Lumina crestinului, nr. 5/2008

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX mai 2008, nr. 5 (221) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Maricel Bulai, Marcelin Blaj Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Episcopul Anton Durcovici ºi stema sa episcopalã ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală:

Apostolul neamurilor (IX) „Fãrã Duhul Sfânt, nimeni nu poate spune: Isus este Domnul!” (1Cor 12,3b).

C

ucerit cu totul pe drumul Damascului, aşa cum citim în Faptele Apostolilor, capitolul 9, şi rânduit apostol de însuşi Isus Cristos care îi încredinţează evanghelia prin revelaţie personală (Gal 1,12), sfântul Paul îşi va împlini misiunea cu toată fiinţa.

Vasta şi îndelungata sa activitate misionară s-a concretizat în întemeierea de comunităţi creştine pe care le vizita personal sau le adresa scrisori pentru revigorarea vieţii spirituale.

Una dintre comunităţi, cea din Corint, întemeiată de apostol în anul 51, l-a preocupat şi din cauza unor neînţelegeri şi dezordini deosebite, ivite între creştinii de aici.

Corespondenţa între apostol şi corinteni a fost bogată. Ne-au rămas cele două scrisori, însumând 46 de pagini (prima 28 p., iar a doua 18 p., în ediţia „Sapientia”, 2002). În capitolele 12, 13 şi 14 din prima scrisoare, sfântul Paul reţine atenţia „fraţilor” asupra carismelor, a trupului mistic, a iubirii creştine, carisma prin excelenţă, căreia îi şi face elogiul în capitolul 13,1-13, şi asupra profeţiei.

Apostolul vrea ca „fraţii” (creştinii), să înţeleagă bine că darurile spirituale (carismele), sunt opera Duhului Sfânt, prin care mărturisim că Isus este Domnul. Într-un fel sau altul, fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului, spre binele tuturor, fie că-i vorba de înţelepciune, de credinţă, de darul vindecărilor ori al minunilor, al profeţiei, al vorbirilor în diferite limbi etc.

Unitatea tuturor, pentru care însuşi dumnezeiescul Mântuitor s-a rugat Tatălui: „ca toţi să fie una” (In 17), sfântul Paul o ilustrează magistral în 1Cor 12,12-30: „Voi sunteţi trupul tainic al lui Cristos şi mădulare fiecare în parte”.

Ultimele cuvinte ale capitolului 14, versetul 40, indică foarte clar cum trebuie să fie făcută comunicarea darurilor spirituale: „Toate să se facă în mod cuviincios şi în ordine”, ceea ce înseamnă cu multă smerenie (fiind primite de la Dumnezeu), cu multă recunoştinţă (pentru orice dar se cuvine a mulţumi lui Dumnezeu) şi respect faţă de semenii cu care împărtăşim tot ceea ce primim, în mod reciproc.

Pentru ca toţi creştinii să valorifice mai mult literatura, arta şi Mesaj terezian mass-media pentru a favoriza o cultură care să răspândească şi să promoveze valorile persoanei umane.

Intenţia misionară: Pentru ca Fecioara Maria, steaua „În loc să-mi facă rău, să mă umple de evanghelizării şi regina apostomândrie, darurile cu care bunul Dumnezeu lilor, aşa cum i-a însoţit pe apostoli la începuturile Bisericii, să m-a copleşit (fără a i le cere), mă conduc la el; văd că numai călăuzească şi acum cu iubire el este neschimbător, că numai el poate să-mi împlinească maternă misionarii răspândiţi în intensitatea dorinţelor” (Ms. A,81v.)

P.A.D. lume.

Darurile lui Dumnezeu

Scrisoare pastoralÃ

În jurul pãstorului dr. Anton Durcovici Bobul de grâu, căzând în pământ, dacă nu moare, rămâne singur; dar dacă moare aduce mult rod (In 12,24).

A

ceste cuvinte ale Domnului nostru Isus Cristos au avut drept scop să-i facă pe ucenici să înţeleagă că se apropie „ora glorificării”, ora morţii şi a învierii sale. El este bobul de grâu, care, murind, aduce mult rod, şi oricine vrea să-l urmeze parcurge aceeaşi cale a morţii şi învierii. El a ales o cale pe care oamenii şi ucenicii nu o puteau înţelege şi accepta, întrucât ea presupunea o lege contrară dorinţelor firii, afectată de păcat şi opusă planurilor omeneşti.

Creatorul a toate şi stăpânul vieţii alege căi diferite de cele ale oamenilor şi surprinde prin modul său de a demonstra iubirea pe care o transmite făpturilor sale. El coboară din cer pe pământ pentru a transforma pământul împovărat de întuneric şi păcat într-o scară de înălţare şi de mântuire. El îl trimite pe Fiul său între oameni, ca, luând asupra sa firea omenească, s-o

purifice şi s-o poarte prin jertfa, moartea şi învierea sa la glorie.

Isus moare pentru a învia, pentru a transforma moartea în poartă spre viaţă. Moartea lui Isus aduce rod bogat, aduce viaţă. Suntem cu adevărat surprinşi de acest drum şi-l considerăm un mare paradox, pentru mulţi o înfrângere, pe când el, cu puterea şi dumnezeirea sa, îl alege şi-l foloseşte ca un drum de victorie şi înălţare, un mijloc de glorificare.

Acesta este misterul vieţii pe care Dumnezeu l-a transmis prin imaginile naturale ce ne înconjoară, prin moartea bobului de grâu care aduce rod, prin misterul morţii mamelor pentru ca prin ele bucuria vieţii să continue. În acest plan divin se înscriu cuvintele pline de mister ale lui Cristos: „Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o păstrează pentru viaţa veşnică” (In 12,25).

Ep. Anton Durcovici (în dreapta) dupã consacrarea ca episcop în catedrala din Bucureºti (5 aprilie 1948)

Apostolii şi ucenicii, primind după Înviere lumina Duhului Sfânt, au înţeles şi au mers pe această cale, alegând martiriul şi moartea pentru a se bucura de aceeaşi victorie cu Isus în perspectiva fericirii veşnice.

Acelaşi Duh a continuat să fie prezent în toată istoria Bisericii şi pe acelaşi drum al jertfei şi morţii s-au înrolat mii şi mii de martori şi mărturisitori ai credinţei şi iubirii creştine.

Aici se înscrie şi păstorul diecezei noastre, dr. Anton Durcovici, care prin întreaga sa viaţă, dar mai ales după numirea sa ca episcop în anii grei ai persecuţiei şi ai detenţiei a oferit jertfa iubirii sale, libertatea şi chinurile morţii, pentru a transmite celor păstoriţi, credincioşilor din eparhia sa şi din toată ţara, curajul credinţei şi al vieţii sufleteşti. Moartea lui, prin care şi-a lăsat trupul să coboare în pământul ţării de sus, a făcut să se înmulţească roadele spirituale în poporul său.

Ca un bob de grâu, păstorul nostru moare în pământul încercat al Sighetului ca să producă ¾

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Ep. Anton Durcovici dupã instalarea ca episcop în catedrala din Iaºi (14 aprilie 1948)

¾

roade îmbelşugate în atâtea suflete.

Anul 2008 reprezintă pentru noi, cei care i-am urmat, pentru toţi cei care l-au cunoscut şi ascultat, un prilej de pioase aduceri aminte şi ocazie de reflecţie asupra roadelor jertfei şi morţii sale. În acest an, în ziua de 17 mai, se împlinesc 120 de ani de la naşterea sa în orăşelul Bad Deutsch Altenburg din Austria şi în aprilie s-au împlinit 60 de ani de la consacrarea ca episcop de Iaşi şi instalarea sa ca păstor al acestei mult încercate şi binecuvântate dieceze.

Cine l-a cunoscut îndeaproape, cine l-a avut ca spiritual, formator şi profesor, cine s-a bucurat să-l fi însoţit în programul său spiritual, cine s-a învrednicit să primească din mâinile sale sfânta Euharistie, taina sfintei Confirmaţiuni, cine îi citeşte scrierile filozofice şi teologice, cine i-a putut întâlni poziţia lui clară şi curajoasă din anii grei de anchetă şi cine i-a fost alături în închisoarea din Sighet, poate cu adevărat să dea mărturie că a întâlnit un alt Cristos, care a trecut

prin lume, făcând bine, şi care s-a jertfit ca şi maestrul său pentru poporul încredinţat grijii lui.

A murit pentru ca noi să avem viaţă, ca Isus, calea, adevărul şi viaţa; a murit să continue să producă roade, iar evanghelia să se răspândească şi mai mult.

Roadele jertfei sale, alături de cele ale altor episcopi, preoţi şi credincioşi, ce s-au oferit să ardă din iubire, să sufere şi să moară pentru credinţă şi popor, s-au văzut şi se văd la tot pasul.

Curajul preoţilor, care s-au înscris să-l urmeze în misiunea de păstori de suflete, angajarea atâtor persoane în viaţa de apostolat, în seminarii şi mănăstiri, păstrarea fidelităţii atâtor credincioşi, în anii grei ai dictaturii, faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de iubirea de fraţi, sunt câteva dintre roadele morţii martirilor noştri, sunt efectele pozitive ale sacrificiului şi dăruirii totale a episcopilor catolici şi greco-catolici şi, desigur, ale marelui nostru păstor şi episcop dr. Anton Durcovici.

Ne plecăm capul în faţa celor ce au ştiut să-şi ofere întreaga lor viaţă pentru vestirea evangheliei lui Cristos, care a ieşit biruitor din mormânt, asigurându-i pe toţi de aceeaşi victorie.

Ne plecăm capul şi genunchii în locul în care episcopul Anton Durcovici a ştiut să-şi verse sângele şi să intre în pământul ţării noastre ca un bob de grâu ce moare pentru a aduce roade multe.

Luna mai, luna închinată Maicii Domnului, ne invită la un act de respect, de bucurie şi de iubire în jurul eroilor, în jurul păstorului nostru, episcopul dr. Anton Durcovici.

E o datorie de onoare, de adevărată credinţă, să mergem până la locul fără cruce, în care a fost

4 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

înmormântat marele nostru păstor, ca să-i arătăm recunoştinţă pentru jertfa iubirii şi pentru moştenirea lăsată de a-l iubi pe Isus, de a o cinsti pe Maica Sfântă şi de a vesti cu mai mult curaj evanghelia vieţii şi a speranţei.

E un lucru sfânt, dragi fraţi întru preoţie, dragi persoane consacrate, dragi tineri şi tinere, dragi şi iubiţi credincioşi, să stăm în jurul păstorului nostru în acest an şi în aceste zile ale lunii mai, de pe 9 până pe 17, făcând o novenă de rugăciuni, de reflecţii şi alte celebrări, având ca punct central figura episcopului Anton Durcovici, martor şi martir al credinţei catolice, urmaş vrednic al preotului veşnic, Cristos, care a ştiut ca şi învăţătorul său să-şi dea viaţa pentru oile sale, murind moarte de martir la 10 decembrie 1951.

De asemenea, vă invităm pe toţi să urmăriţi programul stabilit de noi pentru pelerinajul de la Sighet din 10 mai, ajunul Rusaliilor, să vă uniţi cu noi la celebrările ce vor avea loc la Iaşi în zilele de 16 şi 17 mai, când vom aşeza în catedrală la sfârşitul sfintei Liturghii pontificale de la ora 11.00 (17 mai) o placă de marmură şi un vas de pământ din cimitirul din Sighet în prezenţa noului nunţiu apostolic, arhiep. Francisco-Javier Lozano Sebastiàn, şi a întregului cor al episcopilor din România.

Răsplăteşte-l, Doamne, cu viaţă şi fericire veşnică pe marele nostru păstor, dr. Anton Durcovici, pentru jertfa şi iubirea sa faţă de noi, poporul său, iar pe noi întăreşte-ne, Doamne, în credinţă şi speranţă pe drumul vieţii şi al învierii. În veci amintire lui.

Iaşi, 1 mai 2008 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale

Scrisoare de la editor

Z

iua Presei în Dieceza de Iaşi, care corespunde cu Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale (a XLII-a), va fi duminică, 4 mai.

Ca în fiecare an, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, la 24 ianuarie (sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliştilor), a semnat un mesaj pentru această zi.

Tema propusă în acest an: „Mijloacele de comunicare socială: la răscruce între protagonism şi slujire. A căuta adevărul pentru a-l împărtăşi”, aruncă o lumină asupra rolului important pe care aceste instrumente îl joacă în viaţa persoanelor şi a societăţii.

Parohiile care citesc cel mai mult

Numãrul de abonamente dintr-o parohie raportat la numãrul de familii (în parantezã nr. de familii) Lumina creºtinului Tomeºti 90 (99), Fãlticeni 51 (78), Satu Nou (NT) 128 (228), Târgu Frumos 42 (78), Valea Micã 180 (346), Pralea 120 (232), Vatra Dornei 80 (161), Chetriº 114 (268), Ciucani 160 (388), Tãrâþa 75 (198).

Isus, prietenul copiilor Valea Micã 85 (346), Buhonca 45 (217), Satu Nou (NT) 42 (228), Oituz 300 (1656), Târgu Frumos 13 (78), Sãrata 40 (263), Tãrâþa 30 (198), Satu Nou (BC) 70 (496), Tecuci 10 (80), Vatra Dornei 20 (161). În anul 2008, revista „Lumina creºtinului” apare într-un tiraj de 17.000 de exemplare ºi „Isus, prietenul copiilor” în 5.000 de exemplare.

