Ozn un mister neelucidat preview by edituralifestyle

EDITORI:

Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Magdalena Mărculescu DIRECTOR:

Crina Drăghici DESIGN:

Alexe Popescu DIRECTOR PRODUCŢIE: Cristian Claudiu Coban DTP:

Răzvan Nasea CORECTORI:

Sînziana Doman Eugenia Ursu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României KEAN, LESLIE OZN - un mister neelucidat : generali, piloţi şi oficialităţi guvernamentale depun mărturie / Leslie Kean ; trad.: Bogdan Chircea. - Bucureşti : Life Style, 2011 Index ISBN 978-606-92804-1-6 I. Chircea, Bogdan (trad.) 001.94 OZN

Titlul original: UFOS. GENERALS, PILOTS, AND GOVERNMENT OFFICIALS GO ON THE RECORD Autor: Leslie Kean Copyright © 2010 Leslie Kean Copyright © Lifestyle Publishing, 2011 face parte din Grupul Editorial Trei C.P. 27‑0490, Bucureşti Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.lifestylepublishing.ro ISBN 978-606-92804-1-6

Pentru Paul

Cuprins

Cuvânt înainte de John Podesta ��

Introducere �� 13 Partea întâi. Obiecte de origine necunoscută 1. Navă maiestuoasă cu proiectoare strălucitoare puternice �� 33 2. Valul de FAN de deasupra Belgiei �� 42 3. Piloţii, o fereastră unică spre necunoscut �� 63 4. Un OZN se învârteşte în jurul unui avion �� 71 5. Fenomenele aeriene neidentificate şi siguranţa aeronautică �� 77 6. Incursiune pe aeroportul O’Hare, 2006 �� 94 7. OZN‑uri gigantice deasupra Canalului Mânecii, 2007 �� 105 8. OZN‑urile, ţinte pentru Forţele Aeriene �� 117 9. Luptă aeriană deasupra Teheranului �� 123 10. În luptă apropiată cu un OZN �� 132

Partea a doua. La datorie 11. Rădăcinile demitizării fenomenului OZN în Statele Unite ale Americii �� 141 12. Abordarea serioasă a fenomenului �� 161 13. Naşterea Raportului COMETA �� 171 14. Franţa şi problematica OZN �� 179 15. OZN‑urile şi problema securităţii naţionale �� 196 16. „O puternică dorinţă de a nu face nimic” �� 213 17. Adevăratele Dosare X �� 225 18. Extraordinarul incident din pădurea Rendlesham �� 248 19. Chile: cazuri aeronautice şi reacţia oficială �� 261 20. OZN în Brazilia �� 272

Partea a treia. O chemare la acţiune 21. Riposta. O nouă agenţie pentru OZN în America �� 285 22. FAA investighează un eveniment OZN „care nu s‑a produs niciodată” �� 302 23. Ascunderea la nivelul guvernului, politică sau mit? �� 311 24. Guvernatorul Fife Symington şi Mişcarea pentru schimbare �� 333 25. Clarificarea �� 353 26. Angajarea guvernului Statelor Unite �� 356 27. Agnosticismul militant şi tabuul OZN �� 361 28. Înfruntarea unei provocări extreme �� 379 Mulţumiri �� 393 Despre contributori �� 396 Despre autoare �� 404 Note �� 405

