Lasati copiii sa vina la mine, nr. 2 by Cochior Claudiu

Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

nr. 2 iunie 2009 *

apare semestrial

Revista grãdiniþelor confesionale ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi

„Lãsaþi copiii sã vinã la mine!” Revista grãdiniþelor confesionale ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Nr. 2 / iunie 2009 Apare semestrial

Rolul grãdiniþei confesionale în societatea contemporanã

Grãdiniþa, prin însãºi definiþia sa, este un loc de socializare ºi de integrare a copiilor Adresa redacþiei: de vârstã preºcolarã (3-7 ani). Astfel, aceºtia Episcopia Romano-Catolicã Iaºi sunt învãþaþi sã trãiascã dincolo de zidurile Bd. ªtefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaºi propriului cãmin, adicã în comunitate, iar Tel. 0232/212003; fax 0232/212006 educaþia pe care o primesc se transformã e-mail: lasaticopiii@gmail.com dintr-o simplã transmitere de informaþii ºi Editura Sapientia cunoºtinþe într-un proces complex, am îndrãzni Str. Th. Vãscãuþeanu, nr. 6, 700462-Iaºi sã spunem, într-o artã a frumosului ºi a binelui. Tel./fax: 0232/225228, 0232/211476 Grãdiniþa, fiind primul pas al copilului e-mail: sapientia@itrc.ro în lumea minunatã ºi fascinantã a universului educaþional extern (deoarece familia se ocupã Colectivul de redacþie Director: pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv. de universul familial ºi Biserica de universul Redactor ºef: educ. Carmen Nedelcu interior, spiritual), trebuie sã se implice activ Membrii: sr. Monica Gabor, sr. Maricica în acest proces viu ºi dinamic al formãrii Ciocãlãu, sr. Regina Horvat, sr. Maria Trifan „micului om” ºi, în acelaºi timp, are menirea Tehnoredactor: Ovidiu Biºog de a-l forma sub toate aspectele sale umane: psihic, intelectual, afectiv, social. Aceastã formã Abonamente: Bd. ªtefan cel Mare, nr. 26, de educare a copilului îi va ajuta, atât pe 700064-Iaºi copil, cât ºi pe educatori, sã identifice metodele ISSN 2065 – 3115 cele mai bune în abordarea sa în perspectiva Pe copertã: Desen realizat de copiii de la unei integrãri ºcolare ºi sociale viitoare. Putem Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano” din Piatra Neamþ spune cã grãdiniþa se transformã din unitate de învãþãmânt într-o „micã societate”, într-o societate în miniaturã, iar prin intermediul ºi viziunea acesteia copilul de astãzi (ºi adultul de mâine) va percepe lumea ºi tot ceea ce îl înconjoarã. Este esenþial ca grãdiniþele confesionale ale Diecezei catolice de Iaºi sã devinã (ºi care sunt deja) oaze ale autonomiei educaþionale sãnãtoase, în care se împletesc în mod armonios întâlnirea dintre copilãrie-joc-educaþie ºi realitatea concretã a societãþii noastre. Nu trebuie uitat faptul cã la vârsta preºcolarã copilul se familiarizeazã cu primele deprinderi din societate ºi cã atât educatorul, cât ºi educaþia primitã la aceastã vârstã se transformã într-o platformã educaþionalã pe care mai târziu acesta o va pune în practicã. De fapt, educatorul este vãzut ca un promotor al caracterului ºi conºtiinþei copilului! Aºadar, educatorul ºi educaþia (factori primordial în dezvoltarea armonioasã a fiecãrui copil în parte) sunt pilonii formãrii ºi temelia societãþii! Atât grãdiniþele confesionale, cât ºi coordonatorii ºi educatorii care fac parte din aceste structuri, împreunã cu pãrinþii ºi societatea, devin prima verigã, devin cheia de interpretare a copiilor în ceea ce priveºte modul de a vedea lumea ºi viitorul lor. Educatorii sunt modelatorii personalitãþii acestor copii ºi ei traseazã puncte de reper pentru întreaga existenþã a preºcolarilor. Fiind modele, educatorii au menirea de a lua în serios factorul decizional al formãrii, iar copilul, cu tot universul sãu de cunoaºtere ºi de modelare, trebuie sã fie în centrul preocupãrilor educaþionale ºi formative. „Bucuria de a avea copii se leagã de datoria de a-i forma ca oameni de valoare!” Sã le oferim copiilor, dar ºi societãþii, modele de urmat ºi exemple de înfãptuit! Prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, OFMConv., inspector ºcolar diecezan 2

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

MODEL DE EDUCATOR

Copilãria frumoasã ca-n poveºti Pr. Cornel Gabor, SDB Cum pot cadrele didactice sã facã viaþa copiilor mai frumoasã ca-n poveºti? Sfânta Roza Venerini spunea fiicelor ei: „Osteniþi-vã cu bucurie ºi aduceþi mulþumiri lui Dumnezeu mereu, întrucât ne-a chemat sã ne dedicãm educaþiei creºtine a fetelor”. Era conºtientã cã a educa implica eforturi mari. Cerea fiicelor ei sã trãiascã în bucurie, deºi nu întotdeauna era uºor, din cauza ostenelii. Un alt îndemn dat de Roza este uniunea care trebuie sã caracterizeze o echipã de educatori: „Sã fiþi o singurã inimã ºi un singur suflet – spunea ea surorilor sale, citând cuvintele din Faptele Apostolilor – strãduindu-vã sã fiþi unite în gândire, dorinþe ºi fapte, astfel veþi evita multe neînþelegeri”. Copiii sunt sensibili, delicaþi, uneori extrem de vulnerabili. De aceea, asprimea ºi lipsa de înþelegere din partea educatorilor produce daune ireparabile în sufletele lor. Roza a avut o intuiþie pedagogicã uimitoare pentru timpul sãu: era conºtientã cã „educaþia provenitã din inimã aduce roade bogate, este bazatã pe adevãr ºi adecvatã temperamentului copiilor”. Deseori amintea surorilor cã „asprimea îi supãrã pe copii, în timp ce bunãtatea îi atrage”. Un alt îndemn de-al Rozei, care ni se pare important ºi demn de urmat de cãtre educatori, este de a cultiva capacitatea de a-i asculta pe ceilalþi, care ajutã sã se depãºeascã indiferenþa ºi egoismul ce predominã în societatea noastrã. Ea spunea: „O, Doamne, câtã indiferenþã domneºte în lume ºi cât de puþini sunt cei care îi ascultã ºi-i susþin pe cei mici ºi slabi!” nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Valorile umane Astãzi se vorbeºte mult de culturã, de formare integralã a persoanei, de promovare a femeii. Roza Venerini are un mesaj important de proclamat societãþii noastre care face uz ºi abuz de aceste cuvinte: o culturã care înþelege sã se lipseascã de Dumnezeu nu este adevãratã culturã. De la ea învãþãm cã adevãrata educaþie este aceea care elibereazã inima de orice condiþionare pentru a face vizibil planul lui Dumnezeu. Era cea dintâi care, înduioºatã de sãrãcia culturalã, religioasã ºi moralã a acestora, a avut curajul sã creeze o structurã educativã, în care fetele puteau sã primeascã o educaþie integralã ºi mai ales sã-l cunoascã pe Dumnezeu, Tatã milostiv ºi iubitor. Prin educaþie, ea nu a fãcut altceva decât sã animeze, adicã sã scoatã la ivealã valorile umane ºi creºtine sãdite în fiecare persoanã, în momentul conceperii ca fiinþã umanã creatã de Dumnezeu. Roza Venerini ºi Don Bosco În 1694, Roza Venerini a fost rechematã de la Montefiascone la Viterbo, deoarece în timpul celor doi ani de absenþã se creaserã diviziuni în sânul primei ºcoli. Maestrele sale 3

hotãrâserã sã abandoneze opera, doritã de fondatoare, pentru a deschide alta dupã concepþia ºi punctul lor de vedere. Când Roza s-a întors la Viterbo, a gãsit o singurã maestrã care îi rãmãsese credincioasã. A îmbrãþiºat-o plângând în inima sa, dar cu privirea îndreptatã spre Rãstignit. Le-a iertat pe tovarãºele sale care o pãrãsiserã ºi a cãutat chiar sã le susþinã opera în momente de dificultate, prevãzând cele necesare pentru întreþinere când aveau probleme economice. Roza Venerini nu a cãutat niciodatã propria afirmare, se preocupa doar sã dea slavã lui Dumnezeu ºi sã rãmânã în Voinþa sa Divinã. În testamentul sãu spiritual, scria: „Eu, Roza Venerini, nãscutã la Viterbo, [...] mãrturisesc cã vreau sã mor în sfânta credinþã catolicã romanã, în care am trãit mereu; doresc ca ultima mea respiraþie sã fie o invocaþie a lui Isus Rãstignit în al cãrui prea scump Sânge mã încred cu totul [...] Ah, dacã vreþi sã fiþi ocrotite întotdeauna de Dumnezeu, corespundeþi la chemarea pe care el v-a dat-o! [...] Vã rog ca scopul activitãþii sã fie în toate mereu acelaºi, adicã a se dedica cu toatã sârguinþa propriei mântuiri ºi totodatã a se dedica celei a aproapelui folosind toatã dragostea ºi rãbdarea”. Don Bosco, din punct de vedere educativ are foarte multe puncte în comun cu sfânta Roza Venerini. În 1877, Don Bosco a scris ºapte pagini cu titlul de Sistemul preventiv în educarea tineretului”. Misiunea sa se deruleazã în centrul a cea ce a fost numit „secolul pedagogic”: faima ºi metodele sale au depãºit tradiþiile confesionale ºi naþionale, fiind asimilate cu simpatie ºi de mediile necreºtine din întreaga lume. Totul pentru tânãr Pedagogia lui Don Bosco, la fel ca cea a sfintei Roza Venerini îl priveºte pe tânãr în integritatea lui. Sunt importante momentele de joacã ºi de distracþie (în casele saleziene nu pot lipsi sportul, recreaþia zgomotoasã); sunt importante preocupãrile tinerilor pentru teatru, muzicã, animaþie... 4

„Iubiþi lucrurile pe care le iubesc tinerii” le repeta educatorilor sãi. Tânãrului i se oferã posibilitatea de a studia, de a învãþa o meserie cu care sã-ºi câºtige existenþa ºi sã fie un „cetãþean onest” în lume. Don Bosco þinea mult la „salvarea sufletelor” tinerilor pe care-i întâlnea: îi educa în spiritul creºtin oferindu-le religia pentru o bucurie deplinã deoarece – spunea el – „Vã aºtept pe toþi în Paradis”. Sintetiza totul în trei cuvinte: sãnãtate, ºtiinþã, bunãtate, care pot fi descrise astfel: interesele umane, culturale ºi spirituale ce convieþuiesc în mod armonios în perioada tinereþii. „Nu am cunoscut niciodatã vreun tânãr care sã nu aibã ceva pozitiv în interiorul sãu; întâlnind un obstacol, am obþinut în urma depãºirii lui mult mai mult decât ceea ce doream”. Don Bosco îl privea pe tânãr cu simpatie: „Ajunge sã fiþi tineri pentru ca eu sã vã iubesc”. În felul acesta se creeazã, între educator ºi cel educat, un canal comunicativ care va permite, cu timpul, transmiterea valorilor. Încrederea în educaþie Don Bosco în munca sa cu tinerii a fost susþinut de o idee: „Educaþia poate schimba istoria!” Despre educator scria: „Este o persoanã consacratã binelui elevilor sãi ºi, de aceea, trebuie sã fie gata sã înfrunte orice neplãcere sau supãrare pentru a-ºi atinge scopul – educaþia civilã, moralã ºi profesionalã a elevilor sãi. Educaþia constituie acel proces de lungã duratã a cãrui finalitate este formarea de «buni creºtini ºi cetãþeni oneºti»”. Adevãrata prevenire Astãzi, acest cuvânt face deja parte din mentalitatea socialã ºi practicile obiºnuite. „Mai bine sã previi, decât sã vindeci”. În termeni educativi înseamnã sã eviþi ca tânãrul sã trãiascã acele experienþe negative care-i pot compromite serios creºterea, oferirea instrumentelor pentru a înfrunta, într-o formã autonomã viaþa cu toate dificultãþile ºi contradicþiile ei, crearea unui ambient în Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

care valorile ce se doresc a fi transmise sã fie vãzute ºi comunicate prin exemplu. Existã ºi un al doilea sens legat de termenul „prevenire”: nu e necesarã doar prevenirea rãului (evitând efectele devastatoare în educaþie), ci ºi prevenirea binelui, determinându-l sã aparã în urma unui traseu al vieþii.

REFERATE

Importanþa iubirii în educaþie „Se educã doar în mãsura în care se iubeºte”, spun în ziua de azi mulþi pedagogi. Don Bosco afirmase: „Educaþia este o chestiune care þine de inimã”. Practicarea acestui sistem se bazeazã pe cuvintele sfântului Paul, care zice: „Dragostea e binevoitoare ºi rãbdãtoare [...] ea toate le suferã, toate le sperã ºi toate le îndurã” (1Cor 13,4.7), iar Don Bosco e convins cã doar Dumnezeu ne poate învãþa arta de a iubi ºi de a educa asemenea lui. De aici ºi importanþa religioasã în sistemul sãu preventiv. A educa înseamnã a dori adevãratul bine al tânãrului, iar primul pas este acela de a þi-l face prieten, „cucerindu-i sufletul”. Într-o scrisoare renumitã a lui Don Bosco, scrisã salezienilor din Roma în 1884, citim: „Nu e suficient sã iubeºti tinerii, e necesar ca ei sã-ºi dea seama cã sunt iubiþi”. Pentru prima datã primise, în urma cu mulþi ani, în vis, un sfat preþios: „Nu cu pumnii, ci cu blândeþe ºi bunãtate va trebui sã câºtigi inimile tinerilor!” Este vorba de o iubire care ºtie sã se consacre: educatorul e „[...] consacrat total binelui elevilor sãi”, capabil de a le da totul, chiar viaþa.

