Lumina crestinului, nr. 6/2008

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX iunie 2008, nr. 6 (222) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Maricel Bulai, Marcelin Blaj Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Ziua Tineretului la nivel diecezan, Bacãu „Sf. Nicolae” ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală:

Pentru ca fiecare creştin să cultive o prietenie profundă şi personală cu Cristos, astfel încât să poată să comunice forţa iubirii sale către fiecare persoană pe care o întâlneşte.

Intenţia misionară: Pentru Congresul Euharistic Internaţional din Quebec, Canada, ca să ajute la înţelegerea mai amplă a faptului că Euharistia este inima Bisericii şi izvorul evanghelizării.

Apostolul neamurilor (X) n numărul 5/221 al revistei creştinului (mai 2008, Îpag.Lumina 2), am redactat câteva rân-

duri despre Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni.

Se vede că scrisoarea nu a avut rezultatul dorit de apostol, de aceea a intervenit din nou prin ucenicul său, Timotei, iar mai apoi cu a doua scrisoare, despre care citim în introducerea ei (în Noul Testament, tradus de pr. Alois Bulai şi regretatul preot Anton Budău, Editura Sapientia, Iaşi, 2002), că este cea mai emoţionantă şi pasională dintre scrisorile pauline. Autorul o scrie în lacrimi, făcând o apărare a misiunii sale apostolice: îşi argumentează autoritatea, aminteşte de suferinţele îndurate, revelaţiile şi viziunile avute şi îngrijorările sale pentru creştinii din Corint. În salutul final, din ultimele trei versete ale capitolului 13, este rezumată întreaga scrisoare: 1) Îi îndeamnă pe destinatari la

bucurie, căci o trăire creştină râvnică este însoţită de prezenţa lui Dumnezeu; 2) Îi antrenează la căutarea desăvârşirii, adică a sfinţeniei, care este chemarea creştină propriu zisă; 3) Îmbărbătaţi-vă, le spune apostolul. Fiecare este supus încercărilor de tot felul, mai mici sau mai mari. Întrajutorarea este foarte bine venită pentru continuarea cu succes a drumului credinţei; 4) Să fiţi uniţi în cuget, căci aşa vor fi puternici cu adevărat; 5) Să trăiţi în pace, şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi. De fapt, împlinirea voinţei lui Dumnezeu, de sfinţire, aduce pacea. În felul acesta, ori de câte ori se întâlnesc, creştinii se salută cu sărutul păcii.

Versetul final, 13, este mereu actual, fiind preluat în Liturghia creştină, şi este adresat participanţilor la serviciul divin: „Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi”.

Mesaj terezian

Încurajare „Celina, soră dragă, poate o să crezi că eu fac întotdeauna ceea ce spun. O, nu! Nu sunt totdeauna fidelă, dar nu mă descurajez niciodată; mă încredinţez cu totul în braţele lui Isus” (LT, 143).

P.A.D.

În loc de editorial Ep. Anton Durcovici

Mor de foame ºi de sete E

venimente importante au avut loc la Iaşi în zilele de 16 şi 17 mai. Acestea au fost legate de împlinirea a 120 de ani de la naştere şi 60 de ani de la consacrarea ca episcop de Iaşi a Mons. Anton Durcovici, martor şi mărturisitor al credinţei, născut în anul 1888 şi mort în închisoarea din Sighetu Marmaţiei la 10 decembrie 1951.

Este vorba de un Simpozion omagial şi o sfântă Liturghie pontificală cu participarea nunţiului apostolic şi a tuturor episcopilor catolici de ambele rituri din România, întruniţi la Iaşi în şedinţa de primăvară a Conferinţei Episcopilor din România.

La sfârşitul sfintei Liturghii din ziua de sâmbătă, 17 mai, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, s-a aşezat o urnă cu pământ adus de la Sighetu Marmaţiei, locul unde a murit şi a fost înmormântat, fără

cruce, episcopul Durcovici. În acelaşi timp, pe un perete al catedralei s-a aşezat şi s-a sfinţit o placă de marmură dedicată episcopului martir.

Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch- Altenburg, în Austria. În anul 1894, împreună cu mama, a venit în Iaşi, unde a frecventat timp de doi ani cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. A continuat şcoala la Ploieşti şi Bucureşti, după care s-a înscris ca seminarist la Liceul „Sfântul Iosif” din capitală (1898-1906).

La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-şi continua studiile teologice (1906-1911).

A fost sfinţit preot la 24 septembrie 1910 la Roma, iar la 29 iulie 1911 s-a întors în ţară.

Aici a fost mai mulţi ani profesor, după care a activat la Tulcea, Târgovişte şi Giurgiu.

După Primul Război Mondial, a ocupat diferite funcţii în cadrul

Arhidiecezei de Bucureşti: vicar general al Mitropoliei de Bucureşti, rector şi profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, precum şi canonic al aceleiaşi arhidieceze.

A fost numit de papa Pius al XII-lea episcop al Diecezei de Iaşi la 30 octombrie 1947.

La 5 aprilie 1948 a fost consacrat de nunţiul apostolic Gerald Patrick O’Hara la Bucureşti, iar înscăunarea la Iaşi a avut loc la 14 aprilie acelaşi an. Ca moto pe stema episcopală şi-a ales textul: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul” (Ps 143,15). În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Durcovici a vizitat parohiile din Moldova, însufleţind inimile enoriaşilor. I-a îndemnat pe credincioşi să-şi păstreze credinţa. Ţara era încercată de sărăcia de după război, de secetă şi de foamete. Comuniştii îşi consolidau puterea. Episcopul, gândindu-se la timpurile care aveau să vină când mulţi dintre credincioşi vor rămâne fără preoţi, orânduieşte ca în fiecare seară în toate bisericile să se repete două-trei întrebări din catehism cu tot poporul.

Acţiunile şi cuvintele sale au atras atenţia regimului comunist. Securitatea îl urmăreşte pas cu pas. Este considerat duşman al regimului comunist, „o ¾

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

piedică în drumul spre socialism” şi coordonator al rezistenţei anticomuniste din partea Bisericii Catolice.

La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate. În amiaza mare, este lovit şi băgat forţat într-o maşină. Este bătut şi maltratat la Ministerul de Interne din Bucureşti, dus la Jilava (iunie 1950) şi apoi la Sighetu Marmaţiei (17 septembrie 1951), unde moare în „celula morţii” la 10 decembrie 1951. Între timp o comisie militară alcătuită din generalii Al. Nicolschi şi Vl. Mazuru îl condamnă în lipsă la „închisoare administrativă”.

Despre cele suferite de episcop ne putem face o imagine din mărturia pr. Johannes Baltheiser, vicar la catedrala din Bucureşti, care a stat 13 ani în temniţă: „M-au dus într-o încăpere şi mi-au arătat fotografia unui condamnat. Semăna cu un om mort, numai piele şi oase,

plin de răni şi de sânge. M-au întrebat: «Îl cunoşti? Ăsta este episcopul vostru Durcovici. Aşa vei arăta şi tu dacă nu asculţi de noi»”.

Un martor, prezent în momentul când episcopul a fost adus la Sighet, notează: „Spre miezul nopţii un trup scheletic, dezbrăcat, plin de răni şi sânge a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În faţa acestei scene, pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură şi l-a acoperit. Din cauza durerilor şi a gerului, episcopul Durcovici n-a putut dormi şi în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deţinuţi, zicându-le: «Duceţi crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii şi pentru mult încercatul popor român». A fost apoi luat şi dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951”.

Despre cele întâmplate la Sighet scrie şi cardinalul Iuliu Hossu: „Repetat am pomenit celula 44, ca să rămână de pomenire urmaşilor, căci în ea şi-au trăit ultimii ani ai vieţii, cei mai frumoşi în faţa Domnului, şi din ea au plecat la îngropare patru episcopi morţi pentru statornicia în credinţă şi alipirea de sfânta maică Biserică, una, sfântă, catolică şi apostolică”.

4 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

Este vorba de episcopii: Valeriu Traian Frenţiu de la Oradea şi Ioan Suciu de la Blaj, care au murit aici. Din această celulă au fost scoşi şi izolaţi câteva zile înainte de moarte episcopii Anton Durcovici de la Iaşi şi Tit Liviu Chinezu de la Bucureşti.

Există şi alte mărturii care spun că episcopul a murit prin înfometare. A fost aruncat singur într-o celulă strâmtă, fără lumină, fără căldură, fără aerisire. Preoţii Rafael Friedrich şi Ioan Ploscaru, care aveau celulele vecine, au interceptat ultimele cuvinte rostite în latineşte de episcop: „Antonius episcopus! Orate pro me ut non dificiare: morior fame et siti; da mihi absolutionem; Antonius moribundus!” (Anton episcopul, rugaţi-vă pentru mine să nu cedez; mor de foame şi de sete; dă-mi dezlegarea; Anton în agonie!).

Trupul episcopului a fost preluat de Vasile Ciolpan, directorul închisorii, şi îngropat în secret într-un cimitir din Sighetu Marmaţiei.

La 25 martie 1997 a fost deschis procesul de canonizare în faza diecezană, iar în septembrie 1999 dosarul complet a fost înaintat Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Roma.

Pr. Cornel Cadar

actualitatea

Commemoratio Durcovici

A

nul acesta s-au împlinit 120 de ani de la naştere (17 mai 1888 – 17 mai 2008) şi 60 de ani de la consacrarea ca episcop de Iaşi (8 aprilie 1948) a Preasfinţitului Anton Durcovici. În ziua de 1 mai, PS Petru Gherghel a dat o scrisoare pastorală cu titlul „În jurul păstorului dr. Anton Durcovici”, în care anunţa organizarea unui pelerinaj la Sighetu Marmaţiei şi celebrări speciale pentru zilele de 16 şi 17 mai, în catedrala din Iaşi. Îndemna preoţii, persoanele consacrate, tinerii şi toţi credincioşii ca în acest an şi în zilele lunii mai să stea în jurul păstorului Anton Durcovici prin rugăciune şi reflecţie.

Pelerinajul la Sighetu Marmaţiei a fost organizat la 10 mai.

Au luat parte PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, mai mulţi preoţi şi peste 400 de credincioşi din dieceză. De la Sighetu Marmaţiei, a fost luat pământ într-o urnă specială din curtea închisorii şi din cimitirele din oraş pentru a fi aşezat în catedrala din Iaşi. În ziua de 16 mai a fost organizat un simpozion omagial în sala sinodală a episcopiei, la care au participat şi cei 17 episcopi catolici de ambele rituri, reuniţi la Iaşi pentru sesiunea de primăvară a Conferinţei Episcopilor din România. Printre ei: ES Francisco-Javier Lozano, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova. Au luat cuvântul PS Petru Gherghel, ÎPS Ioan Robu, ÎPS Francisco Javier Lozano, ÎPS Lucian Mureşan, ÎPS György Jakubinyi,

pr. Wilhelm Dancă, pr. Alois Moraru. A avut loc şi o expoziţie cu fotografii din viaţa episcopului Durcovici. La sfârşitul simpozionului a avut loc decernarea medaliei comemorative „Anton Durcovici”. Au primit această distincţie episcopii din Conferinţa Episcopilor din România, preoţi, dar şi laici angajaţi în promovarea cercetării şi dezvoltării interesului pentru gândirea şi personalitatea episcopului martir.

O altă iniţiativă legată de comemorarea episcopului Durcovici a fost introducerea unei secţiuni speciale despre episcopul martir pe situl Episcopiei de Iaşi: www.ercis.ro.

Momentul care a marcat propriu-zis aniversarul episcopului Anton Durcovici a avut loc la 17 mai. În această zi a fost celebrată o Liturghie pontificală de către PS Petru Gherghel, cu participarea nunţiului apostolic, a altor 14 episcopi, a peste 90 de

preoţi, precum şi a numeroşi credincioşi din dieceză.

La predică, PS Petru Gherghel a vorbit despre martirul Anton Durcovici, care a fost sacrificat şi eliminat de către unii, dar preţuit şi onorat de către cei care s-au aflat în această zi în catedrala din Iaşi. El este un dar din partea lui Dumnezeu. În cadrul celebrării, nunţiul a acordat binecuvântarea apostolică, simbol al legăturii şi comuniunii cu păstorul suprem al Bisericii.

La sfârşitul sfintei Liturghii, în catedrala romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi a fost rostită o rugăciune pentru obţinerea beatificării episcopului dr. Anton Durcovici, după care a urmat o rugăciune pro defunctis, depunerea urnei cu ţărână adusă de la Sighetu Marmaţiei şi sfinţirea plăcii de comemorare. Liturghia a fost transmisă în direct de Radio Iaşi.

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Fericitul Ieremia acasã Rãmãºiþele pãmânteºti ale fericitului Ieremia Valahul, primul român ridicat de Biserica Catolicã la cinstea altarelor, au venit în România.

Urmând aproximativ traseul din anul 1574, când Ieremia a plecat în Italia, racla cu rãmãºiþele pãmânteºti a plecat de la biserica „Neprihãnita Zãmislire” din oraºul Napoli unde se aflã mormântul sãu, a trecut pe la Pozzouli (8 mai: conventul unde a început slujirea ca infirmier) ºi biserica „Sfântul Efrem cel Vechi” din Napoli (9 mai: locul unde a intrat în mãnãstire), a traversat Marea Adriaticã sosind de la Bari (10 mai) în oraºul Dubrovnik, vechea cetate Ragusa de pe coasta Dalmaþiei (11 mai).