Cuvânt‑înainte de John Podesta

Fiind o persoană interesată de chestiunea OZN, cred că am înţeles întotdeauna diferenţa dintre realitate şi ficţiune. Presupun că aş putea fi considerat un sceptic curios. Însă sunt sceptic în multe privinţe, inclusiv în aceea că guvernul ştie el mai bine ce face şi că oamenilor nu li se poate acorda încrederea de a li se spune adevărul. Acesta este motivul pentru care am dedicat trei decenii din viaţă, în practica privată, în calitate de consilier al Comitetului Juridic al Senatului, la Casa Albă în cursul administraţiei preşedintelui Clinton şi, acum, în cadrul Centrului pentru Progresul American, principiului fundamental al păstrării unei politici de deschidere în guvernare. Datorită acestui devotament, am sprijinit munca jurnalistei de investigaţii Leslie Kean şi a organizaţiei sale, Coaliţia pentru Libertatea Informaţiei, în iniţiativa lor, lansată în 2001, de a obţine documente referitoare la OZN, sub acoperirea legii libertăţii informaţiei. În spiritul libertăţii de informare, Kean a solicitat cu succes o hotărâre a unui tribunal federal într‑un caz important, potrivit dreptului ei în conformitate cu legea. A trecut de mult vremea când se putea trage cortina peste acest subiect. Lucrarea OZN: generali, piloţi şi oficialităţi guvernamentale depun mărturie presupune exact acest gen de efort şi este interesantă pentru oamenii receptivi, asemenea mie. Prezentând faptele, cartea cuprinde declaraţii numai din cele mai credibile surse – persoane aflate în funcţii care le dau posibilitatea să ştie – referitoare la un fenomen fascinant, a cărui natură rămâne să fie descifrată. 11

Kean, împreună cu impresionanta ei echipă de colaboratori nu fac declaraţii nefondate, ci oferă o analiză raţională a celor mai pertinente informaţii, mare parte din ele prezentate aici pentru prima oară în detaliu şi afirmă că este necesară continuarea investigaţiilor. Kean nu doar şi‑a făcut lecţiile cu prisosinţă ca reporter neobosit de investigaţii, luptându‑se asiduu cu acest subiect care produce perplexitate timp de zece ani, în cursul cărora a fost obligată să înfrunte ridiculizarea şi dezminţirile guvernului. A perseverat însă şi cartea ei desființează tabuul privind subiectul OZN. Kean şi distinşii ei colaboratori fac apel la crearea unei mici agenţii a guvernului SUA, care să coopereze cu alte ţări ce deja investighează, revizuiesc şi fac publice în mod oficial informaţii revelatoare legate de fenomenul OZN. Această nouă agenţie ar trebui să publice documente şi orice investigaţii viitoare cu transparenţă şi eficienţă. Este o idee care merită să fie luată în considerare şi, într‑adevăr, a sosit timpul pentru ca guvernul, oamenii de ştiinţă şi experţii în aviaţie să lucreze împreună la elucidarea semnelor de întrebare privind OZN, care au rămas deocamdată fără un răspuns. A sosit timpul să se afle adevărul despre ce populează lumea aerului. Poporul american – ca şi popoarele din întreaga lume – vrea să ştie şi poate să facă faţă adevărului. OZN: generali, piloţi şi oficialităţi guvernamentale depun mărturie reprezintă un pas decisiv în această direcţie, punând bazele unei noi direcţii progresiste.

OZN – UN MISTER NEELUCIDAT

Introducere

Cu zece ani în urmă, în calitate de reporter de investigaţii la un post public de radio din California, m‑am confruntat brusc cu o realitate aparent imposibilă. Un coleg de la Paris mi‑a trimis un nou studiu extraordinar – la vremea aceea – realizat de foşti ofiţeri francezi de rang înalt, care documenta existenţa unor obiecte zburătoare neidentificate şi explora potenţialul lor impact asupra securităţii naţionale. Actualmente cunoscută sub numele de Raportul COMETA1, această carte albă fără precedent a reprezentat prima ocazie în care, într‑o ţară a lumii, un grup de asemenea proporţii şi statură declara că OZN‑urile – obiecte aeriene solide, dar deocamdată inexplicabile – constituiau un fenomen real care impunea o atenţie internaţională imediată. Distinşii autori ai Raportului COMETA – treisprezece generali în rezervă, oameni de ştiinţă şi experţi în ştiinţele spaţiale, care lucrau independent de guvernul francez – petrecuseră trei ani analizând întâlniri ale personalului militar şi ale piloţilor cu OZN. În cazurile pe care le prezintă, toate explicaţiile convenţionale privind fenomene naturale sau rezultate ale creaţiei omului fuseseră eliminate de autori şi de echipele de experţi cu care lucraseră, iar obiectele, observate de la mică distanţă de piloţi, au fost urmărite pe radare şi fotografiate în mod oficial. Ele atingeau viteze şi acceleraţii extraordinare, realizau viraje strânse, în unghiuri drepte, într‑o fracţiune de secundă şi puteau să se oprească şi să rămână nemişcate în aer, părând să sfideze legile fizicii. Ce puteau să însemne toate acestea? De vreme ce ofiţerii din grupul COMETA activau în cadrul Institutului Francez de Înalte Studii de Apărare Naţională (IHEDN), o agenţie de 13