Maica Tereza de Calcutta afirma: „Adevărata sărăcie a popoarelor este de a nu-l cunoaşte pe Cristos”. În faţa foamei şi setei după Dumnezeu care există în lume, munca operatorilor mass-media din Dieceza de Iaşi apare ca o realitate mică, dar ca o slujire importantă.

Publicaţiile, cărţile, siturile, Liturghia duminicală la Radio Iaşi, intervenţiile de la radio şi televiziune, articolele din publicaţiile bisericeşti şi laice, precum şi cei care lucrează în aceste direcţii sunt în continuare în atenţia Oficiului pentru Comunicaţii Sociale din Dieceza de Iaşi. În acest sens, miercuri, 7 mai, va avea loc la catedrala din Iaşi întâlnirea cu operatorii şi simpatizanţii mass-media din dieceză. Va fi o ocazie de întâlnire cu păstorul diecezei, de cunoaştere, de împărtăşire a experienţei şi de îmbunătăţire a muncii în domeniu.

Evident, slujirea noastră e posibilă cu ajutorul cititorilor.

Apreciem mult colaborarea dv. şi rugăciunile pe care le faceţi pentru noi. Ziua Comunicaţiilor Sociale este o ocazie de a vă mulţumi pentru interesul constant cu care citiţi şi răspândiţi publicaţiile şi cărţile religioase. Într-un mod deosebit, mulţumim tuturor acelora care duminică, 4 mai, vor contribui cu banii lor la colectele care se vor face în Dieceza de Iaşi pentru susţinerea şi răspândirea cărţilor bune.

Întâlnirea operatorilor ºi simpatizanþilor mass-media din Dieceza de Iaºi C

um se face o revistă? Cum se scrie un articol? Cum ne îmbunătăţim scrisul? Care sunt cele mai bune publicaţii din dieceză?

Pentru a răspunde la întrebările de mai sus şi pentru a marca la nivel diecezan Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, Oficiul pentru Comunicaţii Sociale organizează la Iaşi, în ziua de 7 mai, Întâlnirea operatorilor şi simpatizanţilor mass-media din Dieceza de Iaşi. La întâlnire va participa şi PS Petru Gherghel care va avea un mesaj pentru operatorii mass-media din dieceză. În cadrul întâlnirii, vor fi prezentate tehnici de scriere şi de realizare a unei reviste şi vor fi premiate cele mai bune reviste religioase din dieceză.

Participă în concurs revistele din anul 2007.

Sunt invitaţi: laici, călugări, călugăriţe, preoţi: care scriu sau doresc să scrie la reviste (situri); care vor să-şi îmbunătăţească scrisul; care doresc să înfiinţeze sau să reînfiinţeze reviste (situri). Participanţii vor confirma prezenţa la întâlnire prin e-mail (editor@ercis. ro) sau telefonic (0741/204684) Pr. Cornel Cadar până la 5 mai. mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Interviu cu card. Renato Raffaele Martino

Voiam sã învãþ limba românã I

nstitutul Teologic RomanoCatolic „Sfântul Iosif” din Iaşi a găzduit, în zilele de 16 şi 17 aprilie, simpozionul internaţional „Omul şi piaţa”. Evenimentul a fost organizat cu ocazia publicării în limba română a cărţii Compendiu de doctrină socială a Bisericii în colaborare cu Confederaţia Caritas România.

Au participat studenţi şi profesori, autorităţi locale şi centrale, oameni de cultură, preoţi şi laici catolici şi ortodocşi. În cadrul simpozionului au fost dezbătute probleme privind raportul dintre „om şi piaţă”: aspectele biblice ale vieţii economice: sărăcia şi bogăţia, bogăţia este pentru alţii, antropologia şi filozofia pieţei, învăţătura sfinţilor părinţi despre viaţa economică, morala economiei, iniţiativa privată în tradiţia creştină: patron, sponsor, manager creştin, importanţa educaţiei sociale în formarea omului integral.

Printre invitaţi s-au numărat experţi din Italia, Germania, Franţa şi România (Iaşi, Bucureşti şi Cluj). Invitat special a fost card. Renato Raffaele Martino, prefect al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace (Vatican), care a ţinut conferinţa: „Compendiul de doctrină socială şi provocările lumii de azi”.

După conferinţă, Eminenţa sa a avut amabilitatea de a acorda un interviu.

Anul trecut (20 iunie 2007)

aţi celebrat 50 de ani de preoţie.

Ce înseamnă pentru Eminenţa voastră 50 de ani de preoţie?

Am celebrat până acum, împreună cu cea de azi, 19.284 de Liturghii. Eu le număr în toate zilele. Deci cei 50 de ani de preoţie reprezintă o bucurie...

Fiecare Liturghie pe care o celebrez este un dar minunat. Cu aceasta spun că dacă un preot s-ar limita doar la a celebra Liturghia, el şi-a îndeplinit deja misiunea. Fireşte că preotul, tocmai în virtutea Liturghiei pe care o celebrează, încearcă să facă şi altele...

Puteţi să ne destăinuiţi cum a fost începutul vocaţiei dv.?

Voiam să devin misionar iezuit. Însă când a trebuit să intru în seminar, sănătatea mea era foarte precară. Medicii m-au sfătuit să evit activitatea fizică împovărătoare. Am ales să devin preot diecezan. Oricum, îmi amintesc din copilărie cum doamna care m-a învăţat catehismul a insuflat în mine această iubire pentru misiuni pe care apoi, în timpul vieţii, am concretizat-o în diverse modalităţi: ajutând misionarii, ajutând operele din misiuni, dar nu cu o implicare directă.

Coordonaţi două dicasterii la Vatican...

Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace de la 1 octombrie 2002 şi Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor de la 11 martie 2006... Sunt două responsabilităţi.

6 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

Nu este dificil să coordonaţi două dicasterii?

Sunt singurul cardinal din Curia Romană care răspunde de două dicasterii. Sper să fiu eliberat măcar de unul. Pentru că am împlinit deja 75 de ani i-am scris papei scrisoarea de demisie. Sfântul Părinte mi-a răspuns: „Rămâi acolo unde eşti până când îţi voi spune eu”. În ciuda vârstei, călătoresc în continuare prin lume... Şi purtaţi mesajul lui Cristos peste tot.

Da, este ceva foarte frumos.

Văd efecte concrete pe care le pot „atinge” deja cu prezenţa mea.

Sunteţi pentru a treia oară în România. Aţi fost mai întâi în anul 1972...

Da... în anul 1972, apoi anul trecut la Sibiu, iar acum la Iaşi.

Cum vedeţi România în această perioadă de timp, mai ales după schimbările prin care a trecut? Îmi pare rău că nu vă pot da acest interviu în limba română pentru că aveam dorinţa de a

Î ntâlnirea

episcopilor europeni

învăţa limba română, chiar de pe vremea când eram tânăr. Îmi cumpărasem cărţi în limba română şi voiam cu adevărat să învăţ această limbă. Lipsa timpului nu mi-a permis să-mi împlinesc acest vis. Văd România ca pe o ţară care îmi este foarte familiară. Când în anul 1972 am venit pentru prima dată şi aveam şi o vârstă mai mică decât acum, m-am împrietenit cu tineri care participau la acea conferinţă a UNESCO. Am păstrat prietenia lor şi ne auzim la telefon, ne vedem din când în când, chiar şi astăzi.

Sper să mă întâlnesc cu un prieten care locuieşte la Bucureşti şi acum este profesor universitar. Sper să-l văd mâine când voi merge la Bucureşti. Pentru a spune câtă simpatie am pentru România, mă rog ca această ţară să se poată lansa cât mai repede şi să depăşească problemele actuale. În cadrul simpozionului de la Institutul Teologic din Iaşi aţi vorbit despre „Compendiul de doctrină socială şi provocările lumii de azi”.

Despre ce provocări este vorba şi care este importanţa Compendiului?

Eu cred că acest Compendiu de doctrină socială a Bisericii este un răspuns la provocări, mai ales când acestea sunt mari, cum sunt cele din Europa Occidentală:

individualismul şi relativismul.

Când se spune că este moral tot ceea ce este bun şi este bine pentru mine, pentru individ, atunci aceasta este o respingere a orice altceva care tinde spre solidaritate, fraternitate şi spre sprijinirea fraţilor noştri care sunt în nevoi. Compendiul este important, fireşte, şi atunci când se încearcă să se combată şi să se anihileze viaţa. Gândiţi-vă la toate legile în favoarea avortului... În alte ţări este deja permisă eutanasia, iar acest fapt este tocmai ceea ce Ioan Paul al II-lea numea „cultura morţii”. În schimb, creştinismul este o cultură a vieţii, care apără viaţa din momentul conceperii până la moartea naturală. Aşadar, în acest context al morţii Compendiul este foarte important.

Un gând sau un îndemn pe care îl consideraţi cel mai important pentru oamenii de astăzi...

Oamenii de astăzi să se deschidă către civilizaţia vieţii, către civilizaţia iubirii... Adică să iasă din ei înşişi şi să se întoarcă cu faţa spre lume. Această întoarcere cu faţa spre lume înseamnă „a vedea”, a-mi da seama de fratele meu şi de sora mea care stau lângă mine, pentru că au nevoie de solidaritatea mea.

Vă mulţumesc.

În Ţara Sfântă, pe Muntele Fericirilor, în perioada 24-30 martie, a avut loc întrunirea episcopilor europeni cu o temă de mare actualitate privind modalităţile adecvate pentru relansarea şi continuarea noii evanghelizări a Europei.

Au fost prezenţi nouă cardinali şi 160 de arhiepiscopi şi episcopi europeni, mulţi delegaţi, nenumăraţi preoţi şi persoane consacrate, precum şi reprezentanţi ai comunităţilor neocatecumenale din Europa şi din alte continente. Din România au participat: PS Alexandru Mesian, PS Virgil Bercea, PS Jenö Schönberger, Mons.

Cristian A. Sabău şi pr. Alois Fechet. Întâlnirea a fost organizată la invitaţia Mişcării Neocatecumenale şi s-a desfăşurat în localitatea Korazin, la Centrul „Domus Galilaeae” care se află pe Muntele Fericirilor.

Iniţiatorii acestei noi mişcări au fost doi laici de origine spaniolă: Kiko Argüello şi Carmen Hernandez. Prin cei peste 1.200 de preoţi, prin cele 800 de familii care lucrează în misiunile din Europa şi din alte continente unde propun Calea Neocatecumenală, prin cei şapte preoţi care activează deja în cadrul proiectului missio ad gentes, această mişcare reprezintă o speranţă pentru viitorul Bisericii, al credinţei şi al omenirii.

Pr. Cornel Cadar

Pr. Alois Fechet

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Congres Mondial dedicat Divinei Îndurãri Roma a gãzduit, în perioada 2-6 aprilie, în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran”, un eveniment deosebit pentru viaþa Bisericii: Primul Congres Apostolic Mondial dedicat Divinei Îndurãri, „un vis al papei Ioan Paul al II-lea”.

A

ceastă iniţiativă a Bisericii Catolice îşi are rădăcinile în sărbătoarea Divinei Îndurări. Este o sărbătoare legată de figura Faustinei Kowalska, o soră mistică, poloneză (1905-1938). În anul 1931, Isus îi apare în viziune sorei Faustina, cerându-i să fie pictată imaginea sa, cu două raze de lumină ce pornesc din inima sa, însoţită de invocaţia: „Isuse, mă încred în tine!”. Chipul blând al lui Isus şi razele care luminează, arată drumul şi însufleţesc pe toţi oamenii încercaţi de suferinţe sufleteşti sau trupeşti. Mesajul de speranţă, al cărei purtătoare a fost sr. Faustina, a fost oficializat de către papa Ioan Paul al II-lea, la 30 aprilie 2000.

Sfântul Părinte a stabilit ca la opt zile după Paşti să se celebreze sărbătoarea Divinei Îndurări, care este precedată şi de o novenă pregătitoare: începe în Vinerea Mare şi se încheie în sâmbăta din octava Paştelui.

Congresul, desfăşurat sub preşedinţia card. Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, şi a pr. Patrice Chocholski, secretar general, a avut un ecou deosebit în inimile celor peste

Participanþii din Dieceza de Iaºi

3.000 de participanţi sosiţi din toate continentele.

Lucrările congresului s-au deschis la trei ani de la moartea papei Ioan Paul al II-lea, din 2 aprilie 2005, printr-o Liturghie celebrată de către papa Benedict al XVI-lea, în Piaţa „Sfântul Petru” din Vatican, în amintirea morţii predecesorului său. În seara aceleiaşi zile, cardinalii Camillo Ruini, Angelo Comastri şi Stanislaw Dziwisz au animat rugăciunea Rozariului în prezenţa unei mulţimi de iubitori ai papei Ioan Paul al II-lea.

Obiectivul congresului a fost acela de a interioriza mesajul îndurării divine într-o optică teologică şi misionară. Temele propuse spre reflecţie au fost următoarele: „Divina îndurare în misterul Bisericii”, „Comuniunea Bisericii şi divina îndurare”, „Rolul divinei îndurări în misiunea Bisericii”.

Seară de seară, timp de două ore, congresul a fost deschis tuturor vizitatorilor Romei împărtăşind programul internaţional de spectacole organizate de tinerii din comunităţile „Cenacol” şi „Shalom”, în Piaţa „Navona”. Fiecare zi se termina cu momente de rugăciune şi adoraţie euharistică în biserica „Sfânta Agneza”.

Congresul s-a încheiat duminică, 6 aprilie, cu Liturghia celebrată în bazilica „Sfântul

8 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

Petru”, de către card. Christoph Schönborn.

