Lasati copiii sa vina la mine, nr. 3

Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

nr. 3 decembrie 2009 *

apare semestrial

Revista grãdiniþelor confesionale ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi

„Lãsaþi copiii sã vinã la mine!”

Revista grãdiniþelor confesionale ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Nr. 3 / decembrie 2009 Apare semestrial Adresa redacþiei: Episcopia Romano-Catolicã Iaºi Bd. ªtefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaºi Tel. 0232/212003; fax 0232/212006 e-mail: lasaticopiii@gmail.com

EDITORIAL

Deontologie profesionalã

„Principiul, subiectul ºi scopul tuturor instituþiilor sociale este ºi trebuie sã fie persoana umanã, deoarece ea, din natura ei, Editura Sapientia are absolutã nevoie de viaþa socialã. Aºadar, Str. Th. Vãscãuþeanu, nr. 6, 700462-Iaºi viaþa socialã nefiind ceva adãugat omului, Tel./fax: 0232/225228, 0232/211476 prin relaþia cu ceilalþi, prin reciprocitatea sere-mail: sapientia@itrc.ro viciilor, prin dialogul cu fraþii sãi, omul poate Colectivul de redacþie Director: pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv. creºte în toate înzestrãrile ºi poate rãspunde vocaþiei sale” (Constituþia dogmaticã privind Redactor ºef: educ. Carmen Nedelcu Biserica în lumea contemporanã Gaudium Membrii: sr. Monica Gabor, sr. Maricica Ciocãlãu, sr. Regina Horvat, sr. Maria Trifan et spes).

Tehnoredactor: Ovidiu Biºog Deontologia didacticã este ºtiinþa datoriei dascãlilor, ea este asumatã de fiecare „dascãl” Abonamente: Bd. ªtefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaºi pentru a potenþa actul didactic. Dincolo de ºtiinþã ea este un cod al moralei profesionale, ISSN 2065 – 3115 al principiilor ºi normelor morale asumate ºi Pe copertã: Desenul realizat de educatoarele ºi aplicate, un cod scris sau nescris pentru a putea copiii Grãdiniþei „Anna Maria” din Târgu Ocna transmite valorile morale ale profesiei.

Se spune cã „mâna care miºcã leagãnul, cârmuieºte patria”. Aceasta este desigur mama, ºi dacã am extrapola ne-am gândi ca fiecare mamã a avut în copilãrie ºi o educatoare, iar o parte din caracterul ºi personalitatea educatoarei a fost sãdit în personalitatea copilului.

Educatoarele trebuie sã ºtie foarte bine când trebuie sã semene, când trebuie sã ude, când trebuie sã facã sã înfloreascã sufletul copilului, când trebuie sã-l ajute sã-ºi ia zborul.

Sã te ocupi de semãnatul florilor în suflet... sã fii Semãnãtor de gânduri ºi de iubire... sã zideºti cu mâinile ºi iubirea ta viitorul unor oameni.

Sã fii semãnãtor conºtient cã „ceea ce vei semãna, aceea vei culege”, cã trebuie sã pregãteºti locul în care va rodi sãmânþa vorbelor, iubirii ºi valorilor morale cãci, o vorbã din popor spune: „Cum e educatorul, aºa ºi poporul”.

Adesea mi-am pus întrebarea: am semãnat ceea ce trebuia ºi unde trebuia?

Am semãnat bucurie, mângâiere, fericire ºi purtare de grijã sincerã ºi caldã în sufletele tuturor celor care îmi sunt în preajmã? Fericirea lor de azi ºi de mâine, ba chiar ºi eternitatea depinde, în parte, ºi de mine. I-am fãcut sã înþeleagã cã totul merge dupã legi ºi cã acestea nu trebuie ignorate?

Educatoarea nu poate fi elementul neutru, pendulând între valori ridicate la suprafaþã de torentele istoriei. Demnã de consemnat este aici afirmaþia lui Osho: „Dragostea e fierbinte, chiar ºi ura. Numai indiferenþa e rece”. Ea trebuie sã semene mereu dragoste, dragoste, dragoste...

2

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

„Dacã rãmân fidel acestui jurãmânt ºi nu-l încalc, sã-mi fie dat sã mã bucur fericit de viaþa ºi de profesia mea”, aºa îºi încheie Hipocrate celebrul jurãmânt care, strãbãtând prin mii de ani, a rãmas la fel de valabil ºi impenetrabil ºi poate fi un model chiar ºi de deontologie didacticã.

Robert Dottrens spunea în jurãmântul educatorilor: „Nu voi uita niciodatã cã, pentru partea ce-mi revine, sunt rãspunzãtor de destinul copiilor mei. Fac aceste promisiuni în mod solemn, liber, pe onoare”.

Sunt fericitã pentru voi, educatoarele, colegele mele din grãdiniþele confesionale cã învãþaþi zi de zi cum sã semãnaþi frumos în ogorul bun al atâtor inimi. Voi ºtiþi cã odatã îi veþi revedea pe fericiþii beneficiari ai strãdaniilor voastre, cã veþi jubila laolaltã cu ei. Fie ca bucuria sã vã fie în acel ceas deplinã ºi pe termen lung, pânã în zilele veºniciei, cãci aþi deschis porþi pentru cei care doresc sã bea din potirul cunoaºterii ºi al iubirii de oameni.

Sunteþi de atâþia ani semãnãtorii de la catedrã ºi, în acelaºi timp, boabe de grâu cãzute în pãmânt, uitând de sine, de timp, obosealã sau chiar de sãnãtate, v-aþi lãsat viaþa în ascuns, fãrã surle ºi trâmbiþe, aþi

acceptat ca trebuie sã muriþi în liniºte sub brazdã pentru a aduce mai multã roadã.

Pentru voi începutul jurãmântului „[...] îmi voi exercita misiunea cu conºtiinþã ºi demnitate” cu rãbdare, nãdejde ºi credinþã voi completa eu, este un lucru ce se petrece zi de zi. Aþi lucrat cu pasiune atâþi ani conºtiente cã vremea seceriºului va veni, dupã legi dumnezeieºti, de nezdruncinat, la ceasul sorocit bucuriei.

Spre deosebire de lumea de azi noi avem fericirea de a ne fi pãstrat modelele, bravi educatori ce au înþeles nevoia de a face ºcoalã cu suflet ºi credinþã: Francisc de Assisi, Roza Venerini, Maria Ward, Ioan de la Salle, Ioan Bosco... ºi Ioan Paul al II-lea. Alãturi de ei ºi noi ostaºii anonimi ai ºcolii, încercãm cã pãstrãm ºi sã transmitem valorile de la o generaþie la alta. ªi poate, într-o zi, când noi vom fi devenit pulbere de stele, cineva care va gãsi în rafturile unei biblioteci revista aceasta va înþelege cã am pus stropi de strãdanie la rãdãcina valorilor omenirii.

Institutor I Carmen Nedelcu, Expert pentru probleme preºcolare OPSPRS

PREZENTARE

Grãdiniþa „Rosa Zangara” din Bucureºti, între speranþã ºi împlinire Educ. sr. Maricica Balint, F.M.C., director

Mãrturisesc cã prezentarea succintã a grãdiniþei noastre îmi trezeºte sentimente de vie emoþie... Parcã mã revãd, împreunã cu nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

sora Lucia Þâmpu, în primãvara anului 2007, când veneam la Bucureºti la invitaþia pãrintelui Dominic Hîrja, parohul bisericii catolice „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul bucureºtean Drumul Taberei. Atunci, timide 3

dotate cu mobilier adecvat pentru copii, jocuri ºi jucãrii specifice nivelului de vârstã al preºcolarilor ºi material didactic aferent, în plus localul deþine o centralã termicã proprie.

Personalul didactic este format din trei cadre didactice, completat de un doctor de familie, o asistentã medicalã, un contabil ºi o îngrijitoare. Programul educaþional respectã

cum eram ºi cuprinse de febra unui nou început, nu prevedeam cã vom avea posibilitatea sã deschidem, în scurt timp, o nouã grãdiniþã confesionalã în Bucureºti.

Bucurându-ne de sprijinul pãrintelui Alois ºi de cel al comunitãþii, la 1 septembrie 2007 am deschis Grãdiniþa „Rosa Zangara”, prin îngrijirea Congregaþiei „Fiicele Milostivirii ºi ale Crucii”, având o singurã grupã cu 15 copii, în regim de grãdiniþã cu program normal.

Scopul educativ al instituþiei noastre este dezvoltarea liberã, integralã ºi armonioasã a individualitãþii umane, formarea personalitãþii autonome ºi creative, sprijinirea copilului în dobândirea de cunoºtinþe, capacitãþi ºi abilitãþi necesare viitoarei activitãþi ºcolare. În toamna aceluiaºi an a venit sora Daniela Balint care a înlocuit-o pe sora Lucia.

Treptat, cererea de ºcolarizare a crescut considerabil, astfel încât în anul ºcolar curent avem un numãr de 60 de copii în trei grupe.

Grãdiniþa funcþioneazã în trei sãli de clasã 4

planul de învãþãmânt ºi curriculum-ul pentru educaþia timpurie aprobat de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului. În acest sens, în anul ºcolar curent se desfãºoarã activitãþi opþionale de limbã englezã ºi de limbã italianã, iar copiii noºtri s-au remarcat ºi la diferite concursuri de desen ºi picturã.

Grupele de grãdiniþã cu program normal funcþioneazã între orele 8.00-12.30, iar în sprijinul pãrinþilor existã posibilitatea programului prelungit între orele 8.00-17.30.

Masa este asiguratã de o firmã în regim de catering.

Activitãþile noastre se desfãºoarã într-un mediu liniºtit, unde primeazã calmul ºi buna dispoziþie. Îmi exprim speranþa cã formarea umanã ºi creºtinã pe care o primesc copiii în grãdiniþa noastrã le va fi utilã în viaþã ºi va face din ei viitori cetãþeni, buni mãrturisitori ai Evangheliei. Mulþumim bunului Dumnezeu pentru toate realizãrile noastre ºi îl rugãm sã binecuvânteze în continuare speranþa noastrã de a aduce ºi în acest loc mesajul de pace ºi milostivire specific congregaþiei noastre!

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

PAGINA METODICÃ

Cum facem desenul tematic?

Institutor Carmen Nedelcu, Grãdiniþa cu Program Prelungit Nr. 28 din Bacãu

A. Dimensiunea esteticã a educaþiei preºcolare 1. Consideraþii generale Realizarea acestei dimensiuni nu trebuie confundatã cu formarea profesionalã a omului de artã, ea presupunând parcurgerea dirijatã ºi conºtientã a urmãtoarelor etape: – însuºirea unor cunoºtinþe fundamentale ºi a unor norme ce guverneazã esteticul care au strânsã legãturã cu dimensiunea intelectualã a educaþiei; – dezvoltarea sensibilitãþii estetice pentru tot ce este frumos în naturã, societate, artã etc.; – dezvoltarea gustului estetic bazat pe însuºirea unor valori la care se face raportarea, valori care trebuie cunoscute ºi puse în practicã care duc la construcþia personalitãþii; – dezvoltarea unui comportament condus de legile esteticului.

Aceste consideraþii trebuie avute în vedere în familie (aranjarea camerei copilului, atenþie mãritã asupra jucãriilor pe care pãrinþii le cumpãrã, acompaniament în surdinã de muzicã bunã, cu efecte calmante atunci când copilul se joacã) ºi grãdiniþã, unde educatoarea trebuie sã ºtie cã: – dimensiunea esteticã nu se realizeazã separat de celelalte dimensiuni, ele se întrepãtrund; – transmiterea ºi însuºirea de valori ºi norme estetice este în strânsã corelare cu dimensiunea intelectualã; – partea de formaþie esteticã, de comportament în corelaþie cu valori estetice se întrepãtrunde cu educaþia moral-civicã; nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

– sentimentul frumosului apare într-o formã elementarã de foarte timpuriu ºi constituie baza pentru dezvoltarea sensibilitãþii estetice; – preºcolarul are ca activitate fundamentalã jocul, iar jucãria este prietenul sãu cel mai apropiat; – reacþia pozitivã faþã de frumos este fireascã, pentru cã frumosul presupune armonie de forme ºi culori, simetrie ºi ritmicitate; – percepþiile estetice se produc acum ca o formã inseparabilã a procesului de cunoaºtere a realitãþii înconjurãtoare.

2. Înainte de a trece la desenul tematic, copiii trebuie sã fie familiarizaþi cu: – diferite tehnici de desenare; – colorare; – picturã, dactilopicturã; – sã fi exersat o perioadã îndelungatã aceste tehnici pe suporturi diferite (hârtie albã sau coloratã, pânzã, paste fãinoase, coji de ouã, faianþã , ceramicã); – sã aibã o bazã solidã de cunoºtinþe, priceperi ºi deprinderi cu care sã poatã sã opereze.

2.1. Din desenele cu temã se pot deduce posibilitãþile copiilor de: – a observa ºi reproduce; – a combina ºi a crea; – a asocia logic elementele cunoscute între ele; – a reþine cât mai bine fenomenele naturii ºi legãturile dintre ele.

2.2. Desenul cu temã datã dezvoltã la copii: – gândirea ºi operaþiile gândirii (ca sã poatã reda prin desen o temã datã sau aleasã, le trebuie sã facã analize ºi sinteze mentale, sã compare, sã asocieze, sã abstractizeze ºi sã generalizeze); – memoria (memoria vizualã – copilul fiind nevoit sã facã uz de imaginile însuºite anterior); – imaginaþia, cu însuºirile ei: fluiditate, plasticitate, originalitate; – creativitate. În activitatea creatoare a copilului, alãturi de imaginaþie îºi fac loc ºi diferite elemente 5

de ideaþie, capacitãþi de refigurare (redare), deprinderi ºi priceperi.

Atunci când copiii nu au deprinderi de lucru formate, desenul în sine nu este nici mãcar inteligibil, dar trebuie apreciat pentru cã activitatea de desen poate prezenta o largã lume izvorâtã din cele câteva „mâzgãlituri” în care copilul ºi-a folosit imaginaþia, dar ºi deprinderile de exprimare expresivã pe care le are în acel moment. Pe mãsurã ce sunt însuºite tehnicile de utilizare a creionului, culorilor, vopselelor ºi desenele copiilor se schimbã.

2.3. Problemele de bazã ale desenului tematic: a) Problema conþinutului de idei – este o problemã de bazã ºi redã tematica generalã a lucrãrii, din care se desprind mai multe subiecte.