S-a oprit în Timiºoara (13 mai), Bucureºti (15 mai) ºi apoi s-a îndreptat spre Moldova (Focºani ºi Valea Micã: 17 mai, Bacãu: 18 mai, Roman: 19 mai, Barticeºti: 21 mai). În zilele urmãtoare (20-31 mai) racla a trecut prin Iaºi (20 mai), Tomeºti (21 mai), Piatra Neamþ (21 mai), Suceava (22 mai), Sasca, Baia, Cacica (23 mai), Cluj (24 mai), Alba-Iulia (26 mai), Sibiu (27 mai), Braºov (28 mai), Oituz (30 mai). În ziua de 31 mai, rãmãºiþele pãmânteºti au fost aºezate în cripta din sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti.

Aducerea rãmãºiþelor pãmânteºti ale fericitului Ieremia în România a constituit un eveniment important marcat prin celebrãri ºi rugãciuni în perioada 13-31 mai.

Sãrbãtoarea s-a fãcut simþitã în întreaga Diecezã de Iaºi, fiind organizate manifestãri menite sã marcheze acest moment istoric. Redãm câteva relatãri care au ajuns la redacþie pânã la închiderea ediþiei.

Tomeºti

montajul „Vine acasă fericitul Ieremia”, organizat de Surorile de Caritate ale Sfântului Paul, iar în final o expoziţie de picturi cu tema: „Fericitul Ieremia printre sfinţi”. S-a creat, de asemenea, o atmosferă ecumenică, întrucât atât copiii catolici, cât şi cei ortodocşi s-au întrecut în a-l reprezenta pe fericitul Ieremia.

(Pr. Marcel Netedu, OFMCap.)

Parohia Tomeşti, care îl are patron pe fericitul Ieremia, a organizat, în colaborare cu fraţii capucini, un simpozion de patru zile cu tema „Zilele fericitului Ieremia”, între 8 şi Valea Micã Cu ocazia sosirii moaştelor 11 mai, în cadrul căruia a fost prezentat şi un montaj artistic fericitului Ieremia, în peleri„Vine acasă fericitul Ieremia”. najul său spre Oneşti, la Valea Mică (17 mai) a avut loc o sfântă Liturghie celebrată de PS Petru Gherghel, alături de care au concelebrat peste 40 de preoţi, şi la care au participat credincioşi din diferite parohii.

A doua zi s-a celebrat hramul comunităţii.

Pr. paroh Daniel Cimpu s-a îngrijit ca în trei zile cu totul speSărbătoarea a debutat prin ciale întreaga comunitate să fie celebrarea Liturghiei pontificale, prezidată de PS Aurel Percă, bine pregătită prin spovezi şi participând şi pr. Anton Despi- prin cunoaşterea importanţei nescu, mulţi preoţi catolici din acestei vizite şi totodată a vieţii împrejurimi, doi preoţi orto- fericitului Ieremia. docşi, primarul comunei şi fraţi capucini din Oneşti.

După celebrarea jertfei euharistice a urmat o masă rotundă cu tema: „Fericitul Ieremia între trecut şi prezent”, coordonată de doi profesori, Dumitru Purţuc şi Nicolae Viusenco, care au expus pe scurt, în faţa credincioşilor numeroşi, viaţa fericiLa ora 16.00 moaştele oastului Ieremia. petelui ceresc au poposit la În zilele următoare, după do- Valea Mică. Preoţii, conduşi cumentarul despre „Viaţa feri- de părintele decan de Traian, citului Ieremia”, a avut loc un Vasile Rediu, le-au ieşit în înconcurs cu tema: „Cine ştie mai tâmpinare. După rostirea unei multe despre fericitul Ieremia?”, rugăciuni, moaştele au fost purrealizat de profesoara Fulvina tate de către preoţi spre biserică, Blânda şi Georgeta Murăraşu. în timp ce se cânta litania feriDupă sfânta Liturghie din ziua citului Ieremia. de 11 mai, celebrată de pr. AnÎn biserică, a urmat o oră de ton Despinescu, a fost prezentat rugăciune şi o sfântă Liturghie

6 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

celebrată de PS Petru Gherghel. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de pr. Eugen Giurgică, OFMCap. Sfinţia sa a evocat viaţa, precum şi evlavia deosebită pe care fericitul Ieremia a avut-o faţă de sfânta Fecioară Maria.

Toţi credincioşii prezenţi au avut ocazia să treacă prin faţa relicvariului şi să prezinte intenţiile lor. În aceeaşi zi, moaştele fericitului au fost purtate mai departe spre Parohia Bacău „Fericitul Ieremia”.

A doua zi a urmat la ora 11.00 sfânta Liturghie de hram. Au participat peste 10 preoţi şi numeroşi credincioşi. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. Adrian Mihălcuţ, OFMConv., de la Postulandatul Franciscan din Huşi. (diac. Gabriel Trişcă)

Roman

În Parohia Roman „Fericitul Ieremia” s-au organizat Zilele Patronului Bisericii. Programul a debutat joi, 8 mai, zi în care

Biserica îl comemorează pe fericitul frate capucin, şi a continuat în zilele de 19 şi 20 mai.

Programul a cuprins o sfântă Liturghie solemnă joi, 8 mai, zi în care s-a binecuvântat şi fundaţia noii case parohiale.

A avut loc un moment cultural „Să-l cunoaştem pe fratele Ieremia, cel care a unit Orientul cu Occidentul” şi unul recreativ numit „Să fim fericiţi”. Luni, 19 mai, s-a sărbătorit în mod solemn hramul bisericii, PS Petru

Gherghel celebrând Liturghia pontificală în prezenţa moaştelor fericitului Ieremia.

Iaºi

După 450 de ani, fericitul Ieremia a ajuns în ţară. Moaştele sunt introduse într-o statuie din fibră de sticlă de 170 kg. care îl reprezintă pe Ieremia, având ochii de cristal.

Marţi, 20 mai, la ora 17.00, a avut loc primirea la Iaşi. Maşina cu racla, însoţită de părinţii capucini (printre ei pr. Ubaldo Oliviero, superiorul capucinilor din România), a sosit în faţa catedralei unde erau prezenţi PS Petru Gherghel, preoţi de la parohiile şi de la mănăstirile din Iaşi, mulţi credincioşi catolici, dar şi ortodocşi.

Racla cu rămăşiţele pământeşti a fost aşezată în faţa altarului din catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”. S-au făcut rugăciuni şi s-a recitat sfântul Rozariu. De altfel, comunitatea a fost pregătită cu mult timp înainte prin rugăciuni şi prin predici.

Episcopul diecezei a subliniat momentul pe care îl trăim: întoarcerea fericitului Ieremia acasă, urmând aproximativ traseul din anul 1574, când Ieremia a plecat în Italia. Desigur, atunci nu a trecut prin Iaşi. Dar între timp Iaşiul a devenit centrul diecezei. A amintit de momentul beatificării: 30 octombrie 1983, când papa Ioan Paul al II-lea a spus că Ieremia e făclia aprinsă aşezată în candelabru, care „a realizat o sinteză armonioasă între patria naturală şi cea adoptivă (Italia)”.

Apoi a reamintit imaginea care era în momentul beatificării la Roma: Ieremia aşezat în genunchi pe o hartă a Italiei, dar îndreptat cu privirea spre România.

Încă de atunci, din anul 1983, a existat intenţia de a-l aduce pe Ieremia în patria lui, a spus Preasfinţitul. Dorinţa s-a împlinit acum.

La ora 18.30, a început sfânta Liturghie, prezidată de PS Petru Gherghel. S-au alăturat PS Aurel Percă şi preoţii de la Seminar.

Au fost prezenţi la concelebrare aproape 40 de preoţi. Studenţii din corul Institutului Teologic au susţinut cântarea.

Pr. capucin Eugen Giurgică a ţinut predica, subliniind iubirea fericitului Ieremia pentru cei săraci şi pentru cei bolnavi.

Lua mâncare de la bucătărie ca s-o dea celor flămânzi. Îl vedea pe Cristos prezent în aceştia.

La Napoli, în spitalul închinat Neprihănitei Zămisliri, s-a dedicat cu dăruire eroică îngrijirii bolnavilor timp de mai bine de 40 de ani. Aici a murit în ziua de 5 martie 1625, după ce se îmbolnăvise îngrijind un bolnav.

După Liturghie, credincioşii au trecut toată noaptea prin faţa raclei cu sfintele moaşte pentru a se ruga. La ora 20.00, tinerii au avut un program special de rugăciune. Părinţii capucini au prezentat şi un film despre fericitul Ieremia.

Miercuri, 21 mai, după sfânta Liturghie de la ora 07.30, prezidată de PS Aurel Percă, rămăşiţele pământeşti au plecat spre biserica „Fericitul Ieremia Valahul” din Tomeşti (lângă Iaşi), unde, la ora 10.30, s-a celebrat Liturghia de hram. (C.C.)

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Sfinþiri de biserici Bacãu

onsacrarea altarului bisericii „Sfântul Anton de PaC dova” şi sfinţirea Conventului

„Sfântul Iosif” din Bacău a franciscanilor conventuali a avut loc luni, 12 mai, în cadrul Liturghiei prezidată de PS Petru Gherghel.

Au concelebrat: PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, pr. Marco Tasca, ministru general al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, pr. Ion Ciuraru, ministru provincial al franciscanilor conventuali din România, 20 de miniştri provinciali din Franţa, Italia, Malta, Portugalia, Spania şi Turcia, şi peste 100 de preoţi din ţară şi străinătate. Au mai participat: autorităţile locale, studenţi teologi de la Roman, fraţii novici de la Prăjeşti, numeroase persoane consacrate şi mulţi credincioşi. Patru monitoare instalate în afara bisericii au facilitat urmărirea Liturghiei din partea tuturor.

Predica a fost rostită de PS Anton Coşa, care a subliniat importanţa bisericilor pentru credincioşi.

La final, PS Petru Gherghel i-a felicitat pe fraţii franciscani pentru noua biserică şi pentru activitatea lor în Biserica locală.

Consiliul Municipiului Bacău a decis schimbarea denumirii unei părţi a străzii „Arcadie Şeptilici” în „Sfântul Anton”.

(Pr. Antonel-Aurel Ilieş)

Sãbãoani

iserica „Sfântul Iosif MunB citorul” din Săbăoani, cea de-a patra biserică a comuni-

tăţii, ridicată în perioada noiembrie 2004 – mai 2008, a fost sfinţită duminică, 18 mai, în solemnitatea Preasfintei Treimi.

Ceremoniile de sfinţire a bisericii şi de consacrare a altarului au fost prezidate de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti. Au mai participat: PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, prelatul Albert Holenstein, peste 40 de preoţi, precum şi numeroşi credincioşi.

Bacãu

8 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

Sãbãoani

În cadrul cuvântului de învăţătură, PS Aurel Percă a vorbit despre solemnitatea Preasfintei Treimi, făcând o asemănare între familia unită de la Nazaret, compusă din trei persoane: Iosif, Maria şi Isus, şi unica familie trinitară.

La final, PS Petru Gherghel a mulţumit comunităţii din Săbăoani pentru iubirea deosebită faţă de Biserica lui Cristos, concretizată prin construcţia, în decurs de numai opt ani, a trei lăcaşuri de cult, şi, în mod deosebit, pr. Toma Encuţă, căruia i-a dăruit o medalie aniversară a episcopului martir Anton Durcovici. După Liturghie, diplome de onoare au fost date şi celor care s-au implicat în ridicarea bisericii.

Biserica are lungimea de 38 m, lăţimea de 14 m, înălţimea de 14 m în interior şi 18 m în exterior, exceptând faţada care se înalţă prin intermediul crucii la 28 de m. Capacitatea spaţiului de cult este de peste 1.000 de locuri: 500 în bănci şi aproximativ 500 pe culoare, în spate şi la cor. (Pr. Marius Dumea)

Întâlnire mass-media

A cãuta adevãrul Întâlnirea operatorilor ºi simpatizanþilor mass-media din Dieceza de Iaºi desfãºuratã miercuri, 7 mai, în aula sinodalã de la catedrala din Iaºi, a marcat Cea de-a XLII-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, celebratã în Biserica Catolicã în ziua de 4 mai.

E

piscopul Petru Gherghel a fost invitat special al întâlnirii organizate de Oficiul pentru Comunicaţii Sociale al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi. Au participat peste 60 de persoane (preoţi, persoane consacrate şi laici). Întâlnirea, inedită pentru Dieceza de Iaşi, a pornit de la tema Zilei Comunicaţiilor Sociale „A căuta adevărul pentru a-l împărtăşi” şi s-a desfăşurat sub motoul: „Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (In 8,32).

Pr. Cornel Cadar, responsabil al Oficiului pentru Comunicaţii Sociale, împărtăşind din experienţa sa, a avut în cadrul întâlnirii două prezentări având ca subiect elementele necesare unei activităţi eficiente în cadrul mass-media (cum scriem şi cum aranjăm în pagină mesajul).

