Iosif sotul sfintei Fecioare Maria by Cochior Claudiu

19 martie SFÂNTUL IOSIF, SOÞUL SFINTEI FECIOARE MARIA Solemnitate Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã-l lãudãm pe Cristos Domnul în solemnitatea Sfântului Iosif! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 † Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

2 8

O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l lãudãm pe Cristos Domnul în solemnitatea Sfântului Iosif! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Se bucurã astãzi creºtinii în lume, Biserica-n hainã festivã acum e; Odatã-ncheiatã a sa misiune, Iosif intrã-n ceruri cu slugile bune. Ferice de dânsul cã poate sã moarã Având-o alãturi pe sfânta Fecioarã; În clipa supremã lin capul sã-ºi culce Pe braþele-i sfinte; nu-i moarte mai dulce.

Oficiul lecturilor

O moarte uºoarã ºi linã ca somnul; Curatul lui suflet ia zborul spre Domnul; Mulþimea de îngeri în cer îl aºteaptã Sã-i punã pe creºtet cununa cea dreaptã. Gândindu-ne astãzi la propria soartã, Credinþa ºi mintea spre dânsul ne poartã; În lupta cea mare a clipei supreme, Iosif sã ne-ajute, la el sã ne cheme. Treime Preasfântã, mãrire sã-þi fie, Cãci slugilor care supuse sunt þie În viaþa aceasta, în mila-þi imensã, Le dai tuturora în cer recompensã. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Îngerul lui Dumnezeu i-a apãrut lui Iosif zicând: Iosife, fiul lui David, nu te teme sã o iei pe Maria, logodnica ta; ea va naºte un fiu ºi îi vei pune numele Isus. Psalmul 20 (21),2-8.14 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! 2

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

Ant. Îngerul lui Dumnezeu i-a apãrut lui Iosif zicând: Iosife, fiul lui David, nu te teme sã o iei pe Maria, logodnica ta; ea va naºte un fiu ºi îi vei pune numele Isus. Ant. 2 Trezindu-se din somn, Iosif a fãcut aºa cum i-a poruncit îngerul Domnului ºi a luat-o la sine pe Maria, logodnica sa. Psalmul 91 (92) I Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Trezindu-se din somn, Iosif a fãcut aºa cum i-a poruncit îngerul Domnului ºi a luat-o la sine pe Maria, logodnica sa. 2

Ant. 3 Iosif a plecat de la Nazaret în cetatea lui David, care se numeºte Betleem, ca sã se înscrie împreunã cu Maria. II

Oficiul lecturilor

Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri teribile * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Iosif a plecat de la Nazaret în cetatea lui David, care se numeºte Betleem, ca sã se înscrie împreunã cu Maria. V. Cel drept va odrãsli precum crinul. R. El va înflori în veci înaintea Domnului.

LECTURA îNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei

11,1-16

Credinþa sfinþilor pãrinþi Fraþilor, credinþa este garanþia realitãþilor sperate, dovada realitãþilor care nu se vãd. 2 Datoritã ei, cei din vechime au primit o bunã mãrturie. 3 Prin credinþã, înþelegem cã lumea a fost alcãtuitã prin cuvântul lui Dumnezeu, aºa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se vãd. 4 Prin credinþã, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfã mai bunã decât Cain; prin ea i s-a dat mãrturie cã este drept. Dumnezeu însuºi dã mãrturie despre darurile lui. Datoritã ei, deºi mort, el încã mai vorbeºte. 1