De exemplu: temã generalã „Anotimpul iarna” – iar ca subiecte la aceastã temã se pot lua: „Oameni de zãpadã”, „Fulgi de zãpadã”, „La sãniuº”, „Pe gheaþã cu patinele”, „Jocurile copiilor iarna”, „Iarna în pãdure”, „Ne jucãm cu bulgãri de zãpadã” etc. Sau, luând ca teme generale „Toamna”, „Munci specifice anotimpului de toamnã” se pot alege subiecte în care momentul acþiunii sã fie „Culesul fructelor”, „La arat“, „Culesul legumelor”, „În grãdina de legume”, „Coºul cu fructe”, „Mere îmbujorate”, „Copacul cu frunze ruginii, galbene”, „Sfârºit de toamnã în livadã”.

Conþinutul de idei al compoziþiei este mai cuprinzãtor, deci mai abstract, printr-un subiect care sã se refere direct la acel conþinut, deoarece la aceastã vârstã copiii gândesc mai ales concret, în imagini ºi de aceea trebuie ca formularea temei sã le sugereze direct acþiunea. b) Problematica centrului compoziþional – reprezintã, de fapt, forma compoziþionalã în care sunt plasate în desen elementele reprezentative ale compoziþiei: oameni, copaci, case etc. În grãdiniþã cea mai folositã formã a compoziþiei este forma de frizã. Cu copiii înalt abilitaþi de 6-7 ani care au frecventat grãdiniþa de la grupa micã se poate folosi ºi forma compoziþionalã de adâncime pe douã planuri, mai puþin în trei.

6

Forma compoziþionalã de frizã se foloseºte pentru cã la aceastã vârstã nu au încã noþiune de adâncime, de perspectivã. Ea necesitã aranjarea figurilor pe o singurã linie orizontalã, paralelã cu latura de jos a foii de desen.

Dupã ce copiii ºi-au însuºit ºi stãpânesc bine noþiunile spaþiale, se poate trece la compoziþia de adâncime. Trecerea de la compoziþia în formã de frizã la compoziþia de adâncime este bine sã se facã dispunând de elementele de frize suprapuse.

Pentru a stabili o legãturã de la un plan la altul, se vor reda elementele frizei din planurile 2 ºi 3 mai mici faþã de cele din primul plan. c) Reprezentarea elementelor în acþiune – presupune direcþia în care se deplaseazã elementele desenului ºi aspectul pe care îl vor avea aceste elemente în miºcarea lor. Direcþia de deplasare a elementelor în spaþiu poate fi: – lateralã (spre dreapta sau spre stânga): „Maºini pe stradã”, „Copii la plimbare”, „Animalele pãdurii”, „Ferma de pãsãri”; – în adâncime (venind/plecând dinspre noi); – în urcare/coborâre pe planuri înclinate. Într-o compoziþie în care personajele sunt în acþiune, fãrã a se deplasa, se redã numai atitudinea elementelor care intrã în acþiune.

De exemplu: „La cules de mere”, „Urcãm (coborâm) muntele”, „În excursie la munte”, „Culesul legumelor”, „Facem gimnasticã”, „La sãniuº”, „În tabãrã la mare”, „Copii pe plajã” etc. Într-un desen, personajele pot avea o poziþie de acþiune sau un aspect static. Existã cazuri când elementele aflate în deplasare trebuie sã aibã totuºi un aspect static. De exemplu, un tractor la arat, un tren. În acest caz, impresia deplasãrii va fi redatã prin fumul care iese în timpul mersului pe coºul tractorului, locomotivei ºi care se îndreaptã în sens contrar sensului deplasãrii. d) centrul compoziþional reprezintã centrul locului unde se desfãºoarã acþiunea.

Acþiunea se poate desfãºura: – în mijlocul foii de desen (de cele mai multe ori – caracteristic pentru aceastã vârstã); – lateral (la dreapta sau la stânga centrului tabloului).

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

În acest caz, centrul compoziþional se va stabili lateral, mai apropiat de mijlocul foii decât la marginea ei, iar golul rãmas se va completa cu alte elemente secundare legate de acþiunea temei respective, pentru a menþine un echilibru în respectarea elementelor din tablou.

La aceastã vârstã copiii deseneazã în centrul compoziþional personaje sau obiecte de care este legat afectiv (mama, tata, educatoarea, jucãria preferatã, prinþi, prinþese etc.). e )Trecerea de la monofigurarea la redarea la redarea mai multor figuri se face treptat, copilul de 5-7 ani având tendinþa de a reprezenta în desen o singurã figurã, în mod static, rareori în miºcare, obþinând întâmplãtor expresivitatea în aspectul ei general. Un început de a reda o acþiune îl reprezintã încercarea de a reda preocupãrile personajelor din desen (copilul cu mingea, tata conducând maºina, mama la bucãtãrie etc.). Îndrumaþi de aproape de educatoare, copiii trec de la reprezentãri singulare la reprezentarea unui grup de douã sau mai multe figuri: „Familia mea”, „Prietenii mei”. La început sunt reprezentate izolat, la distanþe destul de mari unele faþã de altele, dar chiar ºi aºa se poate spune cã aceºtia vor face trecerea de la monofigurare la reprezentarea mai multor figuri în aceeaºi temã. Treptat copiii vor fi deprinºi sã reprezinte elementele desenului cât mai strâns legate de tema tratatã astfel: – figurile principale vor ocupa locul central al desenului; – alegerea ºi plasarea elementelor secundare se vor discuta cu copiii, pentru a le justifica prezenþa în tablou.

B. Îndrumãri metodice privind organizarea ºi desfãºurarea activitãþilor de desen tematic a) pregãtirea educatoarei presupune: – alegerea temei împreunã cu preºcolarii, pentru cã aceºtia nu agreeazã orice temã ºi, în acelaºi timp, nu orice temã poate fi redatã de aceºtia în desen; nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

– aceastã temã trebuie sã þinã, pe de o parte, seama de nivelul cunoºtinþelor copiilor, iar de pe altã parte, ºi de deprinderile pe care aceºtia le au formate; – ce elemente de limbaj plastic ºi de teorie a culorilor au însuºit intuitiv copiii; – care este nivelul de dezvoltare a reprezentãrilor memoriei ºi imaginaþiei; b) alegerea ºi analiza faptelor care vor intra în compoziþie, studiindu-le pe fiecare în parte, þinând cont de: importanþã, formã, miºcare, atitudine, culoare.

Educatoarea trebuie: – sã exprime clar tema ºi sã poarte cu copiii discuþii pe marginea ei pentru a-i ajuta la alegerea momentelor ºi în reprezentarea imaginilor, pentru a le trezi interesul; – sã pregãteascã material demonstrativ pentru explicaþie: tablouri, desene, albume, sau sã însoþeascã explicaþia cu desenarea la tablã sau pe o foaie mare a unor elemente parþiale; – sã analizeze elementele compoziþionale, prezentând ordinea importanþei lor; – sã discute procedeele de folosire a materialelor; – sã respecte munca independentã a copiilor ºi sã nu intervinã în desen.

Sã ºtie cã deprinderile grafice de reprezentare se formeazã treptat, sub îndrumarea educatoarei, care trebuie sã îmbine aceastã îndrumare cu iniþiativa copiilor, cu dezvoltarea interesului lor pentru activitatea de desen.

Existã douã modalitãþi de realizare a desenului tematic: – ilustrarea unui text literar, care poate avea un conþinut fantastic (poveºti) sau un conþinut legat de fapte reale; – ilustrarea unor aspecte din mediul înconjurãtor (fapte cunoscute de ei în mod nemijlocit, traduse în imagini plastice – ceea ce i-a impresionat mai mult, aspecte din viaþa de familie, de la grãdiniþã, jucãrii, animale etc.).

De exemplu: se poate demonstra de cãtre educatoare felul cum se deseneazã un copac pe care copiii nu l-au mai întâlnit pânã atunci 7

(salcia, plopul), cum se deseneazã dealurile, munþii, un nou tip de casã etc.

Se poate concluziona cã în realizarea unei compoziþii plastice trebuie sã se treacã prin mai multe faze succesive ºi anume: – fixarea temei ºi discutarea conþinutului de idei; – fixarea subiectului care trebuie ilustrat; – alegerea momentului plastic; – analiza elementelor plastice care vor intra în desen; – stabilirea formei compoziþionale, a miºcãrii ºi a centrului compoziþiei; – executarea lucrãrilor de detalii ºi amãnuntele caracteristice.

Trebuie reþinut cã datoritã particularitãþilor de dezvoltare psihointelectualã, la vârsta preºcolaritãþii, copii nu reprezintã proporþia dintre elementele unui desen.

Nu trebuie sã se insiste foarte mult pe acest lucru, dar la preºcolarul mare se poate încerca sã se redea prin desen proporþia prin intermediul realizãrii unor comparaþii (floarea nu este cât copacul, mama nu este cât casa, copilul nu este cât grãdiniþa).

Activitãþile de desen tematic se încheie printr-o apreciere globalã a lucrãrilor, discutând, analizând câteva dintre ele cu referiri la aspectele ce trebuiau respectate (acurateþe, îmbinare de culori etc.) ºi cu aranjarea lucrãrilor într-o expoziþie.

Bibliografie: 1. Badea Elena, Flexibilitatea mintalã, E.D.P.RA., Bucureºti, 1998 2. Dima Silvia, Copilãria – fundament al personalitãþii, Bucureºti, 1997 3. Mârza Maria, Cum sã facem desenul tematic, E.D.P., Bucureºti, 1964 4. Muºu Ionel ºi Taflan Aurel, Terapia educaþionalã integratã, Ed. „Prohumanitate”, Bucureºti, 1999 5. Niculescu Mariana-Rodica, Pedagogie preºcolarã-sinteze”, Ed. „Prohumanitate”, Bucureºti, 1999 8

PAGINA PÃRINÞILOR

Poveºti pentru oameni mari Max Lucado Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niºte omuleþi mici, din lemn, ciopliþi toþi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îºi avea atelierul pe un deal, de la a cãrui înãlþime se vedea întreg satul. Fiecare omuleþ era altfel. Unii aveau nasul mare, alþii aveau ochii mari. Unii erau înalþi, alþii erau scunzi. Unii purtau pãlãrie, alþii purtau costum. Însã douã lucruri le erau comune: toþi erau fãcuþi de acelaºi tâmplar ºi trãiau în acelaºi sat. De dimineaþã pânã seara, zi de zi, omuleþii fãceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omuleþ avea o cutie plina cu steluþe aurii ºi o cutie plinã cu bulinuþe negre. Cât era ziua de lungã îi vedeai pe strãzile satului lipind steluþe sau buline unul pe celalalt.

Omuleþii drãguþi fãcuþi din lemn lustruit ºi frumos vopsiþi primeau întotdeauna steluþe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sãritã, nu primeau decât buline.

Tot steluþe primeau ºi cei talentaþi. Unii puteau ridica greutãþi deasupra capului, alþii puteau sãri peste cutii înalte. Mai erau unii care ºtiau cuvinte dificile, iar alþii care cântau cântece frumoase. Acestora toatã lumea le dãdea steluþe aurii. Aºa se face ca unii omuleþi aveau trupul plin de steluþe...

Ori de cate ori primeau câte o steluþã se simþeau atât de bine încât îºi doreau sã mai facã ceva ca sã poatã primi încã una. Alþii însã nu ºtiau sã facã prea multe lucruri ºi aveau parte doar de buline negre.

Pancinello era unul dintre aceºtia din urmã. Tot timpul încerca sã sarã cât mai Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

sus, ca alþii, dar întotdeauna cãdea la pãmânt.

Iar când ceilalþi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui ºi lipeau buline pe el. De multe ori se mai ºi zgâria în cãdere, lucru pentru care mai primea buline negre. Dupã aceea când încerca sã le explice omuleþilor de ce cãzuse mereu spunea câte o neghiobie ºi toþi se îngrãmãdeau sã lipeascã ºi mai multe buline pe el. Dupã un timp avea atât de multe încât nu mai vroia sã iasã pe stradã, se temea cã va face iar ceva anapoda: cine ºtie, o sã-ºi uite pãlãria sau o sã calce într-o baltã... ºi imediat o sã primeascã bulinuþe!!!

Adevãrul este cã avea atât de multe buline încât ceilalþi omuleþi veneau ºi îi lipeau altele fãrã nici un motiv.

– Meritã mulþimea asta de buline negre, îºi spuneau omuleþii unii altora.

– Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupã un timp Pancinello a ajuns sã creadã ce se spunea despre el: „Aºa este, nu sunt bun de nimic!”, îºi spunea el. În rarele dãþi când ieºea din casã stãtea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simþea mai în largul lui. Într-o zi, se întâlni cu un omuleþ total diferit de ceilalþi: nu avea nici steluþe, nici buline. Era din lemn ºi atât. Era o fata pe nume Lucia. Sã nu credeþi cã oamenii nu încercau sã lipeascã etichete ºi pe ea! Încercau numai cã nu rãmâneau lipite ci cãdeau. Fiindcã nu avea nici o bulina unii o admirau atât de mult încât se grãbeau sã-i lipeascã o steluþa. Dar nici una nu stãtea lipitã. Alþii însã o priveau cu dispreþ fiindcã nu avea nici o stea ºi atunci vroiau sã îi lipeascã o bulinã, dar ºi aceasta cãdea imediat.

– Ca ea vreau sa fiu! îi trecu prin minte lui Pancinello. Nu mai vreau sã primesc etichete de la ceilalþi! Am sã o întreb pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o etichetã.

– Nu este mare lucru, îi rãspunse ea. În fiecare zi mã duc sã îl vad pe Eli. – Pe Eli? – Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place sã stau cu el în atelier. nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

– Dar de ce?

– Ce ar fi sã descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! ªi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse ºi plecã.

– Dar crezi cã-i va face plãcere sã mã vadã? strigã el dupã ea. Însã Lucia nu-l mai auzi. Aºa cã Pancinello se întoarse acasã, se aºezã la fereastrã ºi începu sã se uite cum alergau omuleþii de colo-colo, lipindu-ºi etichetele unul pe celãlalt.

– Dar nu este drept!, îºi spuse el supãrat. ªi pe loc se hotãrî sã meargã la Eli. Se îndreptã spre deal ºi urcã pe cãrarea strâmtã pânã ce ajunse în vârf. Când intrã în atelier, fãcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAªE. Scaunul era cât el de înalt.

Ca sã vadã ce se aflã pe bancul de lucru trebui sã se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braþul lui! Înghiþi în sec ºi îºi zise: – Eu aici nu rãmân! ºi se îndreptã spre ieºire.

Dar chiar atunci îºi auzi numele: – Pancinello, tu eºti? se auzi un glas pãtrunzãtor. Cât mã bucur sã te vãd, Pancinello!

