Surorile lui Isus Răscumpărătorul, Oneşti - Slănic Moldova
este secretul vieţii sale este acela al apostolilor autentici din toate timpurile. Într-o societate unde Dumnezeu este dispreţuit, uitat, ofensat, huiduit şi în care mulţi fraţi mor de foame, suferă abandonul, violenţa, mizeria, Victorine, simte că este datoria ei aşi dărui viaţa pentru a colabora la planul de Răscumpărare: „Prima datorie a Congregaţiei este adoraţia ispăşitoare.... Ea este sursa din care izvorăsc în mod necesar toate darurile pentru celelalte activităţi... Doar când vom avea inima puternic ancorată în Dumnezeu vom putea sa ne aplecăm spre abisul răului pentru a-i ajuta pe alţii să iasă...” 2
EXPUNEREA SFÂNTULUI SACRAMENT
Cântec RUGĂCIUNE DE INTRODUCERE
Prezenţa lui Isus Euharisticul în mijlocul nostru este un semn vizibil al iubirii lui Dumnezeu. A lăsa să ne cuprindă prezenţa sa, a lăsa să vibreze vocea Sa şi cuvântul Său în noi, înseamnă să-l acceptăm pe cel care mai întâi ne-a primit, ne-a chemat pe nume şi ne-a ales. Este El care ne caută şi ne găseşte, în trupul nostru rănit, şi în liniştea inimii şi ne invită să trăim împreună cu El. Credem, Doamne că suntem în faţa ta Suntem în faţa Ta, ca şi discipolii tăi, în călătorie pe drumurile istoriei. Ne arăţi, sensul adevărat al trăirii noastre, ne inviţi să rămânem cu Tine, să ne sacrificăm cu Tine, să rămânem în casa Ta pentru a te întâlni iubire care se dăruieşte. Credem, Doamne, că Tu ne priveşti şi ne asculţi rugăciunile. Te căutăm, Învăţătorule, vrem să te întâlnim în lucrurile cele mai mici din viaţa noastră, să ne apropiem de Tine atunci când ni se pare că eşti departe. Tu, însă eşti mereu cu noi. Noi te căutăm şi Tu te laşi găsit în acel loc atât de aproape de noi dar totodată atât de necunoscut, care este inima noastră. Credem, Doamne, că Tu eşti atotputernic şi sfânt: noi te adorăm.
3
Adesea ne închidem în slăbiciunea noastră, ne lăsăm încătuşaţi de temerile noastre, de bolile noastre, încrezându-ne în noi înşine, însă Tu ne şopteşti: „Nu-ţi fie teamă, eu te iubesc”. Credem, Doamne, că Tu eşti milostiv şi ne ierţi. Tu, Învăţătorule ne cunoşti chiar şi cele mai profunde şi ascunse secrete ale inimii noastre. Fricile, limitele, păcatele şi slăbiciunile noastre fac să se deschidă braţele bunătăţii tale. Şi, iată acum eşti aici în faţa noastră gata să ne primeşti. Ne propui prietenia ta şi ne descoperi dorinţele pe care le ai cu privire la omenire. Îţi dăruim, Învăţătorule inima noastră, fii pentru noi lumina care ne luminează viaţa, Cuvânt viu care ne susţine în alegerile zilnice, Pâinea vieţii care ne fortifică drumul. Credem, Doamne, că Tu eşti aici pentru noi. Te adorăm şi îţi mulţumim. Îţi mulţumim pentru frumuseţea creaţiei, pentru că ne-ai creat, ne-ai dorit şi ne-ai iubit din veşnicie, pentru că veşnicia şi universul vibrează de grija ta pentru viaţa noastră. Îţi mulţumim pentru că pentru noi te-ai dăruit pe Tine însuţi şi pentru mântuirea noastră ai împărţit şi dăruit viaţa ta. Credem în Tine, Doamne şi îţi mulţumim.