Participanţii congresului au fost prezenţi, de asemenea, şi la recitarea rugăciunii mariane, Regina coeli, de către papa Benedict al XVI-lea, care a salutat participanţii, încredinţându-le un mandat: „Mergeţi şi fiţi mărturisitori ai divinei îndurări, izvor de speranţă pentru orice om şi pentru lumea întreagă. Domnul înviat să fie cu voi!”.

Următorul congres mondial va fi peste patru ani. Între timp, vor mai fi organizate congrese la nivel continental, naţional şi diecezan.

La eveniment a participat şi un grup din Dieceza de Iaşi, de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi: pr. Iosif Iacob, sr. Iosefina Rediu, profesori asistenţi, şi studentele: Mihaela Catană, Raluca Blaj şi Mihaela Păduraru. Într-o atmosferă de rugăciune, bucurie şi fraternitate, am trăit momente de reînnoire sufletească aprofundând o temă actuală şi vitală pentru Biserică şi societate: îndurarea divină.

Pe parcursul a cinci zile, atenţia ne-a fost îndreptată către diverse aspecte ale îndurării divine prezentate de către cardinali, episcopi şi reprezentanţi ai altor confesiuni creştine.

Sr. Iosefina Rediu

Papa în SUA S

ă-l mărturisim, cu bucurie, pe Cristos, speranţa „ noastră”, este unul dintre îndemnurile cu care papa Benedict al XVI-lea şi-a luat rămas bun, duminică, 20 aprilie, la sfârşitul călătoriei apostolice în SUA (15-20 aprilie), o vizită care a lăsat o amprentă profundă în conştiinţa Bisericii din pământul american.

Libertate, adevăr, pace, drepturi umane sunt cheile de lectură ale celei de-a opta călătorii apostolice a lui Benedict al XVI-lea, toate unite de speranţa evanghelică – tema vizitei pastorale. Papa a transmis speranţă americanilor, în special catolicilor, şi Naţiunilor Unite.

Sfântul Părinte a discutat cu preşedintele american George W. Bush mai multe teme, de la cea legată de Irak până la fenomenul imigrării. Ziua în care papa a împlinit 81 de ani a coincis cu ceremonia oficială de bun venit desfăşurată în parcul de la Casa Albă la care au participat peste 5.000 de persoane.

La Ground Zero, locul în care au fost lovite turnurile gemene (11 septembrie 2001), unde şi-au pierdut viaţa 2.896 de persoane, papa a ţinut un moment de reculegere şi rugăciune pentru victime, invocând ajutor de la Domnul pentru viitorul lumii: „Dumnezeule al păcii, adu pacea ta în lumea noastră violentă: pace în inimile tuturor bărbaţilor şi femeilor şi pace între naţiunile pământului. Îndreaptă-i spre calea ta de iubire pe cei

care au inima şi mintea roase de ură”.

Un mesaj de speranţă a fost transmis şi Naţiunilor Unite, prin urmare tuturor popoarelor lumii (192 de naţiuni fac parte din acest for mondial), cu ocazia celor 60 de ani de la Declaraţia universală a drepturilor omului. În discursul ţinut, suveranul pontif a pus în lumină bazele ce trebuie garantate pentru o corectă aplicare a normelor privind drepturile omului. „Persoana umană este punctul cel mai înalt al planului creator al lui Dumnezeu pentru lume şi pentru istorie”, a spus papa.

Un mesaj de speranţă a fost dus Bisericii din SUA, care a traversat în ultimii ani o perioadă dificilă şi care avea mare nevoie de a fi încurajată.

Pe „Nationals Stadium” din Washington în prezenţa a peste 45.000 de credincioşi, provenind din multe părţi ale ţării, a celebrat o sfântă Liturghie. „În mare parte, reînnoirea Bisericii în America depinde de reînnoirea practicii penitenţei şi de creşterea în sfinţenie”, a spus papa. „În numele Domnului Isus vă cer să înlăturaţi orice dezbinare şi să lucraţi cu bucurie pentru a pregăti o cale pentru Domnul”.

Pe „Yankee Stadium” din New York a celebrat în prezenţa reprezentanţilor din toate statele americane şi a 60.000 de persoane. Un grup de aproximativ 20.000 de seminarişti şi tineri au primit din partea papei, la

Statele Unite ale Americii

• Suprafaþa: 9.826.630 km2 • Populaþia: 303.735.000 (31 loc. km2) • Capitala: Washington, DC • Ziua naþionalã: 4 iulie • Religii: creºtinism: 78,5% (catolici: 22,6%, protestanþi: 54,2%), mormoni: 1,7%, unitarianism: 3%, iudaism: 1%, islamism: 1%, budism: 0,7%, hinduism: 0,4%, fãrã religie: 14%, alþii: 4,4%.

• Catolici: 67.530.000; 19.000 de parohii, 2.120 de centre pastorale, 436 de episcopi, 44.728 de preoþi, 15.101 de diaconii permanenþi, 5.254 de cãlugãrii ºi 64.973 de cãlugãriþe.

Seminarul „Sfântul Iosif” din New York, îndemnul de a împărtăşi lumii motivul speranţei lor.

Sinceritatea şi claritatea cu care pontiful a denunţat relele care au mânjit faţa Bisericii, dar mai ales necontenitul apel de a continua pe calea credinţei, în lumina evangheliei redescoperite şi vestite din nou tuturor sectoarelor vieţii civile, au redefinit cu putere identitatea catolicismului în interiorul societăţii americane. „Consider că vizita Sfântului Părinte în Statele Unite – în acest moment – este providenţială.

Este ca o injecţie pentru întreaga Biserică din Statele Unite: o injecţie de identitate şi de curaj, în vederea construirii unui viitor în conformitate cu evanghelia… ”, a declarat după vizită arhiepiscopul Pietro Sambi, nunţiu apostolic în SUA. Pr. Cornel Cadar

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Sfinþiri de preoþi

Î

n biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Nisiporeşti, sâmbătă, 29 martie, prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel au primit hirotonirea întru preoţie 16 diaconi: 13 pentru Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, Provincia „Sfântul Iosif” din România şi trei pentru Ordinului Fraţilor Minori Capucini, Custodia „Fericitul Ieremia” din România.

La Liturghia de hirotonire, prezidată de PS Petru Gherghel, au participat PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, pr. Ion Ciuraru, provincialul Franciscanilor Minori Conventuali din România, pr. Ubaldo Oliviero, custodele provincial al Fraţilor Minori Capucini din România, aproximativ 150 de preoţi din ţară şi din străinătate, rude ale candidaţilor, precum şi numeroşi credincioşi. Au fost prezente şi autorităţi civile locale şi judeţene. În cadrul predicii, PS Cornel Damian a subliniat importanţa sacramentului Preoţiei în Biserică. De asemenea, a ilustrat cât este de important caracterul misionar al preotului, subliniind caracterul misionar specific franciscanilor.

La sfârşitul sfintei Liturghii, PS Aurel Percă a mulţumit Provinciei Franciscane Conventuale şi Custodiei Franciscane Capucine pentru tot aportul spiritual şi pastoral în Dieceza de Iaşi şi în Biserica Universală a lui Cristos. Înainte de binecuvântarea finală a PS Petru Gherghel, neoprezbiterii au dat binecuvântarea de preoţi nou sfinţiţi tuturor celor prezenţi.

Neoprezbiterii

Din Ordinul Fraţilor Minori Conventuali: Fabian Blaj (Buruieneşti), Lucian-Mihai Bobârnac (Bucureşti), Claudiu Doctoreanu (Bacău), Cătălin Fabian (Brusturoasa), Francisc-Lucian Ghervase (Bacău), Ciprian Iacob (Nisiporeşti), Daniel-Paul Iacob (Mirceşti), Claudiu Mărtişcă (Pildeşti), Virgil Petrişor (Săbăoani), Iulian Pişta (Valea Mică), Daniel-Cătălin Romila (Huşi), Silvestru Tifan (Berzunţi), Cristian-Eugen Valache (Bacău).

Din Ordinul Fraţilor Minori Capucini: Vicenţiu Bejan (Galbeni), Cristinel Ghiurca (Galbeni), Flavian Faraoanu (Galbeni).

Pr. Antonel-Aurel Ilieº, OFMConv.

10 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

E bine de ºtiut

Copii abandonaþi Aproximativ 350.000 de copii aveau cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate la jumătatea anului trecut, potrivit unui studiu realizat de UNICEF. Cei mai mulţi copii, aproximativ 100.000, ai căror părinţi au părăsit ţara locuiesc în Moldova, urmată de Muntenia, Transilvania, Crişana, Maramureş, Banat şi Oltenia, fiecare cu câte 50-55 de mii de copii fără părinţi în ţară. Potrivit analizei, doar 7% dintre părinţi informează autorităţile despre intenţia lor de a pleca în străinătate şi, de obicei, aceştia nu îşi pregătesc copiii înainte de plecare.

Statisticã Pentru prima dată în istorie, musulmanii îi întrec la număr pe catolici cu 19,2% faţă de 17,4%, aşa cum era anticipat de Anuarul pontifical din 2006.

Proporţiile au fost răsturnate nu prin convertiri, ci prin mişcările demografice: la creştini au scăzut îngrijorător naşterile, pe când la musulmani acestea – cu toate războaiele – au crescut. Astfel ştirea priveşte nu doar cadrul religiei, ci pe cel cu mult mai mare, al vieţii sociale şi al echilibrului geopolitic. ªtiaþi cã?

• Aerul din interiorul casei este de obicei de la două până la cinci ori mai poluat decât cel din exterior (şi poate ajunge până la zece ori), conform Agenţiei pentru Protecţia Mediului Înconjurător din Statele Unite.

• Oul, apreciat pentru gust, valoare energetică şi lecitină este contraindicat în cantităţi mari deoarece gălbenuşul se află în topul conţinutului în colesterol al alimentelor.

ISTORIE Figuri ilustre

Ep. Anton Durcovici

N

ăscut la 17 mai 1888 la Bad Deutsch Altenburg (Austria), a urmat Seminarul „Sfântul Duh” din Bucureşti şi cursuri de specializare (licenţă şi doctorat) la universităţile Urbaniana, Angelicum şi Gregoriana din Roma. A fost hirotonit preot la 24 septembrie 1910, în bazilica din Lateran, iar după întoarcerea în Arhidieceza de Bucureşti a activat în calitate de preot colaborator, capelan, profesor de religie, director al Convictului „Sfântul Andrei”, canonic al catedralei „Sfântul Iosif”, vicar general, prefect şi rector al Seminarului şi Academiei Teologice „Sfântul Duh” din Bucureşti.

La 30 octombrie 1947 a fost numit de papa Pius al XII-lea episcop de Iaşi, fiind consacrat la 5 aprilie 1948 în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti.

A urmat, la 14 aprilie acelaşi an, instalarea Mons. A. Durcovici ca episcop, în catedrala din Iaşi. În condiţiile extrem de dificile în care a trebuit să-şi înceapă activitatea la Iaşi, dublate de contextul social-politic ostil catolicilor, ep. A. Durcovici a fost nevoit să suporte presiunile extraordinare declanşate asupra sa de poliţia politică. Astfel, episcopul a fost urmărit pas cu pas de Securitate, fiindu-i întocmite dosare de urmărire informativă şi un dosar de urmărire penală. Notele informative redactate de securişti şi de unii colaboratori ai Securităţii conţin numeroase acuzaţii aduse episcopului Anton Durcovici, cu

scopul de a-l incrimina şi trimite în faţa unui tribunal militar. Aceste note îl calificau drept un duşman al regimului comunist şi coordonator al rezistenţei anticomuniste din partea Bisericii Catolice din România. Într-adevăr, considerând că Biserica era în anii 1948-1949 în „ajun de încercări”, ep. Anton Durcovici a iniţiat unele acţiuni menite să asigure continuitatea Bisericii, acţiuni bazate pe îndemnul adresat credincioşilor de a păstra credinţa catolică şi legăturile de fidelitate cu Sfântul Scaun.

Ep. Anton Durcovici în arestul Securitãþii din Bucureºti

La 11 ianuarie 1949, ofiţerii de Securitate ieşeni N.A. Pandelea şi A. Nussem au propus arestarea ep. A. Durcovici pe motiv că devenise „o piedică în drumul spre socialism”. Arestarea s-a produs însă câteva luni mai târziu, la 26 iunie 1949, în apropierea localităţii PopeştiLeordeni de lângă Bucureşti, dată la care episcopul urma să dea Mirul la câteva sute de tineri.

A fost depus în arestul central al Securităţii din Bucureşti, unde a fost supus unor anchete dure.

În iunie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Jilava, iar la 17 septembrie 1951, a fost trimis la „Colonia de muncă Dunărea” (denumirea secretă a vestitului penitenciar de exterminare de la Sighetu Marmaţiei), după ce fusese condamnat în lipsă la „închisoare administrativă” de celebra Comisie militară alcătuită din generalii Al. Nicolschi şi Vl. Mazuru.

Ep. A. Durcovici a murit la Sighetu Marmaţiei, la 10/11 decembrie 1951, în condiţii neelucidate pe deplin. Există însă câteva mărturii ale unor preoţi care au consemnat moartea acestuia, prin înfometare. Securitatea care l-a arestat şi i-a provocat moartea prin suferinţe consemna în mod laconic sfârşitul vieţii episcopului martir: „Durcovici Anton a decedat în luna decembrie 1951 la Dunărea. Dosarul Dur(covici) trebuie predat la A.S. (Arhiva Securităţii), B.3 (Biroul 3). Semnalat la Cabinet că a decedat”!

Trupul episcopului martir a fost preluat de directorul închisorii, Vasile Ciolpan, şi îngropat într-un loc secret din oraşul Sighetu Marmaţiei (probabil în cimitirul orăşenesc).