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

6 5

Prin credinþã, Enoh a fost înãlþat ca sã nu vadã moartea ºi nu a fost gãsit pentru cã Dumnezeu îl înãlþase. Înainte de înãlþarea lui, el a primit mãrturie cã era plãcut înaintea lui Dumnezeu. 6 Or, fãrã credinþã, este imposibil sã fii plãcut lui Dumnezeu, pentru cã cel care se apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã cã el este ºi îi rãsplãteºte pe cei care-l cautã. 7 Prin credinþã, Noe, înºtiinþat despre cele care încã nu se vedeau, cuprins de o teamã sfântã, a construit o arcã pentru salvarea casei lui; prin credinþã, a condamnat lumea ºi a devenit moºtenitorul dreptãþii. 8 Prin credinþã, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat sã plece spre un þinut pe care avea sã-l primeascã drept moºtenire ºi a plecat fãrã sã ºtie unde merge. 9 Prin credinþã, s-a stabilit în pãmântul promis ca un strãin ºi a locuit în corturi, împreunã cu Isaac ºi Iacob, care sunt împreunã-moºtenitori ai acestei promisiuni, 10 cãci el aºtepta cetatea care are temelii, al cãrei arhitect ºi constructor este Dumnezeu. 11 Prin credinþã, ºi Sara, deºi sterilã ºi trecutã de vârstã, a primit puterea de a zãmisli un fiu pentru cã l-a considerat demn de încredere pe cel care fãcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur om, ºi acela aproape de moarte, s-au nãscut urmaºi mulþi cât stelele cerului ºi cât nisipul de pe þãrmul mãrii, care este fãrã numãr. 13 Toþi aceºtia au murit în credinþã, fãrã sã fi primit promisiunile, dar le-au vãzut ºi le-au salutat, mãrturisind cã sunt strãini ºi cãlãtori pe pãmânt. 14 Cei care vorbesc astfel aratã cã sunt în cãutarea unei patrii. 15 Dar dacã s-ar fi gândit la aceea din care ieºiserã, ar fi avut timp sã se întoarcã, 16 dar, de fapt, ei doresc una mai bunã, adicã cereascã. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruºineazã sã fie numit Dumnezeul lor, pentru cã le-a pregãtit o cetate. Rom 4,20.22; Iac 2,22 RESPONSORIUL R. În faþa promisiunii lui Dumnezeu, n-a ºovãit, ci s-a întãrit în credinþã dând glorie lui Dumnezeu; * pentru aceasta i s-a considerat ca îndreptãþire.

Oficiul lecturilor

V. Credinþa lucra împreunã cu faptele lui ºi prin fapte era desãvârºitã. * Pentru aceasta.

LECTURA A dOUA Din Predicile sfântului Bernardin de Siena, preot (Pred. 2, despre sfântul Iosif: Opera 7, 16.27-30)

Purtãtorul de grijã ºi pãzitorul fidel O regulã generalã a tuturor harurilor speciale la care este pãrtaºã o creaturã raþionalã este cã, atunci când condescendenþa divinã alege pe cineva pentru un har special sau pentru o stare sublimã, îi acordã persoanei alese toate carismele care îi sunt necesare pentru misiunea sa. Desigur cã ele aduc ºi cinste celui ales. Iatã ceea ce s-a adeverit mai ales în marele sfânt Iosif, tatãl purtãtor de grijã al Domnului Isus Cristos ºi soþ ade vãrat al aceleia care este regina lumii ºi stãpâna îngerilor. El a fost ales de veºnicul Tatã ca hrãnitor ºi pãzitor fidel al principalelor sale comori, Fiul sãu ºi mireasa sa, ºi a îndeplinit aceastã funcþie cu cea mai mare fidelitate. De aceea, Domnul îi spune: Servitor bun ºi credin cios, intrã în bucuria stãpânului tãu (Mt 25,21). Dacã îl aºezi pe sfântul Iosif înaintea întregii Biserici a lui Cristos, el este omul ales ºi fidel, prin care ºi sub care Cristos a intrat în lume în mod onorabil ºi legal. Aºadar, dacã Biserica este datoare faþã de Fecioara Maria pentru cã ea a fost consideratã vrednicã sã-l primeascã pe Cristos, tot aºa, pe bunã dreptate, dupã ea îi datoreazã lui Iosif recunoºtinþã ºi reverenþã specialã. Într-adevãr, el marcheazã încheierea Vechiului Testament ºi în el marii patriarhi ºi profeþi obþin rodul promis. Cu adevãrat, numai el a putut sã se bucure de prezenþa fizicã a celui pe care l-a promis condescendenþa divinã. Desigur, Cristos nu i-a refuzat în cer acea familiari tate, acea reverenþã ºi acea demnitate preaînaltã pe care i-a arãtat-o în timp ce trãia printre oameni, ca un fiu faþã de tatãl sãu, dar chiar a dus-o la perfecþiunea maximã.