*Referat susþinut cu ocazia simpozionului naþional „Abordarea creatoare a procesului instructiv-educativ”, Sãbãoani-Neamþ, 5 februarie 2008.

Concluzie Actualitatea acestui stil pedagogic, care se referã la Don Bosco, este privitã de toatã lumea, pãrând chiar mai necesar decât a fost în urmã cu un secol. Educaþia este o operã obositoare, de lungã duratã, în care alterneazã succesele ºi eºecurile. Ea nu are reþete prestabilite pentru cã are de-a face cu unicitatea fiecãrei persoane. Se bazeazã pe convingerea cã binele, prezent în fiecare, este o valoare importantã pentru care se meritã oboseala de „a-ºi da viaþa”. nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Dezvoltarea creativitãþii în învãþãmânt

Prof. Loredana Ghelase, Inspectoratul ªcolar Judeþean Bacãu, inspector pentru învãþãmântul particular

Pentru a discuta aspectele specifice cu privire la „abordarea creatoare a procesului instructiv-educativ” trebuie sã definim mai întâi conceptul de creativitate ºi apoi sã stabilim care sunt paºii ce trebuie fãcuþi pentru ca în toate unitãþile ºcolare creativitatea sã devinã un concept aºezat la loc de cinste ºi privit ca una dintre principalele modalitãþi de dezvoltare a personalitãþii elevilor. În ultimii ani creativitatea este din ce în ce mai mult definitã a fi o capacitate complexã prin intermediul cãrora sunt create „produse mentale ori imaginare” fiind un motor de progres în plan social. Creativitatea are la bazã urmãtoarele componente: imaginaþia, motivaþia, voinþa, perseverenþa de a face încercãri ºi verificãri. Omul îºi doreºte sã aducã permanent îmbunãtãþiri muncii sale ºi de aceea creativitatea devine un concept larg rãspândit în domeniul economico-social. Ea nu mai este acum socotitã ca fiind un „privilegiu dobândit ereditar”, iar ºcolii îi revine sarcina ca pe toate treptele de învãþãmânt sã contribuie la stimularea potenþialului creator al elevilor ºi cadrelor didactice. Fiind un proces complex, învãþãmântul necesitã abordãri specifice din acest punct de vedere ºi, de aceea, cultivarea gândirii novatoare este „o sintagmã utilizatã din ce în ce mai des” care tinde sã se transforme într-un obiectiv cu caracter general. 5

Ne dãm din ce în ce mai mult seama cã, pentru a stimula creativitatea, trebuie sã renunþãm la unele dintre vechile noastre concepte ºi cutume „ancestrale”: • Conformismul – dorinþa ca toþi sã gândeascã ºi sã acþioneze la fel, sã renunþãm la a-i mai privi pe cei cu idei cu „suspiciune ºi sã dãm din cap dezaprobator” ; • Blocajele de ordin metodologic – eliminând algoritmii rigizi stabiliþi adesea prin cultura organizaþiei ºcolare ºi nu prin intervenþii de politicã educaþionalã; • Eliminarea blocajelor emotive – acea teamã de a nu greºi, de a nu ne face de râs cu intervenþiile noastre mai neobiºnuite. Uneori acceptãm prea uºor ideile altora ºi renunþãm la ale noaste numai din dorinþa de a face parte din curentul care merge „împreunã cu valul ºi nu împotriva lui”. Alteori, dorinþa exageratã de a-i întrece pe alþii ne face sã nu gândim suficient ºi sã facem intervenþii insuficient gândite numai pentru a evita ideile mai deosebite ale altora. Creativitatea în învãþãmânt nu este accidentalã, ea este întotdeauna rezultatul unui efort inteligent ce are la bazã un complex organizaþional focalizat pe stimularea creativitãþii tuturor celor implicaþi în actul didactic: copii, pãrinþi, cadre didactice. Acest lucru este cu atât mai important cu cât este vorba de un proces de învãþãmânt aflat în reformã de aproape 20 de ani, care se aflã în faþa unor hotãrâri cruciale de importanþã vitalã în viaþa fiecãrei generaþii, un proces care trebuie sã nu mai producã ºomeri, ci caractere puternice ºi personalitãþi creatoare care sã aibã puterea de a schimba în bine comunitãþile unde îºi desfãºoarã activitatea. Dezvoltarea creativitãþii în învãþãmânt trebuie sã treacã de la stadiul de afirmaþie la stadiul de punere în practicã ºi acest lucru se poate realiza numai dacã acest proces se desfãºoarã cu paºi mici ºi fãrã sincope. Nici un cadru didactic nu poate astãzi sã îºi propunã „de mâine voi fi creativ” ºi procesul elaborat al creaþiei sã înceapã a se derula de la sine. 6

Cred cã primii paºi ar trebui fãcuþi prin deschiderea unor canale de comunicare, aºa ca cel la care participãm astãzi, la care s-au adunat „oameni ai ºcolii preocupaþi de atingerea acestui deziderat”, sã învãþãm în primul rând unii de la alþii cã putem fi la fel de buni chiar dacã pentru soluþionarea „unei probleme” am ales drumuri diferite ºi originale. Fiecare dintre noi respectãm aceleaºi lege a învãþãmântului ºi acelaºi statut al cadrului didactic, chiar dacã spunem „învãþãmânt de stat, particular sau confesional”, noi toþi ne luptãm cu aceleaºi standarde de evaluare ale copiilor, elevilor ºi cadrelor didactice ºi suntem conºtienþi cã numai prin propriul nostru aport putem face schimbarea atât de aºteptatã ºi de necesarã societãþii româneºti actuale. Trebuie sã facem ca aceste concepte sã aibã ca finalitate creºterea calitãþii procesului didactic, rezultatele în domeniul creativitãþii didactice sã nu mai fie acele „flori rare” puse la pãstrare în colþuri umbroase la care nimeni sã nu aibã acces, ci, utilizând ca metodã de bazã modelarea, sã ne mândrim ºi sã stãm în faþa lumii cu rezultatele copiilor ºi colegilor noºtri. Învãþãmântul particular din judeþul Bacãu a analizat toate activitãþile, procesele ºi elementele care concurã la dezvoltarea creativitãþii în învãþãmânt: oportunitatea; eficienþa educativã; metode noi de implementare, analizã ºi control; strategii didactice care sã ducã la stimularea ºi dezvoltarea creativitãþii tuturor factorilor educaþionali implicaþi; gãsirea unor metode de evaluare prin care sã poatã fi apreciatã ºi creativitatea tuturor celor implicaþi în proces; folosirea resurselor cu maximã eficienþã; realizarea unor conexiuni rapide între unitãþile ºcolare astfel ca un procedeu sau un proces sã aibã duratã minimã de implementare; popularizarea experienþei pozitive prin gãsirea unor canale eficiente de comunicare între unitãþile ºcolare. Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

Pentru reuºita acþiunilor desfãºurate cu preºcolarii ºi elevii, am cãutat sã punem pe baze noi stimularea potenþialului lor creator, am cãutat sã le explicãm necesitatea abordãrii din perspective noi a creativitãþii pentru a îmbunãtãþi viaþa ºi munca oamenilor. Le-am explicat cã ei sunt parte a unui proces evolutiv pozitiv bazat pe experienþa anterioarã a multor generaþii ºi cã trebuie sã „construiascã” trepte pe care sã pãºeascã cei ce vor urma. „Abordarea creatoare a procesului instructiv-educativ” este un obiectiv cu caracter general despre care noi putem spune cã este permanent actual, nimic din ceea ce facem nu este neînsemnat ºi lipsit de importanþã ºi, de aceea, modul în care conducerile unitãþilor ºcolare îl organizeazã, implementeazã, analizeazã, îndrumã, coordoneazã ºi asigurã feed-back-ul meritã toatã atenþia noastrã. Concluziile se pot trage în termeni imperativi astfel: – Spune ceea ce faci! – Fã ceea ce spui! – Dovedeºte cã prin ceea ce ai fãcut a crescut calitatea muncii tale! – Descrie modul în care abordezi o problemã din punct de vedere creativ! – Ajutã-i ºi pe alþii sã înveþe ceea ce ºtii tu ca sã poatã deveni ºi ei la fel de creativi ca tine! – Analizeazã cu ce a fost îmbunãtãþitã activitatea ta ºi a celor din jurul tãu dacã ai fost creativ! – Organizeazã, implementeazã, controleazã ºi îndrumã un proces didactic bazat pe stimularea potenþialului creator! – Corecteazã disfuncþionalitãþile apãrute în sistem ºi ai grijã sã prezinþi permanent rezultatele bune ale colegilor tãi de muncã ºi altora! – Dacã ai lucrat bine, un sistem nou creat nu va fi identic cu al tãu, ci tu vei fi baza unei construcþii mai bune! – Fii mândru cã cu mâinile tale ºi cu sufletul tãu ai contribuit la desãvârºirea creaþiei pentru cã Dumnezeu lucreazã ºi prin oamenii ºcolii ºi tu eºti parte a creaþiei divine! nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Didacticã preºcolarã, inovaþie ºi calitate. O întoarcere la valorile educaþiei Inst. Maria Mãtãsaru metodist, CCD „Grigore Tãbãcaru” din Bacãu

În era cunoaºterii, omenirea a fost înãbuºitã de informaþie, din toate domeniile cunoaºterii. Filozofia ca „ºtiinþã a ºtiinþelor” nu a mai fãcut faþã organizãrii, sistematizãrii ºi structurãrii informaþiilor, desprinzându-se astfel, din filozofie ºtiinþele particulare, responsabile de ordonarea materialului cognitiv din fiecare domeniu experenþial. ªtiinþele educaþiei au apãrut din nevoia de a educa omul ºi de „a-l învãþa cum sã înveþe” ºi sã-i înveþe pe alþii. În contextul actual al reformei sistemice, eficiente ºi coerente a sistemului de învãþãmânt românesc, politicile educaþionale dezvoltã o nouã viziune asupra raportului dintre instruire ºi educaþie ºi nu o educaþie dobânditã prin instruire, accentul punându-se pe „o instruire realizatã prin educaþie ºi nu o educaþie dobânditã prin instruire”. Aceastã orientare strategicã a serviciilor educaþionale presupune o fundamentare ºtiinþificã a actului educaþional centrat pe formarea de atitudini, asimilarea de valori, dezvoltarea de competenþe ºi capacitãþi. Astfel, s-a nãscut nevoia abilitãrii „slujitorilor” din educaþie cu noi competenþe ºi capacitãþi, necesare construirii unui act educaþional formativ-educativ eficient ºi de calitate. Casa Corpului Didactic „Grigore Tãbãcaru” din Bacãu a identificat aceastã nevoie de perfecþionare ºi a construit un program de formare continuã Didacticã preºcolarã – inovaþie ºi calitate adresat cadrelor didactice 7

din învãþãmântul preºcolar, acreditat de MECT în 2008. Programul configureazã un spaþiu de întâlnire a teoriei psihopedagogice cu practica paideuticã, oferind posibilitatea cursanþilor sã-ºi fundamenteze riguros ºtiinþific proiectele educaþionale, structurate pe relaþia dintre componentele procesului instructiv-educativ: obiective – conþinuturi – strategii – evaluare. Programul susþine dimensiunea raþionalã, sistemicã, gradualã a demersului didactic ºi sugereazã strategii de predare-învãþare-evaluare, care antreneazã creativitatea ºi originalitatea actului didactic. Conþinutul programului sedimenteazã valori, concepte ºi teorii de referinþã din ºtiinþele psihopedagogice, îmbinate funcþional cu elemente de tradiþie a învãþãmântului preºcolar românesc. Valoarea programului de formare continuã Didacticã preºcolarã – inovaþie ºi calitate este datã de coerenþa ºi flexibilitatea celor nouã teme dezvoltate în curriculum ºi de gradul mare de aplicabilitate a modelelor integrate propuse: curricular, interdisciplinar, transdisciplinar (metoda proiectelor), modular, multidisciplinar. Pe durata celor 89 de ore de curs, în care se îmbinã echilibrat expunerea teoreticã cu activitãþile practic-experimentale, educatoarele cursante vor dobândi noi valori ºi noi competenþe în domeniul psihopedagogic, metodic, socio-relaþional ºi managerial. Totodatã, ele au posibilitatea sã aducã completãri ºi posibile clarificãri metodologice în curriculum preºcolar, într-o manierã marcatã de originalitate ºi creativitate, dobândind, astfel, încredere, motivaþie ºi interes pentru aplicarea reformei asumate în procesul instructiv-educativ din grãdiniþã. 8

Prietenul formal din mediul formal Prof. Viorica Pricopoaia Cabinetul de asistenta psihopedagogicã Grãdiniþa cu Program Prelungit nr. 29 din Bacãu

În perioada postmodernista pe care o trãim, se înregistreazã tot mai des o schimbare de atitudine faþã de imaginea proprie în relaþie cu sistemul de valori ºi convingeri cerut de societatea româneascã la început de mileniu al III-lea. Spiritul de grup ºi influenþele culturii promovatã prin massmedia aduc modificãri ale viziunii tinerelor personalitãþi în formare. Ca în fiecare etapa de evoluþie socialã, ºi în prezent generaþiile înregistreazã stãri conflictuale cu dubla reprezentare: în viziunea tinerei generaþii ºi în atitudinea persoanelor abilitate în procesul devenirii copiilor ºi tinerilor – adulþii de mâine. Se face utilã o restructurare a profilului persoanei vizatã de obiectivele educaþionale, astfel încât sã fie aptã sã decidã în situaþii de crizã pentru diminuarea efectelor discordante intrasociale. Tot mai dese sunt cazurile în care auzim sau suntem martori ai unor comportamente limitative în exprimarea personalã: decepþii de intensitate mare cu efecte pe termen lung, acceptarea ideologiei grupurilor care practicã diverse orientãri spirituale cu efecte amãgitoare asupra condiþiei socio-afective a copilului sau adolescentului, depresii ºi cazuri de suicid în diverse forme. Necesitatea schimbãrii de atitudine prin prisma respectãrii structurilor axiologice în formare solicitã prezenþa din ce în ce mai acuta de personal pregãtit sã vina în întâmpinarea nevoilor de autocunoaºtere ºi de raportare a acestora la profilul social cerut de era celei de-a treia alfabetizãri. Este timpul centrãrii obiectivelor formative pe omul în sine ºi nu pe un model preformat. Fiecare este dãruit cu importanþa lui în misiunea pe care o are de Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