Dr. Dãnuþ Doboº

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Fericitul Ieremia, om al speranþei

D

uhul Sfânt a fost cel care a lucrat în viaţa fratelui Ieremia, şi acest lucru pentru că el a fost mereu un om atent la şoapta Duhului.

Marea lui căutare de perfecţiune şi de a fi cât mai asemenea lui Dumnezeu l-a făcut să dorească să fie pe culmea înaltă a virtuţilor teologale.

Ieremia a înţeles că „virtuţile teologale întemeiază, însufleţesc şi caracterizează comportamentul moral al creştinului”. Chiar dacă nu a studiat teologia, lumina Duhului Sfânt găsea loc suficient în simplitatea inimii sale, motiv pentru care învăţaţii şi mai marii timpului respectiv apelau deseori la sfaturile sale în probleme dificile şi importante.

Fratele Ieremia a fost şi un mare om al speranţei, asemenea lui Abraham, care ne este nouă, creştinilor, izvor şi model de speranţă.

Fericitul Ieremia a dorit nespus de mult să ajungă în împărăţia cerurilor şi să aibă parte de viaţa veşnică, punându-şi încrederea în făgăduinţele lui Cristos, căci „avem nevoie şi de o mare speranţă, care poate fi numai Dumnezeu. El este fundamentul speranţei, nu un Dumnezeu oarecare, ci acel Dumnezeu care are un chip uman şi care ne-a iubit până la sfârşit, pe fiecare om şi omenirea în ansamblul ei” (Benedict al XVI-lea, Spe salvi).

Farmecul şi frumuseţea virtuţilor ce iradiau în viaţa fratelui

Ieremia erau semne că acela care are speranţă trăieşte diferit, fiindu-i dăruită viaţa nouă, iar cine este fără speranţă este fără Dumnezeu.

O viaţă puternic înrădăcinată în speranţă, în Cristos, se poate însuşi şi exercita în diferite „locuri”, aşa cum găsim în Spe salvi: „Rugăciunea ca şcoală a speranţei; acţiunea şi suferinţa ca locuri de însuşire a speranţei; judecata ca loc de însuşire şi de exercitare a speranţei”.

Fericitul Ieremia a cunoscut aceste locuri sfinte ale speranţei, le-a practicat şi aş vrea să amintesc aici doar un aspect din specificul vieţii şi spiritualităţii sale: rugăciunea pentru sufletele din purgator. În documentul citat găsim: „De o importanţă deosebită este rugăciunea pentru cei răposaţi. Dacă ei se află în purgator, există speranţa că în urma acestei purificări sunt invitaţi la fericirea divină. Ca atare, rugăciunea noastră nu trebuie să fie numai pentru noi, ci şi pentru cei răposaţi, căci mântuirea este nu doar un act personal, ci, în Biserică, primeşte un caracter comunitar”.

Speranţa să fie şi pentru noi „coiful mântuirii noastre” (1Tes 5,8) pentru a putea fi în lumea aceasta pelerini care au privirea aţintită spre cele cereşti, esenţialul vieţii noastre.

12 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

Drumul de întoarcere în România a rãmãºiþelor pãmânteºti ale fericitului Ieremia (15-31 mai) va trece prin Bucureºti, Valea Micã, Bacãu, Roman, Iaºi, Tomeºti, Piatra Neamþ, Suceava, Sasca, Baia, Cacica, Cluj, Alba-Iulia, Sibiu, Braºov, Oituz, Oneºti. În ziua de 31 mai, rãmãºiþele pãmânteºti vor fi aºezate în cripta din sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti.

Mi-a fost dor... de România Mi-a fost dor sã vin acasã Sã-mi revãd þara frumoasã, Însã sutele de ani M-au þinut pe la romani.

Mi-a fost dor de pomi în floare,

De Moldova-n sãrbãtoare, Însã drumul înapoi Era-nchis pânã la voi.

Mi-a fost dor de clopot seara ªi de plaiuri primãvara, Însã cel ce m-a iubit M-a oprit pentru sfinþit.

Mi-a fost dor cu-nflãcãrare Sã revin din depãrtare, Însã cei ce sufereau Zi de zi mã reþineau.

Mi-a fost dor destul de mult Glasul mamei sã-l ascult, Însã Maica lui Isus Mi-a spus cã la cer s-a dus.

Pr. Eugen Budãu Fr. Eugen Murariu

ANUL SFINTEI SCRIPTURI

Biblia: între sãvârºire ºi desãvârºire U

na dintre cele mai impresionante „ziceri” ale lui Isus sună astfel: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui” (In 4,34). Dincolo de refuzarea mâncării, despre care este vorba în context şi care trece numaidecât pe locul doi, de o importanţă covârşitoare este aici orientarea spre ceva de referinţă primordială, exprimat în două forme: „a face voinţa (Tatălui)” şi „a împlini lucrarea lui”. Pentru a reda în româneşte astfel de exprimări, uneori este propus verbul „a săvârşi”, cu trimitere directă la lucrările lui Dumnezeu. Dar oare contează în ce termeni este transmisă o idee? Sigur că da, mai ales atunci când conţinutul depăşeşte cu mult posibilităţile noastre de comunicare. Căci comunicarea, în ciuda recentelor facilităţi tehnologice din acest domeniu (apreciate la nivel de explozie), poartă cu sine, mai mult ca oricând, riscul de a pierde din atenţie exact esenţialul.

Unul dintre cele mai sigure mijloace de comunicare este, fără îndoială, scrierea, iar rolul ei fundamental este redat chiar şi de termenul „scriptură” aplicat Bibliei şi nu oricum, ci cu atributul „sfântă”. Căci dacă fixarea în scris este oricum de apreciat, mai ales în comparaţie cu vorbitul (verba volant, scripta manent = vorbele zboară, cele scrise rămân), cu atât mai mult nu poate fi ignorată forma de redare a conţinutului. Iar în cazul concret adus în discuţie, verbul „a săvârşi”

cu siguranţă că exprimă ceva mai mult decât simplul „a face”. Dacă în cazul acestuia din urmă este de acceptat sau poate chiar de subînţeles o anumită doză de inconştienţă ori lipsă de voinţă, solemnitatea şi gravitatea pe care le îmbracă cel dintâi este de necontestat.

Nu întâmplător, în cadrul ritului hirotonirii, viitorul preot este invitat să „săvârşească” ceea ce urmează să constituie „ocupaţia” sa integrală. Prin aceasta este exclusă din start banalitatea, ca să nu mai spunem de băşcălie sau de alte forme de joasă speţă pe care le poate împrumuta, din limbajul decăzut, până şi proclamarea cuvântului divin. Căci pretenţia unora de a li se vorbi „pe înţelesul lor” nu poate scuza deraierile altora.

Prin extindere, dacă şi în familiile creştine s-ar avea cât de cât în vedere faptul că există o chemare fundamentală în sensul de „a săvârşi”, iar această chemare nu vine de oriunde, dacă s-ar conştientiza ideea că este vorba de ceva mai mult decât o simplă colaborare cu Dumnezeu, dacă s-ar acorda atâta atenţie identităţii de soţi, dar şi identificării cu proiectul divin aflat în desfăşurare încât instinctele ar fi plasate la locul lor de totală subordonare, poate că altfel ar sta lucrurile în ceea ce este pus de mult sub semnul întrebării: misiunea sau rostul pe acest pământ.

Mare lucru este, cu siguranţă, să ştii că ai de „săvârşit” lucrările Domnului aici şi acum.

Cât despre demnitatea persoanei umane care decurge de aici, aceasta nici nu mai are cum să fie pusă în discuţie. Iar în această perspectivă, vina celui care calcă în picioare valorile orânduite de Dumnezeu cu un anumit scop este numaidecât evidentă. Căci numai „săvârşind” ceea ce a orânduit Dumnezeu se poate creşte cu adevărat în sens uman şi creştin.

Iar „spusele” lui Isus, fixate în scris de evanghelişti, nu au cum să mai sune straniu în cine-ştie-ce pustiu de viaţă bântuită de iluzii. „Fiţi, aşadar, desăvârşiţi precum este desăvârşit Tatăl vostru ceresc” (Mt 5,48). Aceste cuvinte ale lui Isus ţin parcă mai mult de identificare. Dar identificarea nu este o etichetă ce ţi se pune în frunte din start.

Este rezultatul unei „de-săvârşiri” continue.

Pr. Cristian Chinez

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Nu, ceva nu merge!

M

i-am propus ca în fiecare duminică după-amiază să ies alături de soţie şi copii la plimbare. Uneori, când îmi permit, această plimbare devine o veritabilă excursie. Ieşim în afara localităţii, la munte, şi mai rar la mare. În schimb, într-un parc frumos, din vecinătatea în care locuim, ieşim mereu, aşa cum am spus, în fiecare duminică. Nu e neapărat o fugă de pereţii casei în care trăim, nici măcar dorinţa de a vedea şi alte persoane decât pe soţie şi copii, ci pur şi simplu dorinţa de a petrece o parte a timpului împreună, dar altfel.

Oricine ştie că într-un parc poţi întâlni tot felul de oameni: de la copiii purtaţi în braţe sau în cărucioare de mamele lor, la adolescenţi pe role, la tineri iubăreţi, ca şi oameni maturi, cu familie şi copii, dar şi bătrâni. Dincolo de toţi aceştia, aş spune că întâlneşti mai ales bătrâni. Într-o duminică, cum mă plimbam alături de soţie, de pe o bancă mi-a zâmbit o bătrână.

I-am zâmbit şi eu. Următoarea duminică s-a întâmplat la fel.

Bătrâna era tot acolo, mi-a zâmbit din nou, iar eu i-am zâmbit.

I-am vorbit soţiei despre ea, căci nu observase gestul şi ne hotărâsem ca duminica următoare, dacă o vom mai întâlni şi dacă ne va zâmbi din nou, s-o întrebăm cine este. Aşa s-a şi întâmplat.

Am deschis o discuţie cu ea şi ne-a mărturisit că era singură, locuia la un azil din apropiere, soţul îi murise de câţiva ani, iar cei doi fii, ajunşi la casele

lor, au abandonat-o, fără să o mai viziteze. Ne-a dezvăluit că venea în parc şi-i plăcea să stea mai ales pe acea bancă pentru că acolo, pensionară fiind, venea deseori împreună cu soţul. „Aici, pe această bancă, spunea ea, am retrăit alături de soţul meu multe amintiri din cei 53 de ani de căsnicie. Priveam cu invidie la tinerii care sunt în căutarea perechii potrivite, la copiii care, mai ieri, eram şi noi, la familiile tinere care îşi plimbau copilaşii sau îi învăţau să meargă. Altfel se vede lumea la vârsta mea, a oftat la un moment dat din greu. Nu mai e ce a fost. Şi copiii mei mi-au promis multe, dar acum m-au uitat. Eu nu sunt supărată. Îi înţeleg, sunt copiii mei, au şi ei problemele lor. La azil am ce-mi trebuie. Mulţumesc lui Dumnezeu! Vin aici doar să văd oameni, oameni ca voi, oameni fericiţi, copii, tineri, adulţi şi bătrâni. Ce repede trece viaţa!”

Am ascultat-o două ore şi încă am mai fi stat, dar copiii nu au mai avut răbdare. I-am spus că dacă va vrea, o s-o vizităm la azil, iar ea s-a bucurat. În scurt timp am devenit ca şi copiii ei. Mergeam des, îi duceam mâncare şi petreceam ore în şir ascultând-o şi dându-i satisfacţia că nu e singură. Într-o zi, i-am promis că o să revenim ca de obicei. În schimb, între noi intervenise o mică neînţelegere, care, încet, încet, degenerase în ţipete unul la altul, în reproşuri dure şi chiar ameninţări.

Pornise totul de la o banală fereastră care, deschisă fiind,

14 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

din cauza curentului, se izbise şi se spărsese sticla. Asta e, o uitasem deschisă, dar mi-a fost greu să recunosc.

Pentru că îi promisesem bătrânei că o s-o vizităm, am încercat să ne ţinem de cuvânt.

Am mers împreună, deşi nu ne trecuse încă supărarea pe care ne-o pricinuisem ceva mai înainte, prin cearta noastră. Încă de la intrare, bătrâna, privindu-ne, ne-a spus: „Nu, ceva nu merge! Voi nu eraţi aşa până acum. Eraţi altfel şi aşa trebuie să fiţi. V-aţi certat!”. „Hm, o mică discuţie în contradictoriu”, am răspuns atunci ruşinat. „De la fleacuri”, a continuat bătrâna. „Să zicem, am completat eu. Dar cum v-aţi dat seama?” „Mi-am dat seama pentru că nu m-ai mai salutat tu primul. Altădată mă salutai de pe hol, astăzi nu ai făcut-o şi mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Hm, fleacurile astea care iau locul lucrurilor serioase!” În acea zi ne-a povestit cum, la rândul ei, a trecut prin astfel de momente, dar de care, acum, amintindu-şi-le, râde. Şi ne-a încurajat mulţumindu-ne pentru tot ceea ce facem pentru ea.

(Florin) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

60. Norme de viaþã date de Isus

„Voi cunoaşteţi porunca: «Să nu ucizi! Cine omoară un om să fie adus în faţa judecăţii».