Vino mai aproape, vreau sã te vad mai bine!

Pancinello se întoarse încet ºi îl privi pe meºterul tâmplar, un bãrbat înalt, cu o barbã stufoasã.

– ªtii cum mã cheamã? îl întrebã Pancinello.

– Bineînþeles cã ºtiu, doar eu te-am creat!

Eli se aplecã, îl ridicã de jos ºi îl aºezã lângã el pe bancã.

– Hmm... se pare cã ai adunat ceva etichete...

– Nu am vrut, Eli! Am încercat din rãsputeri sã fiu bun!

– Pancinello, copilul meu, în faþa mea nu este nevoie sã te aperi! Mie nu-mi pasã ce spun ceilalþi despre tine!

– Chiar nu-ti pasã?

– Nu, ºi nici þie nu ar trebui sa-ti pese!

Cine sunt ei – sã împartã etichete bune sau rele? ªi ei sunt tot omuleþi de lemn ca tine.

Nu conteazã ce gândesc ei, Pancinello.

9

Conteazã doar ceea ce gândesc eu, iar eu cred cã eºti o persoana tare deosebitã!

Pancinello începu sã râdã: – Eu, deosebit? De ce aº fi deosebit? Nu pot sã merg repede, nu pot sã sar, vopseaua mi se duce. De ce aº însemna ceva pentru tine?

Eli se uitã la Pancinello, îºi puse mâna pe umãrul lui micuþ ºi spuse încet: – Fiindcã eºti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!

Nimeni... niciodatã... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... ºi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...

– În fiecare zi am sperat cã vei veni la mine, continuã apoi Eli. – Am venit fiindcã m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, rãspunse Pancinello.

– ªtiu, mi-a povestit despre tine.

– De ea de ce nu se prind etichetele?

– Fiindcã a hotãrât cã este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alþii. Etichetele se lipesc de tine doar dacã le laºi!

– Cum adicã?

– Etichetele se lipesc doar dacã le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puþin îþi pasã de etichetele pe care þi le pun ceilalþi oameni. Înþelegi?

– Pãi, nu prea...

– Vei înþelege cu timpul. Acum eºti încã plin de buline negre. Deocamdatã iþi va fi de ajuns sã vii la mine în fiecare zi, iar eu îþi voi aduce aminte cat de important eºti pentru mine.

Eli îl puse jos pe Pancinello. În timp ce acesta se îndrepta spre uºa, Eli îi spuse: – Nu uita, eºti o persoanã deosebitã fiindcã eu te-am creat! Iar eu nu greºesc niciodatã!

Pancinello nu se opri din mers, dar gândi: „Cred cã Eli chiar vorbeºte serios. Poate are dreptate!” ªi chiar în clipa aceea cãzu de pe el o bulinã...

10

PAGINA COPIILOR

În prima zi...

Colectivul Grãdiniþei „Roza Venerini” din Bacãu Toamna dragã a sosit ºi copiii au venit noi cu toþii i-am primit ºi le spunem Bine aþi venit!

Am venit la grãdiniþã ºi cu asta mã mândresc cã sunt harnicã drãguþã ºi multe am sã vã povestesc.

Dupã o varã îndelungatã ºi atât de agitatã, colindând prin lumea toatã iatã-ne ajunºi în clasã.

Cu toþii ne vom întâlni ºi-mpreunã ne vom pregãti ca la ºcoalã când vom fi multe lucruri noi vom ºti.

Grãdiniþa noastrã este mândrã ca-ntr-o poveste, Roza Venerini se numeºte ºi pe toþi ea ne primeºte.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Adevãrata semnificaþie a Crãciunului Sursa: preluare de pe situl www.damaideparte.ro Povestire A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi nu s-ar povesti... a fost odatã, în vremuri deloc îndepãrtate, într-un sãtuc mic, o familie de þãrani care avea doi copii.

Tatãl nu credea în Dumnezeu ºi nu ezita sã spunã ºi altora ce simþea el în legãturã cu religia ºi sãrbãtorile creºtine, cum ar fi Crãciunul.

Soþia lui credea însã ºi ea ºi-a crescut copiii astfel încât sã aibã credinþã în Dumnezeu ºi în Isus, în ciuda comentariilor negative ale tatãlui, care se împotrivea la orice. Într-un ajun al Crãciunului încãrcat de zãpadã, soþia ºi-a luat copiii ºi a plecat la Liturghie la biserica din satul în care locuiau. Înainte de a pleca l-au invitat ºi pe el, dar a refuzat spunând: – Prostii, dacã ar exista într-adevãr Dumnezeu, iar Isus ar fi fiul sãu, de ce l-ar fi trimis el pe pãmânt cu chip de om? Dacã e atotputernic, de ce sã se coboare el pânã la nivelul nostru? Nu pot sã cred aºa ceva, nare nici un înþeles!

Auzind acestea mama ºi-a luat copii ºi a plecat la bisericã, iar tatãl a rãmas acasã.

N-a trecut mult timp ºi vântul a început sã batã mai tare, viscolind zãpada. Bãrbatul se uita pe fereastrã, tot ce vedea era o furtunã de zãpadã. S-a aºezat sã se odihneascã înainte de a aprinde focul pentru a încãlzi casa peste noapte.

Deodatã s-a auzit un zgomot puternic, ceva a lovit fereastra... apoi s-a mai auzit încã o loviturã. Curios omul s-a uitat afarã, dar prin viscol nu a putut sã vadã decât câteva urme mici pe zãpadã. Treptat furtuna nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

a început sã se liniºteascã, vântul a încetat sã mai facã rotocoale de zãpadã ºi atunci omul a mers afarã sã vadã ce anume a lovit fereastra. Credea cã au fost ramuri uscate rupte din copacii din apropierea casei dar a vãzut uimit ca era un stol de gâºte sãlbatice.

Se pãrea cã ele zburau spre locuri mai calde iar furtuna de zãpadã le-a oprit din drum, prinse de viscolul puternic nu au mai putut înainta. Pãsãrile s-au pierdut ºi au eºuat în curtea sa ºi nu aveau nici mâncare nici adãpost. Gâºtele îºi miºcau speriate aripile, se roteau în cercuri mici prin curte, orbite ºi fãrã nici un scop. Câteva dintre ele se pare cã se loviserã de fereastrã atrase de lumina din casã. Þãranul iubea mult animalele ºi, vãzând gâºtele, s-a gândit sã le adãposteascã în ferma lui pânã îºi vor putea relua zborul.

– Ferma asta este pentru ele un loc tare bun ca sa stea. Am ce sã le dau de mâncare, este cãldurã ºi sunt în siguranþã, ar putea sã petreacã noaptea aici ºi sã aºtepte sfârºitul furtunii.

Aºa cã þãranul a mers pânã la uºa grajdului ºi a deschis larg uºile, apoi a aºteptat, sperând cã ele vor vedea uºa deschisã ºi vor intra fãrã teamã. Dar nici vorbã de aºa ceva, gâºtele dãdeau speriate din aripi, se învârteau fãrã nici un scop ºi pãreau cã nu au observat ferma ºi nici nu ºi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele.

Bãrbatul a încercat sã le atragã atenþia, dar tot ce a reuºit a fost sã le sperie ºi sã le îndepãrteze de fermã. Apoi þãranul a intrat în casã ºi a luat o bucatã de pâine pe care a fãcut-o firimituri pe drumul cãtre fermã, gâºtele însã tot nu au înþeles.

S-a dus în spatele lor ºi a încercat sã le îndrepte spre uºã, dar gâºtele s-au speriat ºi mai tare, au zburat speriate în toate direcþiile, numai spre uºa grajdului nu. Þãranul s-a strãduit mult, dar nimic din ceea ce a fãcut 11

nu a determinat gâºtele sã ajungã la locul unde ar fi fost cald ºi ar fi fost în siguranþã.

– De ce nu mã urmeazã?! Nu pot sã vadã cã acesta este singurul loc unde ar supravieþui furtunii?

Tot gândindu-se cum sã procedeze, þãranul ºi-a dat seama cã ele pur ºi simplu se tem de oameni ºi nu îl vor urma.

– Doar dacã aº fi unul de-al lor aº putea sã le salvez, a spus el tare.

Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermã, a luat una dintre propriile lui gâºte ºi a purtat-o în braþele sale pânã a ajuns în spatele stolului de gâºte sãlbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermã ºi, una câte una, celelalte gâºte au urmat-o spre acel loc sigur.

Bãrbatul a rãmas tãcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte: – Doar dacã aº fi unul de-al lor, atunci le-aº putea salva!

Apoi s-a gândit la ceea ce a spus soþiei mai devreme: – De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe sine ca sã vinã pe pãmânt ºi sã trãiascã în trup de om?

Dintr-o datã totul a avut un sens. Aceasta este ceea ce a fãcut Dumnezeu pentru oameni.

Noi am fost ca ºi gâºtele – orbi, temãtori, disperaþi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu ca sã ne arate calea ºi sã ne salveze.

Aceasta este adevãrata însemnãtate a Crãciunului!

Privirile omului s-au luminat ºi totul a început sã capete un sens. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniºtit meditând la acest gând. Anii de îndoialã ºi de necredinþã au dispãrut ca ºi furtuna trecãtoare. A îngenuncheat în zãpadã ºi a rostit prima rugãciune din viaþa lui: – Mulþumesc, Doamne, cã ai luat chip de om ºi ai venit sã mã scoþi din furtunã!

12

Drum bun, Sãgeata Neagrã Traducere dupã cartea 200 giorni con i piccoli, medi, grandi, Ed. „Signorelli”, Milano Educatoare: Anton Maria Grãdiniþa „Roza Venerini” din Pildeºti

Rândunica Sãgeata Neagrã îºi construise cuibul ei sub streaºina unei case. În grãdina casei era un copac foarte mare. Pe acoperiºul casei sub o þiglã era cuibul vrãbiuþei Cip-Cip. Când Sãgeata Neagrã vãzu cã frunzele copacului mare au devenit galbene, gândi: „Este timpul de plecare! Trebuie sã mã sfãtuiesc cu prietenele mele, rândunelele, pentru a începe lunga cãlãtorie...”. Înainte de a pleca Sãgeata Neagrã merse sã-ºi ia rãmas bun de la doi prieteni: copacul ºi vrãbiuþa Cip-Cip. – Vã salut, dragi prieteni, eu trebuie sã plec.

– Unde mergi? întrebã copacul.

– Departe, departe, unde soarele strãluceºte puternic.

– Pot veni ºi eu? întrebã vrãbiuþa Cip-Cip. – Nu, vrãbiuþã! – rãspunse Sãgeata Neagrã – cãlãtoria este lungã: trebuie sã trec peste mare.

– Mi-ar plãcea sã vãd marea! – exclamã Cip-Cip. – Dar tu stai bine aici; gãseºti seminþe, firimituri, grãunþe: Eu în schimb aº muri de foame.

– Aº veni ºi eu – spuse copacul – dar nu mã pot miºca: nu am picioare ºi nici mãcar aripi.

– Dar acum frunzele tale vor cãdea ºi tu te vei odihni. Eu mã voi reîntoarce când va fi din nou cald. ªi mã voi reîntoarce chiar aici, la cuibul meu vechi. Vã voi povesti tot ceea ce voi vedea. Sunteþi mulþumiþi?.

– Da, da – exclamã Cip-Cip – noi te vom aºtepta.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

– Drum bun, Sãgeatã Neagrã! spuse copacul, miºcând ramurile sale.

– Drum bun – exclamã Cip-Cip dând din aripi.

– Mulþumesc prieteni – rãspunse Sãgeata Neagrã –, sunt prima care pornesc cu alte prietene. Celelalte rândunele ne vor urma peste puþin timp.

Legenda crizantemei Traducere dupã cartea „200 giorni con i piccoli, medi, grandi”, Ed. „Signorelli”, Milano Educatoare: Maria Chelaru Grãdiniþa „Roza Venerini” din Pildeºti

Povesteºte o legendã japonezã cã o fetiþã, care se chema Asami, trãia cu mama sa într-o casã la marginea pãdurii. Asami ºi mama ei erau sãrace, dar trãiau bine împreunã ºi erau mulþumite: aveau o micã grãdinã, douã gãini albe ºi negre care fãceau ouã în fiecare zi, o caprã neagrã legatã de un par, pe care Asami o ducea în pãdure la pãscut.

La apropierea iernii, însã, începu sã sufle dinspre munþi un vânt rece: Asami ºi mama ei au aprins un foc mic în sobã pentru a se încãlzi, dar lemnele erau puþine...

Mama începu sã tuºeascã tare ºi ardea de febrã. În acel timp nu erau medicamente, ca astãzi, ºi Asami nu putea sã meargã sã cheme doctorul, pentru cã locuia departe. Îi pregãtea ceaiuri speciale, cu plante medicinale, dar boala era gravã ºi mama devenea tot mai slabã ºi mai palidã. Într-o searã, când se întuneca, în timp ce Asami era ca în fiecare searã lângã mama, cineva bãtu la uºã: curioasã sã afle cine le viziteazã la ora aceea, Asami deschise uºa ºi vãzu în faþa ei o bãtrânã îmbrãcatã toatã în negru, cu o glugã care îi acoperea aproape toatã faþa.

– Am venit sã o iau pe mama ta! spuse bãtrâna, fãcând un pas pentru a intra.

Copila înþelese cã acea bãtrânã era moartea: Atunci se aruncã la picioarele sale, rugând-o: nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

– Nu, nu mama mea trebuie sã trãiascã, nu o voi lãsa sã plece cu tine!

Moartea stãtu gânditoare privind copila, apoi spuse: – Mama ta, ca toþi, va trebui sã vinã cu mine pentru a face o lungã cãlãtorie, dar cum plânsul copiilor este întotdeauna ascultat, eu acord mamei tale sã mai trãiascã puþin; atâtea zile câte sunt petalele florii albe care este în grãdina ta.

Asami, speriatã, se întreba dacã ceea ce a vãzut ºi a auzit este adevãrat. Se apropie de patul mamei ºi vãzu cã respira greu, ca ºi cum i-ar fi rãmas puþine zile de trãit. Alergã în grãdinã, în cãutarea florii albe de care a vorbit Moartea. O gãsi, era frumoasã, aproape luminoasã, dar avea numai patru petale.

Lacrimi de durere îi scãldau obrajii fetiþei, dar deodatã îi veni o idee: alergã în casã sã caute un foarfece subþire cu vârf ascuþit ºi începu sã taie cu multã grijã petalele florii în multe fâºii înguste... Petrecu toatã noaptea tãind petale.

Trecu o zi, apoi alta, ºi încã alta, a patra zi bãtrâna se întoarse la casa lui Asami.

