transportatã „printr-un mister angelic” mai întâi în Iliria ºi apoi în þinutul Recanati (lângã Loreto) ca apoi sã fie stabilitã pe colina cu lauri (de aici numele „lauretum”, iar mai apoi Loreto). În urma cercetãrilor fãcute ºi a mãrturiei documentelor timpului, se poate afirma cã „pietrele casei sfinte”, care sigur ar fi fost distruse de cãtre cuceritori, au fost salvate de cruciaþi. Autorii salvatori au fost, se pare, membri ai familiei de origine bizantinã Angeli (sau De Angelis). Rezultatele studiilor arheologice confirmã cã pietrele cãsuþei de la Loreto sunt de origine palestinianã, fiind realizate dupã o tehnicã folositã de nabateeni, popor rãspândit în þinuturile Palestinei de atunci. Pe aceste pietre s-au

mai descoperit vreo 60 de inscripþii foarte asemãnãtoare cu cele iudeo-creºtine din Þara Sfântã. Mãsurãtorile fãcute demonstreazã cã dimensiunile cãsuþei se potrivesc foarte bine cu grota de la Nazaret. Sunt, aºadar, motive suficiente ca aceastã casã de la Loreto sã fie veneratã ca o adevãratã relicvã marianã.

Cãsuþa Maicii Domnului este astãzi adãpostitã într-un edificiu, realizat din marmurã, o capodoperã a artei la Loreto.

Este o lucrare doritã de papa Iuliu al II-lea ºi gânditã de arhitectul Donato Bramante, în anul 1509. Marelui sanctuar, în stil gotic, început în anul 1469, proiectat de Francesco di Giorgio Martini, i s-a adãugat ulterior faþa în stil renascentist.

Episcopul de Recanati, Nicolò delle Aste, a decis construirea sanctuarului în anul 1468. Însã el moare în anul 1469, iar lucrãrile sunt reluate prin grija papei Paul al II-lea, care, pe când era cardinal, a fost vindecat în mod miraculos în Sfânta Casã.

Vãzut din exterior, sanctuarul impresioneazã, fiind vorba de o bisericã fortificatã de mari dimensiuni, cu formã circularã. În interior totul impresioneazã: edificiul Sfintei Case (în partea dreaptã a altarului principal),

cele nouã capele pictate, cupola imensã, crucifixul sculptat în lemn, ce dateazã din anul 1637.

Diferite naþiuni au dorit sã împodobeascã o capelã în acest sanctuar. Aºa se face cã existã mai multe capele: francezã, slavã, elveþianã, spaniolã, germanã, polonezã, americanã etc. Meritã atenþie, de asemenea, cupola sanctuarului prin mãrime ºi frumuseþea picturilor.

Sanctuarul din Loreto a fost unul preferat al papei Ioan Paul al II-lea, care a fost aici de cinci ori: 8 septembrie 1979, 11 aprilie 1985, 10 decembrie 1994, 10 septembrie 1995 (când a întâlnit aici 400.000 de tineri) ºi 5 septembrie 2004.

Acelaºi papã, cu ocazia celui de-al ºaptelea centenar al sanctuarului, la 15 august 1993, scria: „Sfânta Casã de la Loreto nu e doar o relicvã, ci este o preþioasã icoanã concretã. Este o relicvã deoarece este partea superioarã a lãcaºului de la Nazaret al Mariei. Dar este icoanã pentru cã este oglinda care reflectã perfect inefabilul adevãr de credinþã al Nazaretului ºi revarsã luminã asupra marilor valori creºtine”.

Tot aici îºi au originea ºi litaniile Maicii Domnului, litaniile lauretane (sau de la Loreto).

Pr. Iosif Dorcu

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Anul Credinþei ºi Familia

Credinþa lui Moise M

oise este personajul cel mai cunoscut ºi mai semnificativ al istoriei poporului lui Israel. Prin mijlocirea sa au fost eliberaþi evreii din robia egipteanã ºi tot prin el poporul ales a primit tablele legii pe muntele Sinai, ca semn al alianþei ºi al alegerii lui Israel drept naþiune sfântã a Domnului. Moise, slujitorul fidel al Domnului ºi conducãtorul lui Israel, s-a evidenþiat ºi prin credinþa sa puternicã ºi statornicã în Iahve eliberatorul.

Cartea Exodului oferã o descriere a vieþii lui Moise. Acesta provenea dintr-o familie de evrei din tribul lui Levi. Din cauza persecuþiei faraonului, care decretase exterminarea nou-nãscuþilor evrei de parte bãrbãteascã, pruncul Moise este abandonat într-un coº pe fluviul Nil. În mod providenþial însã, copilul este salvat de fiica faraonului ºi crescut apoi la curtea regalã. Odatã ajuns la maturitate, Moise îºi dã seama de asuprirea ºi condiþia mizerã în care se aflau fraþii sãi. A urmat un moment decisiv în existenþa sa, chemarea din partea lui Dumnezeu. Acesta îi porunceºte sã îl scoatã pe Israel din þara robiei ºi sã îl conducã la libertate, adicã la slujirea Dumnezeului unic ºi eliberator. Moise duce la îndeplinire misiunea încredinþatã: poporul va trece nevãtãmat prin mare, va traversa pustiul, va încheia cu Domnul cea mai importantã alianþã ºi

va intra în þara fãgãduitã. În ceea ce priveºte credinþa marelui conducãtor ºi pãstor, iniþial aceasta a fost plinã de întrebãri. Începuturile ei sunt marcate de întâlnirea impresionantã ºi cutremurãtoare de pe Horeb, muntele sfânt. Acolo, Dumnezeu apare într-un rug aprins, iar Moise are privilegiul de a-l vedea ºi de a vorbi cu el. Într-o primã fazã, atunci când vocea din rug îl cheamã pe nume, Moise rãspunde prompt: „Iatã-mã!”, arãtându-ºi disponibilitatea. Mai apoi însã vine o avalanºã de întrebãri. Moise se considerã nepotrivit pentru misiunea eliberatoare (cf. Ex 3,11); se scuzã cã nu ºtie sã vorbeascã, cere un semn, vrea sã cunoascã numele celui care îl trimite (cf. Ex 3,14-15).

Toate acestea denotã dificultatea în a înþelege ºi accepta planul lui Dumnezeu. Pânã la urmã, Moise îºi va da asentimentul ºi va demonstra încredere în cuvântul ºi puterea Domnului.

Credinþa lui Moise iese în evidenþã dacã se confruntã cu murmurul constant al poporului în peregrinarea din pustiu. În faþa încãpãþânãrii ºi a lipsei de credinþã a evreilor, Moise este convins cã Dumnezeu conduce destinele lumii. Este sugestiv gestul extrem al lui Moise atunci când, coborând de pe munte ºi

14 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

vãzând viþelul de aur (indiciu al tendinþei de a avea un dumnezeu ce se poate manipula), sparge tablele legii, semn cã alianþa dintre Iahve ºi poporul sãu s-a destrãmat.

Având înaintea ochilor modelul lui Moise, putem verifica credinþa noastrã cu dubiile ei.

Chiar dacã apar întrebãri, chiar dacã nu înþelegem cine este Dumnezeu ºi care sunt planurile sale, e nevoie de adeziune ºi disponibilitate în a împlini voinþa sa sfântã. În acelaºi timp, ar fi necesar sã revizuim atitudinea faþã de idolii noºtri, faþã de „viþeii de aur” pe care îi fabricãm în mod constant. În ciuda faptului cã Dumnezeu pare sã fie uneori distant, sã ne strãduim sã recunoaºtem prezenþa ºi intervenþia lui în viaþa noastrã. Moise sã fie exemplu de încredere în Dumnezeu, cel care conduce pe fiecare om în pelerinajul pãmântesc cãtre libertatea autenticã ºi viaþa adevãratã.

Pr. Iulian Faraoanu

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Mama lui Gotfrid era nerãbdãtoare sã audã tot ce i s-a întâmplat, de aceea voia sã ajungã cât mai repede cu el acasã, dar oamenii s-au împotrivit: – ªi noi, ºi noi vrem sã auzim chiar din gura lui cele ce i s-au întâmplat! ªi l-au dus sub un tei mare din vatra satului, unde l-au urcat pe o bancã ºi l-au rugat sã istoriseascã totul cu de-amãnuntul.