Acum eu vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi adus în faţa judecăţii” (Matei 5,21). „Dacă ai pornit să-i aduci un dar lui Dumnezeu şi îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul în faţa altarului, întoarce-te şi împacă-te cu fratele tău. Apoi vino şi oferă-ţi darul” (Matei 5,23). „Voi cunoaşteţi porunca: «Soţii să păstreze fidelitatea unul faţă de celălalt în căsătorie». Însă eu vă spun: cel care doreşte o altă femeie sau cea care doreşte un alt bărbat, chiar şi numai în inima sa, a încălcat fidelitatea” (Matei 5,27-28). „Voi aţi învăţat: «Iubeşte pe aproapele tău şi urăşte pe

duşmanul tău». Însă eu vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi faceţi bine celor care vă fac rău.

Dacă faceţi aceasta, sunteţi copiii Tatălui vostru din cer. Căci el lasă soarele său să strălucească şi peste cei buni şi peste cei răi. El dăruieşte ploaia atât celor drepţi, cât şi celor nedrepţi” (Matei 5,43-45). „Voi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să-i ajutaţi şi să-i împrumutaţi cu ce le lipseşte, chiar dacă nu vă puteţi aştepta să mai primiţi ceva înapoi. Dumnezeu vă va răsplăti: voi veţi fi copiii săi. El este bun şi faţă de cei nerecunoscători şi păcătoşi. Fiţi milostivi ca el” (Luca 6,35-36). „Nu vă judecaţi unul pe celălalt, şi atunci nici Dumnezeu nu vă va judeca. Nu condamnaţi pe nimeni, şi atunci nici Dumnezeu nu vă va condamna. Iertaţi-vă unul altuia vina, şi

Dumnezeu vă va ierta şi el pe voi. Daţi în dar şi Dumnezeu vă va da” (Luca 6,37-38).

61. Rugãciunea ucenicilor lui Isus

Isus a spus ucenicilor săi: „Să vă rugaţi astfel: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău” (Matei 6,9-13).

62. Isus readuce pe un mort la viaþã

Isus a ajuns cu ucenicii săi în oraşul Naim. Mulţi oameni mergeau cu ei. La poarta oraşului le-a ieşit în cale un cortegiu de înmormântare. Era dus la groapă un tânăr, singurul fiu al mamei sale.

Ea era văduvă şi acum rămăsese singură de tot. Vecini şi prieteni o însoţeau spre mormânt.

Isus a văzut femeia şi i-a fost milă de ea. I-a zis: „Nu plânge!”.

Apoi s-a dus la năsălie şi a atins-o. Cei care o duceau s-au oprit şi Isus i-a zis tânărului: „Îţi poruncesc, scoală-te!”. Atunci mortul s-a ridicat şi a început să vorbească. Astfel Isus l-a redat mamei lui.

Pe toţi cei care erau de faţă i-a cuprins teama. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu şi au spus: „Un profet mare se află printre noi.

Dumnezeu însuşi ajută poporul său”. Pretutindeni în ţară se povestea ce face Isus pentru oameni (Luca 7,11-17).

63. Pentru ce vã e fricã? Într-o seară, Isus le-a spus ucenicilor săi: „Haideţi să trecem pe malul celălalt al lacului”. Ei s-au urcat în barcă şi au pornit. Deodată s-a stârnit o ¾

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre gesturile lui Isus „Când a făcut predica de pe

munte, Isus a dat dovadă de mare curaj, deoarece a spus lucrurilor pe nume” (Alina, 9 ani). „Isus i-a învăţat pe ucenici cum să se roage pentru că ei nu au mers ca noi la catehism” (Cristina, 9 ani). „Când era pe mare cu apostolii, Isus a certat marea pentru că era obraznică, iar ea s-a cuminţit” (Lucian, 8 ani). „Citindu-ne despre dorinţa lui Isus de a ne ierta, mama mi-a spus că şi eu trebuie s-o iert pe surioara mea când îmi mai fură jucăriile. Da, i-am ¾ furtună puternică pe lac. Valurile

creşteau, iar barca se umplea cu apă. Isus însă dormea în barcă, în spate. Ucenicii l-au trezit şi i-au strigat: „Nu-ţi pasă că ne scufundăm?”.

Atunci Isus s-a ridicat. El a ameninţat vântul şi a spus mării: „Linişte! Potoleşte-te!”. Atunci vântul s-a oprit şi s-a făcut linişte. Isus le-a spus ucenicilor: „Pentru ce vă e frică? De ce nu aveţi credinţă?”. Atunci ucenicii s-au temut. Ei se întrebau unii pe alţii: „Este el oare mai mult decât un om? Chiar şi vântul şi valurile ascultă de el” (Marcu 4,35-41).

64. Flãmânzii sunt sãturaþi Isus voia să fie singur cu apostolii săi. Dar lumea se ţinea după ei. Isus le vorbea oamenilor despre viaţa pe care o dăruieşte Dumnezeu. El îi vindeca pe toţi care aveau nevoie de ajutorul său. Seara, cei doisprezece au

răspuns, o iert, dar o şi bat ca să nu mi le mai fure altădată” (Marian, 8 ani). „Isus l-a înviat pe un tânăr pentru că i-a fost milă de mama lui care plângea” (Teodora, 8 ani). „Trupul lui Isus este hrană şi sângele lui băutură”, îi învăţa o soră pe copii la pregătirea pentru prima sfântă Împărtăşanie.

Ana-Maria (8 ani), auzind aceasta, a întrebat: „Pentru aceasta, părintele, după ce îi împărtăşeşte pe oameni, îl pune pe Isus în cutie şi-l încuie cu cheia?”

Citind evanghelia în care Isus îi întreabă pe ucenici: „Cine venit la el şi i-au spus: „Trimite oamenii în sate pentru ca acolo să primească adăpost şi ceva de mâncare. Aici suntem izolaţi ca în pustiu”. Isus însă le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce!”.

Ei au zis: „Noi nu avem decât cinci pâini şi doi peşti. Trebuie mai întâi să mergem să cumpărăm ceva de mâncare pentru toată lumea aceasta”. Erau în jur de 5.000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Dar Isus a poruncit: „Spuneţi-le să se aşeze în grupuri de câte 50. Ucenicii au făcut ceea ce le poruncise Isus. Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. A privit spre cer, a binecuvântat pâinile şi peştii. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor săi să le împartă. Toţi cei care erau acolo au mâncat şi s-au săturat. Şi au mai şi rămas 12 coşuri pline cu bucăţi de pâine (Luca 9,10-17).

16 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

spune lumea că sunt eu?”, un preot i-a întrebat pe copii la predică: „Pentru voi, cine este Isus?” Andrei (10 ani), a răspuns: „Isus este un super-tare”. „Isus este Fiul lui Dumnezeu. Ştiu pentru că el a spus-o şi a dovedit-o prin binele pe care l-a făcut” (Adina, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

65. Pâinea vieþii Oamenii care mâncaseră din pâini au spus unul către altul: „Desigur, acesta este profetul pe care Dumnezeu îl trimite în lume”. Isus ştia că ei voiau să-l silească să le fie rege. De aceea a plecat din mijlocul lor. În ziua următoare l-au căutat la Cafarnaum. L-au găsit şi l-au întrebat: „Când ai venit aici?”.

Isus însă le-a răspuns: „Mă căutaţi pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Nu vă osteniţi însă pentru pâinea care se strică!

Osteniţi-vă pentru cealaltă pâine, care dă viaţa veşnică!”.

Atunci ei l-au întrebat: „Ce vrea Dumnezeu de la noi?”. Isus a spus: „Dumnezeu vrea un singur lucru: să credeţi în acela pe care el l-a trimis. Eu sunt pâinea care dăruieşte viaţa. Cine este cu mine nu va flămânzi niciodată.

Cine crede în mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6). (va urma)

Pentru tineri Ziua Tineretului: Mesajul pãstorului diecezei

Veþi primi o putere Dragi tineri, Se apropie momentul celebrării Zilei Mondiale a Tineretului din acest an. După ce a fost mai întâi în fiecare parohie şi comunitate, în ziua de 16 martie (Duminica Floriilor), urmează celebrarea aceleiaşi zile la nivel diecezan în ziua de 4 mai la Bacău „Sfântul Nicolae” şi, desigur, ziua întâlnirii tinerilor din întreaga lume pentru celebrarea solemnă de la Sydney, Australia, în luna iulie (15-20) împreună cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea.

Drumul spre Sydney a fost aşezat sub lumina Duhului Sfânt încă de la întâlnirea Sfântului Părinte cu tinerii când a anunţat că tema Celei de-a XXIII-a Zi Mondială va fi îndreptată spre Duhul lui Cristos, Duhul puterii şi al curajului. „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8).

De-a lungul anilor, la celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului, pe plan diecezan şi local, aţi avut ocazia şi aţi fost invitaţi să reflectaţi asupra aceluiaşi Duh Sfânt, ca Duh al adevărului şi Duh al iubirii.

Anul acesta invitaţia Sfântului Părinte şi a noastră ca episcopi, în sintonie şi în comuniune cu el, se îndreaptă spre fiecare tânăr şi tânără să descopere marea putere a Duhului Sfânt, care întăreşte convingerile creştine şi măreşte curajul pentru a trăi şi mai profund

evanghelia şi a o proclama şi altora.

Numindu-l şi cunoscându-l pe Duhul Sfânt, artizanul sfinţeniei, protagonist al istoriei mântuirii şi întăritorul conştiinţei şi al credinţei, Sfântul Părinte vă cheamă să-l întâlniţi în Biblie, în Biserică şi sacramente, în liturgie şi viaţă, ca principiu de comuniune, ca învăţător interior, ca adevărat suflet al noului popor al lui Dumnezeu pentru a face ca evanghelia să se răspândească tot mai mult şi să ajungă la toate popoarele.

Mă bucur să vă îndemn şi eu, ca episcop al vostru, împreună cu PS Aurel şi cu părinţii voştri spirituali, să nu uitaţi ce vă spune Sfântul Părinte: „Dragi tineri, aşa cum au afirmat de mai multe ori şi veneraţii mei predecesori Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a vesti evanghelia şi a mărturisi credinţa sunt astăzi mai necesare ca oricând. Fiecare dintre voi să aibă curajul de a promite Duhului Sfânt că va aduce un tânăr la Isus Cristos, în modul pe care-l consideră mai bun. Fiţi gata să puneţi în joc viaţa voastră pentru a lumina lumea cu adevărul lui Cristos, pentru a răspunde cu iubire la ură, pentru a proclama speranţa lui Cristos cel înviat în orice colţ al pământului”.

Dragi tineri şi tinere din dieceză, În faţa voastră stă o provocare sfântă; ca străjeri ai dimineţii, ai dreptăţii şi ai păcii, ca

Ziua Tineretului Iugani – 2007

aceia care reprezentaţi speranţa noului mileniu, ca aceia care sunteţi aleşi să fiţi şi voi sarea pământului şi lumina lumii, după caracterizarea pe care o făcea despre voi papa tinerilor, Ioan Paul al II-lea, să nu încetaţi să primiţi invitaţia Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea şi a noastră, să vă lăsaţi copleşiţi de Duhul adevărului şi al iubirii, de Duhul tăriei şi al mărturiei, pentru a face ca lumea să fie mai bună, mai dreaptă şi mai curajoasă, prin viaţa voastră plină de sfinţenie şi de iubire. „Amintiţi-vă: Biserica are încredere în voi. Noi, păstorii, ne rugăm să-l iubiţi şi să faceţi să fie iubit tot mai mult Isus şi să-l urmaţi cu fidelitate”, încheie Sfântul Părinte mesajul şi chemarea sa.

Vă încredinţăm Maicii Domnului, ca ea să vă ajute să vă lăsaţi umpluţi de puterea şi curajul Duhului Sfânt.

Cu PS Aurel, cu pr. Felix şi cu toţi liderii voştri spirituali şi formativi, vă îmbrăţişăm cu drag. ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Gen Rosso la Bacãu

Puternici fãrã violenþã Peste 2.000 de persoane au urmãrit la Bacãu (Sala Sporturilor), marþi, 25 martie, spectacolul „Streetlight”, susþinut de grupul internaþional de artã interpretativã Gen Rosso. Concertul a mai fost susþinut la Sibiu (16-19 martie) ºi la Bucureºti (28-29 martie).

M

uzicalul „Streetlight” porneşte de la o istorie adevărată care i-a marcat pe membrii grupului. În anul 1969, în SUA, un tânăr afro-american, Charles Moats, a fost ucis în faţa casei sale într-un cartier din Chicago pentru că a încercat să transmită idealul de pace şi iubire tinerilor din oraşul său. Purta în inimă mesajul Mântuitorului: „Iubiţi pe aproapele vostru ca pe voi înşivă”.

Este cel mai mare spectacol producţie montat de Gen Rosso de peste 450 de ori în lumea întreagă. În centrul atenţiei stau cei doi prieteni, Charles şi Jordan. Charles locuieşte într-un ghetou, face parte din trupa „Streetlight” şi promovează cu ajutorul muzicii valorile care i-au schimbat viaţa. Jordan face parte din banda „The Gang” şi este îndrăgostit de Lisa, sora lui Trey, capul bandei. Preocuparea acestui grup este de a deţine cu orice preţ controlul asupra întregului cartier. Violenţa, răzbunarea şi lipsa de speranţă fac parte din viaţa lor. Charles, învinuit că l-a influenţat pe Jordan, va fi ucis. Jordan îi va continua misiunea de a transmite aceleaşi valori. Înşişi membrii bandei „The Gang” sunt influenţaţi în bine. Binele şi răul apar

18 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

în faţa spectatorilor cu invitaţia de a sta de partea binelui.

Două lucruri impresionează cel mai mult. Primul porneşte de la întrebarea: Cum poţi să transmiţi tinerilor de azi ceva măreţ? Răspunsul: vorbind în limbajul lor. Ca atare, muzica şi dansurile grupului Gen Rosso sunt cele ale tinerilor de azi.