împlinit în existenþa sa. Procesul de conºtientizare a acestei misiuni este complex ºi dinamic. Travaliul prin care se structureazã aduce în atenþie faptul cã fiecare dispune de propriile resurse în devenirea sa. Rolul psihologului din cabinetul de asistenþã psihopedagogicã este acela de a sprijini persoana în a-ºi descoperi aceste resurse. Sã nu se înþeleagã prin aceastã afirmaþie cã acest specialist este atotputernic sau este vreun „vrãjitor înarmat cu arme secrete”. Este un om simplu care prin tehnicile ºi abordarea la care apeleazã determinã conºtientizarea persoanei asupra propriilor „daruri” – asupra cãrora este necesar sã se reflecte întru îmbunãtãþirea sau înmulþirea lor în mod ecologic. Consilierul din cabinetul ºcolar – psiholog, psihopedagog sau sociolog – a devenit o prezenþã din ce în ce mai binevenitã în rândul copiilor, adolescenþilor, colectivelor de cadre didactice ºi de pãrinþi. Se înregistreazã apeluri la serviciile oferite de specialistul din cabinetul ºcolar timide ºi nu totdeauna uºor de acceptat. Existã prejudecãþi din partea beneficiarilor posibili, psihologii fiind sprijiniþi de unii

nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

diriginþi sau pãrinþi în activitatea lor. Este solicitatã prezenþa psihologului la orele de dirigenþie, în general pentru consilierea profesionalã ºi mai rar pentru dezvoltarea personalitãþii elevilor pe baza anumitor exerciþii ºi tehnici de lucru individual. Relaþia cu psihologul este benefic potenþatã de acceptul pãrinþilor care aflã de existenþa acestuia în general de la ºedinþele cu pãrinþii. Este un prim pas pe care îl acceptãm ºi suntem în mãsurã sã îl apreciem ca fiind deschizãtor al relaþiei sistemice spre care este de dorit a se stabili în cadrul formativ-

educaþional de tip formal. Punerea într-un unghi întunecat de tipul: „Dacã nu te corectezi, te duc la psiholog”, este o practicã inadecvatã care determinã valenþe peiorative asupra muncii psihologului. Tactul ºi profesionalismul care se interpune în relaþia de consiliere cresc importanþa pe care pãrinþii ºi persoanele-beneficiar o dau acestui tip de intervenþie formativã. Discreþia ºi limitele de confidenþialitate sunt atribute ale unei relaþii terapeutice producãtoare de schimbare în baza încrederii reciproce ºi a pozitivãrii imaginii ºi stimei de sine. Evitarea stigmatizãrii, a etichetãrii ºi lipsei de originalitate non-agresivã în abordarea unora dintre situaþii aduc în atenþie abordarea în lucru a comportamentului creator de disconfort ºi nu a persoanei. Existã idei preconcepute ºi alte tipuri de filtre personale care fac dificilã intervenþia. Cu toate acestea, treptat, se constatã un numãr tot mai mare de solicitãri de consiliere cãutându-se un „prieten cãruia sã i se poatã vorbi, care sã ºtie sã asculte, care sã determine sã mã simt bine dupã ce am vorbit”. Sistemul parental deficitar în comunicarea intrafamilialã din variate motive ºi abordarea rigidã în actul educaþional creeazã un numãr din ce în ce mai mare de solicitãri ale actului de consiliere. Pãrinþii copiilor preºcolari ºi elevii mai mari vin din proprie iniþiativã în cabinetul ºcolar, confruntându-se cu probleme de comunicare, atât cu cei din familie, cât ºi cu colegii sau profesorii. Astfel, în cabinetele ºcolare, aceºtia participã iniþial la ºedinþe individuale, unde sunt puºi în situaþia de a-ºi identifica propriile valori, pentru a-ºi alege drumul, participã la întâlniri de grup, unde, pe baza exerciþiilor, îºi coordoneazã propria activitate, îºi recapãtã încrederea de sine ºi restabilesc relaþiile cu ceilalþi. În cabinetul ºcolar, în mod profesionist, fiecare este investit cu importanþã în scopul propriei redescoperiri. 10

Computerul în viaþa unui copil Regina Horvat, Monica Fabian, Maria Simon Grãdiniþa cu Program Normal ºi Prelungit „Sfânta Familie” din Gherãeºti (Neamþ)

În ultimii ani, calculatorul este un obiect tot mai des întâlnit într-o casã, o prezenþã incontestabilã în viaþa oamenilor. Absolut în orice domeniu, calculatorul a devenit cel mai eficient instrument de lucru. ªtiri, vreme, sport, informaþii medicale, jocuri au devenit tot mai accesibile ºi tot mai mulþi adulþi le preferã. Toate aceste oportunitãþi le extindem ºi le transmitem ºi copiilor. Copiii nu se tem de tehnologie. Pentru ei, ea face parte din naturã, deci se cere exploratã. Au crescut alãturi de telefoane, televizoare, combine muzicale ºi tot felul de telecomenzi. Apoi, a venit calculatorul care este jucãria supremã. Faci clic cu mausul pe un „icon” ºi se întâmplã ceva. Mai faci clic pe câteva lucruri pe care le vezi pe ecran ºi intri într-o lume fantasticã ce pare fãrã limite. De ce copiii se acomodeazã atât de uºor cu calculatorul? Copiii exploreazã ghidaþi de curiozitate, nu le e teamã de eºecuri ºi acceptã explicaþii parþiale. Astãzi, programele de calculator se adreseazã unei palete foarte largi de utilizatori, cu vârste începând de la 2-3 ani. Aºadar calculatorul oferã posibilitatea de a accesa nu numai programe educaþionale pentru copii, ci ºi jocuri ºi alte programe atractive, care se bazeazã în general pe poveºtile ºi istorioarele specifice pentru copiii de o anumitã vârstã, astfel încât ceea ce copilul îºi imagineazã când i se citeºte o poveste prinde viaþã pe ecranul calculatorului într-o formã care depãºeºte aºteptãrile sale. Argumentele în favoarea jocurilor pe calculator sunt multe: jocurile acestea Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

contribuie la creºterea capacitãþii de coordonare între ochi ºi mâna, a capacitãþii de reacþie; de asemenea, copiii se obiºnuiesc cu tastatura ºi cu monitoarele care sunt uneltele viitorului. Jocurile pe calculator sunt subiecte predilecte de conversaþie între copii, ele contribuind astfel la stabilirea unor relaþii interpersonale, iar atunci când joacã în reþea, cei mai buni vor cãpãta evident, o mai bunã pãrere despre ei înºiºi. Într-adevãr, beneficiile aduse de calculator în viaþa de zi cu zi nu pot fi puse la îndoialã, însã din ce în ce mai mulþi oameni, în special copii ºi adolescenþi, tind sã utilizeze calculatorul dincolo de obþinerea acestor beneficii. Apare riscul utilizãrii în exces al calculatorului, ce are consecinþe grave asupra sãnãtãþii fizice ºi psihice ale persoanei utilizatoare. Din pãcate, mulþi copii sunt nesupravegheaþi, stau ore în ºir pe calculator, ceea ce face sã aparã agresivitatea, atât în limbaj, cât ºi în comportament, somnul devine tot mai agitat, iar cei mici se izoleazã tot mai mult de lumea realã, ajungând sã trãiascã mai mult în lumea virtualã. Pãrinþii ar trebui sã fie mult mai atenþi cu programul copiilor, cu preocupãrile acestora ºi ar trebui sã le stabileascã, în mod obligatoriu, activitãþi zilnice în aer liber. Evident, principalul avantaj este acela cã învaþã, în joacã, sã stãpâneascã un instrument fãrã de care viaþa lui de viitor adult va fi de neconceput. Ca o concluzie, cei mici se pot bucura de calculator dacã acesta e folosit corect. Copilul învaþã... „Dacã un copil trãieºte în criticã, va învãþa sã condamne pe alþii. Dacã un copil trãieºte în urã, va învãþa sã lupte împotriva celorlalþi. Dacã un copil trãieºte în toleranþã, va învãþa sã fie îngãduitor. Dacã un copil este încurajat, va învãþa ce este încrederea. Dacã un copil este lãudat, va învãþa sã aprecieze. Dacã un copil este tratat corect, va învãþa ce este dreptatea. Dacã un copil este protejat, va învãþa încrederea în sine însuºi. Dacã un nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

copil este tratat ca prieten, va învãþa sã gãseascã dragostea în lume. Dacã un copil trãieºte în siguranþã, va învaþã sã aibã credinþã”. Rolul familiei nu se rezumã doar la asigurarea condiþiilor de viaþã pentru copil, la asigurarea supravegherii acestuia, ci trebuie vãzutã ca primul factor în educaþia ºi instrucþia copilului, un continuator al cerinþelor impuse de practica educaþionalã instituþionalizatã . Sfaturi pentru pãrinþi Nu uitaþi! Familia are rol decisiv în educaþia copilului. Nu faceþi în faþa copilului nici un gest care nu v-ar place sã-l facã ºi copilul dumneavoastrã. Nu oferiþi nimic copilului fãrã sã formuleze expresiile de politeþe: „Te rog”, „Mulþumesc”. Nu-l lãsaþi sã se ridice de la masã fãrã sã spunã „Mulþumesc pentru masã”. Obiºnuiþi-l de mic sã salute de câte ori este necesar. Obiºnuiþi-l ca seara, înainte de culcare, sã spunã o rugãciune. Pentru a fi un copil civilizat, obiºnuiþi-l: Sã-ºi facã ordine în camera lui; Sã adune singur jucãriile dupã ce s-a jucat; Sã se joace corect cu fiecare jucãrie; Sã se joace civilizat cu alþi copii; Sã cedeze jucãriile ºi altor copii. 11

Stimularea creativitãþii copilului, un mod de adaptare la cerinþele societãþii Institutor Cristina Herdeº, Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano” din Piatra Neamþ

„Primii paºi spre creativitate sunt fãcuþi atunci când îndemnãm un copil sã miroase o floare, sã deseneze un pom în toate amãnuntele sale, sã mângâie blana unei pisici. Copilul trebuie sã fie îndemnat sã-ºi foloseascã ochii nu numai pentru a vedea, ci ºi pentru a privi; urechile nu numai pentru a auzi, ci ºi pentru a asculta cu atenþie; mâinile nu numai pentru a apuca obiectele, ci ºi pentru ale pipãi ºi simþi. Educarea creativitãþii are drept urmare o educare a creativitãþii în general” (Lowenfild, 1978, p. 5). Termenul de creativitate îºi are originea în latinescul creare = a naºte, a zãmisli, a crea, a fãuri. Cu toate cã omul creeazã de la începutul existenþei sale, creativitatea, ca noþiune ºtiinþificã, dateazã de puþin timp. De altfel, însuºi cuvântul „creativitate” nu figureazã în dicþionarele mai vechi, inclusiv în cele de specialitate. Astfel, la început, când încã ºtiinþa nu era în mãsurã sã ofere o explicaþie cât mai justã, creativitatea s-a

atribuit unui numãr restrâns de „aleºi, privilegiaþi ai sorþii”. Abia complicarea vieþii ºi preocupãrile pentru a o uºura au subliniat nevoia de a clarifica ºi valorifica creativitatea, în raport cu potenþialul ºi caracteristicile ei. Astãzi, creativitatea are sinonime reuºite, dar ºi unele cu totul unilaterale: inteligenþã fluidã (R.B. Cattell); gândire direcþionatã creatoare (Ernest Hilgard); gândire divergentã (Jean P. Guilford); rezolvare specificã de probleme (A. Newell, J.C. Shaw, H.A. Simen); rezolvare specificã de probleme slab structurate (Jerome Bruner); imaginaþie creatoare (Theodule Ribot, Jean Piaget); imaginaþie constructivã (Alex Osborn); gândire aventuroasã (F. Bartlett). Educarea creativitãþii la copii constituie o preocupare prioritarã a pedagogiei din a doua jumãtate a secolului al XX-lea. Cercetãrile cele mai rodnice s-au fãcut în direcþiile depistãrii posibilitãþilor creativitãþii peste nivelul comun (Hudson, Jackson), a abilitãþilor ºi acumulãrilor creative (Guilford, Cattell), a originalitãþii ºi ingeniozitãþii (J. Fanagan). În lumina cercetãrilor fãcute (mai ales de ªcoala de Chicago) în unele þãri (SUA, Anglia) s-a început organizarea unui tip ºi a unor metode speciale de învãþãmânt pentru dezvoltarea creativitãþii. La noi, cercetãri cu privire la creativitate au fãcut Al. Roºca, M. Bejat, Gr. Nicola º.a. Ca principiu general, formarea ºi dezvoltarea creativitãþii necesitã parcurgerea drumului