– Am venit sã o iau pe mama ta! îi spuse.

– Nu doamnã, ce spui? Mama trebuie sã trãiascã încã multe zile, pentru cã floarea din grãdina mea are foarte multe petale, vino ºi vezi...

Moartea iertã înºelãciunea pe care Asami o fãcuse pentru iubirea mamei, ºi plecã zâmbind.

Asami a învins! Mama se însãnãtoºi, dar în amintirea lui Asami ºi astãzi înfloreºte toamna târziu minunata floare care se numeºte Crizantemã.

13

CUM ÎNGRIJIM COPIII

Regimul de alimentaþie al preºcolarului Asistent medical Marina Creangã, Grãdiniþa cu Program Prelungit „Crai nou” din Bacãu

În organizarea raþionalã a regimului zilnic de viaþã, de activitate ºi odihnã, trebuie acordatã multã atenþie regimului alimentar bine echilibrat calitativ ºi cantitativ, respectãrii orelor de masã, repartizãrii corecte a meselor în cursul zilei.

Printr-un regim alimentar raþional se asigurã o bunã dezvoltare fizicã ºi psihicã, desfãºurarea normalã a funcþiilor organismului, trebuinþele energetice pentru activitatea depusã. Regimul alimentar va fi alcãtuit þinând cont de starea de sãnãtate, de dezvoltarea corpului in greutate ºi înãlþime, de sex ºi vârstã, ca ºi de activitatea depusã.

Calitativ, raþia alimentarã este asiguratã printr-o alimentaþie completã, alcãtuitã din produse lactate, carne, ouã, fãinoase, dulciuri, legume ºi fructe crude în orice anotimp.

Alimentaþia insuficientã, prea bogatã sau dezechilibratã, incompletã, este foarte dãunãtoare organismului tânãr, producând scãderea rezistenþei faþã de boli, în general, favorizând mai cu seamã apariþia unor afecþiuni ale aparatului digestiv (colitã, ulcer) ca ºi tulburãri de dezvoltare ºi de nutriþie.

Sunt nerecomandate preºcolarilor urmãtoarele alimente: 1. alimente cu conþinut mare de zaharuri (prãjituri, bomboane, acadele, alte produse similare), peste 15g zaharuri la 100g produs; 2. alimente cu conþinut mare de grãsimi (hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prãjiþi, alte alimente preparate prin prãjire, maioneze, margarinã, brânzã topitã, brânzeturi tartinabile cu conþinut de grãsime 14

peste 20%, mezeluri grase, alte produse similare); 3. alimente cu conþinut mare de sare (chipsuri, biscuiþi sãraþi, covrigei sãraþi, sticksuri sãrate, snacksuri, alune sãrate, seminþe sãrate, brânzeturi sãrate); 4. bãuturi rãcoritoare (orice tip de bãuturi rãcoritoare, cu excepþia apei potabile îmbuteliate sau a apei minerale îmbuteliate).

Multe din alimentele din magazine conþin aditivi alimentari (substanþe artificiale), care pot masca ingredientele de slabã calitate folosite la obþinerea lor. Aditivii alimentari sunt: coloranþi, arome, amelioratori de gust, emulgatori etc.

Sfaturi pentru evitarea îmbolnãvirilor prin alimentaþie: – sã spãlam legumele ºi fructele sub jet de apã curgãtoare; – sã cumpãram de preferabil alimente în stare proaspãtã ºi sã le pãstrãm la frigider; – sã nu cumpãram alimente fãrã termenul de garanþie afiºat pe ambalaj; – la cumpãrarea unui aliment sã studiem cu atenþie datele înscrise pe etichetã (termenul de valabilitate ºi compoziþie al produsului) ºi aspectul exterior al produsului (conservele sã nu fie bombate, sã nu fie ruginite, lichidele sã nu fie tulburi sau cu depozit pe fundul sticlei).

Nevoile nutritive ale organismului Pentru acoperirea nevoilor plastice ºi energetice, organismul foloseºte componentele alimentare care rezultã prin digestie ºi care se numesc factori nutritivi, formaþi din proteine, lipide sau grãsimi, glucide sau zaharuri, sãruri minerale ºi vitamine.

Proteinele sunt foarte necesare creºterii ºi funcþiei sistemului nervos, mai ales cele de origine animalã din carne, peºte, ouã ºi lactate.

Lipidele au rol energetic, produc o mare cantitate de cãldurã în organism; cele mai folositoare se gãsesc in lapte, smântânã, gãlbenuºul de ou.

Glucidele sunt cea mai importantã sursã de energie pentru organism ºi se gãsesc în Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

zahãr, legume, fructe, lapte, miere, cartofi, pâine, fãinoase. O cantitate prea mare de dulciuri împiedicã însã creºterea ºi dezvoltarea copiilor, produce scãderea poftei de mâncare, apariþia cariilor dentare, scãderea rezistenþei ºi îngrãºarea organismului, prin transformarea glucidelor în grãsimi.

Vitaminele sunt indispensabile vieþii, ele uºureazã desfãºurarea funcþiilor celulare ºi a proceselor metabolice. Lipsa sau aportul insuficient de vitamina produce îmbolnãviri sau tulburãri caracteristice fiecãrei vitamine: – vitamina A, care ajutã creºterea corpului, asigurã vederea normalã, buna stare a pielii ºi a mucoaselor, se gãseºte în untura de peºte, unt, lapte, smântânã, gãlbenuºul de ou, morcovi, roºii etc.

– vitaminele din grupal B întreþin buna funcþionare a sistemului nervos, asigura creºterea prin activarea proceselor nutritive; aceste vitamina se gãsesc în pâinea neagrã, drojdia de bere, ficat, lapte, carne, gãlbenuº de ou; – vitamina C sporeºte puterea de apãrare faþã de infecþii, mãrind rezistenþa organismului faþã de boli, este necesarã creºterii corpului, menþine în stare bunã de funcþionare þesutul osos, dinþii ºi vasele sanguine (se gãseºte în fructele ºi legumele crude); – vitamina D asigurã osificarea ºi creºterea oaselor ºi buna dezvoltare a dinþilor; se formeazã in piele sub acþiunea razelor solare; se gãseºte în untura de peºte, gãlbenuºul de ou, lapte, unt, ficat, carne.

O alimentaþie incompletã, cu puþine substanþe energetice, duce la scãderea în greutate, la micºorarea rezistenþei la îmbolnãviri. Alimentaþia prea bogatã în dulciuri nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

ºi grãsimi duce la obezitate. Lipsa sau insuficienþa vitaminei D produce rahitismul, a vitaminei C – scorbutul. Anemiile pot fi produse prin insuficient aport de proteine, sãruri minerale, vitamine.

Alimentaþia raþionalã trebuie sã conþinã toþi factorii nutritivi, dar în cantitãþi ºi proporþii optime pentru cã dezechilibrul alimentar poate tulbura starea de sãnãtate.

Alimentele necesare sunt repartizate în ºapte grupe, dupã rolul pe care îl au în alimentaþie: – primul grup, cuprinzând laptele ºi derivatele lui, este important pentru conþinutul de proteine de bunã calitate, sãruri de calciu, vitamina A ºi B2; – în al doilea grup sunt incluse carnea, peºtele, surse de bazã pentru proteinele cu mare valoare nutritivã, pentru vitamina PP ºi fier; – ouãle reprezintã al treilea grup de alimente care aduc în alimentaþie vitaminele A, B2, B6, fier ºi proteine de înaltã calitate; – în grupul al patrulea sunt cuprinse fructele ºi legumele, sursã de bazã pentru vitamina C ºi caroten, din ultimul formându-se în organism vitamina A; acestea aduc în organism fier, calciu ºi vitamina B1, B2 ºi PP; – grupul al cincilea cuprinde cerealele ºi leguminoasele uscate, care constituie surse de glucide ºi proteine vegetale ºi conþin vitaminele B1, B2, PP; – în grupul al ºaselea intrã zahãrul ºi produsele zaharoase, alimente producãtoare de energie, care trebuie consumate doar ca desert, nu ºi între mese, pentru a un micºora aportul celorlalte substanþe nutritive; – grãsimile sunt cuprinse în grupul al ºaptelea de alimente cu valoare energeticã mare.

Nu toate alimentele pot sau trebuie consumate zilnic, dar în cursul mai multor zile este necesar sã fie asiguratã prezenþa tuturor în raþia alimentarã, în mod echilibrat.

Respectarea cu stricteþe a regimului alimentar este o cerinþã de bazã în alimentaþia raþionalã ºi în acest domeniu este necesarã aplicarea unor reguli igienice bine fundamentate privitoare la orarul, numãrul ºi distribuþia meselor în cursul zilei.

15

DIN ACTIVITÃÞILE GRÃDINIÞELOR

Sãrbãtoarea Toamnei.

Activitate împreunã cu pãrinþii Educ. Desagã Nely-Ancuþa Educ. sr. Fechetã Daniela Grãdiniþa „Anna Maria” din Târgu Ocna

„Toamna este o a doua primãvarã, fiecare frunzã este o floare” (Albert Camus) Pãrinþii sunt partenerii noºtri. Ei ne sprijinã în munca noastrã de zi cu zi, iar prin astfel de activitãþi ei sesizeazã ce au învãþat copiii lor. Bucuria de pe chipul lor ne aduc nouã, educatoarelor, satisfacþie profesionalã. ªi pentru cã Doamna Toamnã se pregãteºte sã-ºi facã ieºirea de pe scena acestui an, într-o zi pãrinþii ºi bunicii copiilor acestei grãdiniþe au primit aceastã invitaþie: „Dragi pãrinþi, copiii Grãdiniþei «Anna Maria» împreunã cu educatoarele lor vã invitã vineri, 30 octombrie 2009, la ora 10:00 sã participaþi la Sãrbãtoarea Toamnei. Alãturi de cântece, poezii ºi dansuri, programul sãrbãtorii va conþine ºi activitãþi practice ca: salata de legume fierte, salata de fructe, bostani, spãrgãtorul de nuci, prãjiturã cu nuci, în care pãrinþii vor fi direct implicaþi alãturi de copiii lor, cu sarcini bine precizate.

Vã aºteptãm cu drag!

Copiii ºi educatoarele” Astfel, în cursul zilei de vineri, 30 octombrie 2009, între orele 10:00-12:00, Grãdiniþa „Anna Maria” a fost în sãrbãtoare. Copiii grãdiniþei noastre, îmbrãcaþi în hãinuþe de culoarea toamnei, dupã ce au cântat ºi au 16

recitat cântece ºi poezii despre toamnã, împreunã cu pãrinþii, bunicii ºi educatoarele lor au aºteptat cu emoþie sã soseascã Zâna Toamnã, chiar în sala de spectacole. Dar sã intrãm puþin în atmosfera creatã la prezentarea sosirii ei: „A venit iarãºi toamna. A sosit timpul primei brume, au cãzut primele frunze pe trotuar, marea bucurie a verii a început uºor sã se stingã. Zvonul vacanþei e tot mai departe ºi tot mai pierdut. Dar sã nu fim triºti pentru cã fiecare anotimp are frumuseþea sa. Sã intrãm în paradisul toamnei ºi sã ne contopim cu bogãþia pe care o poartã pe umerii ei puternici ºi sã ne facem una cu natura...” – acesta a fost mesajul de deschidere a activitãþilor practice de la sãrbãtorii toamnei.

Toamna deºi este un anotimp trist, este ºi ea înzestratã cu multe bucurii. Odatã cu ea au sosit la sãrbãtoare ºi roadele ei: bunãtãþi gustoase ºi zemoase ca legume, fructe, bostani, precum ºi toate ingredientele ºi condimentele necesare finalizãrii produselor culinare propuse de educatoarele coordonatoare.

Sarcinile pãrinþilor ºi ale copiilor sunt bine precizate pentru fiecare sector de lucru: salata de legume fierte, salata de fructe, prãjiturã cu nuci ºi bostani personalizaþi.

Pãrinþii: decojesc fructele, taie partea necomestibilã a fructelor, decupeazã bostanilor forme personalizate cât mai haioase de pãlãrie, ochi ºi gurã, supravegheazã spargerea nucilor, tocarea biscuiþilor, desfãºurarea activitãþilor în mod igienic ºi utilizarea instrumentelor de lucru în mod corect de cãtre copii.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Copiii: spalã fructele, taie bucãþele miezul fructelor, taie separat legumele fierte, desprind în apã boabele de strugure de pe ciorchini, scot seminþele din bostani, sparg cu ciocãnelele lor nuci, macinã pe maºina de tocat biscuiþii ºi nucile ºi frãmântã aluatul pentru prãjiturã.

Dupã 60 minute, la finalizarea lucrãrilor culinare, copiii au prezentat momente artistice. S-a întins o horã mare în care aceºtia au dansat de bucurie, dupã care s-au desfãºurat jocuri cu text ºi cânt. Apoi, atât ei cât ºi pãrinþii lor, au servit pe rând ºi au gustat din bunãtãþile fãcute de micuþii lor, dupã cum urmeazã: salata de legume fierte, sala de fructe, împodobitã cu friºcã, ºi apoi s-a servit prãjitura cu nuci, cu ingrediente specifice salamului de biscuiþi. Împreunã apoi am încercat sã realizãm o fotografie de grup cu bostanii simpatici realizaþi, însã..., dupã atâta muncã, copii erau cam obosiþi.

Grãdiniþa ºi sala de spectacol în care s-a desfãºurat serbarea a fost împodobitã cu nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

fel de fel de decoraþii specifice anotimpului toamna: ghirlande din frunze uscate, frunze personalizate, legume ºi fructe personalizate, zâmbitoare, lucrãri realizate cu copiii, tablouri reprezentând activitatea omului în anotimpul toamna, iar în mijlocul copiilor un coº mare cu flori de toamnã.

Sãrbãtoare Toamnei a încununat încheierea proiectului Toamnã, toamnã harnicã.

Au mai fost însã desfãºurate ºi alte activitãþi gospodãreºti pe toatã durata proiectului dintre care amintim câteva: culesul strugurilor din via grãdiniþei, zdrobirea strugurilor manual cu picioruºele bine spãlate ale copiilor, strecurarea mustului, degustarea lui.

Activitãþile practic-gospodãreºti desfãºurate au consolidat ºi evaluat cunoºtinþele ºi deprinderile copiilor despre activitãþile oamenilor în anotimpul toamna precum ºi capacitatea lor de a colabora ºi interacþiona în grup cu ceilalþi copii ºi cu pãrinþii lor, în realizarea unor sarcini bine precizate.