S-au îngrãmãdit ca sardelele în jurul lui ºi ºi-au aþintit ochii asupra lui, minunându-se de costumul lui. Toþi se bucurau cã se arãta aºa de prietenos cu ei. Unii îºi spuneau în ºoapte, iar alþii în gura mare: – Pustnicii pe care i-am vãzut pânã acum erau toþi bãtrâni ºi aveau faþa zbârcitã, cu chelie ºi barbã lungã; dar acesta are obrajii rumeni, faþa tânãrã, pãrul buclat îi atârnã pe spate, iar cu haina cea lungã de culoare brunã îi stã cât se poate de bine.

Dupã o scurtã tãcere, Gotfrid a început sã povesteascã. La început era cam sfios, simþindu-se oarecum stingherit, ca el, un copil, sã vorbeascã unui sat de oameni. Doar începutul, ca orice început, a fost greu. Pe urmã ºi-a luat un aºa de mare avânt la vorbã, încât oamenii îl ascultau cu mare plãcere. El le-a povestit cum era cât pe ce sã se înece, apoi sã moarã de sete, de foame ºi de frig, cum s-a îmbolnãvit, cum i-a ars mica gospodãrie ºi cum era sã moarã din nou de foame. Nu a uitat sã dea cele mai mici amãnunte,

cum l-a scãpat bunul Dumnezeu din fiecare primejdie. A mãrturisit în public, cu ochii plini de lacrimi ºi cu mâinile ridicate spre cer, cã timpul petrecut pe acea insulã pãrãsitã este cea mai mare binefacere din partea lui Dumnezeu; cã pe acea insulã neroditoare a înflorit pentru el cea mai mare fericire: fericirea de a-l cunoaºte pe bunul Dumnezeu; cã acele stânci, care apar ºi dispar din apa mãrii, au fost pentru el ca o ºcoalã în care a învãþat lucruri de seamã, ºi anume: cum se poate scãpa de cusururi ºi de vicii, devenind un om cumsecade.

– Într-adevãr, a spus el, mulþumesc lui Dumnezeu cã m-a trimis pe acea insulã, tot aºa de mult cum mulþumesc cã am ajuns acasã.

A mãrturisit apoi, cã abia acolo a înþeles ce înseamnã fericirea de a trãi printre oameni ºi cât de mult a dorit el sã se întoarcã în mijlocul lor. ªi-a arãtat bucuria cã se aflã din nou în mijlocul prietenilor, vecinilor ºi a cunoscuþilor; i-a salutat printr-un gest pe toþi ºi a terminat cu o rugãciune de mulþumire cãtre Dumnezeu.

Toþi cei de faþã, în timpul istorisirii luau parte când prin gesturi, când prin lacrimi, când prin strigãte de bucurie ºi de admiraþie, trãind parcã clipele de bucurie ori de durere pe care le-a trãit Gotfrid, arãtând cât de mult îl compãtimesc pe deoparte ºi

cât de mult se bucurã pe de altã parte cã toate s-au terminat cu bine; de aceea s-au unit cu toþii la rugãciunea lui de mulþumire pe care a rostit-o la urmã, lãudând ºi preamãrind pe Dumnezeu.

Dupã aceea, Gotfrid s-a îndreptat împreunã cu pãrinþii ºi fraþii lui spre casa pãrinteascã, peste al cãrei prag a pãºit cu lacrimi în ochi. Când au intrat în casã, au gãsit, spre marea lor surprindere, o masã frumos pregãtitã, împodobitã cu flori ºi încãrcatã cu toate bunãtãþile.

Toma, un om înstãrit, a dat acest banchet, de bucuros ce era, voind sã-i scuteascã de cheltuieli pe pãrinþii lui Gotfrid, care erau mai sãraci decât el. Gotfrid a fost nevoit sã ocupe loc între pãrinþii lui, plini de fericire, iar lângã aceºtia ºedea la dreapta Toma, iar la stânga Petru, dupã ei urmau Andrei ºi Marta, apoi ceilalþi copii.

S-a servit la masã diferite mâncãruri, pe care Gotfrid nu le-a mai vãzut de trei ani de zile ºi le-a mâncat cu deosebitã recunoºtinþã faþã de Dumnezeu. Mai cu seamã, s-a bucurat când a vãzut coºuleþele ¾

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre iertarea pãcatelor „Isus iartã toate pãcatele. Mi-a „Mama

spus mie sora de la catehism!”

(Alexandra, 8 ani). „Pentru cã Dumnezeu este bun, este ºi iertãtor” (Sorin, 9 ani).

Un preot i-a întrebat pe copii la predicã: „Ce înseamnã cã Dumnezeu iartã toate pãcatele?” Mihai (9 ani), a rãspuns: „Înseamnã cã este iertãtor!” „Isus a murit pe cruce pentru pãcatele noastre, dar nu trebuie sã profitãm!” (Mirela, 10 ani).

Auzind cã Isus iartã toate pãcatele, Viorel (9 ani) a reacþionat spontan, spunând: „M-am scos!” ¾ cu mere rumene, pere galbene,

prune, nuci ºi, mai cu seamã, cu struguri albi ºi negri, cãci timp de trei ani nu a vãzut alte roade, decât cele de brad.

– ªi aceºti struguri gustoºi nu se gãsesc decât unde locuiesc oamenii. Fãrã munca omului, cred cã ºi pãmântul nostru ar fi tot aºa de neroditor ca ºi stânca pustie, unde am locuit eu. Oriunde privesc, gãsesc noi motive de a mulþumi lui Dumnezeu cã m-a adus iar printre oameni.

Dupã ce s-au ridicat de la masã, Gotfrid a adus legãtura cu hainele lui cele vechi ºi a spus: – Vã aduc aici, scumpii mei pãrinþi, fraþi ºi surori ceva de pe insulã!

Pãrinþilor nu le-a plãcut acest gest al lui Gotfrid, iar fraþii ºi surorile au început sã râdã. Toma a dat din cap, iar Petru a spus:

mi-a spus odatã cã atunci când greºesc trebuie sã cer iertare. Zilele acestea m-a atenþionat cã o fac prea des!”

(Iustin, 10 ani). „Isus iartã toate pãcatele oamenilor pentru cã de aceasta l-a trimis Tatãl” (Ioana, 8 ani). „Sora ne-a spus la pregãtirea pentru prima sfântã Împãrtãºanie cã în preotul de la spovadã trebuie sã-l vedem pe Isus. Eu l-am vãzut, era îmbrãcat cu hainele pãrintelui vicar” (Sergiu, 8 ani). „Când am învãþat pentru prima datã sã ne spovedim, pãrintele vicar ne-a spus sã nu ne temem, pentru cã oricum Isus

– Vai! Gotfrid, ce e asta?

Aceste zdrenþe puteai sã le laºi pe insulã ºi sã nu le mai aduci aici! Cum de n-am observat noi când le-ai luat, cã nu te lãsam sã le pui în corabie.

Dar Gotfrid a rãspuns doar cu un zâmbet, a desfãcut legãtura ºi a scos din ea coºuleþele de papurã. Întrucât au fost puse într-o crãpãturã de stâncã din peºtera sa, nu au fost atinse de flãcãri; iar la plecarea de pe insulã le-a înfãºurat în hainele sale cele vechi ºi, pe neobservate, le-a dus la corabie. Aºadar, a aºezat coºuleþele pe masã ºi le-a ridicat capacele. Toþi cei de faþã au rãmas înmãrmuriþi la vederea mulþimii de mãrgãritare, albe ca laptele, ºi a coralilor roºii, cu care erau încãrcate coºuleþele.

– Bravo! a strigat Toma mirat, ai adus o adevãratã comoarã,

16 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

ne cunoaºte ºi ne iubeºte aºa cum suntem. Eu însã m-am temut, deoarece în confesional era întuneric. Doar la pãrintele era luminã!” (Pius, 8 ani). „Dupã fiecare spovadã mã simt mai bun, chiar dacã doar douã zile!” (Iulian, 9 ani). „Isuse, iartã-mã ºi atunci când nu merit” (Viorica, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

scumpul meu Gotfrid! Aceste mãrgãritare au o valoare foarte mare, cãci multe dintre ele sunt de o mãrime neobiºnuitã ºi de o frumuseþe rarã. Tot aºa ºi coralii au o valoare însemnatã.

Aºadar, dragã cumetre, vãd cã aþi scãpat acum de sãrãcie. Vei putea sã-þi plãteºti datoria ce o ai pentru locul pe care l-ai cumpãrat ºi îþi va rãmânea încã destul ºi pentru viitorul copiilor.