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

De aceea, nu fãrã motiv, Domnul adaugã: Intrã în bucuria stãpânului tãu. Deºi bucuria fericirii veºnice intrã în inima omului, totuºi Domnul a preferat sã spunã: Intrã în bucurie, pentru a insinua în mod mistic faptul cã acea bucurie nu numai cã este înlãuntrul lui, ci îl înconjoarã ºi-l absoarbe din toate pãrþile ºi-l cufundã ca într-un abis infinit. Aºadar, aminteºte-þi de noi, fericite Iosife, ºi mijloceºte cu rugãciunea ta puternicã la Fiul tãu, de care ai purtat de grijã; dar fã-o binevoitoare faþã de noi ºi pe preafericita Fecioarã, soþia ta, care este mama aceluia care, împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt, vieþuieºte ºi domneºte în veacuri infinite. Amin. Cf. Sir 51,2-3 RESPONSORIUL R. Dumnezeu m-a fãcut ca un pãrinte pentru rege, domnul ºi stãpânul familiei sale; * m-a înãlþat ca sã salveze viaþa multor popoare. V. Dumnezeu mi-a devenit ajutor ºi protector spre mântuire. * M-a înãlþat. IMNUL Te Deum Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.

Oficiul lecturilor

Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit sã încredinþezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif începutul tainelor mântuirii, dã Bisericii tale harul ca, prin mijlocirea lui, sã le pãstreze cu credinþã ºi sã lucreze cu râvnã pentru împlinirea lor în neamul omenesc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Eºti, Iosife-,n ceruri piatrã nestematã Cãci Isus ºi-acuma te numeºte tatã. Pentru toþi creºtinii eºti speranþã mare; Te rugãm, primeºte azi a lor cântare. Viþã a lui David, Domnul te alese Mire pentru cea mai sfântã-ntre mirese; Ca sã aibã Fiul adãpost la tine, Te-a fãcut pãrtaº-al tainelor divine. ªi pe când în iesle Copilaºul zace, Vezi în el pe prinþul vestitor de pace; Îl adori cu mama ce duios l-adorã ªi cu îngeraºii prinºi pe cer în horã. Cel ce-i Creatorul, Dumnezeu eternul, Care face ca sã tremure infernul, Cel în faþa cãrui îngerii s-aruncã Se supune umil la a ta poruncã. Te slãveascã, Doamne, tot ce e sub soare. Cu Iosif þi-aducem cinste ºi onoare. Tu, ce schimbi în bine munca grea ºi plânsul, Sã ne faci ºi nouã parte lângã dânsul. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Pãstorii au venit în grabã ºi i-au gãsit pe Maria, pe Iosif ºi Copilul aºezat în iesle. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu

Laudele

Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Pãstorii au venit în grabã ºi i-au gãsit pe Maria, pe Iosif ºi Copilul aºezat în iesle. Ant. 2 Iosif ºi Maria, Mama lui Isus, erau plini de uimire la cele ce se spuneau despre el, iar Simeon i-a binecuvântat. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68

Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 69

Laudele

Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Iosif ºi Maria, Mama lui Isus, erau plini de uimire la cele ce se spuneau despre el, iar Simeon i-a binecuvântat. Ant. 3 Sculându-se Iosif, a luat, noaptea, Copilul ºi pe Mama lui ºi a fugit în Egipt ºi a rãmas acolo pânã la moartea lui Irod. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui.

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

Ant. Sculându-se Iosif, a luat, noaptea, Copilul ºi pe Mama lui ºi a fugit în Egipt ºi a rãmas acolo pânã la moartea lui Irod. 2Sam 7,28-29 LECTURA SCURTã Doamne Dumnezeule, tu eºti Dumnezeu ºi cuvintele tale sunt adevãr; tu ai fãcut slujitorului tãu aceastã promisiune. Aratã-þi bunãvoinþa ºi binecuvânteazã casa slujitorului tãu, ca, prin tine, sã dãinuie pentru totdeauna. Cãci tu, Doamne Dumnezeule, eºti cel care ai spus; prin binecuvântarea ta, casa slujitorului tãu va fi binecuvântatã pentru totdeauna. RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeu l-a fãcut * stãpân al casei sale. Dumnezeu. V. ªi mai-mare peste toate avuþiile sale. * Stãpân al casei sale. Slavã Tatãlui. Dumnezeu.