17

Anotimpul ruginiu Educ. Silvia Dior Grãdiniþa „Sfântul Iosif” din Adjudeni

În cadrul proiectului Anotimpul ruginiu, subtema Cãmãrile toamnei, am desfãºurat jocul cu titlul De-a ordinea în cãmãrile toamnei. Pretextul iniþierii jocului l-a constituit o micã povestioarã: Zâna toamnã organizeazã un bal al fructelor în castelul ei.

Invitaþii sunt copiii grupei mari. Supãrat cã nu a fost invitat la bal, Vânt rãu a intrat pe furiº în castelul Zânei Toamna , a suflat cu putere ºi a fãcut mare dezordine: – a rãsturnat coºul cu fructe ºi legume ale Zânei, amestecându-le între ele; – a smuls podoabele de pe rochia de bal a Zânei Toamna; – a amestecat imaginile din albumul celor patru anotimpuri.

prin colorit ºi elemente decorative, cãrui anotimp îi aparþine.

• Arta: Copiii decupeazã frunza de culori ºi forme diferite pe care le vor lipi apoi pe rochia Zânei Toamna. Pentru decolteu, marginile mânecilor ºi partea de jos a rochiei vor lipi frunze mici ca o dantelã, ajutându-se de liniile indicatoare ale codiþelor.

• Construcþii: Pentru ca Vânt rãu sã nu mai poatã intra ºi altã datã în castelul Zânei Toamna, copiii construiesc un castel mai rezistent.

Mulþumitã de activitatea preºcolarilor, Zâna Toamna invitã copiii la bal. Pentru a intra în sala de bal este nevoie de o parolã; fiecare copil trebuie sã gãseascã un cuvânt care sã reprezinte o însuºire a toamnei: (bogatã, ruginie, ploioasã...) Purtând mãºti de fructe, copiii danseazã pe fond muzical.

Activitatea a fost cu copiii de la grupa mare.

Ce ne-aduce toamna-n coº?

Educ. Lucaci Agata Grãdiniþa „Sfântul Iosif” din Adjudeni

Necãjitã, Zâna Toamna roagã copii de la grupa mare sã o ajute pentru a pune totul în ordine.

Activitãþile copiilor pe centre de interes: • ªtiinþa: a) Copiii sorteazã fructele ºi legumele pe care le aºeazã în coºuri. Tot aici primesc sarcina de a identifica legumele care nu pot fi consumate crude. Acestea vor primi bulinuþa portocalie care sugereazã focul, necesar pentru prepararea lor. b) Copiii identificã imaginile corespunzãtoare celor patru anotimpuri ºi le aºeazã în albumul potrivit. Am atras atenþia asupra faptului cã rama fiecãrui album ne indicã 18

Copiii de la grupa mijlocie de la Grãdiniþa „Sfântul Iosif” din Adjudeni au desfãºurat o activitate integratã în cadrul temei Ce ne-aduce toamna-n coº?

Activitãþile pe domenii experenþiale au fost: DEC: cântec – Toamna cea bogatã ºi DOS: Activitatea practicã Hora fructelor (decupare prin înþepare ºi lipire, pentru a realiza lucrarea colectivã).

Activitatea a început printr-o scrisoare pe care Zâna Toamna a trimis-o copiilor, spunându-le cât de mult îi iubeºte ºi cã doreºte sã-i înveþe un cântecel cu ajutorul imaginilor pe care ea le-a trimis. Zâna Toamna le-a promis copiilor care vor învãþa cântecul cã îi va recompensa cu un medalion care are imaginea unui fruct: nucã, parã, mãr, bobiþe de strugure...

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Dupã ce copiii au învãþat cântecul ºi au primit surpriza trimisã de Zânã, le-am spus cã ºi noi trebuie sã-i pregãtim o surprizã, ºi anume: un tablou cu titlul Hora fructelor.

Le-am cerut copiilor sã aleagã de pe masã o fructã care se aseamãnã cu medalionul pe care îl au la gât.

Copiii au decupat fructele prin metoda decupãrii prin înþepare apoi le-au lipit pentru a finaliza lucrarea Hora fructelor.

Preºcolarii au fost bucuroºi cã ºi eu au putut face un cadou Zânei.

Activitate a fost cu copiii de la grupa mijlocie.

Grãdiniþa noastrã a organizat cercul pedagogic al educatoarelor, în care a fost un moment artistic: Frumuseþea toamnei – parada.

Lucrãm ºi învãþãm Material realizat de educatoarele de la Grãdiniþa „Sfânta Familie” din Gherãeºti Momente surprinse în timpul activitãþilor desfãºurate în cadrul proiectelor tematice.

nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

19

ÎN PRAG DE SÃRBÃTOARE: MISTER ºI TRADIÞII

Prima serbare de Crãciun...

Educ. Andreea Rocsana Moisei Grãdiniþa „Vicenzina Cusmano” din Piatra Neamþ

Un moment foarte aºteptat atât de copii, pãrinþi, cât si de educatori: prima serbare...

Crãciunul este o sãrbãtoare foarte importantã pentru noi toþi: este sãrbãtoarea Naºterii Domnului Isus Cristos, timp al bucuriilor, al pãcii ºi al liniºtii sufleteºti.

Este o perioadã în care primim ºi dãruim multã iubire ºi cãldurã sufleteascã. Acest lucru se remarcã ºi în entuziasmul cu care se fac pregãtirile pentru aceastã sãrbãtoare.

Este sãrbãtoarea cea mai îndrãgitã de copii ºi adulþi. Ea aduce bucurie ºi luminã în sufletele noastre. De Crãciun învãþãm sã dãruim ºi sã fim mai buni, iar copiii sã fie mai cuminþi ºi mai ascultãtori. Începând cãlãtoria în „lumea grãdiniþei”, împreunã cu prima generaþie de copii din grupa micã din cadrul Grãdiniþei „Vicenzina Cusmano” din Piatra Neamþ, educatoarea Andreea Rocsana Moisei, a organizat o neuitatã serbare prin care sã celebrãm Crãciunul.

Emoþionant pentru toata lumea a fost inclusiv începutul serbãrii, când pe cunoscuta melodie Noapte de vis copiii au intrat în sala de clasã þinând lumânãri aprinse în mânuþe... Momente de intensã trãire, aplaudate cu cãldurã de pãrinþi. Bucuria ºi entuziasmul copiilor li se putea citi pe chip.

Participarea la serbarea grupei îi uneºte pe copii, îi ajutã sã se împrieteneascã. Legãturile afective dintre copii sunt stimulate de emoþii ºi interese comune, cãci reuºita 20

serbãrii întãreºte sentimentul apartenenþei la colectiv, mândria de a fi printre „copiii grãdiniþei”. În strãdania de a pregãti ºi de a susþine aceastã serbare, am clãdit între noi o prietenie nemaipomenita. Am reuºit sã le câºtig încrederea mai mult decât pânã atunci, þinându-mi promisiunea ca va veni Moº Crãciun...

M-am strãduit sã-i familiarizez pe copii cu subiecte religioase care þin de tradiþiile poporului nostru, folosind teme cunoscute de ei din familie: sãrbãtorile de Crãciun, de Anul Nou. Copiii se simt atraºi de întâmplãri ºi fapte biblice, de aura datinilor – taina naºterii lui Isus, bucuria aºteptãrii darurilor de Crãciun ºi a celor puse de Moº Nicolae în cizmuliþe. Au învãþat poezii cu ºi despre Moº Crãciun precum ºi minunate colinde ce vestesc Naºterea Domnului.

Toþi pãrinþii aºteaptã cu interes ºi emoþie participarea la serbarea copilului pentru a-l vedea cum recitã poezia, cum cântã sau danseazã, cum interacþioneazã cu ceilalþi copii, cu alte cuvinte, cum se descurcã. Repetiþii, costume, poezii, roluri, emoþii, bucurie, cântecele, toate fac parte din pregãtirea pentru serbarea în care am implicat atât copilul, cât ºi pãrinþii. Se întâmplã uneori ca acel copil sã plângã, sã se blocheze, sã greºeascã, sã

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

uite sau sã refuze sã participe din diverse motive, lucru care s-a întâmplat la prima noastrã serbare. Toate aceste sentimente combinate fac serbarea de neuitat!

Serbarea ºi orice apariþie în fata pãrinþilor este un moment încãrcat de tensiune ºi de presiune pentru copil care îºi doreºte foarte mult sã fie la înãlþimea aºteptãrilor ºi pãrinþii sã fie foarte mândri de el. Aceastã dorinþã i-a determinat pe unii dintre copii

sã refuze sã recite poezia. ªi dacã în mod individual unora le-a fost mai greu din cauza emoþiilor... la capitolul colinde sau dans liber copiii pãreau cã au scãpat de inhibiþii. ªi s-au distrat de minune, atrãgându-i în „joc” chiar ºi pe unii pãrinþi.

Venirea lui Moº Crãciun a stârnit în rândul copiilor o varietate de sentimente: râsete în hohote, zâmbete ºtrengare, plânsete, frica, timiditate, curiozitate... Apogeul l-a reprezentat împãrþirea cadourilor, moment în care toþi copiii pãreau sã fi scãpat de inhibiþii, efortul lor de a participa în mod activ la serbare le era în sfârºit rãsplãtit.

Ca într-o familie, copiii, spectatorii de la mic ºi pânã la cel vârstnic, au trãit momente unice din lumea inegalabilã a copilãriei, iar coarda sensibilã a sufletului fiecãruia dintre cei prezenþi a vibrat sub arcuºul de cristal al glasului copilãriei, fiind un prilej de bucurie ºi satisfacþie, atât pentru copii, cât si pentru pãrinþi. Închei prin a menþiona cã... sunt foarte mândrã de cei 17 copii ai mei! nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Sãrbãtorile copilãriei la grupa pregãtitoare Inst. Cristina Herdeº, Grãdiniþa „Vicenzina Cusmano” din Piatra Neamþ

Istoria ºi legendele legate de luna decembrie se întrepãtrund ºi atmosfera este una de poveste când Moºul bântuie sufletele copiilor, dar ca sã cunoaºtem cu certitudine cum s-au simþit la venirea sfântului Nicolae în Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano” am surprins în imagini bucuria copiilor din grupa pregãtitoare.

Pentru vizita aºteptatã sala de festivitãþi a devenit neîncãpãtoare. Copiii au cântat ºi au spus poezii, au rãspuns la întrebãrile sfântului Nicolae, iar moºul le-a dãruit cadouri bogate în dulciuri ºi jucãrii. În urma vizitei au rãmas ca semn al bucuriei lor un Moº Nicolae în miniaturã confecþionat cu dragoste de copii ºi dorinþa de a veni mai repede Moº Crãciun, „fratele mai mare”.

Împreunã cu doamnele educatoare ºi surorile Slujitoarele sãracilor, copiii grupei pregãtitoare ºi grupei mari au hotãrât sã-l întâmpine pe Moº Crãciun tot cu fapte bune, ºtiind cã el este mesagerul naºterii lui Isus pe pãmânt. Au învãþat colinde, au îmbrãcat straiul popular românesc, ºi-au pus cizmuliþele în picioare ºi cu crenguþa de brad în mânã au colindat „curþile boiereºti” sã leaducã vestea cea bunã.

21

Tiptil-tiptil s-a apropiat ºi ziua serbãrii, când Moº Crãciun era anunþat cã va veni la grãdiniþã. Parcã ºi iarna l-a ajutat sã ajungã la timp, cãci fulgi de zãpadã pufoºi ºi mari tocmai începuserã sã cadã ºi sã acopere zarea nemãrginitã unde copiii priveau cu nedumerire gândind „Vine sau nu vine Moº Crãciun?”

Gongul a bãtut ora festivitãþii, copilaºiiîngeri s-au înfãþiºat ºi serbarea de Crãciun a grupei pregãtitoare a început. În sala „plinã ochi” de „pãrinþi, bunici ºi fraþi mai mici sau mai mari” ºi Moº Crãciun a sosit.

Sceneta Naºterii Domnului interpretatã de copii a fãcut ca inimile tuturor sã tresalte la auzul veºtii minunate cum „a tresãltat pruncul” în sânul veriºoarei Elisabeta la sosirea Fecioarei.

Cântecele, poeziile ºi dansurile au necesitat muncã îndelungatã din partea celor mici, rãbdare ºi preocupare din partea pãrinþilor, susþinere din partea surorilor Slujitoarele Sãracilor, creativitate din partea educatoarei.

Când toate aceste ingrediente au fost puse, felicitãrile celor prezenþi nu s-au lãsat aºteptate. Copiii s-au bucurat de aplauze ºi cadouri minunate oferite de Fundaþia „Vincenzina Cusmano”. Amintirea ultimei serbãri din grãdiniþã va avea negreºit un loc aparte în inimioara lor.

Orice serbare organizatã în grãdiniþã reprezintã un nesecat izvor de bucurii ºi 22

satisfacþii, creeazã copiilor o stare de bunã dispoziþie, favorizând dezvoltarea fizicã ºi psihicã a copilului. Prin acest efort se contureazã o serie de calitãþi. Copilul învaþã sã-ºi stãpâneascã emoþiile provocate de prezenþa unui public numeros ºi necunoscut, se debaraseazã de timiditate ºi devin mai curajoºi ºi îndrãzneþi. În cadrul organizat ºi vesel al serbãrii se formeazã optimismul ºi încrederea în propriile forþe. Serbãrile contribuie la stabilirea unei legãturi între cunoaºterea artei ºi practicarea ei.

Pregãtirea unei manifestãri colective, antrenante, cum este serbarea, lasã urme adânci în sufletul fiecãrui copil. Participarea la serbarea grãdiniþei sau a grupei îi uneºte pe copii, îi ajutã sã se împrieteneascã. Legãturile afective dintre copii sunt stimulate de emoþii ºi interese comune, cãci reuºita serbãrii întãreºte sentimentul apartenenþei la colectiv.

E limpede însã cã doar o selecþie de piese valoroase poate declanºa impresii ºi emoþii estetice puternice. Aceastã experienþã a oferit tuturor celor prezenþi satisfacþii uriaºe ºi a contribuit într-o mare mãsurã la destinderea copiilor în mediul grãdiniþei, la realizarea unei atmosfere relaxante ºi constructive

între grãdiniþã ºi familie, ceea ce a determinat ulterior ca ºi copiii sã vinã cu plãcere la grãdiniþã ºi sã se manifeste fãrã inhibiþii ºi timiditãþi. Ei au observat ce mult înseamnã dragostea, cãldura sufleteascã, înþelegerea, respectul ºi toleranþa, lucruri deosebit de importante pentru aceastã experienþã în afara familiei.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Serbarea de Crãciun Educ. Simona-Lavinia Viºan, Grãdiniþa „Vicenzina Cusmano” din Piatra Neamþ

Ce sentiment frumos trezeºte în fiecare dintre noi Crãciunul! Toþi cu mic ºi mare aºteaptã venirea Crãciunului în case ºi inimi.