Din programul întâlnirii a făcut parte şi Liturghia celebrată de PS Petru Gherghel, în cadrul căreia, folosindu-se de decretul „Inter mirifica” al Conciliului Vatican II, a spus despre mijloacele de comunicare socială că, bine întrebuinţate, oferă neamului omenesc avantaje mari, însă oamenii le pot folosi împotriva creatorului divin şi le pot întoarce spre propria pierzare. Mass-media sunt un dar făcut de Dumnezeu Bisericii, iar dacă nu ne-am interesa să folosim aceste mijloace nu am fi adevăraţi fii ai ei. Întâlnirea s-a concentrat mai mult asupra revistelor surprinzând aspecte ale rolului pe care acestea îl au în parohii şi în Biserica locală de Iaşi. S-a amintit de legătura care se menţine, prin intermediul publicaţiei parohiale, între membrii comunităţii şi cei care au plecat din sânul acesteia, precum şi de rolul de „cateheză pe termen lung” pe care îl îndeplineşte aceasta. Criticile nu lipsesc niciodată; pot fi uneori constructive, dar alteori rău-intenţionate. Existenţa acestora

Concursul „Cea mai bunã revistã” Dintre cele 14 publicaþii participante la concurs au fost nominalizate: Premiul I: „Biserica ºi viaþa” (Parohia Bacãu „Sfântul Nicolae”), Premiul II: „Paºi spre fericire” (Parohia Roman „Fericitul Ieremia Valahul”), Premiul III: „Raze de speranþã” (Parohia Roman „Isus, Bunul Pãstor”). Premiu special: „Animatorul dupã inima lui Don Bosco” (Salezienii lui Don Bosco) ºi „Drumuri deschise” (Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi). Din juriu au fãcut parte: pr. Iosif Dorcu, pr. Petru Tamaº, pr. Cristian Diac, pr. Felician Tiba ºi diac. Adrian Blãjuþã.

În Dieceza de Iaºi sunt: 34 publicaþii active, dintre care:

– 7 publicaþii editate de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi – 10 publicaþii parohiale – 17 reviste editate de institute, asociaþii ºi organizaþii 16 publicaþii care ºi-au încetat activitatea 6 librãrii 29 situri parohiale

la adresa publicaţiilor – spunea un participant – „nu trebuie să fie decât un semn al activităţii, şi nu să descurajeze”. Lupta pentru aceleaşi idealuri din partea tuturor publicaţiilor din dieceză este motivul unei colaborări mai binevoitoare şi mai strânse între operatorii mass-media. „Atunci când se scrie pentru o publicaţie dintr-o parohie trebuie să existe conştiinţa că se transmite un mesaj din partea Bisericii. Este implicată Biserica. Este o acţiune eclezială, ca un sacrament”, a declarat pr. Cristian Chinez. În concluzie, întâlnirea s-a dovedit a fi o reuşită, iar participanţii şi-au exprimat mulţumirea de a fi primit informaţii interesante şi utile din domeniul mass-media şi şi-au exprimat dorinţa de a fi organizate cât mai des astfel de momente.

Maricel Bulai

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

CER – Sesiunea de primãvarã E bine de ºtiut

piscopii catolici de ambele E rituri – romano-catolic şi greco-catolic – din România

s-au întrunit în sesiunea de primăvară a Conferinţei Episcopilor din România (CER), în perioada 15-17 mai, la sediul Episcopiei din Iaşi.

Ca invitaţi au participat ÎPS Francisco-Javier Lozano, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova – pentru prima dată, şi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. În premieră au participat şi noii episcopi greco-catolici PS Mihai Frăţilă, episcop auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş cu sediul la Bucureşti, şi PS Vasile Bizău, episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore. În cadrul lucrărilor s-a discutat despre statutul religiei în şcoală şi probleme legate de profesorii de religie, Familia Kolping în România, vizita ad limina, probleme şi perspective ecumenice, Compendiul de doctrină socială a Bisericii, participarea la Ziua Mondială a Tineretului (Sydney, 2008) şi la Întâlnirea Mondială a Familiilor (Mexico, 2009), rolul COMECE (Comisia Episcopatelor Comunităţii Europene), Hotărârea de Guvern privind recunoaşterea

Codului de drept canonic şi a Codului canoanelor Bisericilor Orientale drept statute ale Bisericii, alte subiecte de ordin intern.

S-a decis ca în ziua de 8 iunie, în toate bisericile catolice din ţară, colecta să se facă pentru ajutorul sinistraţilor din Myanmar şi China.

S-a stabilit ca următoarea sesiune de lucru, cea de toamnă, să se desfăşoare la Timişoara, în perioada 22-25 septembrie.

Episcopii au participat şi la manifestările prilejuite de împlinirea a 120 de ani de la naşterea episcopului martir Anton Durcovici.

CER are în componenţă 16 episcopi (nouă de rit latin şi şapte de rit greco-catolic). A fost constituită la 16 martie 1991 şi aprobată la 25 noiembrie 1993.

Preşedinte actual este ÎPS Ioan Robu, iar vicepreşedinte este ÎPS Lucian Mureşan. În România, actualmente, sunt 18 episcopi catolici (zece romano-catolici şi opt greco-catolici). În Dieceza de Iaşi, Conferinţa Episcopilor din România s-a mai reunit, în zilele de 2-3 mai 1995, la sediul Episcopiei din Iaşi, şi în perioada 7-9 mai 2001, la Casa de reculegere a Misionarilor Verbiţi din Traian, judeţul Neamţ.

10 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

Populaþie în scãdere Populaţia României a continuat să scadă, în anul 2007, ajungând la 21,53 milioane de persoane.

Anul trecut s-au născut aproape 214.000 de copii, cu circa 6.000 mai puţini decât în anul 2006, dar s-a redus mortalitatea generală şi infantilă şi a crescut numărul căsătoriilor datorită ajutorului financiar acordat de stat, a anunţat INS (Institutul Naţional de Statistică).

INS anunţă că, în anul 2007, rata natalităţii a fost de 9,9 născuţi vii la mia de locuitori, numărul total al nou-născuţilor fiind de 213.600, cu aproape 6.000 mai puţini decât în anul precedent. Totodată, s-a redus şi numărul deceselor, înregistrându-se 252.100 de decese, cu 6.000 mai puţine decât în anul 2006, ceea ce a dus la o scădere a ratei mortalităţii la 11,7 decese la mia de locuitori. În anul 2006, rata mortalităţii a fost de 12 decese la mia de locuitori. De asemenea, rata mortalităţii infantile (decedaţi la mia de născuţi vii) a înregistrat o scădere, de la 13,9 la mie, în anul 2006, la 12 la mie, în anul 2007. Potrivit INS, anul trecut au fost înregistraţi 1.000 de născuţi morţi, cu 138 de cazuri mai puţin decât în anul 2006. ªtiaþi cã?

• Usturoiul ajută la combaterea bolilor de inimă. El conţine componente cu sulf, element chimic ce blochează apariţia de depuneri pe vasele de sânge. Usturoiul poate reduce colesterolul şi tensiunea arterială, dar este şi un antibiotic natural. Pus la cuptor, usturoiul se transformă într-o pastă ce poate fi folosită ca sos pentru salate sau ca un substituent al untului.

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Rafael Friedrich

N

ăscut la 13 ianuarie 1914 la Colelia (jud. Constanţa), a urmat cursurile seminariale la Bucureşti şi Iaşi, fiind sfinţit preot la Bucureşti la 29 iunie 1939. A fost studentul cel mai bine pregătit din promoţia sa, motiv pentru care a fost solicitat să activeze în rândurile corpului profesoral de la Seminarul „Sfântul Duh”, până la desfiinţarea acestuia în august 1948. A trăit mereu cu speranţa redeschiderii Seminarului bucureştean, iar în testamentul său din anul 1958, părintele Rafael Friedrich scria doar atât: „Las toată averea mea Seminarului Arhiepiscopal Romano-Catolic de Bucureşti”.

Destinul său avea să se împletească cu cel al episcopului martir Anton Durcovici, deoarece în calitate de ceremonier al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti a trebuit să-l însoţească pe episcop la PopeştiLeordeni, pentru acordarea Mirului, ambii fiind arestaţi la 26 iunie 1949. În momentul răpirii, securiştii l-au lovit în cap cu o rangă, lovitură ce va contribui la moartea sa din anul 1969.

După un an de anchete dure, colonelul de Securitate Gheorghe Enoiu a fost nevoit să recunoască nevinovăţia părintelui Friedrich. Nu a fost pus însă în libertate deoarece, era apreciat drept un „pericol pentru securitatea poporului”, iar în urma refuzului de a deveni informator şi de a-şi trăda colegii şi superiorii, a fost închis în Penitenciarul de la Sighetu Marmaţiei.

A fost din nou anchetat în anul 1955, iar pentru faptul că şi-a susţinut cu hotărâre fidelitatea faţă de Sfântul Scaun a fost trimis cu domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu. Cele 60 de luni de domiciliu obligatoriu reprezentau pedeapsa suplimentară adăugată la cei şase ani de temniţă pentru tenacitatea noncolaboraţionistă cu regimul comunist. În anul 1956, în urma intervenţiei Mons. Petru Pleşca, primeşte aprobarea de a veni la Iaşi ca profesor la Seminarul „Sfântul Iosif”. Nu va scăpa însă de persecuţiile comuniste,

Pr. Rafael Friedrich în Penitenciarul Sighetu Marmaþiei

deoarece în anul 1960 Securitatea i-a deschis un al doilea dosar de urmărire informativă, părintele Friedrich fiind acuzat de „activitate de spionaj în favoarea Vaticanului”. În realitate, securiştii erau deranjaţi de faptul că cel urmărit rămăsese constant în atitudinea sa de critică a regimului ateu-comunist. În sfârşit, în anul 1968, părintele Rafael Friedrich a primit dreptul la paşaport vizitând cu acest prilej Ungaria, Belgia şi Germania Federală. În Occident

Pr. Rafael Friedrich în arestul Securitãþii din Bucureºti

îi informase pe preoţii Hieronymus Menges şi Johann Florian Müller despre situaţia reală a Bisericii din România. Din nou Securitatea i-a interzis dreptul la paşaport, iar în anul 1968 i-a fost deschis un alt dosar de urmărire informativă sub pretextul că părintele Friedrich lăudase exagerat valorile româneşti din trecut şi se manifestase extrem de critic faţă de pseudovalorile comuniste.

Moare la 11 mai 1969 în urma unui atac cerebral, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Părintele Rafael Friedrich a trecut în rândul martirilor catolici, el rămânând în istoria Bisericii locale ca un model de ataşament faţă de credinţa catolică şi Sfântul Scaun. De asemenea, biografia sa reprezintă o pagină de eroism din istoria grea a anilor regimului de teroare comunistă, dar şi o lecţie de moralitate pentru noi şi generaţiile care vor urma.

Sperăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat procesul de recuperare a vieţii şi operei acestui martir al Bisericii locale să se finalizeze printr-o lucrare biografică după modelul utilizat şi cu prilejul volumului dedicat episcopului martir Anton Durcovici.

Dr. Dãnuþ Doboº

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Viaþa aleasã a fericitului Ieremia F

ericitul Ieremia a fost un om drept şi plin de frica lui Dumnezeu, cu o dorinţă mare de sfinţenie. I-a îngrijit pe confraţii săi bolnavi timp de 40 de ani cu mare blândeţe şi dăruire. S-a apropiat de toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, sănătoşi şi bolnavi.

S-a născut la 29 iunie 1556, la Sasca, din părinţi foarte evlavioşi, tatăl, Costist Stoica, şi mama, Margareta Bărbat. Ieremia a avut şase fraţi, el fiind primul copil al familiei. Numele său de botez era Ion. În acele timpuri, deoarece misionarii erau puţini, şi trebuiau să se ascundă de tătari, Ieremia a avut parte doar de cateheza maternă. Mama Margareta l-a învăţat adevărurile de bază ale credinţei şi moralei creştine, sădindu-i astfel în suflet o credinţă vie în Isus Cristos şi o dragoste profundă pentru Maica Domnului, pe care mai târziu, fratele Ieremia o va numi „mămica” sau „măicuţa” sa. Toată viaţa a trăit cu amintirea clipelor minunate, când mama sa, cu o inimă plină de iubire, îl învăţa calea care duce spre cer.

La vârsta de 18 ani a plecat în Italia pentru a dobândi sfinţenia şi a intrat în mănăstirea capucinilor – „Sfântul Efrem” din Napoli, primind numele de Ieremia la 8 mai 1579. La Napoli, fratele Ieremia a devenit slujitorul celor bolnavi şi săraci.

Când nu pleca în împrejurimi pentru a-i ajuta pe cei sărmani, se afla în chilie sau în locuinţa celor bolnavi: unde se aflau cei fără speranţă, cu răni dezgustătoare, sau paralitici, sau bolnavi

Fericitul Ieremia în catedrala din Iaºi

psihic. Ierburile sale aromatice înlăturau mirosul urât al trupurilor descompuse, iar braţele sale le susţineau pe cele blocate ale paralizaţilor.

Fratele Salvatore, un călugăr, bolnav psihic, cu mâinile şi picioarele deformate, încovoiate ca un mâner de umbrelă, nu putea să facă nici cea mai mică mişcare. Ieremia îl lua delicat în braţe ca să-l ridice din pat şi să-l culce la loc şi îl spăla ca o mamă pe pruncul ei. Nu trecea nici o noapte în care acesta să nu-şi strige infirmierul, cu rost sau fără rost, astfel încât într-o zi a fost dojenit de un alt frate. Dar fratele Ieremia i-a luat apărarea, spunând: „Sărmanul! Nu se poate ajuta deloc. E ca un copil mic!”.