CUVĂNTUL SFÂNTULUI PĂRINTE PAPA BENEDICT
Constatăm că în timpul nostru credincioşii se află cufundaţi într-o cultură care tinde să şteargă simţul păcatului[55], favorizând o atitudine superficială, care duce la uitarea necesităţii de a fi în harul lui Dumnezeu pentru a se apropia cu vrednicie de împărtăşania sacramentală. În realitate, a pierde conştiinţa păcatului implică mereu şi o anumită superficialitate în înţelegerea iubirii însăşi a lui Dumnezeu. Foloseşte mult credincioşilor amintirea acelor elemente care, în cadrul ritului sfintei Liturghii, exprimă conştiinţa propriului păcat şi, în acelaşi timp, conştiinţa milostivirii lui Dumnezeu. În afară de aceasta, relaţia dintre Euharistie şi Reconciliere ne aminteşte că păcatul nu este niciodată o realitate exclusiv individuală; el cauzează întotdeauna şi o rană în interiorul comuniunii ecleziale, în care suntem inseraţi graţie Botezului. Din Exortaţia Apostolică Sacramentum Caritatis a Sfântului Părinte Benedict alXVI-lea)
4
SĂ STĂM ÎN PREZENŢA TA
Suntem în faţa lui Dumnezeu, cu adevărat prezent în Euharistie, misterul Trupului şi Sângelui său oferit pentru noi. Ne încredinţăm cu credinţă milostivirii sale cerând harul iertării: Doamne, ai milă de noi! Noi credem în Tine, Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, jertfit pentru mântuirea noastră. Doamne, ai milă de noi! Noi sperăm în Tine, Isuse Cristoase, fratele şi Răscumpărătorul nostru, Chip omenesc al milostivirii Tatălui. Doamne, ai milă de noi! Noi te iubim, Isuse Cristoase, Înţelepciunea infinită a Tatălui. Doamne, ai milă de noi! Noi ne încredem în Tine, Doamne, care ne chemi la convertire. Deschide inimile noastre în faţa Cuvântului tău. Doamne, ai milă de noi! Noi te lăudăm, Doamne care ne-ai anunţat împărăţia ta, vindecând orice neputinţă. Vindecă bolile sufletului nostru. Doamne, ai milă de noi! Noi îţi mulţumim, Doamne, în mod real prezent în mijlocul nostru în sacramentul Euharistiei: iartă vina noastră. Doamne, ai milă de noi! O Tată, izvor de înţelepciune şi dătător de bine, susţine-ne credinţa în Isus Cristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru, dăruieşte tuturor oamenilor lumina Duhului Tău pentru ca să recunoască în El pe Fiul Dumnezeului celui viu şi să devină pietre vii în răspândirea împărăţiei tale în lume. Tu care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul
Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.
5
Cântec
Din Evanghelia după Sfântul Luca (18,9-14) Isus, a mai spus această parabolă unora care se credeau drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: „Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig”. Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul zicând: „Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!” Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.
INVITAŢIE LA INTERIORIZARE:
1 Isus pretinde de la noi o inimă purificată atunci când ne rugăm, iar Biserica nu poate să conceapă Sfânta Euharistie fără un act profund de părere de rău. 2 De fapt, Sfânta Euharistie începe întotdeauna cu liturgia penitenţială iar când se ajunge la momentul culminant al întâlnirii cu Cristos, în Sfânta împărtăşanie, ni se propune ritualul păcii iar apoi, bătându-ne pieptul spunem: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu”. 1 E foarte important ca, înainte de a ne apropia de Dumnezeu să ne recunoaştem nevrednicia. Pentru a ne face să înţelegem aceasta Isus ne-a povestit minunata parabolă cu vameşul şi farizeul care merg la templu.