Prin aceastã sãrbãtoare creºtinii de pretutindeni slãvesc Naºterea Domnului, ea aduce în suflete luminã, credinþã ºi speranþã. Toþi copiii aºteaptã cu nerãbdare venirea celui mai bun moº, venirea lui Moº Crãciun. ªi copiii de la grupa mijlocie, de la Grãdiniþa Vincenzina Cusmano din Piatra Neamþ l-au aºteptat cu nerãbdare pe Moº Crãciun, iar pentru Moº Crãciun ºi în cinstea Naºterii Mântuitorului copiii împreunã cu doamna educatoare au organizat serbarea de Crãciun, cu tema Sceneta Naºterii Domnului Isus Cristos.

Copiii au început serbarea de Crãciun intrând în sala de festivitãþi acompaniaþi de colinda Din cer senin. Lumânãrile aprinse, purtate de mânuþele lor gingaºe simbolizau lumina vestitoare de bucurii ºi sãnãtate, ei le-au aºezat cu dragoste lângã pruncul Isus.

Deodatã la uºã a bãtut cineva. Era Moº Crãciun cu sacul plin de cadouri. Copiii s-au

nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

bucurat foarte mult când l-au vãzut ºi cu voci tremurând de emoþie i-au spus cã au fost cuminþi ºi ascultãtori. Apoi au cântat împreunã colindul Deschide uºa creºtine dedicat tuturor pãrinþilor. Povestitorii le-au spus pãrinþilor despre naºterea lui Isus ºi despre venirea celor trei magi. Povestitorii explicã tradiþiile de Crãciun, iar crãciuniþele anunþã venirea colindãtorilor. Anul nou ºi Anul vechi sunt introduºi în scenã de cãtre o crãciuniþã. Cei doi poartã un dialog, iar la sfârºit fac o urare tuturor pãrinþilor.

Aceastã scenetã a fost înfrumuseþatã de colindele specifice Crãciunului cum ar fi: Ziurel de ziuã, O ce veste minunatã, Trei pãstori, Astãzi s-a nãscut Cristos, Domn, domn sã-nãlþam, colinde care au trezit în inima tuturor spiritul sãrbãtorilor de iarnã.

La sfârºitul serbãrii Moº Crãciun le-a dat copiilor cadourile mult dorite.

Crãciunul a fãcut încã o datã ca sufletele copiilor ºi a pãrinþilor sã se uneascã, iar aceastã serbare le-a deschis sufletul spre bunãtate ºi credinþa în Dumnezeu. Cum spunea ºi Calvin Coolidge, unul din preºedinþii Statelor Unite ale Americii: „Crãciunul nu este o perioadã, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevãratul spirit al Crãciunului înseamnã sã preþuieºti pacea ºi bunãvoinþa, sã oferi din plin compasiune”.

23

Existã Moº Crãciun?

Da! În inimi de copii!

Inst. Lãcrãmioara Viþalaru, Grãdiniþa cu Program Prelungit Nr. 28 din Bacãu

Ne amintim cu bucurie clipele în care eram copii ºi aºteptam cu înfrigurare cadourile de sub brad. Sã ne imaginãm acea perioadã magicã din viaþa fiecãruia în care nu trebuia sã ne punem atâtea întrebãri apãsãtoare ºi nu ne mãcinau atâtea griji.

Atunci tot ce conta era prezentul, surpriza, cadoul mic, dar imens în inima noastrã.

Ce înseamnã acum o pãpuºicã sau niºte dulciuri pentru noi? Dar ce însemnau în copilãrie? Pe mãsurã ce timpul trece începi sã-þi doreºti din ce în ce mai mult, sã visezi, sã speri, sã iubeºti, sã plângi ºi toate, mai mult. Uiþi acel mic cadou ºi acea noapte feericã. Te uiþi pe tine. ªi începi sã trãieºti din poveºti, din poveºtile copilãriei. Noroc cu ele, cã mai pãstrezi vibraþia puritãþii, forþa trãirilor copilului din tine. ªi pentru cã e o poveste, ne oferã ºi miracolul întâlnirii cu copilul din noi. Indiferent de vârstã credem în Moº Crãciun.

Dacã nu am crede ar putea el sã vinã la noi? El vine doar prin imaginaþia noastrã de copil. Trebuie sã recunoaºtem cã a fi copil este o forþã. Cu toþii observãm cã dacã într-o încãpere este un copil toatã lumea îºi îndreaptã atenþia spre el. De ce? Simplu, pentru cã este fiinþa cea mai micã, cea mai firavã, dar ºi cea mai importantã. Un copil e mai important decât Moº Crãciun. Pentru cã ei l-au creat pe Moº Crãciun. Noi, adulþii, minþim când spunem cã existã Moº Crãciun, dar copiii nu mint niciodatã, ei spun adevãrul. ªi dacã ei spun cã existã Moº Crãciun, el trebuie sã existe. ªi sã vinã cu daruri.

24

În þara lui Moº Crãciun nu mai existã nici un fel de diferenþe. Este aºteptat cu aceeaºi nerãbdare ºi de copiii sãraci dar ºi de cei bogaþi, ºi de cei cu pãrinþi iubitori ºi de cei orfani. Ba chiar ºi cei mari îl aºteaptã.

Dar vine o vreme... „Mami, Moº Crãciun existã cu adevãrat?”.

E trist, dramatic chiar, atunci când copilul vine ºi pune aceastã întrebare. E un moment cheie în viaþa emoþionalã a copilului. Practic e ca o desprindere de lumea magicã a basmului în care a crezut ºi a trãit pânã acum ºi trecerea la o realitate pentru care de cele mai multe ori nu este pregãtit. Ce vom rãspunde la aceastã întrebare? Ne bâlbâim?

Spunem adevãrul pe jumãtate sau poate inventãm o minciunã? De cele mai multe ori suntem tentaþi sã evitãm rãspunsul în încercarea de a mai pãstra misterul ºi bucuria încã un an. Orice am încerca, într-un final întrebarea va apãrea. Felul în care-i vom rãspunde îl va ajuta pe micuþ sã accepte ºi Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

rãspunsul. De fapt, acum trebuie sã dãm în vileag o minciunã susþinutã atâta timp.

Pãcat, pentru cã, odatã cu acest adevãr, el pierde o bucãþicã din copilãria lui.

Fãrã îndoialã, e perioada cea mai frumoasã din an. E perioada darurilor, a cãlãtoriilor de la suflet cãtre suflet. Terapeutic pentru noi au rol de rugãciuni liniºtitoare ºi senine ale sufletelor noastre chinuite peste an. Cu adevãrat sunt cele mai minunate clipe de sãrbãtoare ºi sunt trãite cu cea mai mare intensitate ºi apreciate la adevãrata lor valoare de copii. Asistãm an de an la frenezia ºi emoþia cu care-ºi recitã poezia pentru Moº, nerãbdarea cu care-l aºteaptã sã-i aducã darurile ºi neîndemânarea în a le desface.

Sunt sãrbãtori pline de har, de învãluire în lumina divinã, de clinchet de clopoþei, sunet de colindã ºi miros de brad. Sunt sãrbãtorile noastre de suflet ºi sunt adevãrate numai alãturi de copii.

E momentul sã învãþãm de la copiii noºtri ºi de la cei doi moºi ai lunii cã generozitatea e un lucru atât de minunat, încât ar trebui sã ne caracterizeze tot anul. Decembrie e luna cadourilor, dar ar fi pãcat sã fie doar atât. Pentru cã, deºi ne plac darurile, nu e doar partea materialã care face ca aceastã lunã sã fie atât de specialã. Ca prin minune, forþa magicã a Crãciunului ne face sã fim mai buni, sã ne pese mai mult de cei din jurul nostru. Acum generozitatea se cuibãreºte în sufletele noastre. ªi ne simþim alþi oameni, mai buni, dãruind!

Sã privim ºi sã trãim aºadar Crãciunul prin copiii noºtri ºi alãturi de ei ºi sã fim mai împliniþi ºi mai fericiþi. Sã ne deschidem cu toþii inima pentru speranþã, bucurie ºi luminã. Sã fim mai buni ºi sã privim înainte cu încredere ºtiind cã dacã avem credinþã drumul din faþa noastrã va fi presãrat cu împliniri.

Pentru cã ce este Crãciunul, dacã nu speranþã?!... nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Datini de Anul Nou Educ. Maria Avasiloaei Grãdiniþa cu Program Prelungit Nr. 12 din Piatra Neamþ

Datinile strãmoºeºti, de Crãciun ºi Anul Nou, ne-au desfãtat copilãria. Nu e datorie româneascã mai vrednicã de a fi îndeplinitã ºi nu e ostenealã mai de folos, decât sã-i facem pãrtaºi pe cei ce vin dupã noi, de bunurile sufleteºti moºtenite din vechime.

Nu existã bogãþii mai de preþ ca averea de cuget ºi simþire pãstratã cu sfântã grijã, de-a lungul vremurilor, în adâncul sufletului românesc ºi creºtinesc. Formele de manifestare sunt moºtenite din cultura folcloricã româneascã ºi au fost transmise prin tradiþie din cele mai vechi timpuri, pânã în zilele noastre. Modalitãþile de sãrbãtorire sunt foarte numeroase, de o deosebitã bogãþie, implicând participarea întregii colectivitãþi, inclusiv a copiilor.

Obiceiurile de Anul Nou sunt: capra, pluguºorul, sorcova. Noaptea sfântului Vasile cunoaºte punctul culminant al obiceiurilor ºi credinþelor strãmoºeºti.

O luminã de cearã curatã sau o candelã arde toatã noaptea înaintea icoanelor ºi alãturi de ea, gazda-ºi pregãteºte casa ºi masa pentru a veghea toatã noaptea ca Anul Nou, sã fie primit de toþi cu masa încãrcatã ºi cu multã veselie ºi bucurie.

La noi, mai mult ca la oricare alte neamuri, s-a creat un atât de bogat folclor, o atât de înfloritã ºi variatã poezie, sub inspiraþia sãrbãtoririi Naºterii Domnului ºi a sosirii Anului Nou. În pocnete de bice, în sunet de talangã sau clopoþei, muget de buhai, colindãtorii spun urarea pentru rodirea câmpului, spor ºi ajutor în gospodãrii, sãnãtate ºi bucurii, îndemnându-ºi prietenii cu refrenul: „Ia mânaþi mãi! Hãi, Hãi”.

25

Nici un popor din lume nu posedã o aºa varietate a obiceiurilor creºtineºti, cum este poporul român.

Pluguºorul, este una dintre datinile cele mai vechi ºi mai frumoase, ce s-a pãstrat ºi se pãstreazã încã pânã în zilele noastre.

Este datina româneascã care zugrãveºte în culori atât de vii – deprinderea principalã a poporului – agricultura. Românul arã ºi seamãnã chiar ºi în toiul iernii – arã înspre searã ºi seamãnã în dimineaþa Anului Nou. Sorcova – cu o crenguþã de brad, împodobitã cu flori din hârtie coloratã, copiii mai mari ºi mai mici umblã în ziua de Anul Nou pe la casele locuitorilor, sorcovindu-i ºi urându-le „Ani mulþi ºi fericiþi”.

Pluguºorul strãmoºesc Aho, aho copii ºi fraþi De aici de la Carpaþi De la Dunãrea bãtrânã Care valurile-ºi mânã, Pe pãmântul nostru bun, Taicã, frate ºi strãbun 26

Apãsaþi plugu-n cuvânt, Sã mai creascã pe pãmânt Omenia ºi dreptatea Lângã toate celelalte Mânaþi mãi, hãi, hãi!

Faceþi grâul sã rodeascã Sã luceascã-al nostru nume Pe oriunde este lume.

Sã se-nalþe, sã lumineze Peste tot cum se cuvine, Cum a fost de la români, De la Decebal prin ani, De la ªtefan ºi Mihai Pe întregul nostru plai.

Ia mai sunaþi din zurgãlãi: Hãi, Hãi.

Pluguºorul (V. Militaru) Am ieºit ºi noi, Cu plug mare ºi cu boi Pe vâlcele ºi pe lunã Sã pornim vârtos la muncã Dup-al nostru plug voinic Creascã grâu bogat la spic!

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Pâine pentru mari ºi mici!

Trageþi brazda, mãi voinici!

Dumnezeu stãpân a toate Ne-a pus brad ºi flori la toate.

Aur boilor pe coarne Brazdã largã sã rãstoarne.

Trageþi brazda, mãi flãcãi Peste dealuri, peste vãi Sã-ncolþeascã, sã rãsarã Grâu frumos, fãr’ de negarã Grâului de pe tot plaiul Trestei sã-i creascã paiul ªi sub zvon de ciocârlie Spicul vrabiei sã fie.

Hai, plãvani, porniþi cu plugul Sã culegem tot belºugul, Dumnezeu sã deie spor, Dupã muncã tuturor !

Capra Þa, þa, þa, cãpriþã, þa Cã numai frunzã þi-oi da ; ªi de frasin ºi de tei Sã ne de-a oamenii lei.

Uite capra sare masa Dar ieduþa sare casa ; C-aºa-i vorba la români Moºtenitã din bãtrâni.

Capra noastrã-i norocoasã ªi merge din casã-n casã Sã ureze „La mulþi ani!”

Ca sã strângã gologani. Þa, þa, þa, cãpriþã, þa Sã mergem c-om însera, Noi vã spunem sã trãiþi Într-un „Mulþi ani fericiþi”.

Sorcova de sorcovit Sorcova de sorcovit Fã-l pe omul necãjit Într-o clipã fericit. nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Pe fricos fã-l curajos.

Pe bolnav fã-l sãnãtos.

Pe cel mic fã-l voinic.

Pe supus ridicã-l sus.

Fã-l tu darnic pe zgârcit Pe pãrinþi sã-i faci cuminþi, Pe bunici, de poþi ºi ºtii Fã-i mãcar un ceas copii, Iar pe noi, copiii mici, Fã-ne un ceas bunici.

Sorcovã de-a-ndoaselea Alungã ponoasele De prin toate casele!

La mulþi ani! C-am ispãºit Sorcova de sorcovit.

Sorcova Sorcova vesela, Peste varã Primãvarã Sã-nfloriþi Ca un mãr Ca un pãr Ca un fir de trandafir Tare ca piatra Iute ca sãgeata, Tare ca fierul Iute ca oþelul.