– Ei, dar nu merge aºa, a spus tatãl lui Gotfrid; dumneata ºi cu Petru aþi luat parte ca niºte fraþi la primejdiile acestei cãlãtorii; se cuvine sã împãrþim frãþeºte aceastã comoarã. Fãrã ajutorul vostru nu l-aº fi gãsit pe Gotfrid ºi nici nu aº fi vãzut aceºti corali ºi aceste mãrgãritare preþioase. De aceea, fac aici trei grãmezi din care veþi alege fiecare câte una ºi cea care va rãmâne, va fi a mea. (va urma)

Pentru tineri Paºii credinþei

Curajul credinþei untem la început de an ºi de aceea în inima noastrã S sunt prezente dorinþele de înnoire a vieþii, speranþa cã noul an va aduce mai mult bine în viaþa noastrã, încrederea cã situaþiile de bucurie ºi de mulþumire vor fi mai numeroase decât momentele de tristeþe ºi de eºec. Orice nou început este marcat de o explozie de speranþã ºi de entuziasm. De fapt, aceasta este ºi dorinþa lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi: sã fim plini de bucurie, de mulþumire ºi de încredere. Însã pe un drum nou pãºim ºi cu teamã, deoarece nu cunoaºtem acest drum, nu ºtim ce ne rezervã ºi unde ne poate duce. Fiecare început de an este un început de drum. Cum ne poate ajuta credinþa sã începem cu entuziasm noul an, sã pornim din nou la drum?

Biblia este marea carte a credinþei, plinã de numeroase personaje care ne dau un exemplu de credinþã. Scrisoarea cãtre Evrei, în capitolul 11, prezintã portretele acestor personaje. Vechiul Testament, asupra cãruia ne oprim de data aceasta, ne pune în faþa ochilor multe persoane, bãrbaþi ºi femei, mai tineri sau mai în vârstã, care au trãit experienþe intense de credinþã. Întregul popor israelit a încercat sã pãstreze credinþa în Dumnezeu, chiar ºi în mijlocul dificultãþilor. În Vechiul Testament se remarcã Abraham, care este numit de sfântul Paul „pãrintele tuturor celor care cred”. În viaþa

sa putem sã remarcãm „componentele” cele mai relevante ale credinþei, aspecte care ne pot ajuta sã ne încãrcãm cu o dozã semnificativã de încredere pentru noul an. Abraham era la apusul vieþii sale. Din punct de vedere material era realizat: era pãstor, poseda turme mari, avea siguranþa materialã a vieþii! Îl apãsa însã o mare tristeþe, faþã de care se resemnase deja: nu avea copii.

Era un adevãrat blestem! Nici nu putea sã mai spere la vârsta respectivã! Pe lângã aceastã mare durere era permanent în pericol ºi din cauza tâlharilor care puteau oricând sã îi atace tabãra ºi sã îi fure bunurile. În acest context, Dumnezeu i se adreseazã lui Abraham cerându-i sã pãrãseascã pãmântul ºi rudele sale ºi sã se îndrepte spre un alt þinut, fãrã sã îi spunã care ar fi fost acela: „Ieºi din þara ta ºi din neamul tãu ºi din casa tatãlui tãu spre þara care þi-o voi arãta!” (Gen 12,1). Cerinþa este însoþitã de promisiunea unui viitor strãlucit: fiii numeroºi ca stelele cerului ºi ca nisipul de pe þãrmul mãrii, un pãmânt nou ºi roditor ºi apãrare sigurã împotriva duºmanilor. Abraham, care se gãsea în situaþia de a nu avea alte aºteptãri decât o moarte liniºtitã, îºi pune toatã încredere în Dumnezeu, crede tot ceea ce el i-a spus, este convins cã toate se vor întâmpla pentru cã sunt

promise nu de oricine, ci de însuºi Dumnezeu. Porneºte din nou la drum spre un viitor încãrcat de împlinire ºi de o noutate nesperatã. Astfel aratã cã e convins cã ceea ce pare imposibil se va împlini, deoarece Dumnezeu este cel care a promis. Sara, soþia lui consideratã sterilã, dã naºtere unui copil. În felul acesta, aºa cum spune Scrisoarea cãtre Evrei, „dintr-un singur om, ºi acela aproape de moarte, s-au nãscut mulþi cât stelele cerului ºi nisipul de pe þãrmul mãrii”. În Anul Credinþei, la început de an calendaristic, exemplul lui Abraham este plin de semnificaþie. Putem începe noul an cu speranþã ºi încredere dacã acestea le punem în Dumnezeu, dacã suntem convinºi de promisiunile de viaþã adevãratã pe care el ni le face ºi care cer din partea noastrã renunþarea la planurile ºi siguranþa noastrã. Noul an sã aducã în viaþa fiecãruia dintre noi tot ceea ce e bun ºi frumos, atât de mult cât „stelele cerului ºi nisipul de pe þãrmul mãrii!” La mulþi ani 2013!

Pr. Felix Roca

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Hirotonire de diaconi

Au spus da pentru slujire oisprezece studenþi de la D Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi au fost hirotoniþi diaconi de cãtre PS Petru Gherghel, sâmbãtã, 8 decembrie 2012, în solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

Cei 12 studenþi ºi-au manifestat dorinþa de a-l sluji pe Domnul ºi turma sa, rostind în faþa pãstorului diecezei, a preoþilor ºi credincioºilor adunaþi în catedralã: „Vreau!”.

Momentul a fost pregãtit ºi prin exerciþiile spirituale care s-au desfãºurat la casa de reculegere de la Bârnova (Iaºi), în perioada 29 noiembrie – 6 decembrie 2102, sub cãlãuzirea pr. Marcelin Rotaru, îndrumãtor la Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj. În seara zilei de vineri, 7 decembrie 2012, cei 12 au fãcut profesiunea solemnã ºi jurãmântul de fidelitate în faþa PS Aurel Percã, a pr. Benone Misiunea diaconilor este aceea de a asista ºi a ajuta episcopul sau preoþii la altar. Ei pot þine predica, propun Rugãciunea credincioºilor, distribuie Euharistia, poartã sfânta Împãrtãºanie celor bolnavi, binecuvânteazã persoane, locuri ºi obiecte. Pot administra tainele Botezului ºi Cãsãtoriei sau oficia înmormântãri. Ei s-au angajat la rugãciunea zilnicã a liturgiei orelor (Breviarul).

a Pentru Dieceza de Iaºi: Adrian Aileni (Iaºi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”), Gabriel Bârnat (Frumoasa), Tiberiu Budãu (Nicoreºti), Claudiu Bulai (Roman „Fericitul Ieremia”), Sergiu Gabor (Iugani), Laurenþiu Luca (Oituz, filiala Ferãstrãu), Florin-Ionuþ Lucaci (Hãlãuceºti), Marius Mãrtinaº (Roman „Fericitul Ieremia”), Gheorghe Milia (Butea). a Pentru Arhidieceza de Bucureºti: Marian Blaj (Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”), Aurelian Herciu (Bacãu „Sfânta Cruce”), MarianIulian ªchiopu (Piatra-Neamþ „Sfântul Iosif”)

Lucaci, rectorul Institutului, a pãrinþilor formatori ºi spirituali ºi a colegilor seminariºti, în capela Institutului.

Liturghia de hirotonire a fost prezidatã de PS Petru Gherghel. Au concelebrat PS Aurel Percã ºi aproape 100 de preoþi.

Printre credincioºii participanþi s-au aflat familii ale candidaþilor, rude ºi prieteni.

Dupã Evanghelie, candidaþii ºi-au exprimat în mod public dorinþa de a-l sluji pe Cristos ºi Biserica lui, prin „prezent”-ul rostit la chemarea Bisericii, când fiecare s-a auzit strigat pe nume de rectorul Institutului. În cadrul omiliei, PS Aurel a spus cã sfinþirea diaconilor ne permite sã facem asemãnãri cu momentul Bunei-Vestiri.

Atunci, Maria s-a declarat slujitoare a Celui Preaînalt. La fel este ºi diaconul: slujitor. Termenul folosit de Maria, pentru a-ºi arãta slujirea, indicã totala dependenþã de altcineva. Astfel, substantivul grecesc diaconos, de unde derivã ºi termenul diacon, indicã totala dependenþã

18 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

de cineva. Maria a fost slujitoarea tuturor, un prim element care o leagã pe Maria de slujirea diaconalã. „Porniþi cu încredere pe acest drum de dãruire totalã! Duceþi vestea bunã prin slujirea voastrã la toþi oamenii.

