De la stres la succes in 40 de zile

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Magdalena Mărculescu Director: Crina Drăghici Redactor: Delia Anghelescu Design: Alexe Popescu Director producţie: Cristian Claudiu Coban Dtp: OFELIA COȘMAN Corectură: Maria mușuroiu elena biȚu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LOYD, ALEXANDER De la stres la succes în 40 de zile : principiul secret al succesului, iubirii şi fericirii în viață / Alexander Loyd; trad.: Constantin Dumitru‑Palcus. — Bucureşti: Life Style, 2015 ISBN 978-606-8566-50-4 I. Dumitru‑Palcus, Constantin (trad.)

159.923

Titlul original: Beyond Willpower: The Secret Principle to Achieving Success in Life, Love, and Happiness Autor: Alexander Loyd Copyright © 2015 by Alex Loyd, Ph.D., N.D. Copyright © Lifestyle Publishing, 2015 pentru prezenta ediţie Lifestyle Publishing face parte din Grupul Editorial Trei O.P. 16, ghișeul 1, C.P. 490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0732 25 20 20 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.lifestylepublishing.ro

Isbn 978-606-8566-50-4

Cuprins Mulţumiri.....................................................................9 Introducere. Viaţa mai presus de voinţă.....................11 Partea I. Fundamentele Principiului Suprem............. 37 1. Stabilirea obiectivului suprem de succes............39 2. Memoria celulară............................................... 72 3. Fizica spirituală a adevărului şi iubirii...............98 Partea a II‑a. Cum funcţionează Principiul Suprem......................................................131 4. Trei instrumente pentru deprogramarea şi reprogramarea hard‑discului uman şi a software‑ului aferent......................................... 133 5. Stabilirea unor obiective de succes, nu de stres............................................................ 214 Partea a III‑a. Punerea în aplicare a Principiului Suprem .............................................. 237 6. Diagnosticări fundamentale: identifică şi vindecă sursa problemelor ce te împiedică să ai succes...........................................................239 7. Proiectul de success al Principiului Suprem.....269 Concluzie. Iubeşte sincer ........................................299 Epilog. Spiritualitate practică...................................304 Surse suplimentare de referinţă................................ 327 Referințe bibliografice..............................................329

5

Pentru Hope!

Majoritatea lucrurilor frumoase din viaţa mea au înflorit prin tine, inclusiv informaţia din această carte.

Ceea ce a început cu atât de multă durere şi suferinţă sufletească mi‑a transformat acum viaţa într‑o „speranţă* renăscută“ şi chiar mai mult decât atât. Dacă cineva câştigă citind aceste pagini, acest lucru ţi se datorează.

Mulţumesc pentru că mă suporţi. Ştiu că nu este uşor.

TE IUBESC!

În engleză, numele soției autorului, Hope, se traduce prin „speranță“. (N.tr.) *

Mulţumiri Îi mulţumesc, în mod deosebit, lui Kathleen Hagerty — pentru că m‑a ajutat să transpun ideile din minte şi inimă pe hârtie, făcând textul să sune extraordinar! De asemenea, Amandei Rooker — care a luat un manuscris în stare brută şi a creat din el ceva logic; n‑aş fi reuşit fără ajutorul ei. Lui Harry, Hope şi George — mulţumesc că aţi acceptat să luaţi notiţe şi să scrieţi la ore bizare şi, cu toate astea, să conti­ nuaţi să mă iubiţi. Agentei mele editoriale, Bonnie Solow — tot ce pot să spun este că a salvat această carte şi, pentru asta, îi voi fi veşnic recunoscător. Eşti cea mai bună agentă!

Dianei Baroni şi echipei de la Random House — vă mulţu­ mesc pentru toată munca minunată şi pentru că mi‑aţi oferit un cămin plin de viaţă, căldură şi atenţie. Şi lui Dumnezeu, pentru că mi‑a oferit un subiect despre care să scriu — vă sunt veşnic îndatorat!

9

Introducere

Viaţa mai presus de voinţă Cartea de faţă este despre a‑ţi trăi viaţa mai presus de orice: Mai presus de puterea voinţei.

Mai presus de ceea ce este obişnuit.

Mai presus de temerile tale.

Mai presus de circumstanţele tale.

Mai presus de speranţele şi visurile tale.