Ant. la Benedictus: Iosif a locuit în cetatea Nazaret, ca sã se împlineascã cele spuse prin profeþi despre Cristos: se va numi Nazarinean. CÂNTAREA dIN EvANghELIE – BeneDicTus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul,

Laudele

ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Iosif a locuit în cetatea Nazaret, ca sã se împlineascã cele spuse prin profeþi despre Cristos: se va numi Nazarinean. RUgãCIUNEA UNIvERSALã Sã-l rugãm cu umilinþã pe Domnul care-i face drepþi pe oameni: În dreptatea ta, dã-ne viaþã, Doamne! Doamne Dumnezeule, care pe pãrinþii noºtri în credinþã i-ai chemat sã trãiascã înaintea ta cu inima desãvârºitã, – dã-ne harul ca, mergând pe urmele lor, sã fim desãvârºiþi aºa cum ne porunceºti tu! Dumnezeule, care l-ai ales pe Iosif, om drept, ca sã fie purtãtorul de grijã al Fiului tãu în copilãrie ºi adolescenþã, – fã-ne sã slujim trupului lui Cristos în fraþii noºtri! Tu, care le-ai încredinþat oamenilor pãmântul ca sã-l umple ºi sã-l stãpâneascã, – învaþã-ne sã muncim neobosit în aceastã lume având pururi ca scop gloria ta!

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

Adu-þi aminte, Pãrinte a toate, de lucrarea mâinilor tale – ºi fã ca toþi oamenii sã aibã condiþii de viaþã demne muncind cu seninãtate! (În dreptatea ta, dã-ne viaþã, Doamne!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit sã încredinþezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif începutul tainelor mântuirii, dã Bisericii tale harul ca, prin mijlocirea lui, sã le pãstreze cu credinþã ºi sã lucreze cu râvnã pentru împlinirea lor în neamul omenesc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor.

Ora medie

Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMOdIA Ant. Când au pornit spre casã, copilul Isus a rãmas la Ierusalim ºi pãrinþii lui n-au ºtiut. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10).

Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Când au pornit spre casã, copilul Isus a rãmas la Ierusalim ºi pãrinþii lui n-au ºtiut.

Vesperele I

LECTURA SCURTã Cf. Înþ 10,10 Înþelepciunea l-a condus pe cãi drepte pe cel care fugea ºi i-a arãtat împãrãþia lui Dumnezeu ºi i-a dat lui înþelepciunea sfinþilor; l-a fãcut sã prospere prin strãduinþa sa ºi a înmulþit câºtigul sãu. V. Slavã ºi bogãþie în casa lui. R. ªi dreptatea lui rãmâne în veac de veac. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit sã încredinþezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif începutul tainelor mântuirii, dã Bisericii tale harul ca, prin mijlocirea lui, sã le pãstreze cu credinþã ºi sã lucreze cu râvnã pentru împlinirea lor în neamul omenesc. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. dUMINICA A II-A dIN POST vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Pleacã-þi urechea, bunule Tatã, Spre ruga noastrã înlãcrimatã. Îþi cerem milã ºi îndurare În timpul sfânt al Postului Mare. Sã se ascundã nimeni nu poate, Faptele noastre tu le ºtii toate.

Duminica a II-a din Post

Noi ne întoarcem iar cãtre tine, Tu ne aratã calea spre bine. Ne recunoaºtem faptele rele; Mila ta, Doamne, sã ni le spele ªi spre-ndreptare sã ne îndrume, Ca sã se-nalþe sfântul tãu nume. Prin pocãinþã, post ºi-nfrânare, Vrem sã aparã voinþa tare De-a nu ne-ntoarce nicicând, Pãrinte, La viaþa tristã de mai-nainte. Mâna-þi deschide, darnicã, plinã. Dã-ne putere, dã-ne luminã. Postul ce-l facem, roade sã poarte Acum, în viaþã, ºi dupã moarte. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a dus la o parte, pe un munte înalt, ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. Psalmul 118 (119),105-112 XIV (Nun) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unul pe altul (In 15,12). 105 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei * ºi luminã pentru cãrãrile mele. 106 Am jurat, ºi mã voi þine de jurãmânt, * sã pãzesc judecãþile tale cele drepte. 107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã, * dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu. 108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne, * ºi învaþã-mã judecãþile tale. 109 Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna * ºi nu am uitat de legea ta. 110 Mi-au întins nelegiuiþii cursã, * dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale.