Spunea mereu că mila faţă de sărmani atrage mila lui Dumnezeu.

Timp de patru ani şi jumătate s-a îngrijit de fratele Martin, un călugăr suferind de care nu se atingea nimeni: era foarte rănit. Îl spăla în fiecare zi, chiar şi de zece ori pe zi. Îi plăcea să

12 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

spună că Dumnezeu îl vrea acolo: „L-am simţit în timp ce mă rugam”, avea să spună Ieremia.

Când Martin a murit, Ieremia a izbucnit în plâns, spunând: „Săracul frate Martin, era recreaţia mea...”.

Ieremia a murit la 5 martie 1625 la Napoli, iar după doi ani, în anul 1627, papa Urban al VIII-lea a semnat începerea procesului apostolic de canonizare. În anul 1947, după mai bine de 300 de ani de la moartea fratelui capucin, Grigore Manoilescu a descoperit mormântul lui Ieremia la Napoli. Papa Ioan Paul al II-lea, la 30 octombrie 1983, l-a declarat fericit.

Acum, peste veacuri, amintirea vieţii lui sfinte şi a puterii de mijlocire în faţa lui Dumnezeu este atât de vie în rândul poporului român catolic, încât au fost ridicate atâtea biserici închinate lui, s-a deschis un seminar la Oneşti şi alte case de formare ce-i poartă numele şi sunt promovate numeroase proiecte sub mijlocirea sa.

ANUL SFINTEI SCRIPTURI

Biblia ºi automãrturia n zilele noastre poţi simţi un dezgust de o gravitate îngrijorătoare atunci când îţi este rănită retina, dar mai ales timpanul, de imbecilităţi ca aceasta: „Eu dau la toată lumea, bă, pentru că am de unde”. La antipod se află cu siguranţă ceea ce se întâmplă, în mod firesc, cu poezia: poeţii, în special cei lirici, au fost, sunt şi vor fi îndrăgiţi pentru că împărtăşesc semenilor lor trăiri profunde, de o sensibilitate impresionantă. Dacă, în primul caz, simpla confruntare cu proverbul „lauda de sine nu miroase-a bine” poate fi suficientă pentru ca mintea sănătoasă a cuiva să respingă fanfaronada unui pentru sine – ca să nu mai spunem de învăţătura evanghelică: „Tu când faci milostenie să nu ştie stânga...” (cf. Mt 6,3) – în cel de-al doilea, de admirat şi chiar de imitat este acel ceva despre sine, un „sine” care se dăruieşte.

Dar poate că noi, creştinii, confruntaţi în mod sistematic cu imaginea firesc supradimensionată a sacrificiului cu mult mai mult decât eroic constând în răstignirea Domnului, ne pierdem în depărtări de nevrednicie şi de neputinţă, rămânând insensibili la esenţialul accesibil.

De exemplu, pe linia celor comparate mai sus, cât de accesibilă ne este semnificaţia unor expresii ca acestea: „Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi” (In 8,18a) şi „Dacă eu dau mărturie pentru mine

Î

însumi, mărturia mea nu este adevărată” (In 5,31)? Sunt două afirmaţii evanghelice puternice.

Le găsim transmise de evanghelist ca fiind rostite de Isus.

Chiar dacă de fiecare dată au fost plasate în context diferit, simpla lor alăturare ne poate tulbura sau nedumeri. Să fie vorba de contradicţie? Nicidecum. Este suficient să fim atenţi la un singur cuvânt, care nu este identic în ambele cazuri, ca să observăm diferenţa: „mărturie despre mine însumi”, în primul citat, şi „mărturie pentru mine însumi”, în cel de-al doilea. Această ultimă expresie are mai curând conotaţie juridică şi poate sugera un fel de dezvinovăţire. Or, Isus nu a făcut niciodată aşa ceva. Dimpotrivă. A luat asupra sa vina oamenilor. A refuzat clar, când atârna pe cruce, să dea mărturie pentru sine însuşi, în favoarea proprie, când i s-a spus: „Să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el” (Mt 27,42b). Este aspectul automărturiei (refuzate) care ne poate pune şi pe noi în dificultate. Celălalt aspect însă, cel axat pe cuvântul despre, este numaidecât de luat în considerare, căci ţine de revelare, de împărtăşire, de dăruire. Iar noi toţi suntem chemaţi să dăm mărturie despre noi înşine.

Suntem chiar orânduiţi sacramental (prin Mir) să dăm mărturie despre identitatea noastră de creştini.

De fapt, acesta este şi esenţialul accesibil al Bibliei însăşi: automărturia. Cel ce dă mărturie despre sine însuşi, despre planul său de mântuire, despre istoria sa cu oamenii, este însuşi Dumnezeu. O face în mod omenesc, prin oameni, în limbaj omenesc, pentru oameni. Iar accesibilitatea, în ceea ce ne priveşte, nu înseamnă numai a ne regăsi pe noi înşine în interiorul acestui mesaj-proiect ca tânjitori după ceva frumos şi bun, ci chiar identificare firească între ceea ce citim şi ceea ce suntem. În acest sens, orice refuz de tipul „dar Isus nu a făcut aşa ceva”, cu trimitere la un lucru văzut ca vital un pic mai târziu în creştinism, va apărea numaidecât ridicol, de vreme ce automărturia deschide noi orizonturi şi noi posibilităţi de exprimare.

Fără a o rupe cu textul sacru, dar şi fără a-l prelua printr-un fel de imitare papagalicească, se poate ajunge la concluzia logică: esenţialul Bibliei este accesibil, iar perspectiva pe care o pune în evidenţă rămâne mereu deschisă.

Pr. Cristian Chinez

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

În loc de „mulþumesc”!

A

cum când am ajuns la capătul formării mele ca preot, nu pot să nu-mi exprim faţă de voi bucuria şi recunoştinţa că mi-aţi fost alături.

Dragă mamă, dragă tată, dragii mei fraţi şi surori, Zilele acestea urmează să fiu hirotonit preot. Ştiu cum va fi deoarece am participat la atâtea hirotoniri de preoţi. În schimb, nu ştiu ce va fi cu mine după hirotonirea mea.

Voi ştiţi că mereu am fost plin de entuziasm, că nu mi-a fost frică de examenul de admitere, de examenele din sesiune şi de multele încercări prin care am trecut în toată această perioadă. Acum însă vreau să vă mărturisesc că mă încearcă o emoţie puternică, o frică a cărei origine nu pot s-o înţeleg.

Mi-aş dori din nou să fiu copilul de dinainte de a fi ministrant sau măcar să am entuziasmul de dinainte de admiterea în seminar. Nu, acum nu mai am nimic din toate acestea.

Aproape peste noapte, o seriozitate de neînţeles s-a aşezat peste mine. Aş vrea să fiu copil, dar mi-e ruşine să mă port ca un copil. Aş vrea să fiu ministrantul zglobiu căruia îi atrăgeaţi de atâtea ori atenţia să fie cuminte la altar, dar seriozitatea hainelor clericale pe care le port deja mă determină să am un alt comportament. Aş vrea să fiu iarăşi cu voi, să mă joc, să mă cert şi să mă împac cu fraţii şi surorile mele, să fiu iarăşi copilul răsfăţat de mângâierile mamei şi să beneficiez de bănuţii atât de râvniţi ai tatălui, dar ceva în sufletul meu îmi

spune că în mod oficial nu vă mai aparţin.

Sunt eu şi totuşi nu sunt. Dacă m-aţi vedea, m-aţi cunoaşte, pentru că nu m-am schimbat semnificativ, dar dacă aţi fi în sufletul meu, nu m-aţi mai cunoaşte, pentru că nici eu nu mă mai recunosc.

Dumnezeu m-a luat dintre voi, „m-a prelucrat” la şcoala sa cu harul său şi acum urmează să mă trimită. Voi fi preot! Ce dar extraordinar! Cât de nevrednic mă simt pentru un dar atât de mare! Îl voi ţine în mâinile mele pe cel care mi-a creat mâinile, îl voi purta în procesiuni, la bolnavi, în spitale, în închisoare şi în sufletul oamenilor pe cel care a creat picioarele mele.

Voi vorbi cu gura mea despre cel care mi-a oferit darul vorbirii.

Prin sacramentul Spovezii îl voi naşte în sufletul oamenilor pe cel care m-a născut. Ce dar minunat e preoţia!

Vă sunt astăzi recunoscător, mai ales vouă, părinţilor, pentru că, născându-mă, i-aţi dat lui Dumnezeu posibilitatea de a-mi oferi acest mare dar.

V-am simţit mereu aproape! Ştiu că v-aţi dorit ca măcar unul dintre copiii voştri să fie consacrat lui Dumnezeu. Nu mă voi considera niciodată o victimă, pentru că Dumnezeu m-a ales pe mine. Din contra, mă voi considera persoana cea mai iubită. În acelaşi timp, nu-i voi desconsidera niciodată pe fraţii mei pentru că nu au ajuns ei la o aşa demnitate. Nu mă voi considera cu nimic superior vouă

14 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

care nu aţi trecut prin exigenţele formării din seminar, care nu aţi avut posibilitatea de a şti atât de multe despre Dumnezeu, aşa cum am avut eu posibilitatea să aflu. Şi, mai ales, vă voi respecta totdeauna ca pe părinţii, fraţii şi surorile mele şi nu mă voi lăsa „îmbătat” de respectul pe care îl oferă lumea preotului în general.

Voi aţi fost pentru mine primii profesori de la seminar, primii colegi şi primii credincioşi pe care Dumnezeu mi i-a încredinţat spre păstorire. Voi aţi fost prima mea parohie, în care, Dumnezeu, prin glasul episcopului, m-a trimis s-o păstoresc. M-am rugat pentru voi şi ştiu că şi voi v-aţi rugat pentru mine.

De mâine, chiar dacă în acte rămân fiul şi fratele vostru, în realitate voi fi şi părintele vostru.

De mâine voi fi preot! Ce măreţ! La ce demnitate m-a invitat Dumnezeu să particip! Dă-mi, Doamne, curaj!

Dragi părinţi, fraţi şi surori, în general, ce mare demnitate este preoţia! Ce demnitate este să-ţi consacri viaţa lui Dumnezeu! Rugaţi-vă şi doriţi-vă ca măcar unul din copiii dv. să se consacre lui Dumnezeu. Rugaţi-vă şi pentru mine să-mi treacă emoţiile consacrării şi să fiu un preot bun şi sfânt.

(Fabian) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

67. Mãrturia Tatãlui Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan cu sine pe munte.

Acolo voia să se roage. În timp ce se ruga, înfăţişarea i s-a schimbat, iar hainele i s-au făcut albe, strălucitoare. Deodată au apărut doi bărbaţi, Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus. Strălucirea cerului îi învăluia. Cei doi vorbeau cu Isus despre ceea ce avea să i se întâmple în Ierusalim, după planul lui Dumnezeu.

Petru şi ceilalţi doi apostoli adormiseră. S-au trezit şi l-au văzut pe Isus în strălucire. I-au văzut şi pe cei doi bărbaţi care erau cu el. Când cei doi au voit să plece, Petru a spus: „Doamne,

ce bine e aici! Să înălţăm trei corturi: pentru tine, pentru Moise şi pentru Ilie”. Petru nu ştia ce spune. În timp ce vorbea, un nor mare, întunecat, s-a lăsat pe munte. Frica i-a cuprins pe ucenici. Din nor un glas a strigat: „Acesta este fiul meu, alesul meu. Ascultaţi de el”. Când glasul nu s-a mai auzit, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus.

Ucenicii nu au povestit în vremea aceea nimănui ce trăiseră ei pe munte (Luca 9,28-36).

68. Cui dãruieºte Dumnezeu viaþã veºnicã?

Un om care cunoştea bine învăţăturile date de Moise a voit să-l pună la încercare pe Isus.

L-a întrebat: „Ce trebuie să fac pentru a dobândi viaţa veşnică?”.

La rândul lui, Isus l-a întrebat: „Ce stă scris despre aceasta în Sfânta Scriptură?”. Învăţătorul a răspuns: „Să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toate puterile tale. Şi: iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. „Aşa este, a spus Isus. Dacă împlineşti acestea, vei dobândi viaţa veşnică”. Dar învăţătorul legii nu s-a arătat mulţumit cu atât. El a întrebat: „Cine este aproapele meu?”.

Atunci Isus a povestit: „Un om mergea de la Ierusalim la Ierihon. Pe drum a fost atacat de bandiţi. Ei i-au luat tot, l-au bătut şi l-au lăsat aproape mort. Pe acelaşi drum a venit şi un preot. El a văzut rănitul şi a mers mai departe. A trecut pe acolo şi un levit, l-a văzut şi nu s-a oprit. În sfârşit, a venit şi un om din Samaria – un străin. El a văzut rănitul şi i s-a făcut milă. S-a apropiat de el, i-a spălat rănile şi i le-a pansat. Apoi l-a aşezat pe animalul său şi l-a dus la un han.

Acolo s-a ocupat de el. Înainte de a-şi continua drumul, a doua zi dimineaţa, i-a dat hangiului bani şi i-a zis: «Ai grijă de rănit! Dacă cheltuieşti mai mult cu el, îţi voi plăti când voi trece pe aici la întoarcere»”.

Isus l-a întrebat pe învăţat: „Ce părere ai? Care dintre cei trei s-a purtat ca aproapele acelui om?”. Învăţatul a răspuns: „Acela care a fost milostiv”.