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

de la simplu la complex, metode active (problematizarea, descoperirea), buna cunoaºtere a posibilitãþilor intelectuale, volitive ºi morale, a supleþei sistemului nervos, precum ºi înlãturarea obstacolelor, blocajelor care o frâneazã. Factorii de frânare ai comportamentului creativ sunt: rigiditatea funcþionalã; rigiditatea categoriilor din cauza unui volum prea mare de cunoºtinþe ºi aprecierea anticipatã. Torrance indicã ºi alþi factori de blocaj ai creativitãþii, în cazul copiilor ºi anume: • orientarea asupra necesarului – curajul copilului de a realiza ceva este condiþionat de asigurarea unui succes maxim, dar aceastã orientare exclusivã asupra succesului este un factor de blocaj; • orientarea dupã colegii de aceeaºi vârstã, înþelegând prin aceasta grija de a nu se îndepãrta de acest conformism. Teama de a fi altfel decât cei din grupul tãu refuleazã tendinþa de a descoperi lumea ºi pe sine însuºi; • interdicþia de a pune întrebãri ºi de a explora lumea. Se interzice deseori copiilor sã punã întrebãri pentru cã ar putea deranja procesul de învãþãmânt. Acasã ei sunt obligaþi sã nu se îndepãrteze prea mult de casã, aceasta constituind una din marile frâne în dezvoltarea creativitãþii; • dihotomia muncã-joc, unii educatori preferând elevii serioºi, „inteligenþi”, celor care în timpul muncii adoptã o atitudine ludicã „creativã”. Aceastã atitudine are drept rezultat modificarea comportamentului lor. În literatura de specialitate se vorbeºte de un sistem „deschis” care promoveazã originalitatea, experimentarea, iniþiativa ºi inventivitatea. De aici se constatã existenþa unei noi premise a creativitãþii, libertatea acordatã în timpul muncii creative. Pentru contracararea acþiunii acestor categorii de factori frenatori ai creativitãþii au fost iniþiate o serie de metode ºi tehnici cu rol stimulator-creator, care sã-l orienteze pe copil spre o „deschidere largã în faþa experienþe”, spre înþelegerea faptului cã, de nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

obicei, nu existã un rãspuns unic la o problemã datã (Moraru 1980, p. 166). Copiii trebuie sã fie îndrumaþi sã dobândeascã o gândire independentã, de grup, toleranþã faþã de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi ºi a gãsi modul lor de rezolvare ºi posibilitatea de a critica constructiv. Educatorul însuºi sã fie creativ ºi „dornic de aventurã”. Torance a cercetat urmãtoarele atitudini: memorare; evaluare; corectare (atitudini necesare în rezolvarea cognitivã, de memorare evaluativã sau creativã a problemei date). Atitudinea creativã a dus la cele mai bune rezultate . ªi, pentru cã puterea creativã poate fi frânatã sau dezvoltatã, aceasta þinând de prezentul pe care trebuie sã-l antrenãm pentru dezvoltarea sa, resursele se regãsesc în bunã parte experienþa acumulatã. Orice situaþie creativã necesitã o acumulare cantitativã. De aceea, educatoarei îi revine sarcina sã descopere ºi sã instruiascã adecvat, încã de la cele mai fragede vârste, puterea creativã – ºi aceasta este rolul formativ fundamental în grãdiniþe – deoarece face posibil accesul tuturor copiilor, fãrã excepþie, la afirmare în orice domeniu de activitate umanã la vârstele maturitãþii, în timp ce expresia involuntarã a creativitãþii rãmâne premisa de afirmare deplinã doar la cei talentaþi. Bibliografie: Lowenfild, (1978), Imaginea despre lume în desenele copiilor, Editura Militarã; Moraru, I., (1980), Un model epistemiologicpsihologic al creativitãþii tehnice, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã; Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicþionar de psihologie, Bucureºti, Editura Albatros; Sillany, M., (1996), Dicþionar de psihologie, Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic; Sima, I., (1997), Creativitatea la vârsta preþcolarã ºi ºcolarã micã, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã. 13

Stimularea creativitãþii prin activitãþi ludice Educ. Maria Pruna, Grãdiniþa Nr. 13 din Piatra Neamþ

Persistenþa exuberanþei creative neîndrãgite, ostile oricãrei condiþii constrângãtoare la vârstele mici, ca fond fizio-psihologic instinctiv, pânã dupã vârstele de maturizare a sistemului bio-psiho-comportamental, concretizatã în ceea ce numim mobilitatea ºi flexibilitatea psihismului, nu este spectaculoasã la majoritatea copiilor remarcaþi cu diferite prilejuri de artã (concursuri, expoziþii) din þarã ºi de peste hotare. Pentru toþi aceasta a devenit – mai mult decât o condiþie existenþialã – expresia unei vocaþii care a consacrat demult ºi definitiv în lumea „aurului cenuºiu”. Prin încurajarea jocului la copii am avut revelaþia unei geniale intuiþii: limbajul artei ºi, deopotrivã, al muncii, al acþiunii echilibrate ºi al îndrãzneli libere, creatoare, se învaþã, se poate învãþa. E o necesitate vitalã, de la cele mai fragede vârste ºi în cea mai accesibilã ºi mai pasionatã formã, e jocul de creaþie cu activitatea de studiu practic, de atelier. Se susþine, de pildã, cã doar copilul mic este capabil de „minunãþii” geniale, dar interesul lui pentru activitatea plasticã nu înceteazã odatã cu copilãria. La fel, atitudinea criticã ºi, mai ales, autocriticã în procesul de creaþie al copilului pãrea o himerã, dar copilul este apt sã aleagã, sã opteze fãrã a fi ajutat tot timpul. Astfel, este firesc sã fie reconsiderat ºi valorificat caracterul înnãscut al jocului spontan „de-a munca” ºi prin instruire specificã, tot prin joc, prin jocul „de-a creaþia”, oferitã de educaþia pentru toþi, stimularea creativitãþii la fiecare individ devenind una din consecinþele fireºti ale acestei educaþii, cea mai importantã dimensiune socialã a ei. 14

Dienes, care a descoperit valenþele intime ale jocului ca formã de învãþare, a detaºat trei categorii de forme: a) Forma de joc-învãþare exploratormanipulativ. Deºi consideratã ca o formã amorfã din punct de vedere al jocului, explorarea prin manipulare de obiecte stabileºte de la formele incipiente pânã la formele consacrate de cunoaºtere relaþia obiectualã. Diferenþierea obiectelor dupã unele însuºiri se obþine numai în cadrul acestui tip de învãþare-joc. Când copilul pune laolaltã trei cuburi roºii ºi pe altã parte cinci cilindri albi el face cel puþin douã-trei tipuri de diferenþiere: între mãrimea (volumul) cuburilor, forma lor ºi culoare. Manipularea obiectelor determinã mecanismul de stabilire a distincþiei eu-lume. Identificarea obiectelor introduce o formulare a identitãþii biofizice a propriei persoane. Acest tip de joc-învãþare continuã formele de învãþare latentã constituind o structurã mai complexã, mai evoluatã. Ea face parte dintr-un continuum al procesului de învãþare ºi lipsa ei produce grave tulburãri ale cunoaºterii. Raportatã la categoriile de deficienþã mintalã, se constatã cã acest tip de joc-învãþare nu a fost consumat într-un interval adecvat. Orice tentativã de învãþare care nu reface aceastã etapã se bazeazã pe vid ºi nu poate deveni eficientã. b) A doua formã de organizare a învãþãrii-joc o constituie ceea ce Dienes numeºte jocul reprezentativ. Jocul reprezentativ va apãrea de îndatã ce obiectele cu care se joacã copiii încep sã þinã locul a ceea ce nu sunt. Dacã un copil se joacã „de-a trenul” acesta presupune câteva fapte. Mai întâi cunoaºterea funcþionalã a obiectului numit tren – adicã a unei realitãþi concrete. În al doilea rând, presupune cã s-a format la copil un spaþiu mintal care poate conþine nu numai imagini-copie dupã tipul celor reale, ci ºi imagini reprezentate dupã tipul de organizare mintalã. În al treilea rând, se demonstreazã existenþa unui mecanism de Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

comutare de la realitatea mintalã, rezultatul fiind învãþarea. De la acest nivel începe activitatea de învãþare specific umanã, care se bazeazã pe simboluri, nu pe însumãri de acumulãri concrete. În mecanismul învãþãrii la deficientul mintal avem nevoie de un sistem de antrenament specific pentru formarea ºi dezvoltarea simbolurilor. Date fiind limitele biofiziologice ale deficientului mintal, nu vom obþine structuri de simboluri de grade superioare, ci vom forma un mecanism de bazã al învãþãrii. c) Al treilea tip de joc-învãþare este cel cu reguli. Primele forme ale categoriei „reguli” sunt constituite de legile de asemãnare, deosebire, asamblare, succesiune, situare în spaþiu etc. Intervenþia organizãrii mintale „pune ordine” în haosul realitãþii prin instituirea unor categorii: gen, specii, clase etc. rezultate din experienþa cu obiectele ºi cu sistemul de referinþe logico-sociale (limbajul, procesul de învãþare etc.). A doua serie de reguli sunt cele privitoare la modul de utilizare ºi deci de restructurate a realitãþii, care constituie celãlalt pol al învãþãrii-integratoare, adicã cel al integrãrii nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

valorii conferitã social acþiunilor comportamentale (Pãunescu, C., Muºu, I., 1990). În felul acesta, cele câteva trepte de organizare a jocului-învãþare se închid într-o sintezã comportamentalã de adaptare-integrare. În acest mod, jocul devine un instrument preponderent ºi nu complementar în strategia didacticã. Jocul-învãþare în viziunea contemporanã este net distinct de termenul utilizat în literatura pedagogicã de joc didactic (care în fond este o specie de joc), care limiteazã acþiunea ludicã la consolidarea, precizarea ºi verificarea cunoºtinþelor predate. Jocul conceput ca învãþare se înscrie în noua tendinþã de evoluþie a metodelor de predare-învãþare, care urmãresc sã transforme rolul educatorului ºi sã acorde noi posibilitãþi copilului. Bibliografie: Cosmovici, A., Iacob, L.(1999), Psihologie ºcolarã, Editura Polirom; Flerina, E. A., (1976), Jocul ºi jucãria, traducere de Slifca, L., Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã; Pãunescu, C., Muºu, I. (1990), Recuperarea medico – pedagogicã a copilului handicapat mintal, Bucureºti, Editura Medicalã; Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicþionar de psihologie, Bucureºti, Editura Albatros. 15

Încurajarea stimei de sine la preºcolari Institutor Iulia Panainte Grãdiniþa Particularã „Cristos-Rege” din Piatra-Neamþ

Stima de sine este o trãsãturã afectivatitudinalã a personalitãþii. Numitã ºi evaluare de sine, ea exprimã sentimentele noastre faþã de noi înºine: preþuirea, acceptarea ºi evaluarea eului, cuprinzând un set de elemente autoevaluative, de facturã globalã, asupra individului: ce gândesc eu despre mine, ce consider cã sunt capabil sã fac, dacã mã simt util, optimist, pesimist etc. Stima de sine se formeazã atât prin compararea socialã, raportarea inconºtientã ºi permanentã la persoane semnificative pentru individ, cât ºi prin feedback-ul primit de la cei din jur, prin rolul de oglindã jucat de semenii noºtri, respectiv aprecierile pozitive sau negative fãcute de ceilalþi la adresa calitãþilor sau performanþelor noastre. Pentru preºcolarii mici, sursa cea mai importantã pentru formarea stimei de sine o constituie aprecierile educatoarei ºi ale

pãrinþilor. Mesajele transmise de pãrinþi sunt receptate ºi interiorizate de cãtre copil ºi conduc treptat la inocularea sentimentului de inadecvare sau de adecvare ca persoanã. Mulþi pãrinþi nu fac diferenþã între 16

comportamentul copilului ºi copilul ca persoanã ºi pun o etichetã copilului în funcþie de comportamentul sãu, fapt care duce la formarea unei imagini de sine negative. Pe lângã aceastã etichetare a copilului în funcþie de comportament existã ºi alte mesaje ce

vin din partea pãrinþilor ºi a educatoarei ºi pot influenþa negativ imaginea de sine: gesturile de interzicere, ameninþãrile cu abandonul: „Dacã nu faci... nu te mai iubesc”. La preºcolarii mai mari (6-7 ani), sursa de formare a stimei de sine se extinde ºi la grupul de prieteni, la alte persoane din viaþa lor. Observând modul de a se comporta ºi de a se exprima al copilului, ne putem da seama de nivelul stimei sale de sine. Copiii cu o stima de sine crescutã (pozitivã): îºi asumã responsabilitãþi: „Pot sã fac lucrul acesta”; se comportã independent: „Mã descurc ºi singur”; sunt mândri de realizãrile lor; realizeazã fãrã a se teme de sarcini noi: „ªtiu cã pot sã fac acest lucru”; îºi exprimã atât emoþiile pozitive, cât ºi pe cele negative; oferã ajutor ºi sprijin celorlalþi colegi. Copiii cu o stimã de sine scãzutã (negativã): sunt nemulþumiþi de felul lor de a fi: „Nu sunt bun de nimic”; evitã sã realizeze sau sã se implice în sarcini noi; se simt neiubiþi ºi nevaloroºi; par rebeli, nepãsãtori; sunt uºor influenþabili; nu îºi asumã responsabilitãþi. În principiu, experienþele din copilãrie conduc la formarea unei anumite imagini de sine. Atunci când copilul este încurajat, Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

lãudat, este ascultat, i se acordã atenþie, i se vorbeºte cu respect, este îmbrãþiºat, acestuia i se dezvoltã o imagine de sine pozitivã. În schimb, dacã este des criticat se formeazã la copil urmãtoarea credinþã: „Dacã cineva mã criticã, înseamnã cã sunt prost ºi ridicol”. Sarcina educatorului este de a identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scãzute ºi de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-ºi modifica atitudinile negative faþã de sine. Un eºec nu trebuie perceput ca un simptom al non-valorii, ci ca o situaþie ce trebuie rezolvatã. Ce trebuie sã facã educatorul pentru a dezvolta copiilor stima de sine: a) Sã exprime cerinþe rezonabile faþã de vârsta copilului. Nu este rezonabil, de pildã, ca un copil de trei ani sã fie certat aspru pentru cã a vãrsat o canã cu lapte. b) Sã planifice din timp activitãþile. Când ºtie cã apar situaþii mai dificile pentru copii, sã facã tot posibilul sã-i ajute sã le depãºeascã. Dacã anticipeazã nevoile copiilor, probabilitatea ca ei sã fie cooperanþi va creºte. c) Sã formuleze clar ceea ce aºteaptã de la copii. d) Sã se focalizeze asupra aspectelor pozitive(însuºiri, realizãri) ºi sã le menþioneze sentimentul controlabilitãþii situaþiei de cãtre ei înºiºi ºi, ca urmare, se vor opune mai puþin. („Mai avem destul timp sã mai spunem o poveste. Alegeþi voi care va fi aceea!”) e) Sã ofere recompense. Scopul pe care trebuie sã-l atingã copilul trebuie sã se poatã realiza depunând un efort considerabil. Recompensa nu trebuie sã fie exageratã sau extravagantã. Propun în continuare câteva jocuri cu scopul de a-i obiºnui pe copii cu gânduri ºi sentimente pozitive despre imaginea propriei persoane. Copiii îºi vor da seama cã au numeroase calitãþi ºi vor putea aprecia ºi calitãþile colegilor de grupã. Fiecare va realiza cã este unic ºi valoros în felul sãu. nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