6
2Unul plin de sine, fariseul, care nu simte nevoia părerii de rău. Celălalt încovoiat de nevrednicia sa, „nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer” spunând doar: „Ai milă de mine!”. 1 Isus încheie parabola zicând că vameşul se întoarse acasă îndreptăţit, iar celălalt s-a întors acasă păcătos, fără iertarea lui Dumnezeu. Însă, după cum reiese din parabolă, vameşul nu se prezintă cu alese cuvântări în faţa lui Dumnezeu, nici măcar nu-i promite nimic şi nici nu cere iertare pentru răul făcut. 2Este cuprins doar de sentimentul nevredniciei şi aceasta e de ajuns pentru Dumnezeu. De fapt Isus spune: „Se întoarse acasă îndreptăţit ”. Aşadar actul părerii de rău nu este un lucru complicat. Nu este nevoie de multă vorbărie, ci de multă sinceritate: „Vezi, Doamne, că sunt un netrebnic! Ai milă de mine!” 1 – Dumnezeu, deşi este Dumnezeu, are trei puncte slabe! Primul este sinceritatea noastră: când ne vede sinceri, absolut sinceri, este mişcat, devine numaidecât gingăşie deplină, şi aceasta poate fi pentru că sinceritatea este soră cu umilinţa. 2Al doilea punct slab este credinţa noastră: când reuşim să înălţăm un strigăt de adevărată credinţă spre Dumnezeu, sfărâmăm şi munţii. Dumnezeu răspunde numaidecât. Credinţa este atotputernicia noastră: sau mai bine-zis atotputernicia lui Dumnezeu care se pune în slujba noastră. 1Isus a declarat: „Totul este posibil pentru cel ce crede” (Mc 9,23). Şi iarăşi „Tot ce veţi cere în rugăciune, cu credinţă, veţi obţine” (Matei 21,21). 2Al treilea punct slab al lui Dumnezeu este umilinţa: când ne vede adânciţi într-un act de umilinţă adevărată, este mişcat imediat pentru că ne iubeşte şi vede oglindită în noi o scânteie din El însuşi. 1În învăţătura din Tatăl Nostru există un detaliu pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea: Isus nu ne învaţă să cerem iertare doar pentru
7
păcatele noastre personale, ci vrea să ne facă responsabili şi de păcatele celorlalţi. Ne învaţă să spunem: „Ne iartă greşelile noastre” şi nu, „Iartă-mi păcatele mele”. 2 - Trebuie să ne facem responsabili de păcatele fraţilor noştri. Ele apasă şi asupra noastră şi, să nu ne oprim doar la cuvintele de iertare. Să mergem mai departe. Încercând să ne rugăm aşa: „Doamne, ce vină am în acest păcat?” „Ce pot face pentru a ajuta această persoană să se reconcilieze să iasă din rătăcirile sale?” Numai aşa iertarea devine eficientă şi pentru propria mea convertire. (din meditaţiile părintelui Andrea Gasparino)
Să ne rugăm cu psalmul 102
Psalmul 102 este cel mai mare cântec despre iertare. Conştient de marea iubire a lui Dumnezeu şi de toate binefacerile sale, cel care se roagă acest psalm îi înalţă lui Dumnezeu cântec de laudă şi de mulţumire, recunoaşte bunătatea Sa, gingăşia sa de Tată, grija sa de păstor mereu gata să-l ierte pe omul care se confruntă cu căderile şi fragilităţile lui. Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine sã binecuvânteze numele sãu cel sfânt! Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale. El îţi iartã toate pãcatele şi te vindecã de orice boalã. El îţi scapã viaţa şi te încununeazã cu îndurare şi cu iubire; Domnul face dreptate şi judecatã dreaptã tuturor celor care suferã nedreptatea. El a fãcut cunoscute lui Moise cãile sale şi faptele sale minunate fiilor lui Israel. Domnul este îndurãtor şi milostiv, el este îndelung rãbdãtor şi plin de îndurare. El nu dojeneşte la nesfârşit, nici nu poartã pe veci mânie. El nu ne rãsplãteşte dupã greşelile noastre, nici nu ne pedepseşte dupã fãrãdelegile noastre. Cât sunt de sus cerurile faţã de pãmânt, tot atât de mare este mila sa faţã de cei care se tem de el.
8
Cât de departe este rãsãritul de apus, atât de mult îndepãrteazã de la noi pãcatele noastre. Aşa cum un tatã îşi iubeşte copiii, aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el. Cãci el ştie din ce am fost fãcuţi şi nu uitã cã suntem ţãrânã. Zilele omului sunt ca iarba, el înfloreşte ca floarea câmpului. Când suflã vântul, ea dispare, nici locul în care a stat nu se mai cunoaşte. Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate lucrãrile lui, în tot locul stãpânirii sale! Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul!