Isus i-a zis: „Du-te şi fă ca el” (Luca 10,25-37). (va urma)

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre personajele din Biblie „Isus nu făcea nimic de unul

singur. Veneau din cer mesageri trimişi de Tatăl său, care-i spunea mereu ce are de făcut. Aşa au venit şi Moise cu Ilie şi l-au pregătit sufleteşte pentru ceea ce avea să i se întâmple la Ierusalim” (Aurora, 12 ani). „Pe Dumnezeu Tatăl nu l-a văzut nimeni, decât Isus. Vocea lui însă coboară uneori din cer, pe un nor, şi ne vorbeşte, aşa cum a făcut când Isus era pe munte. El vorbeşte lumii întregi, dar lumea îşi astupă urechile şi devine surdă la chemarea lui” (Adelina, 11 ani). „Când Dumnezeu a vorbit spunând că Isus este Fiul său, nu l-au auzit toţi pentru că mulţi dormeau, şi încă mai dorm şi astăzi. De aceea nu toţi sunt de

Sãrbãtoarea Copiilor

Sărbătoarea Copiilor va avea loc în Parohia Izvoare (Bacău), în ziua de 7 iunie. Tema de anul acesta este „Duhul Sfânt este puterea mea!”.

acord că Isus este Fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ne iubească” (Ionel, 12 ani). „Eu ştiu că adevărata mea viaţă nu este pe pământ, ci în cer. De aceea mă străduiesc să-i plac lui Isus şi să-l ascult cu atenţie. Să-l iubesc pe Dumnezeu, să fiu cuminte şi să fiu bună cu cei din jur, deoarece ştiu că orice greşeală pe care o fac mă îndepărtează de el, care a venit şi pentru mine pe pământ” (Andrea, 11 ani). „Când Isus va veni să ne ia, ne va alege separându-i pe cei buni de cei răi. Cei care vor fi aşezaţi în dreapta sa vor avea parte de cer, iar pe cei din stânga îi va mânca iadul, pentru că nu au ştiut să fie buni cu semenii lor şi să-l asculte pe Dumnezeu” (Ionuţ, 12 ani). „Dumnezeu ne dă tuturor şansa de a avea parte de cer.

Chiar dacă mai greşim uneori, el ne ia în braţe şi ne aduce din nou pe calea cea dreaptă. Nu ne lasă să ne rătăcim pentru că ne iubeşte prea mult şi ar suferi tot cerul dacă ne-am pierde” (Mihăiţă, 13 ani). „Isus este numit păstorul cel bun pentru că tot ce face pentru noi face din iubire şi nu pentru bani. El a şi murit pentru noi, dar noi îl facem mereu să sufere prin păcatele noastre” (Aurel, 11 ani).

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi a fost gazda olimpiadei de religie romanocatolică, faza interjudeţeană, care s-a desfăşurat sâmbătă, 10 mai.

Această ultima etapă a olimpiadei s-a desfăşurat după alte două faze anterioare (locală şi judeţeană) care au selectat 126 de elevi din clasele V-VIII. Au fost prezenţi 120 de elevi, din cei 126 înscrişi, din 42 de localităţi ale diecezei. În urma evaluării lucrărilor, conform baremurilor afişate, au fost premiaţi 46 de elevi după cum urmează: 5 elevi la clasa a V-a, 19 elevi la clasa a VI-a, 10 elevi la clasa a VII-a şi 12 elevi la clasa a VIII-a. S-au acordat 11 premii I, 6 premii II, 16 premii III şi 13 menţiuni.

Prelucrare de Mariana Ghergu

Prof. Fulvina Blândã

16 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

Programul zilei • 09.30 – Program de animare • 10.00 – Deschiderea sărbătorii, rugăciune, moment catehetic, imnul.

• 10.40 – Repetiţie cântări • 11.00 – Sfânta Liturghie • 12.30 – Program de animare • 13.30 – Festivalul Copiilor • 14.50 – Încheierea sărbătorii.

Olimpiada de religie

Pentru tineri Ziua Tineretului 2008

Îmi veþi fi martori D

upă ce în Duminica Floriilor s-a celebrat Cea de-a XXIII-a Zi a Tineretului la nivel parohial, urmând îndemnurile Sfântului Părinte şi ale păstorului diecezei, peste 4.000 de tineri din 118 parohii din toată Moldova s-au întâlnit duminică, 4 mai, la Bacău, în Parohia „Sfântul Nicolae”, pentru a sărbători Ziua Tineretului la nivel diecezan, sub motoul „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8).

Celebrarea a fost prezidată de PS Petru Gherghel, care i-a avut alături pe PS Aurel Percă, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, precum şi aproximativ 50 de preoţi din dieceză.

Au mai participat autorităţi locale, oaspeţi veniţi din Blaj şi de peste Prut (un grup de tineri din Republica Moldova).

Pentru o cât mai bună organizare, 80 de tineri au sosit la Bacău încă de sâmbătă, 3 mai,

împreună cu pr. Felix Roca, responsabil al Oficiului pentru Pastoraţia Copiilor, Tinerilor şi Asociaţiilor, pentru ca, împreună cu tinerii din parohia gazdă, să pregătească bine sărbătoarea de a doua zi. În cadrul după-amiezii au avut loc cinci laboratoare de idei, ocazie de formare oferită tinerilor interesaţi, prin îngrijirea aceluiaşi oficiu: Tehnici de animare în grup (pr. Tiziano Baracco, SDB), Tinerii şi massmedia (pr. Cornel Cadar), Alegerile majore ale vieţii (pr. Marius Taloş, SJ), Teatru biblic (Cornel Bulai, Kolping), Animare misionară (pr. Claudiu Iştoc), laboratoare la care au participat aproximativ 100 de tineri.

Programul a continuat cu sfânta Liturghie şi o oră de priveghere în care s-a aprofundat mesajul Sfântului Părinte adresat tinerilor şi s-au cerut darurile Duhul Sfânt. Au fost prezenţi atât tinerii din parohia

gazdă, cât şi tinerii care au participat la atelierele de lucru, voluntarii şi cei din parohiile din vecinătatea Bacăului.

Din primele ore ale dimineţii de duminică, tineri de pe tot cuprinsul diecezei au început să vină la Bacău, ignorând vremea capricioasă de afară. Ei au fost întâmpinaţi de persoane din grupul de organizare la gară, autogară şi stadion, ajutându-i să ajungă mai uşor şi mai repede la locul pregătit special pentru celebrare.

La ora 09.00 tinerii din Bacău au adresat cuvântul lor de salut parohiilor care ajunseseră deja în faţa bisericii şi au deschis oficial „Ziua Tineretului – Bacău 2008”. După rugăciunea de început, condusă de pr. Felix Roca, a urmat evocarea Zilei Tineretului din anul 2007 (Iugani), prezentarea Mesajului Sfântului Părinte cu ocazia Celei de-a XXIII-a Zile a Tineretului, prezentarea imnului (muzica: Andrei Doboş, versuri: Adriana Doboş, interpretat de Adriana Doboş, Ionela Albert şi Andra Sîrbu, din Parohia Iaşi – „Sfântul Anton de Padova”) şi a logoului (realizat de Maricel Bulai din Parohia ¾

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

¾ Nicolae

Bălcescu) pentru sărbătoarea din acest an, un moment de teatru biblic pregătit de tinerii care au participat cu o zi înainte la laboratorul cu acelaşi nume şi prezentarea principalelor asociaţii de tineri prezente în dieceză: Acţiunea Catolică, Scout, Kolping, Serviciul de Ajutor Maltez. Au urmat pregătirea cântărilor pentru sfânta Liturghie şi un moment de pregătire spirituală, condus de un grup de tineri din cadrul Taizé din Iaşi. Înarmaţi cu răbdare şi entuziasm, în ciuda ploii, la ora 11.00, întreaga adunare era pregătită pentru celebrarea Liturghiei pontificale. În faţa altarului special amenajat a fost aşezată „Crucea pelerină”. În cuvântul de învăţătură, PS Aurel Percă i-a îndemnat pe tineri să fie mărturisitori ai lui Cristos în orice circumstanţă: familie, şcoală, grup de prieteni, să fie generoşi în iubire şi să ceară darurile Duhului adevărului. În finalul celebrării, PS Petru Gherghel i-a îndemnat pe tineri să fie misionari ai iubirii, misionari chiar în ţările de misiune.

A urmat apoi un moment emoţionant, mult aşteptat de toţi: „Unde va avea loc anul viitor

Ziua Tineretului în Dieceza de Iaşi?”. Ropote de aplauze, strigăte ale tinerilor, pancarte şi eşarfe fluturate în vânt: fiecare parohie dorea să ia crucea acasă.

Dar vocea clară a Preasfinţitului a anunţat cu bucurie: Parohia Nisiporeşti! Binecuvântarea finală a încheiat sfânta Liturghie, nu şi programul Zilei Tineretului, căci sărbătoarea a continuat.

La ora 14.00, imnul oficial a deschis programul cultural-recreativ. „Festivalul tinerilor”, realizat de tineri pentru tineri, a cuprins: dans tematic: „Noi nu putem să tăcem” (Liceul Catolic Bacău), creaţiile muzicale care au participat la concursul de imnuri (ale tinerilor din parohiile din Iaşi – „Sf. Anton” şi „Sf. Tereza”), dansuri populare (parohiile Faraoani, Frumoasa şi Nisiporeşti), cântece populare (Formaţia „Obârşia” din

Întâlnirile tinerilor la nivel diecezan Adjudeni (12 aprilie 1992), Pildeºti (4 aprilie 1993), Nicolae Bãlcescu (27 martie 1994), Sãbãoani (9 aprilie 1995), Oneºti (5 mai 1996), Tãmãºeni (4 mai 1997), Luizi-Cãlugãra (3 mai 1998), Gherãeºti (7 mai 2000), Hãlãuceºti (6 mai 2001), Valea Mare (12 mai 2002), Barticeºti (4 mai 2003), Iaºi (2 mai 2004), Bacãu „Fericitul Ieremia” (1 mai 2005), Dãrmãneºti (7 mai 2006), Iugani (6 mai 2007), Bacãu „Sf. Nicolae” (4 mai 2008).

Blaj), clovnii bucuriei (Iaşi), tombolă cu premii individuale şi pe parohie, dialoguri cu episcopii prezenţi – moderate de pr. Felix Roca, discurs final, invitaţia de a participa în anul 2009 la Ziua Tineretului care se va desfăşura la Nisiporeşti.

După încheierea programului cultural recreativ tinerii s-au întors în comunităţile lor. „Amintiţi-vă: Biserica are încredere în voi! Noi, păstorii, îndeosebi, ne rugăm să-l iubiţi şi să faceţi să fie iubit tot mai mult Isus şi să-l urmaţi cu fidelitate”, ne-a spus Sfântul Părinte în finalul mesajului său.

Rămâne ca, purtând în inimi îndemnul Sfântului Părinte şi al păstorului diecezei, să avem curajul să facem din motoul acestei zile („Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori”) nu doar motoul unei simple întâlniri, ci un stil de viaţă: să fim martori şi misionari ai iubirii oriunde, oricând!

Daniela Chelaru

18 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

Tablete spirituale

Am învãþat de la tineri! Adevãratele minuni

inerii din Dieceza de Iaşi T s-au întâlnit pentru Ziua Tineretului la Bacău, Parohia

„Sf. Nicolae”, în ziua de 4 mai.

Din orice experienţă trăită se poate învăţa mult, deci şi din această zi!

Am învăţat de la tineri că doar credinţa în Isus Cristos îi uneşte şi îi poate aduna la un loc pentru a manifesta cu bucurie şi entuziasm că viaţa lor are un sens dăruit de Fiul lui Dumnezeu.

Am învăţat de la tineri că sunt însetaţi de spiritualitate, de formare şi de trăiri profunde şi că la aceştia trebuie să privim mai mult, nu la cei care caută „altceva”.

Am învăţat de la tineri că trebuie căutaţi şi cei care sunt „departe” de Cristos, ieşind din turnul de fildeş al acelora care se mulţumesc de grupul care răspunde la iniţiative.

Am învăţat de la tineri că adversităţile pot fi depăşite, că „ploile” şi „furtunile” pot fi învinse atunci când rămânem împreună.

Am învăţat de la tineri că toate talentele şi calităţile cresc

în valoare atunci când sunt împărtăşite, oferite şi altora pentru a spori vitalitatea credinţei şi entuziasmul.

Am învăţat de la tineri că Biserica trebuie să fie ca o familie în care fiecare să fie preţuit şi în care fiecare să ştie că are o misiune…

Am învăţat că Biserica trebuie să aibă un glas puternic pentru tineri, că trebuie să se facă auzită, că are multe de spus tinerilor spre folosul lor.

Am învăţat că dacă mulţi se prezintă impecabil în faţa tinerilor pentru a-i „seduce”, Biserica trebuie să se îngrijească de toate aspectele pentru a-i cuceri pe tineri pentru Cristos.

Am învăţat că tinerii trebuie trataţi cu seriozitate, ca protagonişti, nu doar ca destinatari, ca o bogăţie, nu ca o problemă…

Am învăţat de la tineri… am învăţat cu tinerii… am învăţat de la Ziua Tineretului… astfel, sper ca Ziua Tineretului de anul viitor să fie mai frumoasă, mai organizată şi mai semnificativă pentru tineri!