1. Fulgii de zãpadã Scop: dezvoltarea sentimentului de unicitate, dezvoltarea stimei de sine pozitive ºi întãrirea sentimentului propriei valori. Materiale: foi de hârtie sau ºerveþele Activitatea propriu-zisã: Fiecare copil va primi o foaie de hârtie (sau un ºerveþel). Vor împãturi hârtia în douã ºi vor rupe colþul din dreapta, sus. Împãturesc din nou hârtia în douã ºi, la fel, vor rupe colþul din dreapta, sus. Se repetã operaþia de câte ori va permite hârtia. La sfârºit, toþi copiii vor despãturi foaia ºi vor observa cã foile lor aratã diferit, fiecare în felul ei, chiar dacã ei, toþi, au fãcut aceleaºi operaþii. Se va trage concluzia cã fiecare foaie cu decupajele sale este unicã, aºa cum ºi ei sunt unici. 2. Eu sunt... Scop: dezvoltarea autocunoaºterii ºi intercunoaºterea copiilor într-un cadru de respect, încredere ºi cooperare; dezvoltarea sentimentului propriei valori ºi conturarea, pentru sine ºi pentru ceilalþi, a unei imagini de sine pozitive. Materiale: jetoane, masã, scaune Activitatea propriu-zisã: Pe o masã vor fi mai multe jetoane cu imagini ce reflectã în acþiuni trãsãturi pozitive de caracter. De exemplu, un copil care udã florile cu stropitoarea (hãrnicie); doi copii care-ºi dau mâna sau se îmbrãþiºeazã (prietenie); un copil care oferã braþul unei bãtrâne sã treacã strada (politeþe) etc. Dupã ce toþi copiii au descoperit aceste imagini ºi sensul lor a fost înþeles de fiecare, se alege de cãtre grup un anume copil care va fi caracterizat în ziua respectivã. Copiii se aºeazã într-un cerc pe scãunele, iar copilul ales va fi rugat sã se aºeze în mijloc; ceilalþi aleg câte un jeton care considerã cã reprezintã o calitate a personajului ales ºi-l aºeazã pe mãsuþa ce se aflã în faþa acestuia. Copilul ales are sarcina de a rosti cu voce tare trãsãturile pozitive pe care le reprezintã fiecare jeton adus de colegii lui. Dacã el considerã cã însuºirea îl caracterizeazã, va spune, de exemplu: 17

„Eu, Andrei, sunt harnic”, iar dacã nu crede cã i se potriveºte, va pune jetonul deoparte. La sfârºit, va spune toate trãsãturile pozitive de caracter care i-au fost atribuite ºi pe care el însuºi le-a acceptat. De exemplu: „Eu, Andrei, sunt vesel, harnic, atent, politicos etc.” 3. Ce aº fi, dacã aº fi... Scop: dezvoltarea autocunoaºterii ºi formarea imaginii de sine pozitive, precum ºi exprimarea alegoricã a acesteia. Materiale: foi de hârtie, culori. Activitatea propriu-zisã: Copiii vor primi câte o foaie de hârtie pe care o vor împãrþi în trei. Ei vor rãspunde prin desen la urmãtoarele întrebãri: „Dacã ai fi un animal, ce animal crezi cã ai fi?”; „Dacã ai fi o culoare, ce culoare crezi cã ai fi?”; „Dacã ai fi o jucãrie, ce jucãrie crezi cã ai fi?” Pentru demararea discuþiilor, educatoarea va pune întrebãri: „A fost greu ce aþi desenat?”; „La ce te-ai gândit când ai desenat acest animal?”; „De

ce ai desenat aceastã culoare? Ce reprezintã ea pentru tine?”; „Cum vã simþiþi acum, dupã ce aþi desenat?” Pentru ca scopul sã fie atins, fiecare copil va trebui sã spunã ºi sã motiveze ce a desenat. De exemplu: „Aº fi un leu pentru cã este puternic”; „Aº fi o pisicã pentru cã este blândã”; „Aº fi culoarea portocalie pentru cã este veselã”; „Aº fi o minge pentru cã este jucãuºã”. Prin desen, copiii îºi exprimã trãsãturile de caracter pe care considerã cã le au, îºi fac o succintã autocaracterizare ºi îºi exprimã imaginea de sine pozitivã. Cu lucrãrile executate se va putea organiza o expoziþie intitulatã: „Acesta sunt eu”. Bibliografie: Bãban, A. (coord.), Consiliere educaþionalã, SC Psinet SRL, Cluj-Napoca, 2001; Albu, G., În cãutarea educaþiei autentice, Ed. „Polirom”, Iaºi, 2002. ***, Revista Învãþãmântul Preºcolar, nr. 1-2 / 2006, MEC

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

Socializarea – strategii educaþionale utilizate în primul an de grãdiniþã Educ. Brînduºa Brãila

faptului cã provin din medii socio-culturale ºi familiale diferite, nu toþi copiii se adapteazã la fel de repede ºi de bine, apãrând deseori frustrãri, care influenþeazã întregul grup din perspectiva coeziunii ºi sintalitãþii. Aceste inadaptãri ale unor copii pot determina un fenomen de „contagiune comportamentalã” (Blumer), care va întârzia obþinerea rezultatelor dorite din perspectivã didacticã ºi

Grãdiniþa „Sfântul Paul” din Oneºti

Preºcolaritatea aduce schimbãri majore în viaþa copilului, atât în planul dezvoltãrii psiho-somatice, cât mai ales în plan relaþional, punând în faþa „puiului de om” cerinþe noi, mult deosebite de cele din familie ºi mai ales de cele din etapa antepreºcolarã. Aceste diferenþe de solicitãri antreneazã surescitarea tuturor posibilitãþilor de adaptare ale copilului, cât ºi diversificarea conduitelor. În primul an de grãdiniþã, copiii transcend graniþa „grupului familial, prototipul de bazã al tuturor grupurilor” (Freud) ºi pãºesc în grupul de preºcolari, care impune considerarea acestuia ca „microgrup” la nivelul cãruia funcþioneazã majoritatea elementelor specifice oricãrui grup primar: formaþie de mai multe persoane, care se aflã în relaþii „faþã în faþã, relaþii de interacþiune

ºi dependenþã reciprocã, mediate de implicarea într-o activitate comunã, dezvoltând în timp norme ºi valori care regleazã comportarea comunã”. Grupa de preºcolari constituitã la debutul în grãdiniþã reprezintã un „fenomen pur adidiv”, o alãturare de persoane aflate doar în relaþii de proximitate fizicã, deoarece abilitãþile de comunicare cu ceilalþi ºi experienþa socialã a micilor preºcolari sunt limitate. Datoritã nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

psihosocialã. Este primordial ca educatoarea sã creeze, în cadrul grupului de preºcolari, un climat afectiv benefic pentru valorificarea fiecãrui copil în parte; sã ajute pe fiecare sã capete încredere ºi respect de sine în relaþiile cu ceilalþi, sã-i încurajeze sã-ºi asume roluri în activitate. La vârsta preºcolarã, socializarea se realizeazã prin imitare, prin identificarea cu anumite modele de rol ºi conformarea la expectanþe, prin mecanismul recompenselor ºi pedepselor. Educatoarea trebuie sã fie un îndrumãtor în educarea socializãrii copiilor grupei, având responsabilitatea de a oferi copiilor un model demn de urmat. Integrarea copiilor în colectivitate prilejuieºte asimilarea unor modele de acþiune socialã ºi de aceea, atitudinea educatoarei în actul educaþional, unitatea dintre vorbã ºi faptã sunt foarte importante. De asemenea, este foarte important sã formam la copii sentimentul apartenenþei la grup, cãci la vârsta preºcolarã se pun bazele muncii în echipã, iar relaþiile care iau naºtere acum prefigureazã sentimentul de învãþare colectivã. În acest sens, primul proiect realizat anul acesta cu grupa de preºcolari, grupa furnicuþelor, a avut ca obiectiv, tocmai formarea sentimentului de apartenenþã la grup, de 19

identificare a fiecãrui preºcolar în grupa furnicuþelor. Acest mini-proiect de o zi a fost inclus în proiectul tematic sãptãmânal „Acesta sunt eu!”, iar la realizarea sa a contribuit fiecare

Familia mea este cea mai preþioasã comoarã... Institutor Elena Racoº, Grãdiniþa „Sfântul Paul” din Oneºti

copil, cu lucrãrile personale din cadrul domeniului estetic-creativ ºi al activitãþilor de dezvoltare personalã. Faptul cã fiecare preºcolar s-a identificat lipindu-ºi poza pe câte o furnicuþã ºi a contribuit la realizarea unui proiect al grupei, cu propriile lucrãri, a trezit în fiecare acel sentiment de apartenenþã la grup, de reuºitã a muncii în echipã. Fiecare preºcolar-furnicuþã aduce în „muºuroi” (grupa furnicuþelor, Grãdiniþa „Sfântul Paul”) propriul sãu bagaj de cunoºtinþe, aptitudini ºi comportamente, iar împreunã putem deveni o familie, care sã trãiascã în spiritul aceloraºi norme ºi valori morale ºi creºtine. Practica educaþionalã a evidenþiat faptul cã socializarea copilului este influenþatã de adaptarea la mediul grãdiniþei, fiecare educatoare având datoria de a concepe ºi utiliza strategii centrate pe copil, care sã contribuie la „formarea unei atitudini pozitive fatã de sine ºi faþã de alþii, la interiorizarea treptatã a unor modele de conduitã socio-moralã, la educarea sociabilitãþii” (Dumitriu G., 2000). Nu existã reþete sau ºabloane care sã asigure optimizarea procesului instructiveducativ, dar, atunci când educatoarea ºtie cã „nu învãþãm pe ceilalþi ceea ce vrem, nici ceea ce ºtim, ci mai ales, ceea ce suntem” (Jaures, J.), ºansele de a oferi o educaþie de calitate cresc, în beneficiul copiilor, pãrinþilor, educatorilor, instituþiilor, societãþii în ansamblul sãu. 20

Anii copilãriei sunt esenþiali pentru dezvoltarea personalitãþii ºi comportamentului. Practic, un copil nu posedã nici un fel de cunoaºtere despre cum trebuie sã evalueze ceea ce vede ºi aude. Tendinþa este de a accepta valorile ce îi sunt insuflate de cãtre propria familie. De aceea, pentru copil, familia trebuie sã fie „cea mai preþioasã comoarã”. Cu aceste cuvinte am început sãptãmâna dedicatã proiectului tematic Eu ºi familia mea. Am rãmas impresionatã de ceea ce înseamnã puterea exemplului. Fiecare copil, mai mult sau mai puþin original, a adãugat cuvinte surprinzãtoare când a prezentat familia lui. Aºadar, familia a ajuns sã fie „o casã minunatã” sau „locul fericirii”, iar membrii sãi având diverse funcþii: „tata este stâlpul familiei”, „mama este bunãtatea”, iar „copiii sunt cel mai preþios lucru al pãrinþilor”. Fiecare copil a simþit nevoia sã-ºi exprime admiraþia, dar ºi iubirea pe care o poartã pãrinþilor. Dupã o aºa discuþie provocatoare, au venit ºi idei ce întãreau ºi susþineau acest proiect. Am provocat copiii la cunoaºterea fiecãrei familii prin prezentarea ei cu ajutorul unei fotografii. Au fost foarte încântaþi, drept urmare am putut sã ne lãudãm fiecare cu „comoara” noastrã. ªi ca toate „comorile” sã fie bine puse în valoare, m-am gândit sã le facem câte o ramã. Aceastã activitate a avut un impact creator asupra copiilor, pentru cã fiecare ºi-a putut demonstra mãiestria în a fi un bun artist. Dupã ce fiecare copil ºi-a terminat „opera de artã”, am aºezat la loc de cinste toate Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

lucrãrile, ca la o expoziþie de tablouri, unde pãrinþii puteau privi cu admiraþie creaþiile propriilor copii. Pe parcursul întregii sãptãmâni, copiii au avut prilejul de a afla multe lucruri interesante de la pãrinþi, pregãtind astfel pentru colegi Povestea mea. Fiecare copil trebuia sã povesteascã momentul de bucurie pricinuit de apariþia lor în propria familia în cadrul întâlnirii de dimineaþã. Aceastã poveste a avut ca punct de inspiraþie poezia Familia mea scrisã de Adriana Camara. Când pe lume am venit, Doi ochi negri am zãrit. Mã priveau cu încântare De parcã eram un soare. Mai târziu, eu am aflat Cine-n braþe m-a purtat, ªi m-a legãnat uºor, Ca s-adorm încetiºor. Era chiar mãmica mea Ce în braþe mã þinea! Tot timpul mã ocrotea, ªi-mi plãcea cãldura sa.

nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Am vãzut apoi, mereu, Un om care îmi zâmbea. ªi stãtea la capul meu, ªi cu grijã mã veghea. Era tata! Am aflat Când am vrut sã sar din pat. El mi-a zis: Ce faci aici? Un-te crezi tu, ursulici? ªi, vai, ce s-a bucurat Când pe nume l-am strigat! I-am zis: „Ta-ta, Ta-ta-ta”, ªi pe loc l-am dat gata. Cred cã, de fiecare datã când vãd bucuria în ochii copilaºilor, retrãiesc ºi eu aceleaºi clipe minunate din copilãrie ºi parcã mi-aº dori sã posed o baghetã magicã pentru a mã duce, fie ºi pentru cinci minute, înapoi la aceastã vârstã minunatã pe care o au copiii de la grupa Ursuleþilor din Grãdiniþa „Sfântul Paul” din Oneºti.