Slavă Tatălui…
Cântec
RUGĂCIUNE CORALĂ DE INVOCARE:
Tu, Dumnezeul nostru eşti bun şi adevărat. Eşti îndelung răbdător şi plin de milostivire. Chiar dacă păcătuim suntem ai tăi Dar nu vrem să mai păcătuim pentru că ştim că îţi aparţinem. A te cunoaşte, de fapt, înseamnă să fim drepţi, a cunoaşte puterea ta înseamnă să fim ancoraţi în Tine veşnic. Cine păstrează cu sfinţenie lucrurile sfinte va fi recunoscut ca un sfânt şi cei care învaţă lucrurile sfinte vor fi găsiţi vrednici de Tine.
(din Cartea Înţelepciunii 15, 1-5. 6,11)
9
Din scrierile Fondatoarei Victorine Le Dieu
Să ne rugăm şi să oferim iertarea pentru a rosti cu încredere rugăciunea „Tatăl nostru” până la sfârşit. Dumnezeu ştie că în inima mea nu este niciun nor: iertare pentru trecut şi îndurare pentru viitor. Rămân singură în faţa ta, Doamne, rugându-te cu umilinţă să reverşi cât mai curând milostivirea ta asupra gândurilor mele, a acţiunilor şi a dorinţelor mele. Fie-ţi milă, Doamne! Fie-ţi milă de slăbiciunea mea! Măcar inima mea să se ridice până la Tine! În acest moment dublează zelul meu. Nu mi-e frică de loviturile tale, Doamne. Iubirea Ta să fie mai puternică decât viaţa mea pe care Tu poţi să o curmi sau să o mai prelungeşti. Din partea mea nu am decât o dorinţă: ca răpită de harul Tău, nimic să nu-mi poată lua comoara mea: sfânta iubire. O, Dumnezeule Atotputernic, care conduci întregul univers, priveşte sufletele, mult mai valoroase decât toţi aştrii, şi care sunt victimele vârtejului răutăţii care le înconjoară. Fă-ne instrumente vrednice ale milostivirii tale pentru ca multe din ele să ajungă la lumina şi la mântuirea ta. SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ Să-l rugăm pe Dumnezeu cel Atotputernic, care poate schimba deşertul în mare şi stâncile în izvoare de apă, să-l trimită pe Duhul Sfânt ca să vindece lumea care are nevoie de răscumpărare. Să repetăm împreună: Tată, care reînnoieşti toate prin Duhul tău, ascultă-ne
Pentru ca Biserica, în orice parte a lumii să fie o mărturie clară de credinţă, motiv de speranţă şi instrument de reconciliere, de dreptate şi de pace. Să ne rugăm.
Pentru misionarii care lucrează şi suferă în orice colţ al pământului: pentru ca Duhul Sfânt să susţină curajul lor apostolic şi să ne facă pe toţi conştienţi de a ne simţi coresponsabili ai vestirii evanghelice. Să ne rugăm.
10
Pentru toţi cei care cred în Cristos pentru ca, prin convertirea inimii şi rugăciunea perseverentă să poată contribui la formarea cât mai curând a unei singure Biserici, în comuniune perfectă de credinţă şi iubire. Să ne rugăm. Pentru fraţii bolnavi şi pentru cei care sunt încercaţi în trup şi în duh de diferite dificultăţi ale vieţii cotidiene. Să ne rugăm.
Pentru soţii creştini, să fie unul pentru altul semn al iubirii lui Dumnezeu şi la şcoala Evangheliei să-şi pregătească fiii pentru a se insera în Biserică şi în lume. Să ne rugăm.
Pentru tineri, ca să-şi deschidă inima lui Cristos şi Evangheliei sale şi astfel să poată fi în aceste timpuri operatori de pace, de dreptate şi de comuniune fraternă. Să ne rugăm.