planificare strategică finanţată de guvern, caracterizarea pe care au făcut‑o OZN ca reprezentând un fenomen cu posibile implicaţii în securitatea naţională a căpătat o importanţă deosebită. În raportul lor de nouăzeci de pagini, redactat cu obiectivitate, claritate şi logică, autorii explicau că aproximativ 5 la sută din observaţii – cele pentru care există suficientă documentaţie irefutabilă pentru a putea fi eliminate alte posibilităţi – nu pot fi atribuite prea uşor unor surse terestre, cum ar fi exerciţiile militare secrete sau fenomenele naturale. Aceste 5 procente par să reprezinte „maşini zburătoare complet necunoscute, cu performanţe excepţionale, conduse de o inteligenţă naturală sau artificială“. În concluziile lor surprinzătoare, autorii afirmă că „numeroase manifestări observate de martori credibili puteau să reprezinte acţiuni ale unor nave de origine extraterestră“. De fapt, scriau ei, cea mai logică explicaţie pentru aceste observaţii este „ipoteza extraterestră“.2 Aceasta nu a însemnat că au acceptat această concluzie ca adevărată sau că erau convinşi de ea într‑un fel sau altul. Autorii au scos în evidenţă clar că natura şi originea obiectelor rămân necunoscute. Prin „ipoteză“, autorii înţeleg pur şi simplu o teorie nedovedită, o explicaţie posibilă, plauzibilă, care trebuie să fie testată înainte să se poată ajunge la o decizie în privinţa ei, însă, până în acel moment, rămasă o simplă teorie. Pe de altă parte, convingerea cu care au avansat această teorie ca reprezentând soluţia „cea mai probabilă“ a acestui mozaic, de vreme ce altele fuseseră eliminate în atât de multe cazuri, a fost impresionantă. Membrilor grupului le‑au fost accesibile date oficiale referitoare la OZN provenite din întreaga lume, iar ei au fost decişi să răspundă raţional, fără idei preconcepute. Şi aşa au şi procedat, fără nicio rezervă. Cine sunt oamenii care au făcut aceste afirmaţii? Printre ei, toţi aflaţi la pensie, se găseau un general cu patru stele, un amiral cu trei stele, un general‑maior şi fostul şef al echivalentului francez al NASA.3 Şi tocmai recomandările lor fac 14