Pregãtirea pentru ºcoalã prin activitãþile artistico-plastice Educator Toderiþa Cãtãlina Mihaela Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano” din Piatra Neamþ

Grãdiniþa realizeazã integrarea socialã ºi pregãtirea copilului pentru ºcoalã, procese complexe, de duratã, la care trebuie sã participe toþi factorii educaþionali, acþionând unitar, continuu ºi consecvent. Copilul este pregãtit pentru ºcoalã atunci când este capabil sã treacã cu uºurinþa de la activitatea preponderent ludicã la învãþãturã ºi când mâna lui este pregãtitã sã realizeze corect semnele grafice cerute de ºcoalã. Dintre toate activitãþile pe care le executã copilul (deseneazã, modeleazã, picteazã), scrisul este o activitate complexã care include efort fizic, psihic, antrenarea memoriei, a inteligenþei, a atenþiei. Pregãtirea copiilor pentru scris începe cu activitãþile de cunoaºtere a mediului înconjurãtor, activitãþile matematice, ocazie cu care îºi formeazã noþiuni despre poziþia, felul ºi forma obiectelor, a liniilor verticale, orizontale, oblice, frânte, ondulate. Prin activitãþile de modelaj copii îºi dezvoltã muºchii mâinii, pot executa forme, figuri, pe care urmeazã sã le înveþe în activitãþile de scriere. În cadrul activitãþilor desen, picturã, copilul redã linii, le aºeazã în modele în anumite direcþii, le încadreazã într-un spaþiu limitat, le îmbinã, reuºind sã realizeze o serie de imagini care îi satisfac curiozitatea ºi le dezvoltã creativitatea. Pentru a obþine rezultate bune în realizarea exerciþiilor grafice educatoarea trebuie 22

sã foloseascã cele mai simple ºi atrãgãtoare strategii. Exerciþiile vor fi predate copiilor în mod gradat de la linii verticale la cele orizontale, oblice, ondulate, apoi de la un spaþiu mai mare la unul mai mic, de la realizarea cu pensula, creta la creion. Se va urmãri poziþia corpului, a capului, a foii de hârtie, notând greºelile tipice pentru ca acestea sã fie înlãturate prin munca individualã. Copii grupei mari de la Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano” au reuºit sã îmbine toate aceste elemente grafice realizând unele lucrãri: Costumul naþional, Rochiþa pãpuºii, Casa cu cerdac, Ulciorul. Rezultatele obþinute au fost evidente (de la un exerciþiu la altul) a fost vizibil, copiii reuºind ca, prin propria experienþã, antrenaþi într-un joc plãcut, sã realizeze literele alfabetului românesc. Obiºnuirea cu caietele pe care le vor folosi în ºcoalã am efectuat-o prin introducerea caietelor speciale Matematica în grãdiniþa (Editura Activ, Bacãu), Comunicare oralã ºi scrisã în grãdiniþã (Editura Casei Corpului Didactic, Bacãu), Sã cunoaºtem mediul înconjurãtor (Editura Casei Corpului Didactic, Bacãu) în care copii au exersat semne grafice. Acest procedeu a facilitat dezvoltarea îndemânãrii, a capacitaþii de a efectua gestul grafic, observarea activã ºi conºtientã a formei, dimensiunii ºi a aºezãrii în spaþiu a elementelor folosite în scriere, i-a obiºnuit cu ordinea ºi acurateþea ce trebuie pãstrate ºi respectate în caietele pe care le vor folosi la ºcoalã. Evaluãrile fãcute vor demonstra cã preocuparea pentru o mai bunã pregãtire a preºcolarului, pentru scris, precum ºi punctul de vedere adoptat în aceastã problemã sunt adecvate atât particularitãþilor de vârsta, cât ºi condiþiilor copiilor în grãdiniþã. Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

DIN ACTIVITÃÞILE GRÃDINIÞELOR

Activitãþi extracurriculare Colectivul de educatoare Grãdiniþa „Sfântul Paul” din Oneºti

Lecþie demonstrativã în cadrul Comisiei Metodice Parteneri: cabinetul medical – Sãnãtate de la toate

Pentru a creºte calitatea procesului instructiv-educativ ºi pentru a menþine standardele de calitate, Grãdiniþa „Sfântul Paul” din Oneºti se remarcã printr-o reþea complexã de relaþii (parteneriate, activitãþi extracurriculare, schimburi de experienþã) care influenþeazã educaþia copiilor în sens pozitiv. În cadrul acestor acþiuni se pune accent pe formarea unor atitudini pozitive faþã de valorile moral-civice, a respectului faþã de Sã nu ne jucãm cu focul – aplicaþii practice. Parteneri: Brigada specialã de inter venþii în cazuri de urgenþã ºi Pompierii

Activitãþi extracurriculare – Avem grijã de bunicii noºtri

mediul natural ºi social, solicitându-i pe copii sã manifeste comportamente pozitive (toleranþã, acceptare, solidaritate) în mod constant. În funcþie de specificul activitãþilor extracurriculare proiectate, au fost antrenate grupuri mai mici de copii, întreaga grupã ºi uneori toatã grãdiniþa. Þinând cont de particularitãþile de vârstã ºi individuale ale copiilor, de interesele ºi nevoile acestora, organizarea acþiunilor a avut la bazã abordãri noi, strategii educaþionale centrate pe copil. nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Ziua Unirii – Program artistic

Steaua din Betleem – Serbare de Crãciun

Arlechino – Spectacol interactiv

Carnavalul toamnei

Datoritã caracterului interactiv, aceste activitãþi se remarcã prin atractivitate, emoþie, bucurie, mulþumire, satisfacþie – elemente esenþiale în obþinerea performanþelor.

Program educativ de participare la viaþa socialã. Proiect educaþional Învãþãm sã fii mai buni Educ. Margareta Mãriuþ Grãdiniþa Nr. 13, ªcoala „Elena Cuza” din Piatra Neamþ

Începând cu acest an ºcolar, la nivelul grãdiniþei am iniþiat proiectul educativ de participare la viaþa socialã a comunitãþii. 24

Un astfel de program a plecat de la ideea cã dragostea ºi generozitatea sunt calitãþii umane ce trebuie insuflate încã de vârste fragede. Este evidentã realitatea cã diferenþele sociale sunt din ce în ce mai pregnante: bãtrâni cu pensii mici ce nu-ºi pot asigura minimul existenþei zilnice, copii ce nu frecventeazã o instituþie de învãþãmânt, lipsiþi de hranã ºi îmbrãcãminte. Sunt probleme cunoscute ºi de copii grãdiniþei noastre, întâlnite în cartierele în care locuiesc. Gândurile noastre le-am fãcut imediat cunoscute Comitetului de pãrinþi pe unitate, care au salutat aceastã iniþiativã ºi cu care am încheiat protocoale de parteneriat prin care se angajeazã sã doneze pachete cu îmbrãcãminte, jucãrii, alimente, medicamente. Un comitet de acþiune format de educatoare ºi copii preiau coletele ºi le distribuie pe baza unui tabel la destinaþie. Programul se desfãºoarã pe durata unui an ºcolar ºi urmãreºte: - educarea copiilor pentru participarea la viaþa socialã; - cultivarea sensibilitãþii copiilor privind problematica valorilor moral-civice din lumea contemporanã; - familiarizarea copilului cu ansamblul de probleme privitoare la condiþiile de viaþã ºi a nevoilor materiale ale oamenilor din comunitatea localã; - sensibilizarea copilului pentru a deveni participant activ la viaþa comunitãþii; - stimularea trãirilor afectiv-pozitive, generatoare de înþelegere, toleranþã, spirit de întrajutorare, colaborare ºi solidaritate. Obiective operaþionale: - sã identifice situaþii de viaþã care impun implicarea directã a copilului; - sã recunoascã faptul cã impactul propriilor acþiuni are un final benefic; - sã formuleze opinii personale rezolvarea situaþiilor de viaþa concrete; - sã exprime în limbaj verbal atitudini, impresii, idei privind o rezolvare a unei situaþii de viaþã; Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

- sã se angajeze în acþiuni generatoare de trãire afectiv-pozitive bazate pe spirit de întrajutorare, colaborare. Ca urmare, un astfel de program, pe lângã scopul umanitar, are un rol deosebit în educarea copilului, îi face sã se simtã conºtienþi cã trãiesc într-o societate în care oamenii au nevoie unii de alþii. Desfãºurând astfel de activitãþi devenim mai buni, mai generoºi, mai implicaþi. Programul este susþinut ºi de conducerea Fundaþiei „Vincenzina Cusmano” din Piatra Neamþ.

ªi totuºi... se poate... Proiect Comenius Games and Traditions Prof. Gabriel Tudor, manager general, Grãdiniþa „Pinocchio” din Bacãu

Doream sã stabilim asemãnãri ºi deosebiri între strategiile utilizate, modul în care se lucreazã cu copiii, valorile comune care stau la bazã ºi, mai ales, care sunt valorile culturale care se pãstreazã ºi doresc sã le transmitã generaþiilor mai tinere. În Suedia am vãzut un sistem educaþional în care relaþionarea stat-proces de

De aproape un an ºi jumãtate Grãdiniþa „Pinocchio” din Bacãu deruleazã Proiectul Multilateral Comenius Games and Traditions alãturi de Suedia (coordonatorul proiectului), Polonia ºi Anglia.

Începutul, la fel ca orice început, a fost dificil, plin de întrebãri ºi necunoscute, presãrat cu temeri ºi incertitudini, dar ºi de încredere, bucurii ºi speranþa cã vom vedea învãþãmântul european la el acasã. nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

învãþãmânt se face fãrã sincope, procesul didactic purtând amprenta determinãrilor politico-sociale, economice ºi istorice specifice. Un sistem în acelaºi timp ferm ºi suplu, centrat pe nevoile copilului, un stat aflat aproape de cetãþeanul pe care îl doreºte format ca om, în întregul sãu spiritual, aflat în strânsã legãturã cu natura în care copiii învaþã sã se joace ºi sã o respecte încã de la vârsta de un an. Suedezii au trecut cu uºurinþã de la vorbã la faptã, au constatat cã au probleme datoritã utilizãrii peste mãsurã a calculatorului ºi televizorului ºi

atunci au inventat un sistemul „outdoor”, au schimbat politicile educaþionale ºi programele, iar starea de sãnãtate ºi psihicã a copiilor s-a îmbunãtãþit considerabil. În Regatul Unit al Marii Britanii democraþia ºi descentralizarea democraþia ºi descentralizarea sunt caracteristicile de bazã ale sistemului de învãþãmânt. Într-o þarã precum Polonia, pe fondul necesitãþii stringente de organizare ºi reformã, rigoarea, chiar cu tentã centralistã, pare încã soluþia spre o reorganizare rapidã ºi eficientã. Reuniunile cu partenerii noºtri de proiect au fost tot atâtea ocazii de a avea acces la valorile celuilalt, cunoscându-i sufletul, cu tradiþiile, obiceiurile, modul de viaþã ºi de gândire. Prin proiect am devenit prieteni, am putut valorifica ce am avut mai bun, am avut cu ce ne prezenta în faþa lumii, am dovedit cã suntem foarte bine pregãtiþi din punct de vedere teoretic ºi practic, am demonstrat cã procesul didactic desfãºurat într-o grãdiniþã micã din îndepãrtata Românie este de calitate, þine cont de valorile ºi tradiþiile proprii dar ºi de cele europene. Am conºtientizat similitudinile, dar ºi diferenþele dintre statele implicate, am învãþat sã lucrãm în echipã, am fost trataþi ca egali ºi am lucrat în echipe în care diferenþele de comunicare ºi de experienþã ne-au unit în loc sã ne dezbine. Prezentãm în aceastã revistã experienþa noastrã pentru a spune încã o datã... ºi totuºi se poate... încercaþi, înaintaþi în larg, porþile vã sunt deschise pentru cã sunteþi unitãþi ºcolare acreditate, purtaþi prin Europa valori ºi tradiþii de sute de ani, demonstraþi cã, aºa cum suntem noi, pãstrãm tradiþii milenare, ascunse în satele româneºti, pe care vã strãduiþi sã le sãdiþi în sufletele copiilor într-un lanþ viu care nu va trebui sa se rupã niciodatã. Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

PAGINA METODICÃ

Vine, vine primãvara! Inst. I. Maria Chelaru, director, Grãdiniþa „Roza Venerini”, Pildeºti, judeþul Neamþ

Grupa: Mare Nivel: II Tema: „Vine, vine primãvara!” Domenii experenþiale: Dª, DLL, DOS, DAC, DPM Modalitate de realizare: activitate de tip integrat la nivelul obiectivelor ºi conþinuturilor ºtiinþifice Obiectiv cadru: formarea premiselor pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive faþã de mediul înconjurãtor, concretizate în acþiuni de ocrotire a naturii specifice vârstei. Obiective de referinþã: 1. DLL – sã-ºi îmbogãþeascã vocabularul activ ºi pasiv pe baza experienþei, activitãþii personale ºi / sau a relaþiilor cu ceilalþi; 2. DS – sã cunoascã unele elemente din mediul înconjurãtor (vegetaþie, faunã, fenomene ale naturii, fiinþa umanã ca parte integrantã din mediul înconjurãtor, precum ºi interdependenþa dintre ele; 3. DOS – sã cunoascã ºi sã respecte reguli simple de protecþie a mediului; sã utilizeze unelte simple pentru realizarea unei activitãþi cu caracter practic. ºi aplicativ; 4. DAC – sã obþinã efecte plastice, forme spontane ºi elaborate prin tehnici specifice desenului, picturii ºi modelajului; 5.DPM – sã coordoneze activitãþile proprii cu ale colegilor de grupã orientânduse în spaþiul clasei. Obiective operaþionale: a) cognitive - sã identifice plante, animale, fiinþe ale naturii specifice temei din diferite texte literare care se citesc sau se povestesc copiilor; nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