Al doilea lucru ţine de mesaj, care este inspirat din valorile creştine. La tot pasul în povestirea jucată ţi se sugerează texte din Sfânta Scriptură.

Când priveşti pe membrii formaţiei de pe scenă este imposibil să nu-ţi aminteşti de cuvintele lui Cristos: „Nimeni nu are o mai mare iubire decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13); „Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău, ¾

Tablete spirituale

Despre iertare...

¾ ca să fiţi fiii Tatălui vostru din

ceruri” (Mt 5,44); „Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod” (In 12,24).

Când un om devine puternic? Răspunsul spectacolului este clar: când iubeşte, urmăreşte un ideal şi se situează de partea binelui. Pe cruce fiind, Cristos este batjocorit, scuipat şi hulit. Totuşi el este puternic: iartă şi se roagă pentru prigonitorii săi. Măreţia sa stă în faptul că n-a dorit să trimită armata de îngeri să-i nimicească pe cei care-l ucideau, ci, prin jertfă, a făcut posibilă mântuirea oamenilor.

Impresionant este şi faptul că aceia care au concertat, membrii Gen Rosso, provin din 10 ţări din cinci continente.

Fiind în număr de 18, membrii acestei formaţii şi-au propus să transmită prin muzică valorile importante: pacea, fraternitatea, realizarea unei lumi mai unite. Cântă ceea ce trăiesc şi trăiesc ceea ce cântă. În plus, sunt animaţi de un ideal: a transmite şi a vorbi despre mesajul iubirii care transformă. Sunt membri ai Mişcării Focolarelor, fondată de Chiara Lubich, care a

trecut la cele veşnice în ziua de 14 martie. Chiara nu a creat instituţii de asistenţă şi de promovare umană, dar s-a dedicat să aprindă focul iubirii lui Dumnezeu în inimi, formând persoane care să ardă de iubire trăind carisma unităţii şi a comuniunii.

Grupul Gen Rosso a luat fiinţă la Loppiano, Florenţa (Italia), în anul 1966. Interpretează cântece în 24 de limbi, a întreprins 220 de turnee în 43 de naţiuni. „Am rămas impresionaţi de căldura publicului românesc, mult mai vizibilă decât în alte părţi. Tinerii români sunt altfel.

Să sperăm că mesajul nostru a ajuns la cât mai mulţi”, a declarat în final Paul Kisyaba (R.D. Congo), acela care l-a jucat pe Charles Moats.

Puternici fără violenţă, puternici promovând binele, respectul pentru orice persoană, solidaritatea, înţelegerea între oameni, colaborarea. Un mesaj important pentru generaţia tânără şi nu numai, mai ales într-un context în care tot mai mult se aude şi se vorbeşte de violenţă în familie, în şcoală, pe stadioane, pe stradă, în spaţiul public.

Pr. Cornel Cadar

Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămâna următoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.

Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capătul patului.

Studenţii au fost amuzaţi la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie. Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau adăugau nume ale oamenilor despre care considerau ei că au un comportament de neiertat.

Cutia devenea din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustător, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.

Fiecare a înţeles lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul când s-au revăzut, şi anume că acea cutie pe care o căraseră nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm, atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, este cel mai mare favor pe care ni-l putem facem nouă înşine. În cutia ta câte piersici sunt... şi ce ai de gând să faci cu ele?

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Vizitã în Ecuador De mai bine de trei ani pr. Bartolomeu Blaj lucreazã în misiunea din Guayaquil (Ecuador). În perioada 24 martie – 4 aprilie, pr. Claudiu Iºtoc ºi pr. Florin Spãtariu au fãcut o vizitã în aceastã misiune.

P

regătiţi-vă pentru un program încărcat şi cu multe surprize”. Aces„ tea au fost primele cuvinte cu care ne-a întâmpinat pr. Bartolomeu în momentul în care am ajuns în misiunea din Guayaquil. Era o perioadă în care acea zonă din Ecuador trecea prin momente dificile din cauza ploilor abundente care au provocat inundaţii mari şi au lăsat în urmă sinistraţi foarte mulţi, case şi plantaţii de orez distruse (orezăriile fiind aproape singurele surse de existenţă pentru mulţi oameni). Peisajul era dezolant în multe locuri, iar oamenii neputincioşi în faţa acestor calamităţi.

Un altar improvizat în câte o casă sau la marginea străzii era un semn că acolo se va celebra sfânta Liturghie şi oamenii se adunau bucuroşi că a venit părintele. Indiferent la ce oră ajungea preotul, oamenii întrerupeau orice activitate şi participau la celebrarea liturgică.

Era fascinant să vezi cum locuitorii unui sat veneau îmbrăcaţi în hainele cele mai curate şi cu zâmbetul pe chip la întâlnirea cu Cristos şi cu preotul lor. Ieşeau din nişte case, care pentru un occidental nu ar fi de conceput să fie locuibile, însă purtau în suflet şi pe chip

o avere care avea o altă sursă. M-a impresionat în special o comunitate la care nu se putea ajunge decât cu barca pe un râu; sătenii ne aşteptau pe mal şi fiecare ne-a urat bun venit. Părintele Bartolomeu a reuşit în câteva clipe să le deschidă inimile şi să le aducă un zâmbet în plus. Participarea la sfânta Liturghie avea ceva din bucuria pe care un copil o are atunci când i se spune că este iubit şi i se zâmbeşte. Mi-a rămas în memorie rugămintea sătenilor de la sfârşitul sfintei Liturghii adresată preotului: „Părinte Bartolomeu, ajutaţi-ne să construim şi noi o bisericuţă ca să avem unde să celebrăm sfânta Liturghie!”. Şi ca să rămânem în sfera mărturiei, într-o seară, tinerii din Parohia Palestina, unde este paroh pr. Bartolomeu, au pregătit un program artistic în cinstea oaspeţilor din România.

La un moment dat, o doamnă foarte respectată în comunitate, Norma, a luat cuvântul şi a spus: „Transmite-ţi salutări credincioşilor dv., din locurile de unde veniţi, şi mulţumiţi-le lor şi episcopului vostru pentru marele dar pe care îl avem, părintele Bartolomeu, pe care ni l-au lăsat să lucreze aici la noi!”. Cei de faţă au izbucnit în aplauze, iar d-nei Norma i-au dat lacrimile... În cele opt zile, cât a durat vizita noastră, am reuşit să ajungem

20 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

doar în 15 comunităţi, din 53 de sate câte îi sunt încredinţate părintelui Bartolomeu. Au fost zile în care se celebrau două, trei, patru sau chiar cinci sfinte Liturghii. Era un program normal de activitate al părintelui misionar şi nu era nimic programat special. Deşi sărbătoarea Paştelui trecuse de o săptămână, credincioşii nu au avut posibilitatea de a participa la o Liturghie de Înviere, deoarece era aproape imposibil ca preotul să treacă prin toate comunităţile. Astfel, pentru părintele Bartolomeu şi pentru mulţi alţi preoţi de acolo, celebrarea sfintei Liturghii din ziua Paştelui se prelungeşte cu încă patru săptămâni. Erau credincioşi care veneau de departe şi îi cereau insistent părintelui să treacă şi pe la ei să celebreze o Liturghie, întrucât nu mai trecuse nici un preot de foarte multe luni.

Arhiepiscopul de Guayaquil a insistat să susţinem în continuare misiunea începută de părintele Bartolomeu şi chiar să mai trimitem încă un preot deoarece „sunt foarte puţini preoţi pentru numărul mare de credincioşi ai diecezei”.

Pr. Claudiu Iºtoc

ªtiri • ªtiri • ªtiri Scrisoare pentru preoþi Ca pregătire pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor (a LXII-a), care se va celebra la 30 mai, Congregaţia pentru Cler a adresat tuturor preoţilor o scrisoare semnată de cardinalul prefect Cláudio Hummes şi de secretarul arhiepiscop Mauro Piacenza.

Scrisoarea aminteşte de prioritatea rugăciunii faţă de acţiune, deoarece de ea depinde eficacitatea acţiunii, de asemănarea deplină cu Cristos care trebuie să caracterizeze darul celibatului sacerdotal, de fidelitatea faţă de celebrarea zilnică a Euharistiei, de încredinţarea continuă în braţele Fecioarei Maria ca fundament al întregii vieţi sacerdotale.

Salezienii „Familia trebuie să aibă un rol activ în educarea tinerilor şi este necesar ca pastoraţia tineretului să se extindă la pastoraţia familiei”, i-a încurajat papa Benedict al XVI-lea pe salezieni când i-a primit în audienţă, la 31 martie, pe unii dintre reprezentanţii acestora, aflaţi în Roma pentru cel de-al 29-lea capitul general, cu tema „Da mihi animas, cetera tolle” (Dă-mi suflete, ia de la mine orice altceva). La 25 martie, a fost reales pr. Pascual Chavez Villanueva ca succesor al sfântului Ioan Bosco, fondatorul salezienilor.

Papa i-a îndemnat pe salezieni să îi ajute pe tineri „mai presus de toate să îl cunoască şi să îl iubească” pe Isus, subliniind că „în educaţia tinerilor este extrem de important ca familia să fie un subiect activ”.

Rolul bunicilor Adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie, desfăşurată la Vatican în perioada 3-5 aprilie, a avut tema „Bunicii:

mărturia şi prezenţa lor în familie”. S-a subliniat rolul bunicilor în păstrarea unităţii familiilor; în sprijinirea şi creşterea nepoţilor; în medierea relaţiilor dintre părinţi şi a relaţiilor dintre părinţi şi copii. A fost abordat în discuţii şi rolul bunicilor în familiile afectate de migraţie.

Musulman convertit Ziua în care Magdi Allam a devenit catolic a fost una frumoasă, potrivit celor declarate de jurnalistul musulman care a fost botezat de papa Benedict al XVI-lea în cadrul Liturghiei vigiliei pascale de sâmbătă, 22 martie. Allam, originar din

Egipt, a fost unul dintre cei şapte oameni – cinci femei şi doi bărbaţi – pe care papa i-a botezat în bazilica „Sfântul Petru”. Sfântul Părinte le-a administrat de asemenea sacramentele Euharistiei şi Confirmaţiunii celor şapte catehumeni din cinci ţări: Italia, Camerun, China, Statele Unite şi Peru. Allam, director adjunct al „Corriere della Sera”, unul dintre cele mai mari şi mai vechi ziare din Italia, trăieşte în această ţară de aproape 35 de ani.

Euharistia ca dar Papa Benedict al XVI-lea l-a numit pe card. Jozef Tomko ca reprezentant al său la Cel de-al 49-lea Congres Euharistic Internaţional, care se va desfăşura în Canada, cu tema „Euharistia, darul lui Dumnezeu pentru viaţa lumii”. Participanţii se vor reuni între 15 şi 22 iunie în Quebec. Programul include

diferite celebrări, cateheze, activităţi religioase şi artistice, atât pentru pelerini, cât şi pentru publicul general. Congresul Euharistic Internaţional a mai fost găzduit de Canada în 1910, la Montreal.

Pe urmele Chiarei La Castel Gandolfo din Roma s-a desfăşurat, în perioada 13-16 martie, Congresul Internaţional pentru Familii Noi din cadrul Mişcării Focolarelor.

Lucrările congresului au fost centrate în jurul temei „Casa construită pe stâncă”, fiind analizate subiecte ca: evocarea celor care în ultimele patru luni au trecut la Domnul, trăirea lui Isus părăsit în familie, experienţe trăite de Familii Noi, raportul cu familiile de origine, statutul şi regulamentele mişcării... O atenţie deosebită în cadrul congresului a fost dată familiilor separate.

Comemorare Isus înviat luminează mărturia dată de martirii credinţei, doar aparent înfrânţi de violenţă şi de totalitarisme. Este, pe scurt, ceea ce papa Benedict al XVI-lea a afirmat în timpul liturgiei cuvântului, prezidată luni, 7 aprilie, în bazilica „Sfântul Bartolomeu” de pe Insula Tiberină din Roma, unde se păstrează relicve ale multor creştini de diferite confesiuni, căzuţi pentru credinţă începând din secolul XX. În anul 1993 bazilica a fost încredinţată Comunităţii „Sfântul Egidiu” de papa Ioan Paul al II-lea. Prof.

Andrea Riccardi a amintit împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea comunităţii la Roma, el fiind fondatorul, şi a subliniat că această comunitate este răspândită în circa 70 de ţări, printre care şi România. Jertfa supremă a vieţii au dat-o recent

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

următorii slujitori ai lui Dumnezeu: arhiep. Paulos Faraj Rahho, de Mosul, Irak, găsit mort la 13 martie; preotul siroortodox Youssef Adel Abudi, la 5 aprilie, în Irak; doi călugări misionari: francezul Joseph Dou-et şi englezul Brian Thorn, ucişi în Guineea şi, respectiv, în Kenya.

Prima Împãrtãºanie Patruzeci de copii români, din comunitatea catolicilor de rit latin din Roma, au primit duminică, 30 martie, prima sfântă Împărtăşanie, după pregătirea făcută sub coordonarea pr. Isidor Iacovici şi a pr. Iulian Faraoanu. Ziua de 30 martie a fost o zi deosebită şi pentru comunitatea de credincioşi români

din Zaragoza (Spania), deoarece opt copii, patru fete şi patru băieţi, l-au primit pentru prima oară pe Isus în viaţa lor, în sfânta Împărtăşanie.