Sorcova, vesela Sã vã aducã voioºia Tihna, bucuria Mereu sã trãiþi Tineri, fericiþi.

Puternici sã fiþi Numai sãnãtate Numai bunãtate ªi dreptate vã dorim „La anul ºi la mulþi ani !” În activitatea mea, în fiecare an, la cumpãna dintre ani, încerc sã fac cunoscut copiilor obiceiurile ºi tradiþiile populare româneºti ºi sã le sãdesc în suflet sentimentul de mândrie cã sunt români.

27

„Unde sunt zãpezile de altãdatã?”

Prof. Maria Pãrpãuþã, ªcoala „D.D. Pãtrãºcanu” din Tomeºti

Parafrazându-l pe poetul francez François Villon, în actualul context socio-economic, când tradiþia româneascã suferã schimbãri pânã la dispariþie, ne întrebãm: Unde sunt obiceiurile de odinioarã? Fenomenul a fost sesizat acum douã secole, dar în zilele noastre el a luat amploare. În prefaþa lucrãrii Sãrbãtorile la români, Iordan Datcu scria: „În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea ºi în primele decenii de secol urmãtor este adesea exprimatã, nu doar cu preocupare, ci ºi cu adâncã îngrijorare, convingerea cã producþiunile populare pier în faþa avansului civilizaþiei”. Nu suntem împotriva progresului, a evoluþiei, a schimbãrii atâta timp cât promoveazã bunul gust, frumosul, valoarea, binele general. Nu ne-am propus sã facem aici un studiu referitor la valorile folclorice, în general, ºi a celor de astãzi, în special, ci am dori sã facem cunoscut puþinul ce-a mai rãmas din bogãþia creaþiilor populare de altã datã.

Unul din puþinele obiceiuri practicate actualmente prin partea Tomeºtiului de Anul Nou este Capra – joc popular cu mãºti. Cete de flãcãi umblã pe la casele sãtenilor unde cântã ºi joacã toatã noaptea de 31 decembrie, chiar ºi în ziua de sfântul Vasile. Interpretul principal poartã pe cap o mascã de caprã realizatã din lemn, împodobit cu fâºii de hârtie coloratã, cu oglinzi mici ºi cu lãvicere.

Ceilalþi sunt deghizaþi în jidan, cioban, doctor, un instrumentist.

La început se prezintã o scurtã dramatizare: Jâdanul: Bunã ziua, mãi ciobane!

Ciobanul: Bunã ziua, mãi jâdane!

Jâdanul: Capra asta-i de vânzare?

28

Ciobanul: De vânzare, de vânzare.

Jâdanul: ªi cât ceri pe ea?

Ciobanul: 3000 ºi-o para. ªi capra e a ta.

Jâdanul: Lapte dã?

Ciobanul:Dã!!!

Jâdanul: Ouã face?

Ciobanul: Mãi jâdane, unde ai vãzut tu caprã care sã facã ouã?

Jâdanul: De jucat, joacã?

Ciobanul: Joacã.

Cântec: Þa, þa, þa, cãpriþã, þa, Te-am adus din Africa!

Te-am adus cu avionul, Te-am crescut cu biberonul.

La stejarul din grãdinã, Se uita capra-n oglindã, Sã vadã dacã-i frumoasã, Sã o ia jâdanu – acasã.

Ciobanul: Mãi jâdane, tu mi-ai omorât capra!

Jâdanul: ªi ce dacã! Hai sã mergem la domnul doctor.

Dom’ doctor eºti acasã?

I-auzi, bã, cã stã pe casã.

Dom’ doctor eºti acasã?

Doctorul: Vin la ora douã.

Jâdanul: I-auzi, bã, cã stã pe ouã.

Dom’ doctor eºti acasã?

Doctorul: Da, bã, ce s-a-ntâmplat?

Ciobanul: Mi-a murit capra.

Doctorul: Mãi ciobane, zi matale: Dai o pungã cu parale ªi-am sã fac o ºmichirii Capra pe loc sã înjii.

Ciobanul: O sã scot, luate-ar dracii.

Cântec: Tirizii, tirizii, Uite, capra cum înjii.

Sânge roºu închegat Capra noastr-a înjiat. Încheierea se face de cãtre toatã trupa.

La mulþi ani cu sãnãtate Sã vã dea Domnul tot ce doriþi!

Zile senine ºi fericire, La mulþi ani sã trãiþi!

La anul care vine Sã ne mai primiþi.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Dacã v-am greºit Vã rog sã ne iertaþi.

La anul ºi la mulþi ani. În timpul celor douã cântece capra joacã, stârnind hazul tuturor prin gesturile pe care le face.

Textul acestui joc popular a fost cules de la un sãtean din Tomeºti-Iaºi.

Nu cunoaºtem versurile originale ale acestui joc, dar mai mult ca sigur cã ele sunt mult modificate. Însã ceea ce e demn de apreciat e entuziasmul tinerilor (care sunt din ce în ce mai puþini) ne aduc aminte de bogãþia tradiþiilor de cândva. Sã trãim cu bucurie aceste momente, despre care se va spune cândva: „Ce frumos a fost odatã!”

Bibliografie: Simeon Florea Marian, Sãrbãtorile la români, vol. I, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1994

Magia Crãciunului Material pregãtit de colectivul educatoarelor Grãdiniþei „Sfântul Paul” din Oneºti Se apropie Crãciunul. Afarã este frig, sunt beculeþe aprinse, brazi împodobiþi, ieslea în bisericã cu pruncuºorul, toate ne aratã peisajul obiºnuit al sãrbãtorii Naºterii Domnului Cristos.

Se pare cã an de an se repetã aceleaºi lucruri. Însã, în mod special de Crãciun, Dumnezeu prin venirea Pruncului Isus vrea

nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

sã ne aminteascã cã ne iubeºte cu adevãrat.

Dacã nu ne-ar fi iubit, nu ar fi existat Crãciunul ºi nici eu, nici tu n-am fi putut trãi sãrbãtoarea de Crãciun.

Bucuraþi-vã! Crãciunul este pentru mine, pentru tine, suntem creaþi pentru Crãciun – bucuria trebuie sã fie reciprocã.

Vrei un dar de la Moº Crãciun?

E bine, dar ºtii cã existenþa lui e o simplã poveste! Cel mai mare dar este Pruncul Isus care înseamnã mântuire pentru fiecare – generozitate.

Dacã nu oferi nimic, nu aºtepta nimic!

Nu alege sã fii singur. Lasã-l pe Dumnezeu sã facã parte din viaþa ta ºi vei vedea cã totul se va transforma în bucurie.

Este exact ceea ce dorim noi, educatoarele din Grãdiniþa „Sfântul Paul” din Oneºti sã transmitem de Crãciun copiilor noºtri ºi pãrinþilor. Nu existã Crãciun fãrã Dumnezeu, fãrã Pruncul Isus.

Copiii de la grupele pregãtitoare au pus în scenã o poveste inspiratã din realitatea cotidianã, sugerând prin intermediul animalelor obiºnuinþa oamenilor din ziua de azi: ignorarea semnificaþiei Crãciunului, lipsa de timp acordat divinitãþii, preocuparea materialã în defavoarea celei spirituale ºi, în general, absenþa de la adevãrata bucurie a Crãciunului – Naºterea Mântuitorului.

Românul trãieºte sãrbãtorile Crãciunului din toatã inima. Amintirile copilãriei ne revin tuturor puternic în minte ºi în suflet.

29

Serbarea de Crãciun în imagini Grãdiniþa „Fericitul Ieremia” din Tomeºti

Pe lângã colindele religioase este binevenit ºi un obicei laic – „Capra” – un joc cu mãºti ºi costumaþii speciale confecþionate care ironizeazã personajele negative ale lumii satului românesc. Acest ritual, compus din texte

ceremoniale, dansuri ºi gesturi specifice, este indus în sufletul copilului pentru pãstrarea nealteratã a frumuseþii tradiþiilor ºi obiceiurilor locale – Valea Trotuºului.

Unde este Dumnezeu, acolo este pace, bucurie ºi liniºte sufleteascã!

30

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

nr. 3 / decembrie 2009 * L達sa綻i copiii s達 vin達 la mine!

31

Tradiþii ºi obiceiuri: Sãrbãtorile la români Educ. sr. Maria Tifan, Grãdiniþa „Fericitul Ieremia” din Tomeºti

La români sãrbãtorile de iarnã, în special Crãciunul, sunt sãrbãtorile de suflet. Amintirea copilãriei ce ne revine puternic în suflet ºi în minte, zãpezile bogate ºi prevestitoare de rod îmbelºugat, colindele ºi clinchetele de clopoþei, mirosul proaspãt de brad, dar ºi de cozonaci, nerãbdarea aºteptãrii darurilor sub pomul de iarnã, toate creeazã în sânul familiei o atmosferã de liniºte ºi iubire.

Decembrie este luna cadourilor ºi a sãrbãtorilor de iarnã (Sfântul Nicolae, Crãciunul, Anul Nou) ºi poate unul dintre cele mai aºteptate momente ale anului, mai ales pentru cei mici care ard de nerãbdare sã vadã ce primesc de la Moº Nicolae în ghetuþele pregãtite de cu searã.

De la sfântul Nicolae pânã la sfântul Ion românii se simt în sãrbãtori. Cel mai important este Crãciunul, sãrbãtoarea naºterii Domnului

nostru Isus Cristos. Oamenii au adaptat-o creând tradiþii ºi obiceiuri conform culturi lor specifice. Acest obicei din seara sfântului Nicolae a luat naºtere la oraº ºi s-a rãspândit ºi în mediul rural. Fiecare trãieºte din plin sãrbãtorile, însã nu toatã lumea cunoaºte adevãratele istorii ºi semnificaþii ale datinilor de iarnã. Pentru a aprecia mai mult tradiþiile, vã oferim o micã istorie a Moºului Nicolae.

32

La 6 decembrie este ziua sfântului Nicolae, iar, dupã tradiþia popularã, aceasta este prima zi de iarnã. Credincios, sfântul Nicolae este fãptuitor de minuni ºi martir pentru credinþa în Isus. La români, sfântul Nicolae este închipuit ca un moº cu barba albã care poate aduce ninsoarea scuturându-ºi bãrbia.

Datoritã tradiþiei occidentale, Moº Nicolae este ºi cel care face cadouri celor mici. În seara din Ajun (5 decembrie), pãrinþii pun în încãlþãmintea copiilor, pe care aceºtia ºi-o pregãtesc cu mare grijã, multe dulciuri ºi, uneori, jucãrii. În unele locuri existã ºi obiceiul de a pune alãturi de cadouri ºi o nuieluºã care ar trebui sã îi cuminþeascã, mãcar în principiu, pe copiii care nu s-au purtat bine în timpul anului. „Copiii cuminþi primesc dulciuri ºi jucãrii, iar cei obraznici nuieluºe” aºa auzeam în copilãrie de la pãrinþii noºtri.

Acum la vremea maturitãþii ne amintim cu bucurie de acele seri minunate când ne pregãteam cizmuliþele ºi aºteptãm cu nerãbdare sã vinã Moº Nicolae sã ne lase dulciuri ºi jucãrii. Sfântul Nicolae moºteneºte la moartea ambilor pãrinþi toatã averea familiei pe care se hotãrãºte sã o foloseascã în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei sãraci.

El este cunoscut ca protector al copiilor, al cãlãtorilor, al comercianþilor, al celor acuzaþi pe nedrept, al fetelor nemãritate ºi mireselor.

Legenda istoriei lui Moº Nicolae vorbeºte despre un nobil sãrac care avea trei fete pe care nu le putea mãrita din cauza situaþiei financiare precare. Se spune cã Nicolae de Mira, înainte de a deveni sfânt, a decis sã-l ajute pe acest nobil lãsând câte un sãculeþ cu aur la uºa casei acestuia de fiecare datã când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta mãritiºului. Vrând sã ºtie cine îi face aceste cadouri, nobilul a urmãrit la cea de-a treia fatã, uºa casei. Povestea spune cã Nicolae s-a urcat pe acoperiº ºi a dat drumul sãculeþului prin hornul casei în niºte ºosete puse la uscat. Astfel s-a nãscut ideea ciorapilor atârnaþi la gura sobelor ºi a ºemineelor în care se primeau cadourile.

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Crãciunul mai este numit ºi sãrbãtoarea familiei, este sãrbãtoarea când toþi se reunesc pãrinþi, copiii, nepoþii îºi fac daruri, se bucurã de momentele ºi atmosfera din jurul mesei, cu credinþã cã prin cinstirea cum se cuvine a sãrbãtorii vom avea un am mai bun ºi mai bogat. La sate sunt pãstrate mai bine tradiþiile ºi obiceiurile specifice acestei sãrbãtori.

Repertoriul tradiþional al obiceiurilor ºi tradiþiilor româneºti cuprinde pe lângã colindele propriu-zise – cântece de stea, pluguºorul, sorcova, jocuri cu mãºti (þurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (cãluþii, cãluºerii) – ºi o seamã de datini, practici, superstiþii, ziceri, sfaturi cu originea în credinþe ºi mituri strãvechi sau creºtine. Dintre acestea, care exprimã înþelepciunea popularã, realul sau fantasticul, esenþe ale bogãþiei noastre spirituale, redãm câteva specifice diferitelor zone ale þãrii. În seara de 24 decembrie, pânã dupã miezul nopþii ºi în unele locuri pânã la ziuã, cete de copiii merg din casã în casã cu colinda: Moº-Ajunul, Bunã-dimineaþa, Colindiºul sau Bunã-dimineaþa la Moº-Ajun.

Prin unele pãrþi, bãieþii, dar mai ales cântãreþii bisericeºti umblã cu Ieslea cu Pruncuºorul în ziua de Ajunul Crãciunului. Începând cu întâia zi de Crãciun ºi în urmãtoarele zile ale acestei sãrbãtori, copiii umblã cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naºterea lui Isus Cristos. nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

Datina împodobirii bradului de Crãciun pare a fi de obârºie germanã, aºa cum este ºi cântecul O, brad frumos! În Germania, aceastã sãrbãtoare este cunoscutã sub numele de Christbaum. Împodobirea Pomului de Crãciun a pãtruns din Alsacia în Franþa la sfârºitul secolului al XIX-lea, precum ºi în Þãrile de Jos, Spania, Italia, Elveþia. Tot pe la sfârºitul secolului al XIX-lea, aceastã datinã se întâlneºte în casele nemþilor din oraºele româneºti ºi apoi se rãspândeºte pe cuprinsul þãrii, odatã cu cântecul bradului O, Tannenbaum!

(O, brad frumos!)