Antrenaþi-vã sã slujiþi, sã fiþi mereu diaconi!”, i-a îndemnat predicatorul.

Dupã omilie, a urmat consacrarea tinerilor întru diaconat, prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel. Dupã hirotonire, la altar au urcat doi dintre diaconii nou sfinþiþi, pentru a sluji în cadrul Liturghiei.

Celebrarea s-a încheiat cu salutul ºi încurajarea PS Petru Gherghel, care a amintit ºi de împlinirea a 13 ani de la consacrarea întru episcopat a PS Aurel, urându-i mulþi ani întru pãstorire.

Cei 12 vor fi repartizaþi în diferite parohii, pentru a-ºi exercita msiunea. Vor reveni la Seminar în luna mai ºi se vor pregãti pentru momentul sfinþirii întru preoþie din 29 iunie.

Virgiliu Demºa-Crainicu

Tablete spirituale

Lumina

Credinþã

pãcii

ºi religie

A

nual, în ajunul duminicii a treia din Advent, are loc la Viena împãrþirea luminii pãcii de la Betleem, în prezenþa a mii de tineri scoutiºti. La 15 decembrie 2012, în biserica „Altlerchenfeld” din capitala austriacã, alãturi de participanþi din mai multe þãri, au fost patru cercetaºi catolici români, dintre care trei din Dieceza de Iaºi, însoþiþi de pr. Romeo Horvat, OFMCap. S-a constituit o caravanã de cercetaºi care, la întoarcere, au împãrþit lumina în unele centre locale de pe traseu.

Ceremonia de distribuire în Dieceza de Iaºi s-a desfãºurat în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, la 22 decembrie 2012, începând cu ora 11.00.

E

Iaºi, 17 decembrie 2011

Iniþiativa „Luminii pãcii de la Betleem” a început în anul 1986, ajungând la a 23-a ediþie în Europa ºi la a 17-a în România.

Dupã celebrarea din catedrala din Iaºi, lumânãrile aprinse de la lumânarea adusã de cercetaºi de la Viena au fost duse în diferite centre locale Scout, diferite biserici, centre sociale, ºcoli etc. pentru a fi împãrþitã la cât mai mulþi oameni, amintind de lumina adusã prin naºterea Mântuitorului.

Pelerinaj al încrederii Circa 40.000 de tineri europeni de diferite confesiuni au participat, între 28 decembrie 2012 ºi 2 ianuarie 2013, la cel de-al 35-lea „Pelerinaj al încrederii pe pãmânt”, promovat la Roma de Comunitatea Ecumenicã de la Taizé ºi de Vicariatul de Roma. Evenimentul a fost iniþiat de fratele Roger la sfârºitul anilor 1970. În mesajul adresat tinerilor adunaþi la Berlin cu ocazia ultimei întâlniri europene, papa Benedict a transmis: „Sfântul

Pãrinte vrea sã vã comunice bucuria pe care o va avea primindu-vã anul viitor pentru a 35-a întâlnire europeanã din pelerinajul vostru de încredere pe pãmânt. Roma vã va primi cu cãldurã!”

Ca rãspuns la aceastã invitaþie, ºapte tineri din Dieceza de Iaºi au participat la întâlnirea europeanã de la Roma, în calitate de voluntari, începând cu 26 decembrie.

Cristina Budãu

terna problemã dintre bine ºi rãu, cu balansãrile sale inevitabile, poate fi rezolvatã în mare mãsurã în inima omului. În acest sens avem o mãrturie a lui A. Soljeniþîn, în cartea Arhipelagul Gulag: „Din anii de detenþie m-am ales cu experienþa despre cum devine omul rãu ºi cum devine bun. Îmbãtat de succese tinereºti, mã simþeam infailibil ºi deci eram crud.

Abuzând de putere, am fost un asasin ºi un violent. În momentele de cea mai mare rãutate eram convins cã fac binele...

Dar, în detenþie, am simþit în mine primul fâlfâit al binelui.

Puþin câte puþin mi s-a revelat cã linia de demarcaþie dintre bine ºi rãu nu trece prin state, clase sociale sau partide, ci prin fiecare inimã umanã... Chiar ºi în inima acaparatã de rãu se pãstreazã un mic cap de pod al binelui. Chiar ºi în inima cea mai bunã existã un colþ al rãului bine înrãdãcinat. ªi atunci am înþeles adevãrul din toate religiile lumii: ele luptã împotriva rãului din om (din orice om). Nu e posibil sã fie eliminat tot rãul din lume, dar poate fi circumscris în fiecare om”.

Mai trebuie adãugat doar faptul cã, odatã împresurat din toate pãrþile, acest rãu poate primi lovitura de graþie prin har. Iar harul acþioneazã pe lungimea de undã a credinþei.

Pr. Cristian Chinez

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Pe acest Dumnezeu vreau sã-l urmez!

cadrul sfintei Liturghii din Îdenlocalitatea Djebonoua (Coasta Fildeº), duminicã, 11 noiembrie 2012, dupã ce un numãr de peste 50 de persoane adulte au fost primite în rândul catehumenilor, o femeie de aproximativ 70 de ani – spun „aproximativ”, pentru cã în Africa nu existã certificate de naºtere – s-a ridicat ºi a dat mãrturie despre alegerea ei de a deveni creºtinã.

Femeia a vorbit despre familia ei, care a susþinut unul dintre nepoþi la ºcoalã ºi la facultate, în capitalã, cu speranþa cã acesta va ajunge într-o zi un om mare ºi va fi sprijinul familiei. Tânãrul a terminat facultatea, a primit un loc de muncã bine plãtit ºi a început sã-ºi ajute familia, dând înapoi tot ceea ce ei au cheltuit pentru pregãtirea sa. Într-o zi însã, întâlnind preoþii catolici, în inima lui a încolþit dorinþa de a deveni preot. A anunþat familia,

inclusiv pe bunicã. Auzind despre intenþia lui, a hotãrât sã facã tot ce îi stãtea în putinþã spre a-l opri. A mers la vrãjitori ºi vraci ca sã-l întoarcã de pe calea preoþiei. Dupã ce luni de zile a strãbãtut drumurile þãrii, dupã ce a cheltuit bani, unul dintre aceºti vraci a oprit-o ºi i-a spus: „Femeie, înþelege cã noi nu mai putem face nimic pentru a-l întoarce din drum! Dacã Dumnezeu l-a ales, noi nu mai avem nici o putere!”. „În acel moment, spunea ea, m-am întrebat: Cum adicã... Dumnezeul creºtinilor este mai puternic?! Atunci, eu pe cine ar trebui sã urmez?”, iar rãspunsul la aceastã întrebare l-a dat în faþa întregii comunitãþi: „M-am hotãrât! Eu pe acest Dumnezeu vreau sã-l urmez!” Toatã biserica a rãsunat de aplauze ºi strigãte de bucurie ascultând relatarea plinã de entuziasm a acestei femei în vârstã.

20 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

Luând parte la acea sfântã Liturghie, mi-am amintit de cuvintele Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, din Mesajul pentru Ziua Mondialã a Misiunilor: „Trebuie reînnoit entuziasmul de a comunica credinþa, pentru a promova o nouã evanghelizare a comunitãþilor..., în aºa fel încât sã redescopere bucuria credinþei”.

Suntem în Anul Credinþei ºi ne punem tot mai mult problema credinþei. Ce este credinþa? Cum o putem trãi autentic? Cum o putem vesti?

Credinþa este virtutea suprafireascã prin care se þine de adevãrat tot ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu ºi ne învaþã sfânta Bisericã.

Biserica nu ºi-a schimbat mesajul, ci a considerat mereu necesarã o reînnoire a dorinþei de a-ºi mãrturisi cu mai multã putere credinþa proprie. Începutul noului an este o posibilitate de a reînvia entuziasmul de a mãrturisi credinþa, de a vesti cu bucurie evanghelia lui Cristos.

Centrul Misionar Diecezan intrã ºi el într-un nou an calendaristic. Au fost multe lucrurile pe care le-a întreprins în anul ce a trecut ºi sunt multe planurile pe care ºi le propune, dar obiectivul a rãmas ºi va rãmâne mereu acelaºi: „Strãduinþa de a vesti tuturor oamenilor evanghelia” (cf AG 1), cãci adevãrata schimbare ºi îmbunãtãþire a vieþii omului vine de la Dumnezeu.