Vesperele I

111

Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci, * ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca sã împlineascã orânduirile tale: * în veci, pânã la sfârºit. Ant. Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a dus la o parte, pe un munte înalt, ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. Ant. 2 Faþa lui strãlucea ca soarele, iar veºmintele lui s-au fãcut albe ca zãpada. Psalmul 15 (16) Domnul este partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, dezlegându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 Îºi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin.

Duminica a II-a din Post

De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Faþa lui strãlucea ca soarele, iar veºmintele lui s-au fãcut albe ca zãpada. Ant. 3 Moise ºi Ilie vorbeau despre plecarea lui, care avea sã se împlineascã la Ierusalim. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Moise ºi Ilie vorbeau despre plecarea lui, care avea sã se împlineascã la Ierusalim.

Vesperele I

LECTURA SCURTã 2Cor 6,1-4a Vã îndemnãm sã nu primiþi harul lui Dumnezeu în zadar, cãci el spune: „La momentul potrivit te-am ascultat ºi în ziua mântuirii te-am ajutat”. Iatã, acum este momentul potrivit, iatã, acum este ziua mântuirii. Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire, ca sã nu fie defãimatã slujirea noastrã. Dar în toate, noi ne prezentãm ca niºte slujitori ai lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Aratã-þi, Doamne, milostivirea, * pentru cã þi-am greºit þie! Aratã-þi. V. Cristoase, ascultã rugãciunea noastrã. * Pentru cã þi-am greºit þie! Slavã Tatãlui. Aratã-þi. Ant. la Magnificat: Petru i-a zis lui Isus: „Doamne, bine ne este nouã aici; dacã vrei, sã fac aici trei colibe: þie una ºi lui Moise una ºi lui Ilie una. CÂNTAREA dIN EvANghELIE – magnificaT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

Duminica a II-a din Post

L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Petru i-a zis lui Isus: „Doamne, bine ne este nouã aici; dacã vrei, sã fac aici trei colibe: þie una ºi lui Moise una ºi lui Ilie una. RUgãCIUNEA UNIvERSALã Sã-l preamãrim pe Dumnezeu, care poartã grijã de toate, ºi sã-l invocãm, zicând: Doamne, dã-le mântuire celor rãscumpãraþi! Dumnezeule, dãtãtorule a toate ºi izvorul adevãrului, revarsã din belºug darurile tale asupra colegiului episcopilor – ºi pe cei încredinþaþi grijii lor pãstreazã-i în învãþãtura apostolilor! Revarsã iubirea ta asupra tuturor acelora care se împãrtãºesc din unica pâine a vieþii, – ca sã se bucure de unitate mai strânsã în trupul Fiului tãu! Dã-ne harul sã ne dezbrãcãm de omul cel vechi cu fap tele lui – ºi sã ne îmbrãcãm în Cristos, Fiul tãu, Omul cel nou! Dãruieºte-le tuturor harul ca, prin pocãinþã, sã dobândeascã iertarea pãcatelor – ºi fã-i pãrtaºi de rãscumpãrarea adusã de Cristos, Fiul tãu! Cheamã-i pe cei rãposaþi în pacea ta, ca sã te laude fãrã de sfârºit în ceruri, – unde sperãm sã te preamãrim ºi noi în veci! Tatãl nostru.

Completoriul

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai poruncit sã ascultãm de Fiul tãu iubit, întãreºte inimile noastre cu hrana cuvântului tãu, ca, purificându-ne privirea lãuntricã, sã ne putem bucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.

Duminica a II-a din Post

Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale!

Completoriul

Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTã Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Duminica a II-a din Post

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA dIN EvANghELIE – nunc DimiTTis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.