Despre Moº Ajun se spune cã a fost baciul aflat în slujba lui Moº Crãciun, stãpânul staulului unde Maica Domnului l-a nãscut pe Isus Cristos.

Se spune cã în dimineaþa de Crãciun este bine sã ne spãlãm cu apã curatã, luatã dintr-un izvor sau fântânã în care punem o monedã de argint, pentru ca tot anul sã fim curaþi ca argintul ºi feriþi de boli.

Bibliografie Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor, Editura „Compania”, 2007 Narcisa Alexandru Stiuca, Sãrbãtoarea noastrã de toate zilele – sãrbãtori în cinstea iernii, Editura „Cartea de buzunar, 2005 Culegere de Tradiþii ºi obiceiuri la români, Bucureºti, 1994.

33

Crãciunul împreunã cu copiii Colectivul Grãdiniþei „Roza Venerini” din Bacãu Noi, copiii de la Grãdiniþa „Roza Venerini” vã prezentãm astãzi, plini de bucurie, serbarea pregãtitã de Crãciun prin care ne dorim sã fim mai buni. Pruncul din iesle, ce a-mbrãcat a noastrã fire ºi printre noi rãmâne din iubire, sã-mpartã tuturor pacea cereascã ºi-n inimile voastre sã trãiascã.

Deci, dragi pãrinþi, fraþi ºi bunici ºi toþi acei ce ne-ascultaþi aici, noi vã vestim cã astãzi Domnul Sfânt în umilinþã se coboarã pe pãmânt.

Pruncul Sfânt din Bethleem ne aºteaptã sã-l vedem cu toþii sã-l adorãm, inima-n dar sã-i dãm.

Iar la ieslea lui Isus tot mereu lumea s-a dus au spus rugãciunea lor Micuþului Pruncuºor.

Chiar ºi azi cu bucurie vin copiii sã-l mângâie.

Veniþi cu mic cu mare din rãsãrit ºi din apus plecaþi-vã frunþile cu umilinþã în faþa ieslei, plini de credinþã.

E acelaºi, blând ºi milostiv cum de proroci a fost vestit, vã vrea la el: de ce mai staþi?

Grãbiþi-vã sã-l întâmpinaþi!

34

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

Eu sunt, Tic Pitic, poºtaºul ce cutreier tot oraºul.

Vin cu tolba la spinare sã aduc o veste mare la copiii mari ºi mici.

Ei, dar nu-i nimeni pe aici?

Tic Pitic, în geanta mare, pentru noi ai vreo scrisoare?

Am una c-o veste bunã hai s-o citim împreunã.

Aºteptaþi-mã copii!

Vin c-un sac de jucãrii iar mai jos aici priveºte Moº Crãciun se iscãleºte O ce veste minunatã am sã anunþ copii îndatã!

Tic-pitic, iþi mulþumim iar, de vrei, noi te poftim împreunã s-aºteptãm Bun venit sã îi urãm Moºului care strãbate drumul lung cu traista-n spate.

Sã aducã jucãrii bucurii pentru copii.

E Crãciunul ºi e sãrbãtoare, pentru cel mic ºi pentru cel mare.

Inima e mult mai voioasã, faþa este ºi mai luminoasã.

Vine Domnul, din ceruri apare pe cer steaua rãsare sã fie pace, bucurie ºi în suflet numai iubire.

Cu emoþii multe îl aºteptãm poate Moºul e rãcit, data viitoare o hartã-i dãm poate s-o fi rãtãcit.

Sania în panã o fi rãmas sau a obosit vreun ren.

Poate Moºul face vreun popas cã doar n-o fi luat vreun tren.

Noi am vãzut ºi avem promisiuni c-o sã vinã Moº Crãciun.

El mai mult ca sigur va sosi cã l-aºteaptã mulþi copii. nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

35

O searã de vis Educ. Floricel Oana Grãdiniþa „Vicenzina Cusmano” din Piatra Neamþ

Cu primii fulgi de nea îmi vine în gând frumuseþea de odinioarã a cetelor de colindãtori ºi urãtori care veneau la casa bunicilor. Înnobilatã cu aceastã profesie de educatoare am prilejul sã transmit tinerei generaþii aceste tradiþii strãbune, pentru a nu se pierde, dar ºi pentru a valorifica bogãþia

culturalã a neamului nostru. Luna decembrie, la români, este bogatã în sãrbãtori creºtine: ziua sfântului Nicolae, Naºterea Domnului Isus Cristos (Crãciunul) ºi Ajunul Anului Nou. Sãrbãtoarea Naºterii Domnului Isus Cristos, constituie un moment minunat în care putem sã-i determinãm pe copii sã înveþe sã se simtã cu adevãrat creºtini ºi transmiþãtori ai datinilor ºi obiceiurilor strãmoºeºti.

Preºcolarii grupei mari, îndrumaþi de doamna educatoare, au pregãtit serbarea închinatã naºterii lui Isus, sub genericul Se apropie Crãciunul. La acest eveniment au luat parte pãrinþii prichindeilor, fraþii lor dar ºi bunicii ºi alte rude. În frumoase costume naþionale, copiii s-au perindat pe scenã cu emoþia specificã evenimentului, cãutând sã-ºi dea silinþa sã arate cum s-au pregãtit pentru aceastã sãrbãtoare.

36

Serbarea a început cu sceneta Am venit sã colindãm!, în care grupul de copii a cântat gazdelor colinde (Florile dalbe, Domn, domn sã-nãlþãm, Deschide uºa, creºtine), a recitat pluguºorul ºi sorcova, apoi a prezentat jocul caprei ºi al ursului. În cadrul scenetei Naºterea Domnului, copiii îmbrãcaþi în costumaþii specifice au interpretat rolurile de îngeri, pãstori, crai, Fecioara Maria ºi Iosif adunaþi în jurul ieslei unde era pruncul Isus.

Momentul intrãrii îngerilor cu lumânãri aprinse pe fondul muzical al colindului Silent Night, vestirea de cãtre un grup de copiii a naºterii lui Isus prin cântecele Sãrbãtoare mare, Creºtinilor noi astãzi, au intensificat emoþiile ºi au însufleþit copiii, care au in-

terpretat ca adevãraþi artiºti, primind ropote de aplauze din partea celor prezenþi.

Dar cel mai aºteptat moment a fost acela al sosirii lui Moº Crãciun, care a surprins întreaga asistenþã cu umorul ºi „ghiduºiile” lui, dând din tolba sa, cu generozitate tuturor copiilor darurile mult aºteptate. ªi Moºul însã a fost rãsplãtit cu o altã reprizã de dans, vers ºi cântece anume pregãtite pentru el.

Aºa am petrecut noi o seara de vis...!

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

EVENIMENTE Gherãeºti: Întâlnirea anualã a educatoarelor Sr. Regina Horvat Oficiul pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli a organizat întâlnirea anualã a educatoarelor de la grãdiniþele confesionale din Dieceza de Iaºi, în ziua de 10 octombrie 2009, la Grãdiniþa „Sfânta Familie” din Gherãeºti, jud. Neamþ. La aceastã întâlnire au participat 58 de educatoare.

Pãrintele prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv, a deschis aceastã întâlnire cu o rugãciune, dupã care a urmat ordinea de zi: 1. Managementul calitãþii – comisia C.E.A.C.; 2. Comunicare ºi leadership la nivelul grãdiniþei; 3. Metodica ºi perfecþionare; 4. Promovarea ofertei educaþionale; 5. Revista „Lãsaþi copiii sã vinã la mine!” ºi proiectul „Anotimpurile copilãriei”; 6. Diverse Temele au fost prezentate de Carmen Nedelcu, expert ºcolar al Oficiului.

La ora 12.30, a urmat sfânta Liturghie, iar dupã prânz concluziile.

Pãrintele prof. univ. dr. Iosif Bisoc a transmis un salut din partea PS Petru Gherghel ºi a PS Aurel Percã. „Nu existã artã mai frumoasã ca arta educaþiei. Pictorul ºi sculptorul fac doar figuri fãrã viaþã, dar educatorul creeazã un chip viu; uitându-se la el, se bucurã ºi oamenii, se bucurã ºi Dumnezeu. ªi oricine poate fi

nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

dascãl, dacã nu al altora, cel puþin al sãu” (Sf. Ioan Gurã de Aur).

Educaþia ºi învãþãmântul sunt arte.

A înzestra copiii cu ºtiinþã pare un lucru relativ uºor, dar a forma oameni în deplinãtatea cuvântului, este deosebit de greu.

Copilul vine pe lume ºi asupra vieþii sale planeazã o mare tainã – ce chip va avea ca adult, dar mai ales, cum va fi firea sa.

Copilul este cea mai plãpândã fiinþã din univers. El se aseamãnã cu o mlãdiþã care nu trebuie lãsatã la voia întâmplãrii. Dacã mlãdiþã este îngrijitã, curãþatã de buruieni ºi sãpatã împrejur atunci ea creºte bine.

Educaþia este una din funcþiile esenþiale ºi permanente ale societãþii. Ea se îndeplineºte deopotrivã de cãtre pãrinþi, cadre didactice, grupul de prieteni etc.

Dintre toþi, aceºti factori educativi, cadrele didactice din învãþãmântul preºcolar, reprezentând prima verigã socialã cu rãspundere educativã a viitorilor cetãþeni, au o misiune de mare importanþã: educarea copiilor preºcolari. Educatoarele acþioneazã asupra personalitãþii în formare a acestora, direcþionând ºi oferind modele.

37

Iugani: Consfãtuirea semestrialã a directoarelor ºi responsabilelor de grãdiniþe confesionale ale Diecezei de Iaºi A consemnat sr. Anne Marie le Pabic Luna noiembrie a oferit Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli o fericitã ocazie de a invita directorii ºi responsabilii grãdiniþelor confesionale din Dieceza de Iaºi, în ziua de 3 noiembrie 2009, la Grãdiniþa „Sfântul Nicolae” din Iugani, jud. Iaºi, la consfãtuirea semestrialã.

Au participat 29 de cadre didactice.

Pãrintele prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv., a deschis aceastã întâlnire cu o rugãciune, dupã care a transmis un salut din partea PS Petru Gherghel ºi a PS Aurel Percã, iar dupã aceea au urmat dezbaterile ordinii de zi: adaptarea documentelor ce vizeazã managementul strategic ºi operaþional pentru îndeplinirea standardelor de referinþã; adaptarea curriculum-ului grãdiniþei la contextul local; managementul timpului; metodicã ºi perfecþionare; revista „Lãsaþi copiii sã vinã la mine!” ºi proiectul CD-ului „Anotimpurile copilãriei”; diverse.

38

Temele consfãtuirii au fost prezentate de educ. Carmen Nedelcu, expert ºcolar al oficiului. De asemenea, în cadrul dezbaterilor a intervenit ºi prof. dr. Ovidiu Trifan, în calitate de invitat, care a dat indicaþii cu privire la proiectul „Anotimpurile copilãriei”.

Atmosfera caldã ºi primitoare a surorilor Congregaþiei „Surorile Fiicele Duhului Sfânt”, ambientul propice pentru discuþii ºi aprofundare educaþionalã s-au rãsfrânt asupra întregii consfãtuiri, iar roadele acesteia nu vor întârzia sã aparã. „Copilãria este inima tuturor vârstelor” (Lucian Blaga); „Copilãria e o lume aparte; pentru noi o lume ciudatã, fantasticã, irealã, pentru cei ce fac parte din ea dimpotrivã, una realã ºi plinã de armonie” (Eugen Herovanu).

Lãsaþi copiii sã vinã la mine! * nr. 3 / decembrie 2009

RECENZII

„Lãsaþi copii sã vinã la mine”, nr. 2 Ovidiu Biºog Revista „Lãsaþi copii sã vinã la mine”, dedicatã grãdiniþelor confesionale ale Diecezei Romano-Catolice de Iaºi, a ajuns la numãrul 2.

Imaginea de pe coperta 1 este un desen realizat de copiii de la Grãdiniþa „Cristos Rege” din Piatra Neamþ (nu de la Grãdiniþa „Vincenzina Cusmano”, aºa cum a apãrut scris în pagina 2 a revistei), iar coperta ultimã oferã un instantaneu de la aniversarul Grãdiniþei „Surorile Providenþei” din Iaºi. „Rolul grãdiniþei confesionale în societatea contemporanã” este titlul editorialului din pagina 2, alãturi de caseta tehnicã a revistei.

La secþiunea „Model de educator”, în articolul „Copilãria frumoasã ca-n poveºti” din paginile 3-5, sunt prezentate câteva idei referitoare la educaþie ale sfintei Roza Venerini.

La secþiunea „Referate”, începând cu coloana a doua de pe pagina 5, citim referatele: „Dezvoltarea creativitãþii în învãþãmânt”; „Didactica ºcolarã, inovaþie ºi calitate. O întoarcere la valorile educaþiei”; „Prietenul formal din mediul formal”; „Computerul în viaþa unui copil”; „Stimularea creativitãþii copilului, un mod de adaptare la cerinþele societãþii”; „Stimularea creativitãþii copilului prin activitãþi ludice”; „Încurajarea stimei de sine la preºcolari”; „Socializarea – strategii educaþionale utilizate în primul an de grãdiniþã”; „Familia mea este cea mai preþioasã comoarã”, ultimul referat fiind la pagina 22, „Pregãtirea pentru ºcoalã prin activitãþile artistico-plastice”.

Secþiunea „Din activitãþile grãdiniþelor” începe, la pagina 23, cu articolul: „Activitãþi extracurriculare”, la pagina 24 „Program nr. 3 / decembrie 2009 * Lãsaþi copiii sã vinã la mine!

educativ de participare la viaþa socialã. Proiect educaþional Învãþãm sã fim mai buni”, iar la pagina 25 este articolul „ªi totuºi... se poate.

Proiect Comenius Games and Traditions”.

Acest numãr are 40 de pagini.

Secþiunea „Pagina metodicã” cuprinde articolul „Vine, vine primãvara”, desfãºurat în paginile 27-28. Începând cu pagina 29, avem secþiunea „Pagina copiilor”, cu titlurile: „Labirinturi fermecate”, „Copii spun lucruri trãznite”, „Mirajul copilãriei”, „Jocul: Mingea în cerc”, „Carnavalul din poveste”, „Mica mea prãjituricã”, „Cãlãtoria picãturii de apã” cu care se încheie pagina 32.

Evenimentele legate de viaþa grãdiniþelor sunt prezentate în paginile 33-38. În paginile 38-39, este recenzat primul numãr al revistei.

Membrii redacþiei ºi colaboratorii vã doresc tuturor Crãciun fericit ºi binecuvântat ºi un An Nou 2010 plin de împliniri!

La mulþi ani!

39