Dumnezeu sã dea tuturor membrilor Centrului Misionar Diecezan ºi dv., celor care ne-aþi susþinut ºi ne susþineþi de fiecare datã în proiectele noastre, un an nou binecuvântat, plin de entuziasm ºi bucurie în a vesti evanghelia.

Pr. Florin-Petru Sescu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Limba latinã Prin scrisoarea apostolicã în formã de motu proprio „Latina lingua”, semnatã de papa Benedict al XVI-lea, la 10 noiembrie 2012, a fost instituitã Academia Pontificalã de Latinitate, cu sediul la Vatican, pentru promovarea ºi valorizarea limbii ºi a culturii latine, fiind subordonatã Consiliului Pontifical pentru Culturã. Statutul a fost aprobat „ad experiementum”, pentru o perioadã de cinci ani. „Limba latinã s-a bucurat mereu de consideraþie foarte mare din partea Bisericii Catolice – scrie papa în aceastã scrisoare.

Papa ºi artiºtii de circ Papa Benedict al XVI-lea a primit în audienþã peste 7.000 de artiºti de circ, proveniþi din întreaga lume, inclusiv din România. Evenimentul, desfãºurat la Vatican, la 1 decembrie 2012,

a fost promovat de departamentul vatican pentru migranþi ºi itineranþi. „Biserica, a spus papa, este pelerinã ca ºi voi ºi vã cheamã sã colaboraþi în angajarea privind noua evanghelizare... În ambientul vostru se conservã viu dialogul dintre generaþii, simþul prieteniei, gustul muncii în echipã”.

Anul constantinian Edictul din Milano, semnat în anul 313 de împãraþii Constantin I (cel Mare), al Imperiului Roman de Apus, ºi Licinius, al Imperiului Roman de Rãsãrit, a determinat nu doar „sfârºitul progresiv al persecuþiilor împotriva creºtinilor, ci marcheazã

mai ales actul de naºtere al libertãþii religioase”, a spus cardinalul Angelo Scola în discursul intitulat „Edictul de la Milano: «initium libertatis»”, rostit în seara zilei de 6 decembrie 2012. Cardinalul a marcat astfel inaugurarea celebrãrilor pentru împlinirea a 1.700 de ani de la semnarea acestui document.

Bradul la Vatican Bradul de Crãciun, care începând cu 6 decembrie 2012 a împodobit Piaþa „Sfântul Petru”, a fost dãruit papei de regiunea italianã Molise, mai precis, de comunitatea Pescopennataro.

Alãturi de brad, a fost amenajatã ºi scena Naºterii Domnului, cu piese oferite de o altã regiune italianã, Basilicata, care a reprodus peisajul de la Sassi di Matera, o zonã deseori folositã în cinematografia contemporanã. Este vorba de un brad alb, cu o înãlþime de 24 m, care dupã sãrbãtori va fi donat unor asociaþii pentru a-l transforma în jucãrii pentru copii, vândute în scop de binefacere. Luminile bradului au fost aprinse în seara de 14 decembrie.

Cardinal decorat Cardinalul Agostino Vallini, vicarul Sfântului Pãrinte pentru Dieceza de Roma, a primit Ordinul „Steaua României” în grad de comandor din partea Excelenþei sale domnul Bogdan Tãtaru-Cazaban, ambasadorul României pe lângã Sfântul Scaun, la ceremonia desfãºuratã la 25 noiembrie 2012, dupã Liturghia celebratã în biserica „San Vitale”, unde card. Agostino Vallini a fost însoþit la altar de pr. Isidor Iacovici, parohul comunitãþii române, de Mons. Daniele Micheletti, parohul comunitãþii italiene, de alþi înalþi prelaþi ºi mai mulþi preoþi aflaþi la Roma pentru studii.

Contribuþii ecumenice Sub patronajul Consiliului Conferinþelor Episcopilor din Europa, aproximativ 60 de participanþi, episcopi ºi experþi, au participat la întâlnirea anualã a episcopilor catolici orientali din Europa, desfãºuratã în Croaþia între 22 ºi 25 noiembrie 2012.

S-a discutat despre valorificarea contribuþiei Bisericilor Catolice orientale europene în dialogul ecumenic, mai ales în asistenþa migranþilor în numãr crescând din sud-estul european ºi a credincioºilor din Bisericile Catolice orientale. Din România au luat parte PS Alexandru Mesian, PS Virgil Bercea, PS Florentin Crihãlmeanu ºi PS Vasile Bizãu. Reuniunea din 2013 va fi între 17 ºi 20 octombrie la Košice (Slovacia).

Omagiere În cadrul unui eveniment desfãºurat la 3 decembrie 2012, la Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun, Preºedinþia României ºi Ministerul Afacerilor de Externe au adus un omagiu mai multor personalitãþi civile ºi ecleziastice care au contribuit la dezvoltarea relaþiilor bilaterale. Cu aceastã ocazie, înalte distincþii ale statului român au primit, printre alþii, card. Giuseppe Bertello, Mons. Anton Lucaci ºi Mons.

G. Kovacs. Distincþiile au fost înmânate în numele ministrului român de externe, Titus Corlãþean, de Bogdan Tãtaru-Cazaban, ambasadorul României la Vatican.

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Ecuador Emilian Jitaru (din Cleja), seminarist în anul pastoral în Ecuador, relateazã despre douã evenimente, rod al muncii depuse de pãrintele misionar Ioan Nicu Blaj, originar din Barticeºti. În zilele de 17, 18 ºi 24 noiembrie 2012, în Parohia „Santa Lucia” din Provincia Guyas, 230 de copii ºi tineri l-au primit pentru prima oarã pe Isus în sfânta Împãrtãºanie.

La 24 noiembrie 2012, pãrintele Carlos Alberto Lugo Segura a celebrat prima Liturghie în satul natal, San Juan, situat în aceeaºi provincie, fiind primul preot din cantonul Santa Lucia ºi, totodatã, primul preot ca rod al muncii misionare româneºti.

Creºtinismul în Africa Creºtinismul este prima religie în Africa, au susþinut participanþii la congresul „Religia într-un context globalizat”, organizat la Universitatea „El Jadida”, din Maroc, între 20 ºi 22 septembrie 2012. Potrivit datelor oferite la congres – cu participarea a circa 70 de vorbitori din 18 þãri de pe toate continentele – creºtinii reprezintã 46,52% din populaþia africanã, în timp ce musulmanii 40,46%, iar religiile africane tradiþionale 11,8%. Dintre 59 de þãri africane, 31 au o populaþie majoritar creºtinã, 21 sunt majoritar musulmane ºi 6 cu o prezenþã majoritarã a religiilor tradiþionale. La începutul secolului al XX-lea,

africanii reprezentau 2% dintre creºtini la nivel mondial, în timp ce astãzi sunt 20%.

Seminar despre Bisericã Cristina Bulbescu, de la Radio România Târgu Mureº, ºi Diana Brâncuº, de la Televiziunea Românã au fost printre participanþii la seminarul de formare despre Biserica Catolicã ºi Sfântul Scaun, promovat de Uniunea Europeanã de Radio ºi Televiziune (EBU) ºi gãzduit de Radio Vatican, în zilele de 29 ºi 30 noiembrie 2012. Au luat parte editori ºi invitaþi de la posturile publice de radio ºi televiziune din Europa. Tema a fost „The View from the Vatican. The Catholic Church in a Globalized World” (Vederea din Vatican. Biserica Catolicã într-o lume globalizatã).

Doctor în teologie Pr. Daniel Iacobuþ a susþinut teza de doctorat cu titlul „Dalla

sinassi eucaristica alla Chiesacomunione. Liturgia ed ecclesiologia in Jean-Merie Roger Tillard”, moderatã de prof. dr.

Cettina Militello. Evenimentul s-a desfãºurat joi, 22 noiembrie 2012, în cadrul Ateneului Pontifical „Sfântul Anselm” din Roma.

Vizitã oficialã Pe durata vizitei oficiale pe care Bronislaw Komorowski, preºedintele Poloniei, a desfãºurat-o în Republica Moldova, luni, 3 decembrie, au fost douã momente deosebite pentru Biserica Catolicã din Moldova.