OZN – UN MISTER NEELUCIDAT

acest raport să merite să fie luat în considerare. Alţi ofiţeri, ingineri, oameni de ştiinţă, un şef al poliţiei naţionale, precum şi şeful unei agenţii guvernamentale care studiază fenomenul au completat impresionantul grup de colaboratori. Studiul nu a fost elaborat sub egida guvernului, ci a fost realizat independent, fiind apoi prezentat la cele mai înalte niveluri ale guvernului francez. În cuvântul înainte se afirmă că raportul „contribuie la dezbrăcarea fenomenului OZN de hainele sale iraţionale“ şi, pe bună dreptate, studiul şi‑a atins acest scop. Cu toate acestea, grupul a ajuns la o definiţie pe care majoritatea oficialilor guvernului şi a oamenilor de ştiinţă din Statele Unite ar considera‑o tot ca exaltată. Între timp, toată lumea este de acord că, dacă s‑ar dovedi că aceste OZN‑uri au fost sonde sau vehicule din afara planetei, ar fi vorba despre un progres enorm al istoriei omenirii, un punct de cotitură în evoluţia civilizaţiei. M‑am gândit că, dacă ar exista cea mai mică posibilitate de împlinire, ar merita pe deplin efortul oamenilor de ştiinţă de a încerca să afle acest lucru. Şi iată că un grup cât se poate de respectabil, dintr‑o ţară europeană rafinată, afirma că un asemenea rezultat constituia o aşteptare plauzibilă şi chiar foarte probabilă. Aceasta explică de ce şi cum am început să fiu interesată de subiectul OZN, de ceea ce ştim şi nu ştim despre ele şi cum am putea afla mai mult. Pentru mine, Raportul COMETA a constituit un catalizator. Oricât de mult mi‑am dorit, mi‑a fost greu să părăsesc acest subiect, să mă întorc pur şi simplu la activitatea obişnuită şi să îl las baltă. Mă tot întrebam dacă este cu putință să existe cu adevărat obiecte tehnologice care să zboare în jurul nostru şi să nu fie făcute de mâna omului. Nu ar fi fost posibil ca aceste nave să fie creaţii extrem de secrete ale americanilor sau nave‑test militare ale unei alte ţări? Nu, au spus generalii şi celelalte personalităţi franceze de nivel înalt. Nicio ţară nu lansează, pur şi simplu, în mod repetat, nave experimentale într‑un spaţiu aerian străin fără să informeze ţara gazdă şi apoi minte despre aceasta. Săpând mai adânc, am aflat că aceste obiecte apăreau de decenii, 15

într‑o varietate de forme şi dimensiuni, peste tot pe glob, demonstrând capacităţi care ne depăşesc înţelegerea ştiinţifică. Nu erau un mit. Şi poate, mi‑am spus, generalii francezi şi colegii lor ştiu chiar mai mult decât dezvăluie. Nu numai că toţi membrii au sprijinit concluziile – ei au îndemnat şi la acţiuni internaţionale. Autorii au recomandat ca Franţa să înfiinţeze „acorduri de cooperare sectorială cu ţările europene şi străine interesate“ de problematica OZN, precum şi ca Uniunea Europeană să întreprindă acţiuni diplomatice pe lângă SUA, „exercitând presiuni creative pentru clarificarea acestei chestiuni de importanţă crucială, care trebuie să intre în obiectul alianţelor politice şi strategice“. Raportul intitulat „OZN‑urile şi apărarea: pentru ce trebuie să ne pregătim?“ reprezintă la modul absolut o chemare la acţiune, o cerere de pregătiri care să anticipeze întâlnirile viitoare cu obiectele necunoscute. Nu am avut nici cea mai vagă idee la ce anume puteau să ducă toate acestea – pentru mine, pentru guvernele Franţei şi Statelor Unite sau pentru viitorul nostru. Colegul francez m‑a sunat să afle reacţii şi mi‑a explicat că îmi strecurase pe furiş un exemplar pilot în limba engleză al acestui raport, care tocmai fusese tradus. Ştirea era păstrată secretă pentru a fi dezvăluită ulterior şi, deocamdată, raportul fusese publicat numai în Franţa. Prietenul meu ştia că eram o persoană receptivă, jurnalistă independentă cu numeroase legături pe piaţa media şi a vrut să am un avans pe acest subiect, în loc să‑l lase pe seama presei convenţionale, de largă audienţă, care lua rareori OZN‑urile în serios. „Eşti singurul jurnalist din America aflat în posesia versiunii în limba engleză“, mi‑a spus el, emoţionat, la telefon, sunându‑mă de la Paris. „Este subiectul tău. Dar să nu ştie nimeni de unde îl ai.“ Această provocare era pe cât de ademenitoare, pe atât de iritantă. În secret, am început să mă documentez mai pe larg în domeniul OZN, fără să le spun ceva colegilor mei de la radio, de care, de altfel, eram apropiată. Ştiam că investigam un subiect pe care majoritatea jurnaliştilor îl consideră ridicol 16