Pr. Felix Roca

Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi exclama întruna: – Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!

– Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?

– Cum la ce? La această floare minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!

– Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut toate acestea până acum?

– Nu!, a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere. Însă un medic celebru m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, văzând că m-am vindecat, m-a lăsat să plec. De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atâtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul că m-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele. În sufletul său, omul necredincios până atunci a înţeles că nu lumea era de vină, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, erau minuni, dar el nu ştia să le vadă.

Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

A fi misionar N

e este frică de suferinţă, de lipsuri, de boală. O frică zilnică ce ne şterge zâmbetul de pe chip şi ne izolează într-o muncă ce ne rupe de semeni. Ne plângem de munca prea grea la patron, de salariile prea mici, de temele prea multe şi grele, de lipsurile prea mari, de scumpirile prea dese şi de atâtea altele. De fapt cine nu se plânge?

Citeam într-o carte că, în Africa, chiar şi cei mai mici copii nu plâng niciodată fără motiv. Ei nu ştiu să facă mofturi şi nu au pretenţii. Sunt bucuroşi dacă primesc o farfurie de mâncare şi dacă au apă cât să o bea cu un capac de sticlă. În secolul al XXI-lea aceşti copii poartă papuci făcuţi din cauciucuri de maşină şi din cutii de Cola, turtite şi legate de picioare, dar au cântecul şi dansul în sânge.

Un casetofon cu baterii e culmea civilizaţiei, iar electricitatea e prezentă doar în câteva

oraşe. Şcoala e un lux de care foarte puţini au parte în detrimentul fraţilor rămaşi acasă, la muncă, pentru plata studiilor lor.

Un misionar român povestea că, mergând în maşină, împreună cu un copil din Kenya, purta cu el un drapel kenyan. Copilul l-a întrebat pe preot dacă ştie ce reprezintă culorile steagului.

Preotul a răspuns că nu ştie.

Atunci copilul i-a explicat că verdele reprezintă verdeaţa, roşul reprezintă viaţa, iar negrul oamenii. Şi a adăugat copilul: tu nu eşti pe steag. Însă preotul era acolo, nu pe steag, dar steagul şi Kenya erau în inima lui.

A fi misionar nu este o aventură, nu este o evadare, nici o plecare de acasă, e cu mult mai mult decât atât. A fi misionar înseamnă a-ţi deschide inima, a trăi pentru aproapele, a împărţi cu el binele tău şi a te umple cu suferinţele lui, indiferent ce culoare are pielea acestuia. Cine nu este misionar acasă la el, nu

poate fi misionar niciunde. Misionarismul este înscris în inima creştinului ca o pecete, e gravat la Botez, e o chemare şi o trimitere pe care Duhul Sfânt ne-o oferă ca şi confirmare la sfântul Mir. Măsura folosită prin care dăruieşti este măsura care te îmbogăţeşte pe tine, într-o cunoaştere de sine şi un mod de a dialoga cu Dumnezeu prin inima aproapelui. Atunci când te apropii de cel ce suferă ca de un loc sacru, intri în dialog cu Dumnezeu.

Ani şi ani, noi, românii, am primit ajutoare de la ţările „mai bogate”, iar Occidentul şi-a deschis braţele să ne primească suferinţa şi să ne ungă sufletele rănite. Acum este rândul nostru să ne deschidem inimile şi să ne plecăm privirea spre ţări mai sărace ca noi. Nu trebuie să fii bogat ca să oferi, dar trebuie să ai inimă, iar ea să palpite de iubire creştină.

Asemenea sfintei Tereza a Pruncului Isus, putem fi misionari acasă prin: intenţia misionară în rugăciunea zilnică, susţinerea misionarilor ad gentes, prin rugăciune şi sprijin financiar.

Doresc să mă fac vocea celor peste 2.500 de copii din Kenya şi Coasta de Fildeş, ca să mulţumesc tuturor celor care, sensibili la şoapta harului, s-au decis să susţină material, pe o perioadă de un an sau atât cât pot, grupuri de copii din aceste ţări. Banii sunt un mijloc necesar, dar harul este cel care lucrează. Ca urmare, mulţumim tuturor şi invităm pe cât mai mulţi creştini să susţină cu rugăciuni şi după posibilităţi pe misionarii care iubesc pe Dumnezeu, oamenii şi ţările de misiuni.

Mariana Sofronie

20 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

ªtiri • ªtiri • ªtiri Din agenda papei Vaticanul a publicat la 30 aprilie agenda papală pentru lunile iunie şi iulie. Printre cele mai importante puncte din programul papei se regăsesc: la 28 iunie va avea loc deschiderea solemnă a Anului Jubiliar Paulin, când papa va prezida primele vespere la bazilica „Sfântul Paul în afara zidurilor”; în sărbătoarea Sfinţii Petru şi Paul, la 29 iunie, va prezida Liturghia de la ora 9.30, care va include şi acordarea paliumurilor noilor arhiepiscopi mitropolitani; luna iulie va fi marcată de Ziua Mondială a Tineretului, la Sydney, papa fiind prezent în Australia, între 12 şi 21 iulie.

Salut pentru români La finalul audienţei generale de miercuri, 14 mai, în Piaţa „Sfântul Petru”, între saluturile în diferite limbi, Benedict al XVI-lea a adresat un salut şi în limba română pelerinilor români. La audienţă a fost prezent şi PS Petru Gherghel, care a fost apoi primit de papa pentru un salut personal, alături de ceilalţi episcopi prezenţi. În cadrul întrevederii, PS Petru Gherghel a mulţumit papei pentru apelul la înţelegere lansat pe fondul tensiunilor create de unele acţiuni negative ale unor imigranţi români. PS Gherghel se afla la Roma cu prilejul Celei de-a XVIII-a sesiuni plenare a Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor (13-15 mai), care a avut tema: „Familia migrantă şi itinerantă”.

Sit în latinã Situl www.vatican.va al Sfântului Scaun poate fi accesat şi în limba latină, limba oficială a Bisericii Catolice, începând

din 9 mai. Limba aşezată central însă pe prima pagină este engleza, cea mai folosită în spaţiul electronic. Latina se adaugă astfel celorlalte limbi disponibile de mulţi ani: italiană, germană, spaniolă, franceză, engleză şi portugheză. Dar situl Vaticanului include texte (de regulă documente, discursuri şi predici recente) şi în alte limbi, ca poloneză sau chiar română („Catehismul Bisericii Catolice – Compendiu”).

Adunare FIAC Sub motoul „Pentru viaţa lumii” (In 6,51) şi cu tema „Laicii Acţiunii Catolice la 20 de ani de la Christifideles laici”, s-a

desfăşurat, la Roma, în perioada 27-30 aprilie, Cea de-a V-a Adunare Generală a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice (FIAC). Întâlnirea a continuat în perioada 1-3 mai cu o sesiune de lucru FIAC. La 4 mai, în Piaţa „Sfântul Petru” din Roma, a avut loc întâlnirea Acţiunii Catolice cu Sfântul Părinte, care s-a adresat membrilor Acţiunii Catolice care au celebrat a 140-a aniversare a înfiinţării organizaţiei lor. La toate aceste evenimente a fost prezentă şi Acţiunea Catolică din România cu o delegaţie formată din membri ai Consiliului Director ACRO şi alţi câţiva membri AC. Congresul Euharistic Papa Benedict al XVI-lea l-a numit pe card. Jozef Tomko ca reprezentant al său la Cel

de-al 49-lea Congres Euharistic Internaţional, care se va desfăşura în Canada între 15 şi 22 iunie la Quebec. Congresul va avea ca temă „Euharistia, darul lui Dumnezeu pentru viaţa lumii”. Programul include diferite celebrări, cateheze, activităţi religioase şi artistice, atât pentru pelerini, cât şi pentru publicul general. Congresul Euharistic Internaţional va fi pentru a doua oară găzduit de Canada, după congresul din Montreal, în anul 1910.

Zi Româneascã 2008 Comunitatea de români catolici din Londra împreună cu păstorul său, pr. Robert Măţău, au organizat, la 4 mai, Ziua Românească în centrul parohial „St. Sebastian and St. Pancras” din Kingsbury, Londra, în care se celebrează sfânta Liturghie în fiecare duminică. Motoul acestei zile a fost: „Zi Românească 2008 – Trăim şi muncim împreună în aceeaşi comunitate – Un colţ de România”.

Această zi, la a doua ediţie (prima a avut loc la 6 mai 2007), are menirea de a contribui la strângerea legăturilor între românii din Londra şi promovarea

imaginii României în mijlocul comunităţii britanice. Au participat în jur de 250-300 de persoane, printre care şi Ion Jinga, ambasadorul României în Regatul Unit, preoţi şi credincioşi de diferite confesiuni şi alte oficialităţi britanice.

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Congres ACLI Complexul hotelier ERGIFE din Roma (Via Aurelia) a găzduit, în perioada 1-4 mai, Cel de-al XXIII-lea Congres Naţional al ACLI (Asociaţia Creştină a Lucrătorilor Italieni). Tema congresului a fost: „A migra din secolul al XIX-lea, a locui în prezent şi a sluji viitorul”. Au fost prezenţi peste 400 de participanţi din toată Italia şi invitaţi

din străinătate. Din partea Diecezei de Iaşi la lucrări a participat pr. Iosif Dorcu, care a avut o intervenţie cu tema: „Avantajele şi dezavantajele migraţiei”. ACLI este o asociaţie de laici creştini care a luat fiinţă în anul 1945; contribuie la crearea de legături sociale, favorizând diferite forme de participare activă a catolicilor la viaţa socială; promovează munca şi pe muncitori. Asociaţia are 950.000 de membri.

Uciºi pentru credinþã Preotul catolic M.X. Karunaratnam, militant pentru drepturile omului, făuritor de dialog şi reconciliere, a fost ucis duminică, 20 aprilie, în Dieceza de Jaffna din Sri Lanka. Pr. Julio César Mendoza Acuña, parohul bisericii „Doamna Noastră a Rozariului de Fatima” din Ciudad de Mexico a fost ucis în Mexic în ziua de 2 mai.

Conferinþã Înainte de a pleca din România, pr. iezuit Tadeusz Rostworowski a ţinut o conferinţă la Academia Teologică „Anton Durcovici”

organizată la 30 aprilie la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Tereza” din Bucureşti. Tema conferinţei a fost „România, Grădina Maicii Domnului”. În cadrul acestei manifestări a fost prezentat filmul documentar „Spre soare”, în care părintele greco-catolic Tertulian Langa relatează anii de detenţie pe care i-a petrecut la Aiud. La încheiere, pr. Tadeusz Rostworowski a declarat: „Plec din România după aproape 16 ani de misiune cu această redescoperire a puterii milostivirii divine... văzând cum lumea doreşte şi caută milostivirea divină”. Pr. Tadeusz a activat mai mulţi ani şi în Dieceza de Iaşi, ca profesor invitat la cele două institute teologice, precum şi în cadrul Centrului „Xaverianum” al iezuiţilor din Iaşi.

Sãrbãtoarea Popoarelor Sărbătoarea Popoarelor s-a desfăşurat la Roma, duminică, 18 mai, în Piaţa „Sf. Ioan din Lateran”, manifestare ajunsă

anul acesta la cea de-a XVII-a ediţie. Cu scopul de a promova cultura şi valorile specifice fiecărei naţiuni de emigraţi aflaţi în Cetatea Eternă, activităţile acestei iniţiative s-au derulat sub motoul: „Toţi suntem emigranţi”, notă comună ce trebuie să întărească solidaritatea şi fraternitatea. Prima ediţie a fost organizată la 3 mai 1992, din iniţiativa părinţilor scalabrinieni din Roma. Din anul 2005 manifestarea este găzduită în Piaţa „Sf. Ioan din Lateran”.

22 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

Evenimente terezine Membrele Institutului Secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, din România (terezinele), au avut întâlnirea de primăvară la Mănăstirea „Don Orione” din Iaşi, în ziua de sâmbătă, 3 mai, în prezenţa directoarei generale, Maria-Tereza Candian (Lugano-Elveţia), a asistentului spiritual general-adjunct, pr. Giorgio Pastiu, şi a asistentului spiritual diecezan, pr. Anton Despinescu. Luni, 5 mai, la Parohia Romano-Catolică „Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Roman, în prezenţa PS Petru Gherghel şi a 15 preoţi asistenţi spirituali din parohiile în care se află terezine, a avut loc o întâlnire prilejuită de împlinirea a 12 ani de activitate a institutului în Dieceza de Iaşi.

Seratã de istorie O serată despre istoria şi contribuţia spiritualităţii catolice la dezvoltarea oraşului Iaşi a avut loc marţi, 6 mai, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din Iaşi. Contribuţia spiritualităţii catolice a fost prezentată de pr. Cristinel Farcaş şi pr. Cornel Cadar. Evenimentul face parte din seria de cinci serate culturale cu tema „O istorie spirituală a oraşului Iaşi” dedicate prezentării comunităţilor religioase (ortodoxă, catolică, evanghelică şi luterană, ultima serată fiind ecumenică) din Iaşi, organizate de Asociaţia „Onesimos”, în cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 600 de ani de la atestarea istorică a oraşului Iaşi.