22 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

La Centrul European de Educaþie „Fericitul Papã Ioan Paul al II-lea” a fost dezvelitã o placã în memoria papei Ioan Paul al II-lea. Apoi, PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, împreunã cu preoþii ºi credincioºii din capitala Republicii Moldova, au primit vizita preºedintelui Poloniei, Bronislaw Komorowski, însoþit de delegaþia oficialã polonezã. Preºedintele a vizitat catedrala „Providenþa Divinã” unde s-a recules în rugãciune, apoi, în capela „Maica Bunului Sfat”, a admirat icoana Matka Boska Ostrobramska, copie a celei din Vilnius.

Liturghii în limba românã Creºtinii catolici originari din România ºi Republica Moldova, care se aflã în Aosta sau în Valle d’Aosta (Italia), au putut participa la Liturghia din noaptea de Crãciun, care a fost celebratã în limba românã, în biserica „Sant Anselmo”, Via Valli Valdostane, 7, Aosta, de cãtre pr. Marian Benchea (telefon: 0039/016540627, 0039/3293390519).

Formare permanentã Reprezentanþii ordinelor ºi congregaþiilor masculine de viaþã consacratã prezente în România s-au întrunit la Traian (NT), între 21 ºi 23 noiembrie 2012,

în cadrul unui simpozion de formare permanentã, cu tema: „Comunitãþile persoanelor consacrate, fraternitãþi evanghelizatoare”. La deschidere a

participat ºi PS Petru Gherghel, Inaugurare de bisericã care a amintit importanþa vieþii Inaugurarea celebrãrilor liturconsacrate în contextul noii gice în noua bisericã închinatã evanghelizãri. Impulsul dezba- „Sfintei Fecioare Maria, Reterilor a fost oferit de conferinþa ginã”, din Iugani, a avut loc la þinutã de pãrintele Ioan Hor- 8 decembrie 2012, prin Liturvat, OFMConv. În intervenþia ghia prezidatã de PS Aurel sa a abordat patru aspecte prin- Percã, fiind alãturi pr. paroh cipale ale vieþii consacrate din Marcel Blaj ºi ceilalþi preoþi perspectiva evanghelizãrii: viaþa invitaþi. Piatra de temelie a consacratã raportatã la idealul noii biserici a fost sfinþitã, în ei; mãrturia fraternitãþii; noua ziua de 26 aprilie 2009, de evanghelizare ºi viaþa consa- PS Petru Gherghel. Proiectul cratã; credinþa între nostalgie noii biserici a fost realizat de Mihai Maica. ºi misiune.

Au trecut la Domnul Pr. Alois Dãmoc a trecut la cele veºnice în seara zilei de miercuri, 28 noiembrie 2012, într-o locuinþã de lângã biserica „Sfânta Tereza” din Iaºi, dupã ce a fost întãrit cu sfintele taine. S-a nãscut la 22 octombrie 1939 la Sãbãoani. A absolvit ªcoala Generalã de 8 clase, în anul 1955, în localitatea natalã, ªcoala de Cantori, în anul 1959, la Iaºi (primul an la Alba-Iulia) ºi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în anul 1965. A fost sfinþit preot, la 29 iunie 1965, la Alba-Iulia, de ep. Marton Aaron. A activat ca vicar la Sãbãoani (1965-1966), Tãmãºeni (1966-1967) ºi Butea (1967- 1972), paroh la Butea (1972-2003), preot pensionar la Sãrata (2003- 2004). De la 15 noiembrie 2004 a locuit într-un apartament de lângã biserica „Sfânta Tereza” din Iaºi, cu o întrerupere de câteva luni (august – noiembrie 2012) când a fost îngrijit la cãminul surorilor din Butea. În biserica „Sfânta Tereza din Iaºi”, joi, 29 noiembrie 2012, a fost celebratã o Liturghie cu requiem. Funeraliile s-au desfãºurat la Butea, sâmbãtã, 1 decembrie 2012, fiind prezidate de PS Petru Gherghel, avându-l alãturi pe PS Aurel Percã.

Sr. Gema (Maria) Ghenþa a decedat în ziua de luni, 3 decembrie 2012, în comunitatea „Sfânta Rita” din Hãlãuceºti, a Surorilor Franciscane Misionare de Assisi. S-a nãscut la Luizi-Cãlugãra (Bacãu), la 23 februarie 1926. A intrat în familia cãlugãreascã a Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, la 20 octombrie 1946, iar etapa noviciatului a început-o la Hãlãuceºti, la 8 septembrie 1947, unde a fãcut profesiunea temporarã, la 2 februarie 1950, ºi cea perpetuã, la 9 septembrie 1985. Dupã cãderea regimului comunist, în anul 1992 a cerut sã reintre în comunitate, fiind primitã în comunitatea din Huºi, iar mai apoi fiind transferatã în comunitatea „Sfânta Rita” din Hãlãuceºti.

Funeraliile s-au desfãºurat miercuri, 5 decembrie 2012, la Hãlãuceºti, unde a fost înmormântatã.

Sã se odihneascã în pace!

Peregrinatio Mariae Icoana Maicii Domnului de la Cacica îºi continuã pelerinajul în parohiile diecezei. În primele douã luni ale anului va poposi la Prãjeºti (27-30 ianuarie), Traian – NT (31 ianuarie – 3 februarie), Tuta (3-6 februarie, cu misiuni populare þinute de pr. Iacob Stolnicu), Dãrmãneºti (7-10 februarie), Bijghir (17-20 februarie), Roman „Isus, Bunul Pãstor” (21-24 februarie), Cleja „Sfântul Marcu” (24-27 februarie) ºi Izvoarele (28 februarie – 3 martie).

Pe scurt 23-25 noiembrie: Curs de formare pen-

tru responsabilii Acþiunii Catolice, sectorul copii, la Luncani 30 noiembrie – 2 decembrie: Program de formare spiritualã la Gura Humorului pentru profesori de religie din zona Bacãu 2 decembrie: Depunerea adeziunii a 29 de credincioºi din Parohia „Fericitul Ieremia” din Roman, în Asociaþia „Legiunea Mariei” 2 decembrie: Concert de muzicã sacrã la Bacãu, susþinut de corurile parohiilor locale ºi de cel din Nicolae Bãlcescu 2 decembrie: Orã de rugãciune Taizé la Centrul „Xaverianum” din Iaºi, organizatã cu tineri din Iaºi ºi Rãdãuþi 7 decembrie: Simpozionul „Sfânta Fecioarã Maria în spiritualitatea ºi arta franciscanã”, la Institutul Teologic Franciscan din Roman 8 decembrie: Zi de reculegere pentru familiile tinere, organizatã de Acþiunea Catolicã la Traian 9 decembrie: Depunerea adeziunii în Acþiunea Catolicã 9 decembrie: Concert de colinde susþinut de Corul „Juvenes Ecclesiae” în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”, din Iaºi 15-16 decembrie: Concert de colinde susþinut de Corul Institutului Teologic din Iaºi, în capela institutului ºi, respectiv, în catedrala nouã 16 decembrie: Concert de colinde susþinut de Corul Institutului Teologic Franciscan din Roman, în capela institutului 21 decembrie: Concert de colinde susþinut de Corul Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã, la Radio Iaºi 27-30 decembrie: Exerciþii spirituale pentru tineri organizate la Barticeºti de Familia Iubirii Milostive.

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Alcoolul... închisoare pentru suflet Se poate recupera o persoanã dependentã de alcool? Ce se poate face? În acest an, o datã la douã luni, vã propunem câteva articole prin care sã aflaþi mai multe despre pericolul pe care îl reprezintã alcoolul pentru persoana dependentã ºi pentru familia lui ºi cã existã soluþii concrete ºi la îndemânã pentru rezolvarea acestei probleme.

spita creeazã iluzii care devin, din pãcate, hrana zilnicã Ia omului, hranã care distruge, încetul cu încetul, tot ce înseamnã bun în fiinþa umanã. O asemenea ispitã este ºi alcoolul.

Asociaþia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare (ACAR), care îºi desfãºoarã activitatea din anul 2004, cu sprijinul Congregaþiei „Mica Operã a Divinei Providenþe” (Don Orione), vine în întâmpinarea tuturor familiilor cu probleme legate de consumul de alcool, oferind ºansa la o viaþã nouã.