OZN – UN MISTER NEELUCIDAT

sau cel puţin incitant, dar irelevant în altă ordine de idei pentru lupta pe viaţă şi pe moarte a oamenilor, subiecte care ar trebui să reprezinte punctul de interes al oricărui jurnalist responsabil, progresist. Pe măsură ce lunile treceau, iar eu deveneam din ce în ce mai preocupată să păstrez tăcerea asupra noului meu domeniu de interes, producând în acelaşi timp şi mediind un program zilnic de ştiri de investigaţii, am început să am sentimentul că ascundeam o chestiune ruşinoasă şi interzisă, cum ar fi folosirea unui drog ilegal. Privind retrospectiv, intensitatea îngrijorării şi nesiguranţei mele era disproporţionată, însă tabuul referitor la OZN mă stăpânea şi a durat o vreme până când m‑am simţit înarmată cu suficient de multe fapte şi cunoştinţe pentru a face faţă atitudinii celor cu care lucram în condiţii de compatibilitate în toate celelalte aspecte. Nu era un subiect simplu şi înţeleg de ce alţi jurnalişti nu au făcut acelaşi lucru ca mine. La început, m‑am simţit împovărată de ceea ce păreau să fie obstacole aproape insurmontabile. Subiectul OZN era evaziv din punct de vedere jurnalistic, contaminat de teorii ale conspiraţiilor, de dezinformare şi pur şi simplu de superficialitate, toate acestea trebuind să fie separate atent de materialele îndreptăţite. Semnele de întrebare ridicate de fenomenul OZN erau profund tulburătoare pentru modul nostru conformist de gândire. Subiectul purta un stigmat îngrozitor şi reprezenta, prin urmare, un risc profesional pentru cei care se angrenau public în dezbaterea lui. Dar avea, de asemenea, un posibil aspect revoluţionar, un aspect care putea să ne pună la încercare concepţia despre lume în ansamblul ei. Deşi înspăimântătoare, trebuie să mărturisesc că toate acestea făceau ca subiectul să mi se pară şi mai atractiv. Şi cu cât aflam mai multe lucruri, cu atât înţelegeam mai bine validitatea studiilor de caz suplimentare şi a documentelor guvernului, care aruncau lumină asupra problematicii OZN. Datele reunite, acumularea de dovezi pe parcursul unor decenii erau cât se poate de convingătoare şi absolut tulburătoare. În ciuda problemelor, nu exista pur şi simplu nicio cale care să mă oblige să ignor acest subiect. 17

După cum s‑a dovedit, acel raport din Franţa, pe care nu‑l cerusem, mi‑a schimbat complet cursul carierei de jurnalist, sub o serie de aspecte pe care nici măcar nu mi le‑aş fi imaginat la vremea respectivă. OZN‑urile au devenit punctul central al vieţii mele profesionale după publicarea primului articol pe această temă în Boston Globe.4 Redactorul‑şef al rubricii din ediţia de duminică a ziarului, intitulată „Forum“, o secţiune de analiză a ştirilor săptămânii, în care mai publicasem anterior, a fost reticent în privinţa subiectului OZN, care este de înţeles că îl făcea să se simtă stingherit, dar, după discuţii îndelungate, a avut curajul să‑mi publice articolul destul de lung. Am fost extrem de anxioasă în privinţa „ieşirii în public“ din punct de vedere profesional ca un jurnalist care – ferească Sfântul! – considera acest subiect stupid demn de atenţie. Dar ştiam că era o provocare şi cum puteam să n‑o fac? Am publicat ştirea redactării Raportului COMETA, aşa cum îmi ceruse prietenul meu francez în urmă cu şase luni, şi statura generalilor şi a celorlalţi autori ai raportului a impus, scutindu‑mă de ridiculizare. Am inclus şi o analiză suplimentară, bazată pe informaţii revelatoare prezentate în documente oficiale emise de guvernul Statelor Unite, referitor la OZN şi securitatea naţională, toate acestea sprijinind perspectiva franceză. Articolul a fost distribuit pe plan naţional prin intermediul serviciului de cablu al New York Times şi a fost preluat de ziare din toată ţara. În mod evident, era un subiect de interes naţional. Cei care urmăreau subiectul OZN au fost în culmea fericirii că măcar un ziar prestigios îl luase în serios şi un membru al personalului Congresului chiar a trimis o scrisoare laudativă la redacţie. Am primit numeroase e‑mailuri de la martori ai unor evenimente cu OZN ca răspuns la acest articol, inclusiv din partea câtorva piloţi, care nu îndrăzniseră până în acel moment să iasă în faţă. Mi se deschiseseră ochii la un nou nivel şi depăşisem punctul din care nu mai exista posibilitatea de a da înapoi. Articolul conţinea acest citat neliniştitor – scris negru pe alb, clar ca toate celelalte articole ale zilei cu care se amesteca 18