- sã analizeze senzorio-motric aspectul diferitelor obiecte cu care intrã în contact; - sã utilizeze creator, în situaþii noi, cunoºtinþe, priceperile ºi deprinderile însuºite anterior; - sã utilizeze cunoºtinþele dobândite în educaþia formalã în cadrul diferitelor tipuri de activitãþi (joc de rol, joc de miºcare, dans etc.). b) psihomotorii - sã pãstreze o poziþie adecvatã efectuãrii diferitelor acþiuni (tehnici de lucru, sarcini de învãþare); - sã utilizeze corect tehnici de lucru specifice artelor plastice, activitãþii practice; - sã execute corect operaþiile specifice deprinderilor: decupare prin înþepare, lipire, rãsucire, mototolire; - sã se coordoneze oculo-motor pentru trasarea de semne grafice învãþate; - sã execute miºcãri de pas de dans, elemente de gimnasticã ritmicã sugerate de o melodie sau de miºcarea elementelor din naturã. c) afective - sã participe cu interes, într-o atmosferã destinsã, stimulativã la activitate; - sã manifeste trãiri afective specifice elementelor sugerate pe parcursul activitãþii; - sã se exprime prin diferite forme ale artei sentimentele faþã de frumuseþea naturii. Resurse I. Metodologice; a) tipuri de strategii utilizate: mixte, algoritmice, semialgoritmice, bazate pe joc, euristice; b) metode ºi procedee: • de comunicare oralã – expozitive: explicaþia, povestirea; – conversative: conversaþia; • de învãþare prin acþiuni reale: exerciþiul, demonstraþia, elemente de problematizare; • de învãþare prin acþiune fictivã: joc didactic, joc de rol; • metode de explorare ºi descoperire: observaþia dirijatã, 27

c) mijloace de învãþãmânt: machetã, casetofon, costumaþii, truse diferite, truse de construcþie, diferite materiale specifice activitãþilor plastice ºi practice; d) forme de organizare: frontalã, individualã, pe grupuri mici, pe echipe. II. Bibliografice • „Curriculul pentru educaþia timpurie” • Ghid pentru proiecte tematice – Didactica Publishing Hous, 2008; Activitatea integratã în grãdiniþã – Didactica Publishing House, 2008; Ghid pentru proiecte tematiceabordare în manierã integratã a activitãþilor

din grãdiniþã – Grãdiniþa seria Humanitas didactica 2005. III. Temporale Activitatea integratã se va desfãºura pe parcursul întregii zile. IV. Umane Grupa este alcãtuitã dintr-un efectiv de 18 copii, omogenã din punct de vedere al vârstei. Copiii posedã cunoºtinþe, priceperi ºi deprinderi de nivel mediu. Scenariu didactic

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

PAGINA COPIILOR

Labirinturi fermecate Educatoarele: Regina Horvat, Monica Fabian, Maria Simon Grãdiniþa cu Program Normal ºi Prelungit „Sfânta Familie”, din Gherãeºti (Neamþ)

• Robert (6 ani) – Poliþist adevãrat, adevãrat... • Diana (5 ani) – Eu mã fac prinþesã. • Maria (6 ani) – Eu mã fac domniºoarã. Ce drepturi credeþi cã au copiii? • Eduard (6 ani) – Noi vrem vacanþã întotdeauna ºi sã nu merg niciodatã la ºcoalã. • Robert (7 ani) – Sã avem toate jucãriile din lume. • Manu (7 ani) – Sã primeascã totul pe gratis. • Ana (7 ani) – Sã aibã toþi copii calculatoare. • Cosmin (6 ani) – Copii sã fie ºefii oraºului, a oamenilor mari. • Mirabela (6 ani) – Copii sã ºtie totul, sã aibã totul.

Mirajul copilãriei Copilul este frumuseþea zborului, bucuria culorilor, imaginea neînchipuirii, zicerea nescrisã, miracolul zilnic, credulitatea incurabilã, clepsidra timpului nostru, biruinþa binelui, punctul de plecare spre inefabil. ªi pentru cã toate trebuia sã poarte un nume, le-am spus simplu, mirajul copilãriei.

Jocul: Mingea în cerc Copiii spun lucruri trãznite Ce vrei sã te faci când vei fi mare? • Cosminel (4 ani) – Eu mã fac bãrbat adevãrat. • Antonia (5 ani) – Mã fac mireasã. nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Joc propus cu grupa micã a Grãdiniþei „Sfântul Iosif” din Adjudeni, condus de doamna Agata Lucaci Având un grup mai mare de copii se poate organiza cu ei urmãtorul joc cu mingea: Aºezaþi-vã în cerc, cu un conducãtor la centru. Cei de pe cerc aruncã mingea de la unul la altul, în timp ce conducãtorul jocului fluierã sau bate din palme. La un moment 29

Mijloc de realizare: dramatizare, cântece, dansuri. Scopul activitãþii: formarea capacitãþii de a se exprima prin intermediul artei. Propunem partea ursului ºi a vulpii din dramatizarea Poftiþi la carnaval, precum ºi cântecul De ce n-are ursul coadã dat, acesta înceteazã ºi jocul se întrerupe, iar copilul la care tocmai se afla mingea pãrãseºte cercul sau executã o pedeapsã, apoi jocul reîncepe. Fiecare încearcã sã scape cât mai repede de minge.

URSUL:

Tema: Carnavalul din poveste

Dragii mei, priviþi-o bine, Ea m-a pãcãlit pe mine! Când de peºte mi-a fost poftã M-a trimis cu coada-n baltã, Însã peºte nu am prins Gerul aprig m-a cuprins Coada mi-a rãmas în gheaþã ªi sunt berc acum pe viaþã Vai drãguþa, coada mea Se hrãnesc peºtii cu ea!

VULPEA: Realizat cu grupa mijlocie din Grãdiniþa „Sfântul Iosif” din Adjudeni, condusã de doamna Silvia Dior

Recunosc: l-am pãcãlit Dar la peºte a poftit Despre mine, ce sã zic N-o sã mã mai lecuiesc Îmi place sã pãcãlesc! Hai cumetre, nu mai plânge ªi fãrã coadã poþi merge Apoi la bal când vom dansa Vei fi mai sprinten, zãu aºa.

Cântecul: De ce n-are ursul coadã I De ce n-are ursul coadã? De ce? De ce? Vulpea l-a trimis la baltã 30

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

De ce? De ce? Poftã avea sã prindã peºte De ce? De ce? ªi aºa vulpea-l pãcãleºte De ce? De ce? Refren Mor! Mor! Mor! Au coada! Ursule sã nu mai crezi Vulpea cea vicleanã Dacã asculþi ce spune ea Rãmâi ºi fãrã blanã./ de 2 ori II Uite-aºa, minciuna-i gata De ce? De ce? Dacã nu gândeºti ...degeaba! De ce? de ce? Vulpea este prin tot locul De ce? De ce? Ca sã pãcãleascã ursul De ce? De ce?

o prãjiturã simplã cu mere, împãrþind copiii în douã grupe: grupa bucãtarilor ºi grupa chelnerilor. În timp ce am pregãtit ingredientele si cantitãþile cu „micii bucãtari”, chelnerii au pregãtit o masã festivã în „restaurantul cu surprize”. Pe parcursul întregii activitãþi, fiecare copil a jucat cele douã roluri, exprimânduºi interesul ºi admiraþia faþã de ambele meserii. Entuziasmul a fost ºi mai mare când fiecare copil a primit „boneta bucãtarului”, simþindu-se valoros ºi foarte motivat. Au

Refren Mor! Mor! Mor! Au coada! Ursule sã nu mai crezi Vulpea cea vicleanã Dacã asculþi ce spune ea Rãmâi ºi fãrã blanã./ de 2 ori

Mica mea prãjituricã Activitate condusã de Mirela Iacob cu grupa mare a Grãdiniþei „Sfântul Iosif” din Adjudeni La grupa mare în cadrul temei Ce ºi cum vreau sã fiu, am pregãtit proiectul cu titlul Comorile muncii omului, dezvoltând subtema Meseria – brãþarã de aur. Drept activitate practicã am decis sã realizãm nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

mânuit cu multã prudenþã ºi îndemânare toate uneltele bucãtarului. Dupã ce am obþinut aluatul am mers cu toþii în bucãtãrie unde am pus tava la cuptor ºi timp de 35 de minute nu am primit decât întrebãri de genul: Cât timp trebuie sã stea la cuptor?, Dar cât mai dureazã, doamna?, Când o sã mâncãm prãjitura?... etc. Între timp ne-am întors în clasã ºi am servit un „aperitiv bogat” pregãtit cu multã imaginaþie 31

de „chelnerii din restaurantul cu surprize”. Mare ne-a fost, tuturor, bucuria când am servit prãjitura plãcut rumenitã, frumos mirositoare ºi foarte gustoasã... Pentru toþi aceia tentaþi sã trãiascã o experienþã asemãnãtoare vã oferim cu drag reþeta noastrã:

Într-o zi soarele le-a mângâiat ºi le-a încãlzit atât de mult încât ele au simþit cã îmbrãcãmintea lor a devenit uºoarã ca baloanele copiilor... Atunci ele s-au luat de mânã ºi au rãmas toate unite. Însã la un moment dat a ajuns un vânt care a suflat puternic ºi le-a luat cu sine. ªi-au zburat picãturile deasupra munþilor ºi vãilor, dar vântul le-a dus tot mai sus ºi au început sã tremure de frig.

Prãjiturã cu mere Ingrediente: 1 canã de 250 g de zahãr, 1 canã de 250 ml lapte, 2 cãni de 250 ml de ulei, 4 ouã, 1 pacheþel de praf de copt, 3 mere mari tãiate în bucãþele, 4 cãni de fainã. Cum se pregãteºte? Se bat ouãle împreunã cu zahãrul apoi se adaugã laptele, uleiul ºi praful de copt. Se amestecã bine toate ingredientele pânã devine pasta omogenã. La sfârºit se adaugã fãina ºi merele. Se pune în tavã ºi se lasã la cuptor timp de 35 de minute.

Cãlãtoria picãturii de apã Dramatizare realizatã de copiii grupei pregãtitoare din Grãdiniþa „Sfântul Iosif” din Adjudeni, conduºi de sr. Iuliana Farþade Dramatizare Povestitor: Erau odatã multe picãturi de apã care se jucau toatã ziua în mare cu peºtii de argint... 32

Picãturile: – Brrr... hãinuþa noastrã a devenit din ce în ce mai grea. Nu mai putem zbura... ajutor!!!... Povestitor: Apoi picãturile au cãzut deasupra unei pãduri. Picãturile au spãlat frunzele copacilor, au dãruit apã copacilor, florilor, fragilor, iar dupã aceea au intrat în pãmânt... Picãturile: Ce întuneric este aici sub pãmânt. Sã rãmânem unite, când plecãm sã fim toate... Povestitor: ªi toate împreunã au parcurs un drum lung în pãmânt. În sfârºit într-o dimineaþã au ieºit dintr-o crãpãturã de pãmânt ca sã vadã soarele. Au sãrit în sus de bucurie deasupra pietrelor, apoi au ajuns la un fluviu larg ºi liniºtit. Pe malul apei florile se oglindeau în apã ºi întrebau: Florile: Unde mergeþi picãturilor? Picãturile: Nu ºtim, numai fluviul ºtie”! Povestitor: Fluviul le-a dus departe, la marea albastrã ºi au început din nou sã se joace cu peºtiºorii de argint, în timp ce soarele le mângâia cu razele sale. Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

EVENIMENTE

Simpozionul „Formarea inimii” Sr. Viviana Radu, director, Grãdiniþa „Surorile Providenþei” din Iaºi

Grãdiniþa „Surorile Providenþei” a aniversat la, 4 februarie 2009, zece ani de existenþã, organizând Simpozionul internaþional „Formarea inimii”. Program: • ora 8.30 – Primirea participanþilor • ora 9.30 – Conferinþã: Continuitate ºi relativitatea formativã prin catehizare ºi educaþie religioasã (prof. dr. Constantin Cucoº) • ora 10.30 – Conferinþã: Inima, izvorul vieþii spirituale (sr. dr. Cristina Mareº) • ora 11.15 – Conferinþã: Formarea inimii la sfântul Alois Scrosoppi (sr. Michelina Bettega)

• ora 12.15 – Liturghia prezidatã de Preasfinþitul Anton Coºa • ora 14.30 – Masã rotundã: Mãrturii de viaþã din România, Italia, Spania, Argentina, Africa de Sud, Brazilia • ora 16.00 – Concluzii.

Piatra Neamþ: Întrunire cu directorii grãdiniþelor din Dieceza de Iaºi Educ. Zenovia Harabagiu

Oficiul pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli a organizat, în ziua de 21 martie 2009, la Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano” din Piatra Neamþ, o întrunire a directorilor cu tema: Grãdiniþa – între tradiþional ºi modern, prezentatã de cãtre educatoarea Carmen Nedelcu, expert ºcolar al Oficiului, ºi prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, OFMConv., inspector ºcolar diecezan. La aceastã instruire au participat directorii ºi responsabilii din cele 17 grãdiniþe confesionale ale Diecezei de Iaºi, având urmãtoarea ordine de zi: rugãciune; citirea procesului verbal anterior; reþele de comu-

nicare organizaþionalã; relaþia obiective-conþinuturi-strategii-evaluare raportatã la curriculum-ul pentru educaþia timpurie; evaluarea – proces de reglare ºi autoreglare; elemente de management ºi design instituþional; discuþii asupra nr. 2 al revistei Lãsaþi copiii sã vinã la mine!; discuþii asupra celui de al doilea CD al proiectului Anotimpurile copilãriei, care va fi intitulat Zâmbet de copil; întâlnirea cu toþi directorii din þarã.