Predici inedite Au fost descoperite în vara trecută în biblioteca Universităţii din Erfurt în Germania şase predici – sermones – inedite ale sfântului Augustin. Acestea au fost prezentate publicului la 15 aprilie. Cuprinse într-un manuscris din secolul al XII-lea, predicile tratează diferite subiecte şi fac cunoscută şi mai bine activitatea pastorală a episcopului de Hippona, care a trăit între anii 354 şi 430 fiind considerat unul dintre cei mai mari părinţi ai Bisericii.

Schimb de experienþã O delegaţie română formată din 12 persoane, specialişti ai centrelor Caritas din Iaşi, Roman şi Bacău, a făcut o vizită de lucru în oraşul Münster, în perioada 14-19 aprilie. A fost un schimb

de experienţă între lucrătorii sociali din această zonă a Germaniei şi cei români, în fapt continuarea unor acţiuni de colaborare în baza unui parteneriat ce a debutat în urmă cu mai mulţi ani. Programul a cuprins vizitarea centrelor rezidenţiale din zona Münster şi asistarea la sesiunile de informare ţinute de coordonatorii programelor sociale, administratorii centrelor pentru ocrotirea vârstnicilor, copiilor cu dizabilităţi, a persoanelor sărace, a oamenilor fără adăpost, a persoanelor aflate în ultima fază de cancer şi a celor dependenţi de substanţe cu efect psihoactiv.

Liturghii în românã La iniţiativa Mons. Piero Coccia, episcop de Pesaro, în ziua de 29 martie, fraţii franciscani ai Provinciei „Sf. Iosif” din România care lucrează în Parohia „Maria Immacolata” din Gabicce Mare au oficiat sfânta Liturghie în limba română pentru prima oară în oraşul Pesaro, din Italia. Biserica pusă la dispoziţie de către episcopul locului pentru credincioşii de limbă română este „Santa Maria del Porto” şi se află în Piazza Doria, 8, 61100-Pesaro (PU). La Liturghie au participat circa

22 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

20 de persoane. Se intenţionează celebrarea Liturghiei din două în două săptămâni.

Profesorii de religie Consfătuirea diecezană a profesorilor de religie s-a desfăşurat sâmbătă, 5 aprilie, la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” Oneşti. Cei 67 de profesori de religie au fost onoraţi de prezenţa PS Aurel Percă. Au mai participat pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv., pr. lect. univ. dr. Iosif Enăşoae, pr. dr. Alois Hîrja şi pr. Valentin Aenoaei.

Profesiuni • În cadrul Liturghiei de luni, 31 martie, la biserica „Coborârea Duhului Sfânt” din Baraţi, trei dintre candidatele Institutului „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” au făcut pentru prima dată profesiunea simplă a sfaturilor evanghelice în cadrul Institutului „Slujitoarele

lui Cristos, Marele Preot”. Este vorba de sr. Adriana Budău (Stufu), sr. Anca-Mihaela Ciobănică (Răducăneni) şi sr. Liudmila Prim (Republica Moldova, Stârcea). Surorile au făcut înainte cinci zile de exerciţii spirituale cu pr. Alberto Marson, SDV, la Traian (NT).

• Sora Camelia Tălmăcel, din familia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, a depus profesiunea perpetuă a sfaturilor evanghelice de sărăcie, curăţie şi ascultare, duminică, 6 aprilie, în satul natal, Iugani, în prezenţa PS Aurel Percă.

Întâlnire diecezanã Institutul Teologic Franciscan din Roman a fost gazda întâlnirii persoanelor consacrate din Dieceza de Iaşi ce a avut loc duminică, 6 aprilie. Au participat aproximativ 270 de persoane, care au meditat conferinţa ţinută de PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, ce a avut ca temă enciclica „Spe salvi” a papei Benedict al XVI-lea. În cursul după-amiezii, au continuat discuţiile cu privire la enciclică şi conferinţă, ca şi prezentarea unui material de către părinţii verbiţi despre aceeaşi enciclică. Întâlnirea s-a încheiat cu un moment de rugăciune, în capelă, urmat de binecuvântarea rostită de PS Aurel Percă.

Clãdirea Filarmonicii La sediul Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi a avut loc vineri, 11 aprilie, semnarea contractului de locaţiune prin care imobilul Filarmonicii cu cele două clădiri componente a fost încredinţată Universităţii de Arte „George

Enescu” din Iaşi pentru o perioadă de 31 de ani. Au fost prezenţi PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, Cristian Adomniţei, ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prof. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu”, prof.

Bujor Prelipcean, directorul Filarmonicii de Stat „Moldova”, jurişti, consilieri, oficialităţi locale, reprezentanţi ai mass-media.

Soluţia a fost adoptată pentru a se putea continua lucrările de reabilitare a imobilului.

Pelerinajul bolnavilor Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la apariţia Maicii Domnului la Lourdes, Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, organizează în ziua de 13 mai, un pelerinaj special al bolnavilor şi al personalului medical, la sanctuarul marian de la Cacica.

Participanţii la acest pelerinaj, îndeplinind condiţiile cerute, pot dobândi indulgenţa plenară.

Pelerinajul va fi organizat în colaborare cu Programul „Servicii de Îngrijiri la Domiciliu” al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, sanctuarul de la Cacica, Oficiul pentru Pelerinaje şi parohiile Diecezei de Iaşi.

Pelerinaj jubiliar Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje, în colaborare cu Misiunea Catolică de Pelerinaje „Ad Astra Pilgrims”, organizează un pelerinaj jubiliar la Lourdes, organizat cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la apariţiile sfintei Fecioare Maria în grota Massabielle (Lourdes), în perioada 19 august – 4 septembrie. Înscrierile se pot face la parohia proprie sau la Parohia Tg. Frumos (tel. 0232/711476), la pr. Iulian-Eugen Kropp (tel. 0744/306309, 0767/167799, e-mail: pelerinaj_erc@yahoo.it, prk_iuliu@yahoo.it). Pe situl www.ercis.ro se găsesc informaţii complete despre acest pelerinaj.

Pe scurt 10-17 martie: Pelerinaj în Israel al

unui grup de 22 de persoane organizat de pr. Pavel Chelaru prin „Miºcarea Catolicã de Pelerinaje” 29-30 martie: Vizitã pastoralã în Parohia Valea Micã 30 martie: Concert cu strângere de fonduri „La Învierea Domnului” susþinut

de Corul „Juvenes Ecclesiae” în catedrala nouã din Iaºi, fiind prezentatã în premierã „Missa criolla”, fiind reluat în ziua de 20 aprilie la Roman ºi Bacãu 5 aprilie: Consiliul Acþiunii Catolice a Tinerilor din zona Roman la Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman 5-6 aprilie: Vizitã pastoralã în Parohia Vatra Dornei 8 aprilie: Primirea de cãtre card. Péter Erdõ a titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãþii „Ovidius” din Constanþa 7 aprilie: Întrunire a Consiliului Prezbiteral ºi a Consiliului Pastoral Diecezan la Sãbãoani 12 aprilie: Ziua tinerilor AC din zona Bacãu, cu tema „Martori ai învierii lui Cristos”, organizatã în Parohia Fundu Rãcãciuni 12 aprilie: Întâlnirea semestrialã a directoarelor ºi educatoarelor grãdiniþelor catolice din Dieceza de Iaºi organizatã la Gioseni 13 aprilie: Primirea lectoratului de cãtre cei 17 studenþi ai anului IV ºi primirea acolitatului de cãtre cei 6 studenþi ai anului V de la Institutul Teologic din Iaºi, Liturghia fiind prezidatã de PS Aurel Percã 13-20 aprilie: Ediþia a VII-a a Sãptãmânii Naþionale a Voluntariatului, la care participã ºi Centrul Diecezan Caritas în calitate de partener 19-20 aprilie: Vizitã pastoralã în Parohia Valea Seacã 19-20 aprilie: Pelerinaj la comunitãþi catolice din Republica Moldova al unui grup de 28 de credincioºi din Parohia „Sf. Anton de Padova” din Iaºi 20 aprilie: Pelerinaj la mormântul Veronicãi Antal din Nisiporeºti, la împlinirea a 50 de ani de la moarte 25-28 aprilie: Exerciþii spirituale pentru liderii cercetaºi din Scout la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi ºi la Casa Asumpþioniºtilor din Mãrgineni (BC) 26-27 aprilie: Vizitã pastoralã în Parohia Vladnic 27 aprilie: Pelerinaj la sanctuarul Maicii Domnului de la Torreciudad în Spania pentru un grup de români din localitãþi spaniole 28-30 aprilie: Cea de-a V-a ediþie a turneului de fotbal pentru tineri între parohiile din zona Romanului, organizat de Iosefinii lui Murialdo din Roman, în colaborare cu parohiile din zonã.

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

îN APÃRAREA SÃNÃTÃÞII

Sforãitul

Sindromul metabolic C

S

indromul metabolic este o condiţie clinică ce cumulează mai mulţi factori de risc: obezitatea, hipertensiunea arterială, hiperglicemia (nivel crescut de glucoză în sânge) şi un profil lipidic anormal (dislipidemie).

Când aceşti factori de risc se reunesc la o persoană, şansa ca persoana respectivă să dezvolte boala coronariană, accident vascular cerebral şi diabet zaharat, este mult mai mare decât la persoanele la care aceşti factori de risc nu se întâlnesc concomitent.

Cum se stabileºte diagnosticul?

Obezitatea abdominală O persoană este considerată obeză dacă greutatea sa este cu cel puţin 20% peste greutatea normală. Dacă grăsimea se dispune predominant la nivel abdominal, vorbim de obezitate abdominală.

Este recunoscut faptul că pacienţii cu obezitate abdominală au risc crescut pentru o serie de afecţiuni serioase asociate sindromului metabolic. Întrebaţi medicul care este greutatea dv. ideală.

Reprezintă factor de risc: circumferinţa taliei > 94 cm la bărbaţi şi > 80 cm la femei (IDF, 2005).

Se poate vorbi de sindrom metabolic dacă obezitatea este asociată cu doi dintre următorii factori de risc: hiperglicemie, hipertensiune arterială, trigliceride, colesterol.

Hiperglicemia Zahărul (glucoza) este furnizorul de energie al organismului. În mod normal, glucoza este rapid eliminată din sânge prin stocarea în ţesuturi. Un nivel constant crescut al glucozei în sânge caracterizează o stare patologică numită hiperglicemie.

Persoanele cu hiperglicemie au un risc foarte mare de a dezvolta diverse boli grave cum ar fi: infarct miocardic, accident vascular cerebral, diabet zaharat – cu complicaţiile sale: afectarea vederii până la orbire şi amputarea membrelor.

Reprezintă factor de risc: glicemia > 100 mg/dL (IDF, 2005).

Hipertensiunea arterială Tensiunea arterială este presiunea din interiorul vaselor de sânge. Când tensiunea arterială este prea mare (peste valorile considerate normale) se numeşte hipertensiune arterială. În evoluţie, hipertensiunea arterială deteriorează vasele de sânge: acestea se îngroaşă şi devin mai puţin flexibile. Acest lucru poate afecta şi arterele care irigă inima (arterele coronare), reducând aportul de sânge la inimă. Valorile tensiunii arteriale considerate a fi optime sunt de aproximativ 120/75 mmHg. Hipertensiunea arterială nu are simptome, dar creşte riscul de infarct miocardic (atac de cord), accident vascular cerebral sau insuficienţă renală.

Reprezintă factor de risc: tensiunea arterială > 130/85 mmHg (IDF, 2005).

24 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

Dr. Lucia Amza

ine nu ştie cât de supărător poate fi atunci când cel care doarme lângă tine sforăie. Dar cine ştie cât de periculos poate fi sforăitul şi, mai ales, pauza în respiraţie din timpul somnului pe care o au cei care sforăie?

Cum apare sforăitul şi complicaţia sa – apneea obstructivă? După ce adormim, puterea muşchilor de la nivelul faringelui scade, ducând la îngustarea până la dispariţie uneori a căilor aeriene. În încercarea de a învinge acest obstacol, se produce o creştere a efortului muşchilor respiratori concomitent cu superficializarea somnului până la o trezire de câteva secunde. Această trezire, de care nu ne aducem aminte a doua zi, are rolul de a restabili forţa muşchilor faringieni, îndepărtând obstacolul creat anterior. Apoi, respirând normal, adormim din nou. Acest ciclu – somn – trezire – somn – se poate repeta, în unele cazuri de sute de ori pe noapte, fără ca să ne aducem aminte a doua zi.

Ce poate determina un somn nesatisfăcător? Lipsa respiraţiei în timpul somnului şi repetatele treziri duc la apariţia tulburărilor de concentrare şi memorie, somnolenţă în timpul zilei, dureri de cap matinale, urinări dese noaptea, coşmaruri şi somn agitat, creşterea transpiraţiei nocturne, hipertensiune arterială rebelă la tratament, accidente vasculare ischemice ca infarctul de miocard şi accidentele vasculare cerebrale, decesul.

Dr. Anca Bolog

POªTA REDACÞIEI Ne-au mai scris de sărbă-

tori: Maria Gherghelaş (Braşov), pr. Ioan Pop (Lugoj), Surorile „Misionarele Patimii lui Isus” (Butea), Fundaţia „Să-i ajutăm iubindu-i” (Piatra Neamţ), Acţiunea Catolică (Iaşi), fam. dr. Vasile Blaga (Bogdand, jud. Satu Mare), fam. Marin Şpan (Baia Mare), fam. Anton Lucaci (Verona, Italia). Vă mulţumim!