Pentru cei pe care îi chemi, Tu, Doamne Isuse, fă inima lor sensibilă şi generoasă pentru ca să aibă puterea de a lăsa toate şi de a te urma pe calea sfaturilor evanghelice de ascultare, sărăcie şi curăţie. Să ne rugăm. Tatăl nostru
Rugăciune – prin mijlocirea Victorinei..
Noi te lăudăm şi te binecuvântăm, Doamne Isuse, pentru că ne-ai răscumpărat. Te lăudăm şi te binecuvântăm pentru că ai dăruit Bisericii pe Victorine Le Dieu şi ai făcut-o apostol plin de zel al Ispăşirii şi al Împăcării. Ea, atrasă de iubirea ta infinită, pe care ne-ai dăruit-o în Euharistie, ţi-a consacrat întreaga sa viaţă, pe sine însăşi, pentru a colabora cu Tine, „Unicul Răscumpărător”, la opera răscumpărării şi spre a conduce pe orice om la Unitatea Treimii. Te lăudăm şi te binecuvântăm pentru că ai dăruit timpului nostru această spiritualitate. 11
Dăruieşte-ne Duhul Tău pentru ca să putem primi acest dar şi ca să colaborăm în mod concret la opera de împăcare atât de necesară pentru Biserică şi pentru lume. Amin Slavă Tatălui...
SĂ NE RUGĂM:
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, îi faci drepţi pe cei păcătoşi şi nu pe cei care se cred a fi drepţi. Ai milă de noi păcătoşii. Ajută-ne să ne îndepărtăm de orgoliu şi, dăruieşte-ne puterea de a-l imita pe cel care s-a umilit până la moartea pe cruce, pe Fiul tău Isus care vieţuieşte şi
domneşte împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.
Cântec pentru repunerea Sf. Sacrament. Cântec sau rugăciune la Sf. Fecioară Maria
12
Poate să pară anacronistic să vorbeşti despre simţul transcendenţei, al contemplaţiei şi al adoraţiei. Totuşi de acestea are mai multă nevoie omul, este o necesitate urgentă pe care din păcate deseori caută să o satisfacă cu experienţe devastatoare. Biserica nu renunţă să vorbească despre Isus Cristos singurul Răscumpărător care a asigurat prezenţa Sa în toate zilele, până la sfârşitul timpurilor. El se face prezent mai ales în sacramentul altarului, sub semnul pâinii şi al vinului consacrate şi, conştientă de a avea în Euharistie comoara sa inestimabilă, Biserica nu va putea niciodată să renunţe la a o înconjura cu devoţiunea care îi este datorată, adică adoraţia. Este o valoare specifică Familiei noastre Religioase încă de la originile sale. Fondatoarea Victorine Le Dieu, o trăia cu intensitate şi îndemna să fie primul scop pentru toţi aceia care doreau şi vor şi astăzi, să trăiască spiritualitatea de ispăşire şi reconciliere. Pe urmele sale să intensificăm rugăciunea noastră de adoraţie în faţa Celui care este Domnul timpului şi al istoriei şi care a implantat cortul său în mijlocul oamenilor pentru a-i educa să stea cu Dumnezeu. Credinţa care în mulţi pare să nu mai aibă consistenţă sau incizie asupra vieţii, este totuşi un foc care ţinut aprins în inima câtorva, poate încă să aprindă întreaga lume.
13
- Astăzi într-o lume în care se evidenţiază violenţă, egoism, marginalizare, violarea drepturilor omului, dezorganizare pe toate fronturile, ateism, secte..., este din ce în ce mai urgent să invocăm ispăşire, reconciliere, pace, iubire!...
- Victorine Le Dieu, Fondatoarea Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, a fost un mare apostol care a trăit aceasta carismă: mare dar pentru Biserică şi pentru timpurile noastre.
- În urmarea spiritualităţii pe care ne-a transmis-o şi în comuniune cu cei care o împărtăşesc, ne reunim în fiecare lună (pe 22 sau 26) în „Cenacole de rugăciune”, pentru a invoca de la Dumnezeu reconcilierea şi pacea.
14