Abordarea este una sistemicã, familialã (Metoda Hudolin), în centrul procesului de ajutor fiind persoana dependentã ºi familia acesteia, împreunã integraþi, alãturi de alte familii, în comunitãþi multifamiliale (Cluburi ale Alcoolicilor în Recuperare). Programul de revenire la un stil de viaþã sãnãtos presupune parcurgerea etapei iniþiale, cea de spitalizare într-un spital sau clinicã de psihiatrie, de cãtre persoana consumatoare, ulterior urmând integrarea sa în Centrul de Recuperare

Alcoolul... „iadul” vieþii mele „Am devenit consumator de alcool cu mulþi ani în urmã, prin anii studenþiei. Totuºi, nu am fost niciodatã un consumator care sã-ºi ia zilnic doza (porþia) de alcool, dar, când consumam, o þineam câteva zile în ºir, o sãptãmânã, ajungând chiar ºi la aproape douã sãptãmâni, dupã care urmau perioade de abstinenþã mai lungi sau mai scurte. Au început problemele în familie, la locul de muncã, prietenii mã ocoleau. Era din ce în ce mai rãu. Am avut numeroase internãri: la spitalul de psihiatrie, în clinicile de drogo-dependenþi. Ulterior, dupã externare, am început sã particip ºi eu la întâlnirile clubului (grupului de suport) alãturi de familia mea. Pãrerea mea este cã înfiinþarea acestor cluburi a fost o idee foarte bunã ºi cã ele vin în ajutorul nostru, al celor care au consumat alcool în exces. Aici îþi poþi descãrca sufletul de tot ce te apasã.

Poþi împãrtãºi altora necazurile, grijile ºi greºelile pe care le-ai fãcut în viaþã... ºi ceilalþi te ascultã, îºi spun o pãrere, îþi dau un sfat, dar cel mai important lucru este cã nimeni nu te judecã! Pe lângã ajutorul pe care þi-l dã medicul ºi clubul, în acelaºi timp trebuie sã ai ºi suportul moral din partea familiei, al prietenilor, al colegilor de ºcoalã, de serviciu, toate contribuind la reabilitarea ta ºi reintrarea într-o viaþã normalã”.

(M.M., 38 ani, ºapte ani de abstinenþã) 24 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

Postcurã din Iaºi, în regim rezidenþial, pentru o perioadã de recuperare de 3-4 sãptãmâni, beneficiind, alãturi de familie, de servicii de tipul: comunitãþi multifamiliale, consiliere individualã, de cuplu, de grup, educaþie pentru sãnãtate, activitãþi de terapie ocupaþionalã, integrare în grup de suport (Club).

Clubul presupune participarea constantã a familiei la întâlniri, o datã pe sãptãmânã, o orã ºi jumãtate, în locaþia aleasã, pe o perioadã cât mai lungã de timp, pentru consolidarea schimbãrilor la nivel comportamental ºi implicit menþinerea abstinenþei la alcool. Cluburi ale Alcoolicilor în Recuperare existã în Iaºi, Rãducãneni, Roman, Timiºoara, iar posibilitãþi de creare ºi dezvoltare de noi grupuri de suport existã în Bucureºti ºi în orice comunitate, urbanã sau ruralã, din þarã, în funcþie de disponibilitatea familiilor ºi comunitãþilor de participare ºi schimbare a obiceiurilor de consum.

Este de ajuns un apel telefonic la 0232/228204 sau un email la acar@alcoologia.ro sau acar_2004ro@yahoo.com ºi veþi primi detalii despre modalitatea concretã de ajutor. Amãnunte sunt ºi pe site-ul asociaþiei: www.alcoologia.ro.

Ramona Ciobanu

Poºta redacþiei Ne-au scris de sãrbãtori: Sr. Patricia Di Stasio (Italia); pr. Ioan Pop (Lugoj); Congregatio Jesu (Bucureºti). Vã mulþumim!

Alexandru B. (e-mail). „Sunt o persoanã care m-am întors de curând din Italia ºi acolo foloseam o Biblie cu titlul «Biblia de Ierusalim» care avea referinþe sau explicaþii la textele Sfintei Scripturi. Mã întrebam dacã aveþi o versiune asemãnãtoare în limba românã.

Vã mulþumesc!”. În limba româna – cu explicaþii aºa cum doriþi dv. – sunt deocamdatã Noul Testament ºi câteva cãrþi separate din Vechiul Testament. Ele sunt disponibile la Librãria „Presa Bunã”. Între timp se traduc ºi celelalte cãrþi din Vechiul Testament.

Sperãm cã în câþiva ani se va publica întreaga Sfântã Scripturã. Urmãriþi „Lumina creºtinului” ºi site-ul www.ercis.ro în care se anunþã noile apariþii.

Konstantin ºi Gabriela (e-mail). „În primul rând vrem sã vã mulþumim pentru promptitudinea cu care ne aduceþi la cunoºtinþã noutãþile din Dieceza de Iaºi, cât ºi din toatã þara. Suntem o familie tânãrã ºi locuim în Grecia de ceva timp. Neavând în comunitate un preot romano-catolic ascultãm sfânta Liturghie la radio pe internet ºi suntem tare bucuroºi. Am o singurã întrebare, sunt însãrcinatã ºi aº dori dacã se poate sã mã informaþi în ce zonã a Greciei sunt preoþi români romano-catolici, deoarece dorim sã facem Botezul copilului în Grecia. Vã mulþumim tare mult pentru ajutor ºi înþelegere”.

Apreciem cã urmãriþi Liturghia pe internet. Singurul preot pe care îl ºtim este la Atena: Cristian Gaºpal: Catedrala catolicã

„Sfântul Dionisie”, str. Omiru, 9, 10672-Atena, Grecia, telefon: 0030/6995879141, 0030/6936829652, e-mail: cristiangaspal@yahoo.com.

T.L. (e-mail). „În revista aceasta mereu gãseam rãspuns la probleme ºi multe informaþii, dar din pãcate acum sunt în strãinãtate ºi nu ºtiu cum aº putea sã o citesc. Am auzit cã se poate citi pe internet, dar nu am informaþii cum sã o gãsesc”.

Dacã doriþi sã primiþi revista în strãinãtate aveþi posibilitatea de a vã abona. Mulþi au dorit sã primeascã revista, comunicându-ne cã le este hranã pentru suflet sau, cum spuneþi dv., „rãspuns la probleme”. Costul abonamentului pentru cei din strãinãtate este de 34 lei. Contravaloarea prin mandat poºtal se poate trimite printr-un prieten, rudã din þarã la adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi sau direct în contul: Bãcãoanu Lenuþa, Banca Româneascã RO06BRMA 024002444039 5400 (în Euro) sau RO18BRMA024002444033 0000 (în dolari); cod SWIFT: BRMAROBU. O parte din revistã se poate citi ºi pe site-ul episcopiei: www.ercis.ro.

C.C. (Satu Mare). „Vã mulþumesc pentru rãspuns. Problema ispitirilor, de fapt îmbrãcate în haina dorinþelor de orice fel, este foarte actualã, dar întrebarea care v-am adresat-o a fost pentru mine trãire vie, plinã de forþã ºi dramatism, deºi îmbrãcând forma dovezii supreme de iubire pentru Dumnezeu, pentru Cristos. Eu cred cã am trecut cu bine acest test, deºi sunt convins cã în viaþã voi avea de pus în practicã multe lucruri care sunt în acest moment doar intenþii, iar greutãþile vor fi foarte mari. Rãspunsul meu la prezumtiva întrebare

este cã mi-aº da sufletul diavolului pentru ca împãrãþia lui Dumnezeu sã coboare pe pãmânt ºi sã cunoaºtem ºi sã realizãm vârsta de aur a omenirii.

De fapt doar aºa eºti cu adevãrat liber, când treci ºi testul sufletului. ªi este o capcanã mare, pentru cã dacã nu este cu adevãrat dorinþa ta îþi pierzi sufletul. Trebuie sã fii trup ºi suflet dedicat acestui ideal înalt, pe care îl cerem Domnului când spunem rugãciunea Tatãl nostru. Problema am pus-o teoretic, dar ea este foarte vie ºi sufletul este solicitat la maxim în momentele efective de decizie”.

Cãutãrile dv. sunt de apreciat.

Isus spune: „Cãutaþi ºi veþi gãsi, cereþi ºi vi se va da, bateþi ºi vi se va deschide”. Totuºi rãspunsurile pe care le gãsim trebuie sã le trecem prin testul Scripturii ºi al sfinþilor pãrinþi. Cel puþin în Bisericile tradiþionale este acest test al Scripturii ºi al tradiþiei. Adicã, dacã afirmaþiile noastre se regãsesc în Scripturã ºi în tradiþie este totul în ordine, dacã nu, trebuie sã mai cercetãm sau sã modificãm rãspunsurile pe care credem cã sunt bune. Dv. afirmaþi: „Eu cred cã drumul spre rai trece prin iad. Iar singurele rãspunsuri posibile sunt urmãtoarele: Sufletul meu nu este de vânzare – rãspunsul amânã inevitabilul.