Vasile Sfarghiu (Câmpulung Moldovenesc), Ion Pârgaru (Nicoreşti), Ştefan Ferenţ (Traian, Bacău), Ioan Ianuş (Butea). Scrisorile de la dv. au fost primite. Veţi primi, eventual, răspuns în unul dintre numerele viitoare ale revistei.

Petrea Andruşca (Augsburg, Germania) „Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos este sărbătoarea fundamentală a vieţii creştine.

Cele trei învieri înfăptuite de Isus Cristos sunt semnele venirii lui Mesia şi a timpului mântuirii. Isus Cristos şi-a anunţat dinainte învierea sa din morţi.

Prin învierea lui Isus se adeveresc Scripturile... Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume este hotărâtă din veşnicie şi tot din veşnicie am fost aleşi ca mădulare ale lui Isus Cristos”.

Am redat puţin din ceea ce ne-aţi scris. Articolele pentru revistă trebuie să sosească până la 15 ale lunii precedente. Acesta a ajuns târziu când revista pentru luna aprilie era deja tipărită.

Andreea Tincu (Târgu Frumos). „Am 18 ani şi doresc să încep cu un cuvânt de laudă la adresa revistei. Vreau să vă mulţumesc pentru tot efortul depus pentru a ne lumina vieţile în fiecare lună cu câte un număr atât de frumos al acestei reviste”. Îţi mulţumim pentru cuvintele de apreciere făcute la adresa revistei. Poezia este bună, dar

trebuie lucrat mai mult la măsura versurilor. Numărul de silabe trebuie respectat conform regulilor poetice. Aşteptăm poezia prelucrată într-o nouă versiune.

Petru Susan (Băluşeşti).

Dv. ne-aţi mai scris. În revista numărul 11 (167) din noiembrie 2003 era următoarea provocare la care n-am primit răspuns nici în ziua de azi: „Încercaţi să ne scrieţi, şi vom vedea dacă reuşiţi, povestindu-ne despre frumuseţile din satul dv., despre binele şi calităţile (fie ele şi puţine) pe care le descoperiţi în cei din jur”. Să înţelegem că n-aţi găsit nimic bun în satul dv.?! La întrebările pe care vi le puneţi în ultima scrisoare încercăm totuşi să vă răspundem. În „Cartea sinodală” la numărul 80, paragraful 1, este notat: „În duminici şi sărbătorile de poruncă să nu fie prevăzute la nivel parohial, celebrări euharistice cu intenţii pentru răposaţi; totuşi, duminica, adunarea creştină poate să pomenească la rugăciunea credincioşilor numele persoanelor moarte în timpul săptămânii”. Cu privire la numirea preoţilor parohi, la numărul 149, paragraful 2, este scris: „Numirea unui paroh poate fi pentru un timp nedeterminat sau pentru un timp determinat care va fi precizat în decretul de numire. Episcopul va analiza şi verifica periodic activitatea parohului şi va decide, în funcţie de necesităţile pastorale ale diecezei, când şi unde să-l transfere. Totuşi, în cazul în care parohul are deja zece ani într-o parohie, este îndemnat să-l anunţe pe episcop să-i analizeze situaţia sa şi să se arate dispus, în virtutea ascultării promise în ziua hirotonirii, să accepte transferul în altă parte, dacă episcopul va crede de cuviinţă acest lucru”.

Orlando-Sorin Opriş (Ro-

şiori de Vede). „Foarte bună ideea de a publica pe net agenda liturgică a Bisericii Catolice.

Bravo!!! Întrucât sunt dintr-un oraş care nu are biserică catolică, fiind convertit de curând (în Postul Mare din anul acesta fără să ştiu de invitaţia Sfântului Părinte la convertire – iată că nimic nu este întâmplător) obişnuiesc să urmăresc pe web Liturghiile în fiecare duminică şi să particip cu prezenţa fizică doar la evenimentele importante. Dacă pe lângă programul Liturghiilor ar putea fi pus şi orarul acestora de la Vatican calculat la ora României ar fi bine. Şi mai bine ar fi dacă Liturghia de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti ar fi pusă pe web”.

Este greu de pus orarul de la Vatican. În primul rând pentru că sunt mai multe biserici. În al doilea rând, dacă vă referiţi la catedrala „Sfântul Petru”, aici sunt mai multe capele şi se celebrează Liturghii la diverse ore.

Nici la nivel naţional nu se poate vorbi de o Liturghie. La Bucureşti e vorba de Liturghii pentru credincioşii din Bucureşti. (De altfel Bucureştiul face parte din Arhidieceza de Bucureşti, aşa cum Iaşiul face parte din Dieceza de Iaşi). Deocamdată în fiecare duminică dimineaţa la ora 8.00 se transmite Liturghia la Radio Iaşi (Unde medii 1053 kHz). Aceasta poate fi ascultată şi pe internet, dacă intraţi pe situl radioului Iaşi (http://www.radioiasi.ro/). Trebuie totuşi specificat că Liturghia de la radio sau de pe internet nu înlocuieşte participarea la Liturghie decât pentru bolnavi şi pentru aceia care nu pot participa din cauza unor motive grave.

mai 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

nOUTÃÞI EDITORIALE Almanahul „Presa Bunã” 2008 Ed. „Presa Bună”, 2008, 14x20 cm, 544 p., 15 lei

În curând voi spune Concurs da. Exerciþii spirituale Aurel Iştoc, dată la două luni aveţi poEd. „Presa Bună”, sibilitatea de a câştiga o 2008, 14x20 cm, carte. Trebuie doar să răspun130 p., 8 lei deţi corect la întrebarea de mai

Citeºti ºi câºtigi

O

jos. Răspunsul poate fi găsit în articolele din numărul trecut al revistei. Se acordă două premii prin tragere la sorţi. Trimiteţi prin poştă pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro răspunsul, adresa dv. completă şi, eventual, numărul de telefon Comuniune ºi slujire. la care puteţi fi contactat. ParPersoana umanã Noul Testament. ticipă la concurs răspunsurile creatã dupã chipul Ediþia a II-a care vor ajunge la redacţie până lui Dumnezeu Alois Bulai, Anton la 15 iunie. Numele câştigătoComisia Teologică Budău (trad.), rilor se vor anunţa în revista din Internaţională, Ed. „Sapientia”, luna iulie.

Ed. „Presa Bună”, 2008, ISBN 9732008, ISBN 978-9738980-23-5, 16x22 Întrebarea 8191-89-1, 72 p., Cum a definit-o papa Benedict cm, 750 p., 40 lei 10x14 cm, 3 lei al XVI-lea pe Chiara Lubich în mesajul citit de card. Tarcisio Bertone la funeraliile fondaGânduri creºtine Consecinþele ecleziotoarei Mişcării Focolarelor?

Anton Despinescu, logice ºi canonice ale Ed. „Sapientia”, naturii sacramentale Cartea Adrese ºi telefoane 2008 Ed. „Presa Bună”, 2008, 10x14 cm, 214 p., 10 lei

a Bisericii Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică Romană şi Biserica Ortodoxă, Ed. „Presa Bună”, 2008, 10x14 cm, 30 p., 2 lei

Maica Tereza de Calcutta Teresio Bosco, Ed. „Presa Bună”, 2008, 10x14 cm, 42 p., 2 lei

Maximilian Kolbe Teresio Bosco, Ed. „Presa Bună”, 2008, 10x14 cm, 42 p., 2 lei

Buletin istoric, nr. 8/2007 Departamentul de Cercetare Istorică, Ed. „Presa Bună”, 2007, 17x24 cm, 230 p., 13 lei

2008, ISBN 9738980-29-7, 13x20 cm, 382 p., 13 lei

Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 67: – luni-vineri orele 10.30-18.30; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin Internet: www.ercis.ro; www.catholica.ro. În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · mai 2008

Italia, þara minunilor euharistice N. Nasuti, Ed. „Presa Bunã”, 2007

Cartea constituie o culegere de 18 minuni euharistice care au avut loc în diferite oraşe din Italia între anii 750-1772. Cele 290 de pagini includ şi multe imagini ale acestor locuri. Chiar dacă nu am vizitat locurile menţionate în carte, suntem invitaţi să trecem pragul credinţei şi să conştientizăm prezenţa reală a lui Isus în Euharistie.

Câºtigãtorii din luna martie Au fost primite 20 răspunsuri corecte şi două răspunsuri greşite. În urma tragerii la sorţi, au câştigat: Claudia Mălin din Lugoj (TM) şi Genovica Ivan din Săbăoani (NT), care vor primi cartea Simboluri liturgice.

Apariþiile de la Fatima

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1 2 3

Orizontal: 1) Oraş în Peninsula Iberică, situat la 123 km nord de Lisabona, devenit un important loc de pelerinaj încă din anul 1917, în urma apariţiilor sfintei Fecioare Maria în această regiune – „Oceanul de foc” pe care cei trei vizionari de la Fatima l-au văzut în cadrul celei de-a treia apariţii a sfintei Fecioare Maria (13 iulie 1917), în care cei condamnaţi „pluteau în mijlocul vâlvătăilor, antrenaţi de flăcările care ţâşneau din ei cu nori de fum” (neart.).

2) Radon (simb.) – Mesaje confidenţiale încredinţate Luciei de către Fecioara Maria, al căror conţinut este cunoscut astăzi (sfârşitul Primului Război Mondial şi începutul celui de-al doilea, destrămarea URSS-ului şi atentatul asupra papei Ioan Paul al II-lea). 3) A întărâta – Zeu în mitologia scandinavă.

4) Număr (abr.) – Ghimpii care înconjurau şi apăsau din toate părţile inima neprihănită a „frumoasei doamne din ceruri”, aşa cum le-a fost prezentată vizionarilor de la Fatima în timpul celei de-a doua apariţii (13 iunie 1917). 5) Sătuc situat la 2 km de Fatima, cunoscut sub denumirea locală de „Grota Sfintei Irina”, unde la 13 mai 1917 a avut loc prima apariţie a sfintei Fecioare Maria celor trei copilaşi aflaţi cu oile la păscut (3 cuv.). 6) Indicele producţiei industriale (abr.) – Uşite! – În treacăt! 7) Minunea înfăptuită la ultima apariţie a sfintei

Fecioare (13 octom- 4 brie 1917), când cele 5 aproximativ 70.000 6 de persoane venite din 7 toate părţile Portugaliei şi de peste hotare, 8 împreună cu Lucia, Ia- 9 cinta şi Francisc, au 10 putut vedea cum acesta a apărut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a început să se rotească cu viteză, proiectând fascicule intense policrome (neart.) – Ultimele viziuni! 8) În declin! – Folositori. 9) Casă de copii. 10) Marea situată între Grecia şi Turcia – Cea de-a treia vizionară de la Fatima, căreia i s-a încredinţat misiunea de a o face cunoscută şi iubită pe sfânta Fecioară Maria şi de a orândui în lume devoţiunea către inima ei neprihănită.

Vertical: 1) Fratele Iacintei (răpus de „gripa spaniolă” la 4 aprilie 1919), unul dintre cei trei vizionari, a cărui dorinţă cea mai mare era aceea de a alina suferinţa Mântuitorului. 2) Cel care studiază originile, dezvoltarea şi funcţionarea societăţilor şi a culturilor umane, precum şi evoluţia omenirii, caracteristicile fizice în schimbare şi distribuţia geografică a populaţiei. 3) Deviate pe altă rută! – Ultimele repere! 4) Râu situat la 56 km vest de Moscova – Haine puse la spălat. 5) … culpa, ca formulă de recunoaştere a propriei greşeli (livr.) – Ansamblu de doi cântăreţi sau instrumentişti (pl.). 6) Primele

acţiuni! – Îndestulare (pop.) – Interlibrary Lending (abr.).

7) A lua cu sila pe cineva – Pasăre răpitoare de zi din familia acvilidelor. 8) Manifestare necontrolată faţă de ceva sau cineva (fig.) – La început! 9) Locuitor din capitala Greciei – Andrei Ionescu. 10) Luat în vedere! – Sora lui Francisc Marto (stinsă din viaţă în luna februarie 1920), al cărei ideal era acela de a-i întoarce pe cei păcătoşi la credinţă pentru a-i feri de iad.

Dicţionar: RN, ASE, VIA, ISTRA, ILL. Pr. Emanuel Imbrea Răspuns la rebusul „Timpul pascal” din numărul trecut: 1) C – INVIEREA – I; 2) RASTIGNIT – AN; 3) ILO – N – STIGMA; 4) SINEDRIU – HIL; 5) TN – MEA – ATENT; 6) OACA – PILAT – A; 7) S – RULOU – ISER; 8) TUNICI – CUS – SPUNE – E; 9) IN – PROROC – PA – MAMA; 10) MGA – E – AREM – TEI – ARG; 11) PE – ASINI – AA – PLANGE; 12) PREOT – INSULTA – LIIA; 13) AER – IR – TUS – URME – NM; 14) S – ECN – TEPOS – HULITA; 15) CITA – TONUL – VIRUS – N; 16) AZIMA – MISELIE – IOSU; 17) LACRIMA – IUDA – PAPAL.

Liturghia crismei (Iaºi, 20 martie)

Vizitã pastoralã în Parohia Vaslui (23-24 martie)

Hirotonire întru Preoþie a 16 fraþi franciscani (Nisiporeºti, 29 martie)

Vizitã pastoralã în Parohia Valea Micã (29-30 martie)

Curs de formare pentru responsabilii laturii caritative AC (Traian, 4-6 aprilie)

Vizitã pastoralã în Parohia Vatra Dornei (5-6 aprilie)

Întâlnirea persoanelor consacrate din Dieceza de Iaºi (ITRCF Roman, 6 aprilie)

Vizitã pastoralã în Parohia Vizantea (12-13 aprilie)