OZN – UN MISTER NEELUCIDAT

într‑un mod bizar – referitor la „maşini zburătoare complet necunoscute, cu performanţe excepţionale, care sunt dirijate de o inteligenţă naturală sau artificială“, aşa cum le descriau ofiţerii francezi în rezervă. Am crezut, în naivitatea mea, că era absolut obligatoriu ca acest fapt să genereze o nouă efervescenţă şi că alţi jurnalişti se vor repezi nerăbdători să continue de unde mă oprisem. Ştiam că exista un anumit dispreţ faţă de OZN în cadrul societăţii, dar şi că niciodată nu apăruse un asemenea subiect în presa de largă audienţă. În mod surprinzător, nu s‑a întâmplat nimic. Şi astfel am intrat în contact cu un alt aspect al acestei lumi ciudate. A fost începutul unei treziri dure, un ritual al trecerii la confruntarea cu realitatea paradoxală că OZN nu pot fi recunoscute ca reale deloc, nici măcar ca simple obiecte zburătoare neidentificate ce sunt. Era ca şi cum toată lumea s‑ar fi prefăcut că acestea nu există. Din momentul în care articolul din Globe mi‑a consolidat interesul şi mi‑a mărit încrederea, m‑am concentrat asupra investigării şi acceptării acestui subiect – un proces fără sfârşit. În esenţă, după ani îndelungaţi de cercetări şi interviuri, mi‑am dat seama că OZN‑urile reprezintă un autentic mister ştiinţific. Au fost observaţii despre OZN extraordinare, produse în America timp de peste şaizeci de ani, multe ale unor piloţi şi militari şi multe dintre ele producând dovezi fizice. Au fost publicate volume întregi5 de studii de caz ale unor cercetători şi oameni de ştiinţă competenţi, începând din anii 1950, care documentau incidente OZN din toate colţurile lumii şi se constituiau în informaţii serioase care imploră pur şi simplu continuarea analizelor de către oamenii de ştiinţă contemporani. Cele mai credibile surse au recunoscut clar şi au afirmat în mod repetat că, deocamdată, nu ştim ce sunt aceste obiecte – contrar ipotezei publice că OZN‑urile sunt, prin definiţie, nave spaţiale extraterestre. Însă a trebuit încontinuu să accept că aceste obiecte neidentificate uimitoare şi de înaltă performanţă există într‑adevăr, fără nicio îndoială – exact cum afirmau fără echivoc autorii Raportului COMETA. Avem la 19