Pelerinajul bolnavilor Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Episcopiei de Iaşi a coordonat organizarea, în ziua de 13 mai, a unui pelerinaj special al bolnavilor şi al personalului medical, la sanctuarul

marian de la Cacica. Au participat pelerini din localităţile: Iaşi, Roman, Bacău, Oneşti, Huşi, Butea, Adjudeni, Tămăşeni, Barticeşti, Galbeni. Liturghia solemnă a fost prezidată de PS Aurel Percă. În mod obişnuit, Ziua Mondială a Bolnavului este celebrată în ziua de 11 februarie, în sărbătoarea Apariţia Sfintei Fecioare la Lourdes. Deoarece la 11 februarie este dificilă deplasarea bolnavilor la biserică, în Dieceza de Iaşi s-a hotărât ca această zi să fie marcată la 13 mai, când se sărbătoreşte Apariţia Sfintei Fecioare Maria la Fatima.

Simpozion internaþional Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi a organizat Simpozionul internaţional „Humanae vitae între actualitate şi provocare.

Un răspuns modern la o problemă multiseculară”, luni, 19 mai, în două sesiuni: în sala Senatului a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi şi în sala sinodală de la subsolul catedralei noi din Iaşi. Un simpozion similar a fost organizat marţi, 20 mai, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. La manifestări, alături de participanţii din ţară şi străinătate – prof. univ. dr. pr. Maurizio Faggioni şi prof. univ. dr. pr. Edmund Kowalski (ambii de la Academia Pontificală Alfonsiana din Roma) – au fost şi cei doi episcopi ai Diecezei de Iaşi.

Admitere Admiterea la Seminarul Liceal „Sfântul Iosif” şi Liceul Catolic din Bacău pentru anul şcolar 2008-2009 se va desfăşura în două etape: 12 iunie – susţinerea probelor de aptitudini de către candidaţii care optează pentru profilul teologic, atât la seminar, cât şi la liceu; 27 iunie – repartiţia computerizată pentru cei care optează pentru profilul real: matematică – informatică şi uman: ştiinţe sociale. La liceu, planul de şcolarizare include trei clase, iar la seminar una. Detalii despre formalităţile de înscriere şi probele de examen sunt disponibile la tel. 0334/401662; 0334/401663; 0234/574513 sau pe siturile www.seminarbacau.cnet.ro şi www.liceulcatolicbacau.cnet.ro.

Licenþã, master ºi doctorat Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti organizează pentru anul universitar 2008-2009 înscrieri pentru licenţă, master şi doctorat. Mai multe informaţii se găsesc pe situl www.fcunibuc.ro. Persoana de contact sr. Cristiana Mareş, CJ (e-mail: cristinamares@free.fr; tel: 0740/380151).

Cursuri biblice Şcoala biblică „Nazaret” din Bucureşti organizează înscrieri pentru cursuri la zi şi la distanţă, prin intermediul internetului, pentru domeniul Sfânta Scriptură. Înscrierile au loc în perioada 25 iunie – 2 iulie şi 15-20 septembrie. La sfârşitul celor doi ani de studii se eliberează o diplomă sau un atestat, în funcţie de numărul de cursuri alese. Şcoala Biblică „Nazaret” este loc de formare în cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Învăţătura acesteia se întemeiază pe Sfânta Scriptură şi pe

tradiţia Bisericii. Mai multe informaţii se găsesc pe situl www.nazareth.ro. Persoana de contact pentru înscrieri este sr. Cristiana Mareş, CJ (e-mail: cristinamares@free.fr; tel: 0740/380151).

Pe scurt 24-30 aprilie: Atelierul de creaþie video „Un minut de adolescenþã” organizat de Centrul Diecezan Caritas Iaºi ºi Signis România la Centrul de Plasament „Sf. Iosif” din Iaºi 25 aprilie: Sesiune ºtiinþificã „Sf. Paul, luminã a neamurilor” la Institutul Teologic Franciscan din Roman 26 aprilie: Concurs cu teme de Biblie ºi Catehism în Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi 30 aprilie: Curs de formare pentru cadrele didactice din grãdiniþele confesionale ale Diecezei de Iaºi la Grãdiniþa „Sf. Iosif” din Adjudeni 3 mai: Schimb de experienþã între copiii membri în Acþiunea Catolicã a Copiilor din Parohia Tãmãºeni ºi Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman la Tãmãºeni. 6 mai – 10 iunie: Curs de fotografie digitalã pentru persoane cu dizabilitãþi organizat de Biroul de Asistenþã ºi Consiliere pentru Persoane cu Handicap Iaºi (BACH) în colaborare cu Centrul „Xaverianum” ºi susþinut de fr. Francisc Horjinec, SJ 8-15 mai: Pelerinaj în Þara Sfântã a unui grup de 23 de persoane din comunitatea românã din Verona (Italia) 10 mai: Curs festiv al studenþilor din anul IV de la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã din cadrul Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi 17 mai: Premiera spectacolului teatral „Poveste din cartierul Alexandru”, organizat la Iaºi de Centrul Diecezan Caritas Iaºi ºi Centrul Cultural „Xaverianum”, coordonatoare fiind Vasilica Oncioaia 24 mai: Întâlnire cu tema „Munca – demnitatea omului”, organizatã în sala sinodalã de la subsolul noii catedrale din Iaºi de Comisia Socialã a Conferinþei Române a Superioarelor Majore (CRSM) ºi Centrul Diecezan Caritas 28 mai: Vizitã la Iaºi a fratelui Alois, superiorul comunitãþii Taizé.

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

LEGEA ªI DREPTUL TÃU

Curier juridic Pavel Jitaru (Cleja). „Care este vârsta standard de pensionare conform legilor în vigoare?”

Pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi.

Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea unei pensii pentru limita de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului. (Av. Tudor Duca) Crina A. (Iaşi). „În anul 2006, am avut un proces de partaj de bunuri comune prin care s-a împărţit apartamentul dobândit în timpul căsătoriei. După ce-am primit hotărârea am declarat

apel, dar instanţa a considerat că este recurs. Mai mult, deşi am solicitat o nouă expertiză, mi-a fost respinsă această probă.

Este corect aşa?”

Din ceea ce ne-aţi comunicat dv., rezultă că bunul supus partajului a avut valoarea sub un miliard. În aceste condiţii, conform Codului de procedură civilă, hotărârile pronunţate de instanţa de fond au doar calea de atac a recursului, nu şi a apelului, având în vedere art. 282 indice 1 pct. 1 care prevede: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”. În ceea ce priveşte proba cu expertiză în construcţii pe care aţi solicitat-o la instanţa de recurs, trebuie să reţineţi că în conformitate cu Codul de procedură civilă, în această fază procesuală este admisibilă doar proba cu înscrisuri, proba cu expertiză fiindu-vă respinsă în mod corect.

A. Solomon (Roman). „Se poate anula un certificat de moştenitor dacă acesta a fost eliberat fără a fi trecuţi toţi moştenitorii?”

Orice act poate fi anulat, în condiţiile în care dovediţi că acesta a fost emis cu încălcarea

24 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

dispoziţiilor legale. Din ceea ce ne-aţi relatat, rezultă că şi dv., alături de frate, eraţi îndreptăţit să culegeţi moştenirea rămasă de la sora decedată, fără a avea moştenitori. În mod corect toate bunurile rămase la decesul acesteia urmau să fie împărţite între dv. şi fratele dv., cu atât mai mult cu cât aţi şi stăpânit mai multe bunuri din masa succesorală rămasă la decesul acesteia. Certificatul de moştenitor a fost eliberat pe baza declaraţiei dată de fratele dv., care a omis să-i spună notarului că mai sunt şi alţi moştenitori. În această situaţie vă puteţi adresa Judecătoriei cu o cerere prin care să solicitaţi anularea actului emis doar pe numele fratelui dv. Această acţiune se timbrează cu o taxă de timbru de 20 lei şi cu un timbru judiciar de 0,3 lei. În cadrul dosarului puteţi solicita proba cu acte (actele de stare civilă ale dv. prin care faceţi dovada că sunteţi frate cu sora decedată) şi ataşarea dosarului notarial. După rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii puteţi solicita eliberarea unui alt certificat de moştenitor în care să fie trecuţi în mod corect toţi moştenitorii. În cazul în care nu vă puteţi înţelege în legătură cu împărţirea bunurilor rămase la decesul surorii dv., urmează să le împărţiţi prin instanţă în cadrul unei acţiuni de partaj succesoral.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Cătălin C. (Bacău) „Sunt romano-catolic. Am o prietenă care a renunţat la religia catolică şi acum este la martorii lui Iehova. În discuţiile noastre mi-a cerut ceva documente (de preferat în format electronic, şi a zis că vrea un rezumat.

Nu poate să citească o carte întreagă, că n-are timp) despre Duhul Sfânt. A zis că o să-mi arate ea că de fapt nu există Duhul Sfânt, ci e doar o manifestare. Mă puteţi îndruma spre cineva care mă poate ajuta?”

Este puţin probabil că o veţi putea convinge pe prietena dv. Cred că trebuie mai întâi să înţelegeţi cine sunt martorii lui Iehova, care este crezul lor şi ce se întâmplă cu o persoană care ajunge acolo. În esenţă, e vorba de o reînviere a ereziei lui Arie, cu alte adăugiri. Iată unele dintre principalele convingeri ale martorilor: Sfânta Treime nu există, este o invenţie a lui Satana; Cristos nu este Dumnezeu, ci un înger creat, arhanghelul Mihail; Cristos nu a înviat cu trupul; Duhul Sfânt este o forţă impersonală, asemenea electricităţii; viaţa veşnică este rezervată doar unui grup de martori de 144.000, restul martorilor, „celelalte oi”, vor moşteni viaţa veşnică pe pământ; sufletul omului nu este nemuritor; nu există pedeapsă veşnică, nu există iad; cei nelegiuiţi vor fi anihilaţi; împărăţia lui Dumnezeu a fost inaugurată în anul 1914 cu întronarea lui Cristos în cer, atunci s-a realizat în mod invizibil cea de-a doua venire a lui Cristos. În general, cine ajunge la martorii lui Iehova nu ajunge datorită convingerilor, a cercetărilor pe care le face în Scriptură sau în istorie. Sunt mai întâi cauze de ordin social, psihologic etc. În a doua etapă se învaţă doctrina martorilor pe

care o susţin repetând aceleaşi versete scoase din context. Prietena dv. nu cred că va fi atentă la argumentele pe care i le veţi aduce. Nu cred că se va călăuzi după argumentele pe care i le veţi da, oricât de logice ar fi.

Dar poate că e bine să încercaţi. Sunt mai multe materiale care v-ar putea ajuta să înţelegeţi lucrurile. Consultaţi arhiva „Luminii creştinului” care este prezentă şi pe situl diecezei. Există, de asemenea, multe cărţi despre Duhul Sfânt, dar nu în formă digitală. Puteţi consulta totuşi „Catehismul Bisericii Catolice” care poate fi găsit la: www.profamilia.ro.

Ion Crişu (Pădureni, BC).

Ne bucură nespus să constatăm din scrisoarea dv. că vizita pastorală a PS Petru Gherghel a rămas adânc întipărită în sufletele dv., ale creştinilor din satul Pădureni. Sperăm ca şi cuvintele rostite de păstorul diecezei să dea roade în viaţa dv. şi a întregii comunităţi din care faceţi parte. Aşa cum ne scrieţi şi dv., noi toţi trebuie „să urmăm învăţăturile lui Isus care ne învaţă cum să ne ferim pentru a nu cădea în păcat. (...) Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dea sănătate pentru a-i putea ajuta pe toţi aceia care au nevoie de ajutorul nostru. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea sănătate PS Petru Gherghel să ne păstorească încă mulţi ani de aici înainte şi să poată veni în mijlocul nostru până la adânci bătrâneţi”. Ne alăturăm şi noi rugăciunii dv., şi fie ca Duhul Sfânt să reverse harurile sale asupra păstorilor şi asupra noastră ca să ne învrednicim de iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Cristina Koch Smeu (Piatra Neamţ). Vă mulţumim pentru poemul trimis dedicat fericitului Ieremia Valahul, poem din care redăm ultimele versuri:

„Pentru aceste virtuţi / Din grădina cerească / ...A fericitului Ieremia Valahul / Mulţumim / Şi implorăm de la tine, Doamne / Din lăuntric de cuget... / Neprihănirea preasfintei Fecioare / Cu ocrotire, binecuvântare! / În lumina pascală / La fereastra creştină, / Spre orizonturi măiastre! / Amin”.

Ion Pârgaru (Nicoreşti). Vă mulţumim pentru aducerea la cunoştinţă a unui eveniment referitor la Mons. Anton Durcovici. Vom face cercetările cuvenite. Să ne rugăm împreună ca asemenea tuturor martirilor care au suferit şi au murit pentru credinţă să facă şi el parte din ceata sfinţilor lui Dumnezeu.

Andreea Tincu (Târgu Frumos). „M-am bucurat că am primit un răspuns la mesajul meu. Mi-aţi îndrumat paşii spre a reface poezia-rugăciune şi de aceea vă mulţumesc. V-am trimis din nou poezia, dar de această dată într-o altă variantă”.

Am primit noua versiune a poeziei, în care se constatată progrese în privinţa versificaţiei, deşi încă mai sunt unele mici scăpări în privinţa măsurii şi ritmului versurilor. Atenţie la punctuaţie, mai ales pentru substantivele în vocativ. Din păcate, sunt ceva probleme dogmatice, îndeosebi în versurile „Inima-ţi făgăduiesc / Pe altar să o jertfesc” sau „Nu de-ajuns te preamăresc”. Aceste două „acţiuni” le facem în relaţie cu Dumnezeu, singurul care merită jertfă şi preamărire din partea noastră. Nici nu putem „ne-ncetat” să îl cinstim pe sfântul Anton, pentru că nu am mai avea timp să-l cinstim neîncetat pe Dumnezeu, care este Creatorul a toate, inclusiv al sfântului Anton.