Doresc mântuirea mea – pierzi sufletul. Orice dorinþã materialã – pierzi sufletul. Doresc mântuirea Omenirii – þi-ai câºtigat libertatea, datoritã lui Cristos”. Din cele de mai sus nu ºtim câte afirmaþii trec testul despre care v-am vorbit.

Ne-am bucura dacã aþi însoþi demersul dv. ºi rãspunsurile gãsite cu ceva citate din sfinþii pãrinþi ºi din Sfânta Scripturã.

Vã dorim mut har de la Domnul!

ianuarie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale Calendar ecumenic A trãi Anul Credinþei catolic-ortodox Consiliul Pontifical 2013 pentru Promovarea Ed. Misionarilor Noii Evanghelizãri, Verbiþi, 24x33 cm, Ed. „Presa Bunã”, 26 p., 10 lei ISBN 978-6068116-27-3, 204 p., 14x21 cm, 12 lei Istoria muzicii sacre catolice Agendã liturgicã Florin Spãtariu, 2013 Ed. „Sapientia”, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-60614x21 cm, 422 p., 578-073-6, 182 p., 25 lei 17x24 cm, 15 lei

Calendarul romano-catolic 2013 Ed. „Presa Bunã”, 50x35 cm, 3 lei „Calendar „Cinci pâini de orz” 2013 Ed. „Presa Bunã”, 2012, 10x14 cm, 744 p., 2 lei Calendarul romano-catolic 2013 (o lunã pe paginã) Ed. „Presa Bunã”, 2012, 10x18 cm, 12 p., 4 lei Calendar liturgic romano-catolic 2013 Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, 10x14 cm, 64 p., 4 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi poO sibilitatea de a câºtiga un premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã douã premii prin tragere la sorþi. Trimiteþi prin poºtã pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro Invitaþie la a crede. rãspunsul, adresa dv. completã Sacramentele credi- ºi, eventual, numãrul de telefon bile ºi dezirabile la care puteþi fi contactat. ParBernard Sesboue, Ed. „Sapientia”, ticipã la concurs rãspunsurile care vor ajunge la redacþie pânã ISBN 978-606578-027-9, 260 p., la 15 februarie. Numele câºti17x24 cm, 25 lei gãtorilor se vor anunþa în revista din luna martie.

Acta Camilliana.

Acte pastorale Întrebarea ale PS Nicolae Iosif În ce an a fost reluatã seria cuCamilli rentã a revistei Lumina creºEd. „Sapientia”, tinului?

10x14 cm, 48 p., 3 lei Premiul Cu inima deschisã Michel Quoist, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-063-7, 340 p., 14x21 cm, 25 lei Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 41: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2013

Calendarul „Cinci pâini de orz” 2013

Are un format mic, 10x14 cm, cu 744 de pagini, având posibilitatea de a fi fixat uºor pe perete. Fiecare zi calendaristicã este prezentatã pe o foaie. Pe verso sunt alte date importante preluate din „Agenda liturgicã 2013”, precum ºi o scurtã meditaþie.

Câºtigãtorii din noiembrie 2012 Au fost primite 24 de e-mailuri ºi cinci scrisori, toate cu rãspunsuri corecte. În urma tragerii la sorþi au câºtigat: Mihaela Podaru (Tomeºti) ºi Cecilia Râtan (Teþcani), care vor primi câte o carte Provocãri ale tinerilor la începutul mileniului III. Vol. 3: Viaþa de familie (I).

Unitate Orizontal: 1) Sfânta Scripturã – Materia Botezului la creºtini. 2) Fiul lui Isaac care ºi-a vândut dreptul întâiului nãscut fratelui sãu geamãn Iacob pe un blid de linte, din lãcomie – Conducãtor al unei comunitãþi mozaice. 3) Animalul pe care marele preot îl încãrca, la sãrbãtoarea ispãºirii, cu toate pãcatele neamului lui Israel, fiind alungat apoi în deºert – Abatere de la o normã religioasã. 4) Catolic – Gata. 5) Furtunã cu zãpadã în Franþa – Numele unui levit din Cartea întâi a Cronicilor (25,22). 6) A se arãta plin de evlavie faþã de Dumnezeu – Asia! 7) Membru al unei confesiuni protestante cu o viaþã asceticã cu post ºi ritualuri, iar în orele libere studiazã practic învãþãturile Bibliei. 8) A lucra la rãzboi – Unul dintre cei 12 apostoli aleºi

de Isus Cristos, care, nefiind de faþã la învierea Domnului, s-a îndoit de aceasta ºi s-a încredinþat numai dupã ce i-a pipãit rãnile provocate de cuie ºi suliþã. 9) Podul bisericii unde stau cântãreþii (locul) – Diavol în vorbire popularã. 10) Profet evreu, care a fãcut multe minuni ºi s-a înãlþat la cer într-un car de foc, lãsând mantia sa ucenicului sãu Elizeu – Concepþie filozoficoreligioasã fondatã în secolul al XVII-lea, contrarã teismului.

11) Semn de notaþie muzicalã fãrã portativ din secolul al VII-lea folosit ºi azi de Biserica Ortodoxã – Adevãrat.

Vertical: 1) Localitate lângã Ierusalim unde s-a nãscut Isus – Starea socialã a preoþilor ºi

Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

Costul abonamentelor pentru anul 2013

Editura Presa Bunã

BULETIN DE ABONAMENT Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura: Reduceri mari la „Presa Bunã”!

Aceia care, pânã la 31 ianuarie, fac dovada achitãrii materialelor comandate pentru întregul an beneficiazã de reduceri de 10%.

Lumina creºtinului

- personal = 22 lei (10 + 12 cheltuieli poºtale; -10% = 21 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 10 lei (-10% = 9 lei) - în strãinãtate = 34 lei (10 + 24 cheltuieli poºtale; -10% = 33 lei) Isus, prietenul copiilor - personal = 12 lei (8 + 4 cheltuieli poºtale; -10% = 11,2 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-10% = 7,2 lei) - în strãinãtate = 16 lei (8 + 8 cheltuieli poºtale; -10% = 15,2 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 67 lei (55 + 12 cheltuieli poºtale; -10% = 61,5 lei) - colectiv (cel puþin 7) = 55 lei (-10% = 49,5 lei) - în strãinãtate = 88,3 lei (55 + 33,3 cheltuieli poºtale; -10% = 82,8 lei)

cãlugãrilor. 2) Patriarh evreu, tatãl fraþilor gemeni Esau ºi Iacob – Fâºii late de blanã purtate de femei în jurul gâtului sau al umerilor. 3) Locul unde se boteazã copiii în biserica romano-catolicã. 4) Luca se destãinuie – Primul vers sau prima strofã dintr-o cântare bisericeascã – În temã! 5) Pene! – Raiul biblic. 6) Cea creºtinã începe de la data naºterii lui Isus Cristos – Hamac indian – În ladã! 7) Carte bisericeascã cu imnuri de laudã ºi de preamãrire a diferiþilor sfinþi la ortodocºi. 8) Titlu onorific acordat unor preoþi catolici – Numele mai multor leviþi israeliþi. 9) A umbla cu colindul în ajunul Crãciunului, prin Banat în special – Cina cea de Tainã. 10) Cel bisericesc începe odatã cu Adventul – Mitrã papalã – Maria Lazãr.

Dicþionar: ECIR, CIN, IRI. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Orizontul credinþei (II)” din numãrul trecut: 1) DIRECTORIU; 2) ADEVAR – AN; 3) LAS – TAOISM; 4) B – CREDINTA; 5) ABRAHAM – RR; 6) UIMIT – DUI; 7) PTE – ZIGOMA; 8) RA – AA – RGE; 9) ISUS – SEMNA; 10) MINUNI – ETC.

Curs de formare pentru responsabilii A.C.C. (Luncani, 23-25 noiembrie)

Funeraliile pr. Alois Dãmoc (Butea, 1 decembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Târgu Trotuº, 2-5 decembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Sanctuarul „Fericitul Ieremia” Oneºti, 6-9 decembrie)

Sfinþire de diaconi (Iaºi, 8 decembrie)

Inaugurarea noii biserici din iugani (8 decembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Sagna, 9-12 decembrie)

Academie marianã la Institutul Teologic Iaºi (10 decembrie)