îndemână suficiente date care să îi indice clar acest fapt oricui hotărăşte să‑şi acorde un răgaz pentru a le studia. Şi pentru că acest simplu fapt avea un potenţial extraordinar, nu am putut să înţeleg indiferenţa pe care a generat‑o în rândurile celor ce ştiau suficient de multe lucruri despre acest subiect pentru a depăşi ridicolul, dar rămâneau în continuare blazaţi şi neinteresaţi. În cele din urmă, mi‑am dat seama – de mai multe ori, pe parcursul documentării şi publicării articolelor care au urmat şi care mi s‑au părut atunci ştiri hotărâtoare, însă nu au fost niciodată suficiente pentru a stimula schimbarea – că subiectul OZN nu putea fi relatat adecvat şi că nici tabuul nu putea fi depăşit prin articole scurte izolate, indiferent cât de multe ar fi apărut.6 Acum cred că singurul mod de a prezenta adecvat subiectul acesta în ansamblul lui – de a face cu adevărat publică ştirea referitoare la existenţa OZN şi de a transmite impactul informaţiilor celor care încă nu au venit în contact cu ele – este prin intermediul unei cărţi ca aceasta, care înglobează cele mai bune surse din lume, a căror valoare se vădeşte de la sine. Vorbele zboară şi citatele scurte nu pot să transmită un subiect de o asemenea magnitudine. Capitolele pe care sunteţi pe cale să le citiţi se ocupă de întrebările fundamentale referitoare la OZN, care îi preocupă pe foarte mulţi oameni. Ce ştim cu adevărat despre ele? Este posibil realmente ca unele dintre aceste obiecte să provină din spaţiul extraterestru? Piloţii le văd vreodată? Cum gestionează guvernele şi mediul militar aceste observaţii? De ce sunt atât de ridiculizate şi de negate OZN‑urile în America? Răspunsurile la toate întrebările sunt nici mai mult şi nici mai puţin decât uimitoare. Aşa cum ar proceda orice jurnalist, m‑am bazat pe surse oficiale, pe documente date publicităţii sub incidenţa legii dreptului la informare, am coroborat relatări referitoare la cazuri, dovezi fizice şi numeroase interviuri cu martori militari şi din aviaţie, precum şi cu investigatori numiţi de guvernele din toate colţurile lumii. Am ajuns să‑i cunosc personal pe mulţi dintre aceşti martori oficiali şi nu am nicio 20

OZN – UN MISTER NEELUCIDAT

îndoială cu privire la credibilitatea relatărilor lor, care sunt coroborate aproape întotdeauna. Unii mi‑au pus la dispoziţie informaţii şi mi‑au arătat documente care trebuie să rămână confidenţiale din cauza sensibilităţii lor, iar alte asemenea documente, puse la dispoziţie de surse cât se poate de demne de încredere, nu pot fi identificate sau coroborate, însă rămân valoroase ca fundal. De asemenea, pe parcursul anilor am întâlnit, am intervievat şi am ajuns să cunosc numeroşi martori civili, oameni obişnuiţi, din toate mediile sociale, care m‑au impresionat prin relatările lor sincere şi limpezi ale unor incidente OZN uimitoare. Şi ei au o contribuţie esenţială la căutările legate de înţelegerea acestui fenomen. Rolul meu în acest context este să scriu ca un observator obiectiv şi ca un îndrumător. În acelaşi timp, adopt o poziţie de sprijinire a unui efort de răspuns la numeroasele întrebări referitoare la OZN‑uri în loc să le ignor şi de sprijinire a martorilor şi experţilor care au ieşit în faţă. Procedând astfel, înfrunt direct şi deschis atitudinile şi dezinformarea iraţionale. Aceasta înseamnă că practic o formă de „jurnalism pledant“, faţă de care nu am avut niciodată obiecţii, şi acesta este un modus operandi pentru numeroşi jurnalişti de investigaţii care intră în profunzimea subiectelor pentru a sluji o cauză superioară. Nu sunt partizană sub niciun alt aspect, cu excepţia respectului faţă de fapte, chiar şi când acestea nu se conformează concepţiei noastre despre lume. Subiectul OZN este într‑atât de neortodox, încât până şi o abordare deschisă, raţională poate părea că a depăşit limitele, pătrunzând pe un teritoriu îndoielnic. Mi‑am dat toată silinţa ca informaţiile să fie clare, logice şi bine documentate. Acesta este motivul pentru care mare parte din această carte constă în relatări personale ale unor investigatori experţi, care abordează subiectul OZN într‑un mod direct, unii dintre ei pentru prima oară. Prin cuvintele lor, cititorul are acces direct la material şi poate să ajungă la concluzii proprii, bazate pe informaţii. Aceste persoane din nouă ţări ale lumii sunt specialişti cu pregătiri de nivel înalt, care au primit sarcina descurajantă de 21