Dincolo de faptul că sunt puţine figuri de stil precum metafore, comparaţii, o altă sugestie de care trebuie ţinut cont constă

iunie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

în a te feri de stilul versurilor scurte care poate induce o asemănare cu stilul de la urături.

Aşteptăm noi creaţii ale tale.

Gabriela Mărtişcă (Pildeşti). Îi vom transmite noi pr. Eugen Budău mulţumirile dv. pentru articolele scrise de-a lungul timpului în paginile revistei noastre, precum şi urările de sănătate pe care i le adresaţi.

Vă mulţumim şi noi pentru aprecieri şi vă dorim numai bucurii şi sănătate.

A. (Horgeşti). Suntem alături de dv. prin rugăciune în încercările prin care treceţi şi ne bucurăm să descoperim că, în ciuda atâtor încercări, nu aţi încetat să mergeţi la biserică şi să vă apropiaţi de Dumnezeu, care vă dă tăria să umblaţi senină pe această cale, purtându-vă crucea fără să vă lamentaţi. Armonia care există în familia dv. este rodul acestei strânse comuniuni cu Dumnezeu care vă este mereu aproape. Vă mulţumim pentru urările de sănătate adresate PS Petru Gherghel precum şi pentru mulţumirile adresate părintelui dv. paroh care este devotat pentru comunitate. În ceea ce-l priveşte pe fiul dv. plecat să lucreze în altă parte, rugaţi-vă ca Dumnezeu să-i dea înţelepciune pentru ca roadele muncii sale printre străini să fie folosite cu chibzuinţă şi cumpătare.

Ioan Cojan (Traian, NŢ). „În sfânta carte citim un frumos şi interesant episod unde Isus, adresându-se ucenicilor săi, le-a spus: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât numai prin mine!». Cu referire la cele spuse de Isus apare următoarea întrebare: Dacă se pot mântui acei oameni care fac parte din culte religioase care reneagă şi nu recunosc că Isus este Fiul

lui Dumnezeu? Legat de acest subiect aş dori să mai întreb dacă în afară de cultul mozaic mai sunt şi alte culte religioase care nu recunosc că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Ştiu că în lume mai sunt unii care cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi cred că Fecioara Maria este mama lui Isus, dar (...) susţin sus şi tare că mama lui Isus nu este sfântă (...), ci o femeie simplă ca oricare altă femeie din lume!” Întrebările pe care ni le-aţi adresat, sunt, desigur, întrebări pe care mulţi creştini şi le pun.

Referitor la existenţa altor religii şi culte religioase care nu-l recunosc pe Isus drept Fiul lui Dumnezeu, desigur răspunsul este afirmativ. Dacă ar fi să ne referim, de exemplu, la cultul islamic, care vede în Isus doar un profet al lui Alah, negând însuşi faptul că a murit pe cruce. Sau martorii lui Iehova care cred că Isus a fost un om perfect, dar nu Dumnezeu. La fel unitarienii. În ceea ce o priveşte pe Maria, sunt într-adevăr culte religioase care o consideră pe Maria doar mama lui Isus, care nu este sfântă şi nu s-a ridicat la cer. Aceste culte nu recunosc nici existenţa sfinţilor, prin urmare nu se roagă la ei. Aceste întrebări ale dv., care necesită răspunsuri mai ample, vor fi poate subiectul unui articol care va fi publicat ulterior în paginile revistei noastre. Până atunci vă stă la dispoziţie Catehismul Bisericii Catolice (cel mare). Desigur, că şi ei se pot mântui dacă urmează legea conştiinţei.

Cristi (Bucureşti). „Fac un studiu despre înviere. Am ajuns pe ercis.ro şi am văzut acolo un articol destul de interesant, numai că nu are bibliografie.

Aş dori, dacă se poate, să mă

26 · LUMINA CREªTINULUI · iunie 2008

ajutaţi în sensul acesta, trimiţându-mi o listă de cărţi de referinţă sau adrese de internet pe care să le pot consulta cu scopul de a-mi forma o imagine despre acest subiect. Iar dacă nu cer prea mult, aş dori să cunosc poziţia oficială a Bisericii Romano-Catolice cu privire la înviere (cu câteva referinţe serioase, că ştiu eu mulţi «teologi», de la alte biserici, care nu sunt serioşi, se vede că nu se pricep la teologie şi nu au nici o noţiune despre hermeneutică). Nu în ultimul rând vreau să ştiu dacă există vreun studiu cu privire la doctrina învierii în Vechiul Testament. În fine, caut de mult un comentariu tematic sau dogmatic al apocrifelor şi epigrafelor. Dacă mă puteţi ajuta, fie numai în una din direcţiile menţionate mai sus v-aş fi foarte recunoscător”.

Deşi nu aţi comunicat mai multe amănunte cu privire la intenţia dv. (de exemplu, de pe ce poziţii doriţi să faceţi studiul sau la ce credeţi că vă poate ajuta), vă oferim totuşi un răspuns. 1) Pe ercis în general articolele sunt scrise în stil jurnalistic, ca atare rar veţi găsi bibliografie, aşa cum într-o revistă sau un ziar nu prea găsiţi. 2) Poziţia oficială a Bisericii Catolice se găseşte în Catehismul Bisericii Catolice. Cartea poate fi găsită în toate librăriile catolice. O parte a ei este şi pe internet, pe www.profamilia.ro (inclusiv partea despre înviere). 3) Alte materiale de care sunteţi interesat puteţi găsi consultând librăria electronică de pe www.ercis.ro. 4) Evident că mai multe studii se află în limbi străine (italiană, franceză, engleză, germană etc.). Numeroase studii se pot găsi în enciclopediile catolice care sunt prezente şi pe internet. Vă dorim binecuvântare de la Domnul!

Ferestre deschise spre cer Orizontal: 1) Sculptor florentin, autor al basoreliefurilor reprezentându-l pe sfântul Gheorghe şi pe profeţii Ieremia şi Habacuc, precum şi al statuii regelui David (Donato di Niccolò di Betto Bardi, 1386-1466) – Atom încărcat cu electricitate. 2) Arhitect florentin (Leon Battista, 1404-1472) – Pictor, coordonator al lucrărilor de decorare a mai multor biserici (Giovanni Battista, 1494-1540).

3) Fluviu african – „...originar”, temă biblică prezentă şi în operele pictorului Masolino da Panicale (1383-1440) (neart.).

4) Teme! – Actor italian (Paolo, 1906-1988) – Personaj biblic primordial, prezent în picturile lui Tommaso Masaccio (1401-1428).

5) Memorabili – Stil în arhitectură. 6) Personaj din scrierile lui Ion Creangă – Fiinţe spirituale care fac legătura între Dumnezeu şi om, întâlnite în creaţiile pictorului Stefano da Verona (1374-1451).

7) Episoade – Râu în Libia. 8) Radio deschis! – Element arhitectural în formă de boltă – Detectori de explozii nucleare de pe sateliţii americani. 9) Sufix cu sensul de „stare” – Honorary Royal Academician (abr.) – Străvechi.

10) Tuns! – Autorul capodoperei „Cina cea de taină” (Da Vinci).

11) Sfântul căruia îi este închinat

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

altarul catedralei din Pistoia – A făuri – Ana Ionescu. 12) „... lui Cristos”, temă abordată în creaţiile multor pictori (neart.) – Argilă. 13) Plictisiţi – „... din rai”, scenă de inspiraţie biblică abordată de Jacopo della Quercia (neart.).

Vertical: 1) Autorul operei „Divina comedie” (Alighieri, 1265-1321) – Renumita capelă de la Vatican, construită sub pontificatul papei Sixt al IV-lea.

2) Care ţine de olimpiadă – Unul dintre patriarhii Vechiului Testament. 3) Iniţialele cu care îşi grava numele graficianul francez Beatricius (1507-1570) – Realizări artistice – Combinatul Siderurgic Reşiţa (abr.). 4) Primele vocale – A explora punct cu punct – Scriitor francez (Pierre, 1850-1923). 5) Studii – Zeiţa tinereţii în mitologia greacă. 6) Elena Toma – Strigăt la coridă – Maşina parohului! – Ultimele careuri!

7) Creatorul frescelor din capela Strozzi din Florenţa (Filippino, 1457-1504) – Stil în artele plastice de pe vremea regelui Francisc I. 8) Ape! – Primele iaculatorii! – Măsură de suprafaţă.

9) Pictor, sculptor şi arhitect (Andrea di Cione, 1343-1368) – Râu în Argentina. 10) În voal! – Obiect care reflectă imaginile.

11) Agere – Prefix „referitor la ureche” – Din plin! 12) Deliciu canin – Teren fără construcţii şi neîngrădit (masc., pl.) – Metal preţios. 13) Oraş din judeţul Gorj – Desene.

Dicţionar: IPATE, FAAL, IONS, XIE, CAAA, NBL, LOTI, HEBE, ARECO, OTO.

Magda Coºa

Răspuns la rebusul „Apariţiile de la Fatima” din numărul trecut: 1) FATIMA – IAD; 2) RN – SECRETE; 3) ATATA – ASE; 4) NR – R – SPINI; 5) COVADAIRIA; 6) IPI – UT – EAC; 7) SOARE – U – NI; 8) CL – UTILI – N; 9) ORFELINAT; 10) EGEE – LUCIA.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au contribuit Parohiile: Adjudeni, 1.200 lei; Baraþi, 230 lei; Bãlþaþi, 134 lei; Bãluºeºti, 220 lei; Bârgãuani, 310 lei; Berzunþi, 180 lei; Bijghir, 440 lei; Botoºani, 490 lei; Brusturoasa, 150 lei; Buhonca, 130 lei; Buruieneºti, 630 lei; Butea, 780 lei; Câmpulung Moldovenesc, 35 lei; Chetriº, 110 lei; Cireºoaia, 640 lei; Ciucani, 150 lei; Ciugheº, 350 lei; Cleja I, 720 lei; Cleja II, 250 lei; Corhana, 135 lei; Dancu, 77 lei; Dãrmãneºti, 364 lei; Dofteana, 265 lei; Faraoani, 445 lei; Fãlticeni, 100 lei; Focuri, 150 lei; Frumoasa, 500 lei; Fundu Rãcãciuni, 260 lei; Galaþi, 365; Gherãeºti, 1.100 lei; Gioseni, 350 lei; Gura Humorului, 310 lei; Horleºti, 200 lei; Huºi „Sfântul Anton”, 1.020 lei; Iaºi „Sfântul Anton”, 500 lei; Iaºi „Sfânta Tereza”, 525 lei; Iugani, 530 lei; Izvoare, 140 lei; Izvoarele, 590 lei; Lespezi, 793; Lilieci, 232 lei; Luizi-C Cãlugãra, 850; Mãrgineni, 580 lei; Mirceºti, 350 lei; Oþeleni, 330 lei; Paºcani, 400 lei; Pârgãreºti, 170 lei; Piatra Neamþ „Sfântul Iosif”, 1.100 lei; Piatra Neamþ „Sfânta Tereza”, 420 lei; Pildeºti, 1.250 lei; Ploscuþeni, 400 lei; Poiana Micului, 350 lei; Poiana (Negri), 430 lei; Pustiana, 380 lei; Rãdãuþi, 400 lei; Roman „Fericitul Ieremia”, 360 lei; Roman „Inima Neprihãnitã a Mariei”, 800 lei; Roman „Isus, Bunul Pãstor”, 410 lei; Rotunda, 330 lei; Podu Iloaiei, 120; Sagna, 1.150 lei; Satu Nou (BC), 250 lei; Satu Nou (NT), 205 lei; Slobozia, 270 lei; Somuºca, 235 lei; ªtefan cel Mare, 170 lei; Tãmãºeni, 1.300 lei; Tãrâþa, 70 lei; Târgu Frumos, 90 lei; Târgu Ocna, 340 lei; Târgu Trotuº, 150 lei; Tecuci, 55 lei; Teþcani, 175 lei; Tomeºti, 150 lei; Traian (BC), 325 lei; Tuta, 650 lei; Valea Lupului, 60 lei; Valea Micã, 400 lei; Valea Seacã, 400 lei; Vaslui, 160 lei; Vladnic, 120 lei.

Vizitã pastoralã în Parohia Valea Seacã (19-20 aprilie)

Vizitã pastoralã în Parohia Vladnic (26-27 aprilie)

Ziua Tineretului în Dieceza de Iaºi (Bacãu „Sf. Nicolae”, 4 mai)

Întâlnirea operatorilor ºi simpatizanþilor mass-media din Dieceza de Iaºi (Iaºi, 7 mai)

Pelerinaj diecezan în memoria ep. Anton Durcovici (Sighetu Marmaþiei, 9-10 mai)

Faza diecezanã a olimpiadei de religie (Iaºi, 10 mai)

Consacrarea altarului bisericii „Sf. Anton de Padova” ºi sfinþirea Conventului „Sf Iosif” (Bacãu, 12 mai)

Ziua Bolnavului în Dieceza de Iaºi (Cacica, 13 mai)