În partea a doua a zilei s-a stabilit tema pentru numãrul 2 al revistei Lãsaþi copiii sã vinã la mine ºi proiectarea urmãtorului CD, Zâmbet de copil, þinându-se cont ºi de propunerile cadrelor didactice. Programul s-a încheiat cu ultimele anunþuri privind activitãþile extraºcolare: concursuri naþionale ºi internaþionale cu preºcolarii constând în creaþii artistice. De asemenea, au fost planificate urmãtoarele întruniri ale educatoarelor ºi responsabilelor de grãdiniþe ce se vor desfãºura pe parcursul semestrului II al anului ºcolar 2008-2009.

ªedinþa a început cu salutul prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, OFMConv. ºi al doamnei educatoare Carmen Nedelcu. Tema a vizat în mod concret modele, tehnici ºi procedee de învãþare a comunicãrii cu ceilalþi.

Sãbãoani: Curs de perfecþionare pentru educatoare Au consemnat educatoarele: Daniela Andrieº, Elvira Ghiurca, Paula-Cristina Tancãu

Orice explicaþie nu a fost pur teoreticã, ci a fost prezentatã concret prin proiecþiile fãcute, demonstrând care sunt cele mai eficiente cãi pentru realizarea unei comunicãri pozitive. S-au evidenþiat noi þinte strategice legate de programele de parteneriat cu grãdiniþele ºi ºcolile de stat ºi particulare. În continuare, doamna educatoare Carmen Nedelcu a fãcut precizãri cu privire la importanþa formãrii continue a cadrelor didactice, în acest sens s-a stabilit un curs de perfecþionare care va avea loc la Sãbãoani în luna aprilie. 34

La iniþiativa Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, sâmbãtã, 25 aprilie 2009, la Grãdiniþa „Sfânta Ana” din Sãbãoani, a avut loc cursul de perfecþionare pentru educatoarele din grãdiniþele confesionale ale Diecezei de Iaºi, tema fiind „Activitatea cu conþinut integrat”.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

Cu o participare destul de largã (au fost prezente 45 de cadre didactice, educatoare atât de la grãdiniþele particulare ºi de stat, cât ºi surori educatoare de la diferite congregaþii), cursul a fost de un real folos tuturor participanþilor, deoarece a fost oferitã posibilitatea de a împãrtãºi din experienþa acumulatã în practicã.

Cursul a cuprins trei secþiuni: în prima parte s-au prezentat noþiuni teoretice referitoare la activitãþile integrate; în a doua parte s-a lucrat pe grupe, încercându-se transpunerea teoriei în practicã; iar în ultima parte s-a realizat evaluarea cursului printr-o discuþie în plen din care s-a constatat eficienþa acestuia. Participantele au primit ºi încurajarea pãrintelui Iosif Bisoc, OFMConv., inspector ºcolar diecezan, care a fost prezent pentru câteva momente la aceastã activitate.

Copilãria frumoasã ca-n poveºti Educ. Bernardeta Dior, Grãdiniþa „Roza Venerini” din Bacãu

Expunerile au fost prezentate de doamna educatoare Carmen Nedelcu de la Grãdiniþa nr. 28 din Bacãu, care este ºi expert ºcolar al Oficiului.

nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Cu ocazia Sãrbãtorii Sfintei Roza Venerini, grãdiniþa cu acelaºi nume din Bacãu a organizat Concursul internaþional de artã plasticã ºi jucãrii pentru copii Copilul – zâmbet ºi culoare, ediþia a VIII-a, în ziua de 8 mai 2009. Tema concursului a fost Copilãria frumoasã ca-n poveºti. Anul acesta, la expoziþie au participat unitãþi ºcolare din 12 judeþe ale þãrii ºi 5 grãdiniþe din Italia ºi Albania. La realizarea ei au participat 500 de copii ºi 140 de cadre didactice care au înþeles cã educaþia prin ºi pentru artã dezvoltã armonios personalitatea copilului. Programul manifestãrii a fost urmãtorul: primirea copiilor ºi a cadrelor didactice; vernisajul expoziþiei Copilãria frumoasã ca-n poveºti; Muzica ºi versurile copilãriei spectacol organizat de copiii Grãdiniþei „Roza Venerini” din Pildeºti (Neamþ); Educaþia se face cu inima; Dansul copilãriei; Valorile educaþiei; Educaþia pe tot parcursul vieþii”; Ecouri la a VIII – a ediþie. 35

L達sa綻i copiii s達 vin達 la mine! * nr. 2 / iunie 2009

Ne-au onorat cu prezenþa inspectoarea pentru învãþãmântul particular prof. Loredana Ghelase care ne-a vorbit despre educaþie, ca fiind punctul de pornire în viaþa oricãrei persoane. Prof. dr. Lavinia Bãisan de la Colegiul Naþional „ªtefan cel Mare” din Bacãu care ne-a arãtat care sunt principiile care stau la baza necesitãþii unei educaþii pe tot parcursul vieþii. În expunerea sa, pr. Cornel Gabor a accentuat care sunt valorile educaþiei vãzute prin prisma unei educaþii creºtine. Copiii de la Grãdiniþa „Maestre Pie” din Pildeºti (Neamþ), au prezentat un spectacol emoþionant. Au cântat, recitat ºi dansat, pentru cei prezenþi amintindu-le invitaþilor bucuria copilãrii, râsul vesel ºi fãrã griji, frumuseþea poveºtilor, curajul ºi bunãtatea zugrãvite pe chipul unui copil ce se închipuie Fãt-Frumos sau Ileana Cosânzeana. Poezia culorii transpusã în diferite forme ale artei deschide zãgazul nemãrginit al creaþiei, dã copilului încredere in sine, puterea de a depãºi obstacolele inerente vârstei. In faþa tuturor celor prezenþi s-a deschis pentru câteva zile o lume de basm, curatã ºi purã, privitã prin prisma copilului cu ochii strãlucitori, plini de inocenþã ºi curiozitate. În acelaºi timp pentru cadrele didactice se doreºte si a fi o formã de comunicare si de parteneriat, un schimb de experienþã din care, cu siguranþã, întâi învãþãmântul preºcolar are de câºtigat.

Iaºi: Aniversarul Grãdiniþei „Surorile Providenþei” Sr. Viviana Radu Într-o atmosferã de sãrbãtoare ºi bucurie, la Grãdiniþa „Surorile Providenþei” din Iaºi s-au amintit sâmbãtã, nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

30 mai 2009, cei zece ani de la deschiderea grãdiniþei. Au fost invitaþi copiii ºi pãrinþii care au trecut prin grãdiniþa surorilor ºi mare a fost bucuria de a revedea copiii din prima generaþie. A fost pre zentã ºi maica gene ralã, sr. Ester Leghisa, care a venit de la Roma cu aceastã ocazie, precum ºi surorile care au activat aici încã de la început, acum fiind în alte comunitãþi (Chiºinãu, Adjudeni). În mãrturiile de viaþã pe care doi pãrinþi ºi doi copii le-au dat, s-a evidenþiat aprecierea ºi recunoºtinþa tuturor pentru educaþia primitã în aceastã instituþie, dar mai ales pentru legãtura sufleteascã care a rãmas vie ºi pânã în acest moment. A urmat un scurt moment de rugãciune în care cei prezenþi au mulþumit lui Dumnezeu pentru toate darurile primite în acest timp, pentru tot binele care s-a realizat cu ajutorul lui, cerându-i în continuare protecþia ºi binecuvântarea sa. Copiii, prin nevinovãþia ºi sinceritatea lor, au reuºit sã-i facã pe toþi sã-ºi îndrepte sufletele cãtre cer. 37

RECENZII

O nouã revistã: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine” Ovidiu Biºog

Serbarea de sfârºit de an ºcolar a avut ca temã Miracolul seminþei, dorind ca ºi prin intermediul ei sã împãrtãºim speranþa: acolo unde se seamãnã cu dãrnicie ºi constanþã roadele nu vor întârzia sã aparã. Povestea unei seminþe care ajunge o floare minunatã ºi care la rândul ei îºi împrãºtie seminþele este ºi povestea Grãdiniþei „Surorile Providenþei”. Aici dorim sã oferim copiilor un loc plãcut, atrãgãtor, care sã le provoace gustul noilor descoperiri, al noilor prietenii. Atenþia educativã cu care înconjurãm copiii poate sã fie din plin ilustratã prin fraza fondatorului nostru, sfântul Alois Scrosoppi: „Considerã aceºti copii ca fiind încredinþaþi þie de Dumnezeu. Iubeºte-i ca pe lumina ochilor”. La sfârºitul serbãrii copiii din grupa pregãtitoare au primit diplomele de absolvire ºi pãlãriuþele de absolvenþi, anticipând parcã timpul studenþiei! Expoziþia de fotografii ºi momentul fratern care a încheiat ziua festivã au fost apreciate de toþi pãrinþii. Mulþumim tuturor celor care colaboreazã la aceastã operã educativã ºi ne dorim ca toþi cei care vor trece prin grãdiniþa noastrã sã îþi aminteascã cu plãcere de anii trãiþi aici. 38

În Dieceza de Iaºi a apãrut o nouã revistã, „Lãsaþi copiii sã vinã la mine”, editatã de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi prin Oficiul pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, în colaborare cu Editura „Sapientia” a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaºi. Primul numãr a apãrut a ieºit de sub tipar în a doua jumãtate a lunii decembrie 2008, urmând ca frecvenþa ediþiilor urmãtoare sã fie semestrialã. Redacþia, alcãtuitã din director: pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv., redactor ºef: educ. Carmen Nedelcu, membri: sr. Monica Gabor, sr. Maricica Ciocãlãu, sr. Regina Horvat, sr. Maria Trifan ºi tehnoredactor: Ovidiu Biºog, este situatã în sediul Episcopiei RomanoCatolice de Iaºi (Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi, tel. 0232/212003; fax 0232/212006, e-mail: lasaticopiii@gmail.com). Revista are ISSN 2065-3115. Formatul este 17x24 cm, color, pe hârtie lucioasã, acest prim numãr având 40 de pagini. În editorialul intitulat „Educare ºi viitor: identitatea grãdiniþelor confesionale ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi între trecut, prezent ºi viitor”, pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv., prezintã manifestul acestei reviste. „Educarea viitoarelor vlãstare ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi ºi ale comunitãþilor parohiale din care fac parte este un tãrâm al confruntãrilor dintre trecut-prezent-viitor: în acest sens, s-a considerat oportun ca un bun instrument de diseminare a activitãþilor grãdiniþelor confesionale ale diecezei noastre Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 2 / iunie 2009

sã se facã ºi prin revista care îºi face apariþia începând cu luna decembrie 2008 ºi care se intituleazã Lãsaþi copiii sã vinã la mine! Aceastã revistã se doreºte a fi sinteza lucrului din ºi în grãdiniþele noastre, a educatoarelor ºi a congregaþiilor care le patroneazã ºi care trebuie sã devinã firul roºu al viitoarelor premise de discuþie privind activitãþile educative, culturale, artistice ºi formative ale învãþãmântului preºcolar promovat de Dieceza Romano-Catolicã de Iaºi. Intenþia noastrã de a sintetiza ºi unifica activitãþile tuturor grãdiniþelor aflate sub patronajul spiritual al Diecezei Romano-Catolice de Iaºi ºi prezentarea acestora în revista de faþã oferã o fericitã premisã ºi se constituie într-o condiþie fundamentalã pentru îndeplinirea acestui obiectiv propus de Oficiul pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli: iniþierea unei formãri de calitate ºi de duratã. Datoritã necesitãþii urgente de a citi „semnele” timpului, revista Lãsaþi copiii sã vinã la mine! se adreseazã deopotrivã educatoarelor, copiilor, pãrinþilor, comunitãþii nr. 2 / iunie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

religioase parohiale ºi tuturor acelor care sunt interesanþi de dezvoltarea viitorului. În paginile acestei reviste veþi gãsi rãspunsuri la diferitele întrebãri adresate mediului preºcolar ºi, de asemenea, am considerat necesar sã subliniem preocupãri, prioritãþi, provocãri ºi propuneri de viitor a grãdiniþelor. Suntem la început, însã avem speranþa cã, împreunã, educatori, pãrinþi, copii, vom reuºi sã strângem în jurul acestei iniþiative visele ºi imboldurile pentru o trãire autenticã a educaþiei creºtine”. Episcopul Petru Gherghel adreseazã un salut, prin articolul „Copiii, comoara familiei, a societãþii ºi a Bisericii”, în care, printre altele, scrie: „Revista ce poartã în mod fericit un titlu inspirat din înseºi cuvintele lui Isus «Lãsaþi copiii sã vinã la mine!», pe care le prezintã evangheliile sinoptice (cf. Mc 10,14; Mt 19,13; Lc 18,15), va avea menirea sã fie o chemare continuã spre acelaºi obiectiv – copilul ºi pregãtirea lui pentru viaþã, va oferi cititorilor diferite teme de mare importanþã, referate din partea educatoarelor, date statistice ºi o mulþime de iniþiative, ca un adevãrat stimul pentru o iubire ºi mai mare ºi mai eficace în programul de pregãtire a micuþilor, ce mâine vor fi viitorul societãþii ºi al Bisericii”. Începând cu pagina 5 sunt prezentate descrierile tuturor celor 17 grãdiniþe catolice din Dieceza de Iaºi, iar începând cu pagina 32 sunt câteva descrieri ale unora dintre congregaþiile care patroneazã aceste grãdiniþe. Paginile 36-37 cuprind adresele grãdiniþelor, iar paginile 38-39 propun relatãri de la întâlnirea semestrialã a directoarelor grãdiniþelor, la Gioseni, ºi de la întrunirea anualã de analizã ºi programare comunã a educatoarelor din grãdiniþe, la Rãdãuþi. Prima copertã propune o imagine stilizatã a unui sat într-o atmosferã de iarnã, iar ultima copertã propune imaginea unui copil în aºteptarea sãrbãtorii Crãciunului. Abonamentele ºi comenzile se pot face la adresa redacþiei. 39

Iaºi: Aniversarul Grãdiniþei „Surorile Providenþei” (30 mai 2009)