De‑a lungul anilor, am crezut mereu că este posibil să duci o viaţă mai presus de orice. Dar abia când am pierdut tot ce conta pentru mine cel mai mult, am găsit o cale de a realiza cu adevărat acest lucru.

Deşi principiile pe care le vei învăţa în De la stres la succes în 40 de zile sunt străvechi, ştiinţa de vârf care confirmă aceste principii este complet nouă — aşa cum este şi proce­sul mecanic, pe care‑l vei învăţa pas cu pas, şi care‑ţi va permite, nu numai să alegi să trăieşti viaţa mai presus de orice, ci şi s‑o trăieşti cu adevărat, de‑acum încolo.

Am avut nevoie de douăzeci şi cinci de ani ca să descopăr şi să perfecţionez acest proces, dar sunt încredinţat că exact asta îţi ofer.

L‑am denumit Principiul Suprem al lumii, pe care aproape nimeni nu‑l cunoaşte. Înainte de a trece mai departe, vreau să‑ţi pun o întrebare: — Care este problema ta cea mai mare sau cel mai im­ portant potenţial nerealizat? Ce cauţi? Care este lucrul priori­tar din viaţa ta care trebuie scos din adâncuri, urnit din loc sau pentru realizarea căruia ar trebui să foloseşti

11

o baghetă magică? Te‑aş ruga să nu citeşti în continuare până când nu ai în minte măcar un lucru din viaţa ta care trebuie reparat — chiar dacă ai încercat toate metodele posi­ bile şi niciuna n‑a dat roade. Un lucru care trebuie salvat de eşec sau mediocritate spre a fi dus la un succes răsunător.

Cred că bagheta magică de care ai nevoie este tocmai acest Principiu Suprem. Ştiu că această afirmaţie pare a fi exagerată, dar am curajul să o fac numai pentru că am văzut‑o materializată într‑un procentaj de, practic, 100% la clienţii mei, în ultimii douăzeci şi cinci de ani. Cred că poţi aplica procesul descris în această carte oricărui aspect al vieţii tale şi să‑l vezi cum se metamorfozează din larvă în fluture.

Lasă‑mă să ghicesc ce‑ţi trece prin minte în acest mo­ ment, am mai auzit d‑astea până acum! De fapt, ai auzit aşa ceva de sute de ori, iar unii au auzit‑o de atât de multe ori încât nici măcar nu le mai vine să creadă că tot ceea ce spun eu ar fi posibil.

— Păi da, cum să nu, încă unul care vine cu o soluţie magică şi vrea să‑mi ia douăzeci şi cinci de dolari din buzunar, ca să mă lase exact în locul de unde‑am început.

Dacă asta îţi trece prin cap, te înţeleg. Am trecut şi eu prin asta. Dar trebuie să‑ţi spun un secret despre domeniul căr­ ţilor de self‑help (autoajutorare) sau de obţinere a succe­ sului: au o rată de eşec de 97%.

Rata de eşec de 97% a genului autoajutorare Cei mai mulţi dintre noi au citit sau şi‑au dat seama singuri că marea majoritate a programelor de obţinere a succesului şi de self‑help dau greş. Dacă ar da rezultate, n‑ar mai trebui să căutăm în fiecare an câte unul nou, nu‑i aşa? Iar

12

De la stres la succes în 40 de zile

această aşa‑zisă industrie (cu o cifră de afaceri de 10 mili­ arde de dolari numai în S.U.A)1 ar dispărea, căci dacă ar exista un singur program care să funcţioneze pentru toată lumea, atunci am fi cu toţii fericiţi, sănătoşi şi împliniţi. De exemplu, una dintre cel mai bine vândute categorii de cărţi este cea cu diete pentru slăbit. Cine crezi că va cumpăra anul ăsta cărţi pentru slăbit? Răspuns: Aceiaşi oameni care le‑au cumpărat anul trecut, pentru că cele de anul trecut n‑au dat rezultate! Dar secretul nu constă în faptul că majoritatea acestor cărţi eşuează, ci că experţii acestei in­ dustrii ştiu deja acest lucru. Iar rata de eşec este mult mai mare decât am crede.

Potrivit unor persoane care lucrează în domeniu, rata de eşec în domeniul self‑help (care include cărţi, prelegeri, seminarii, programe şi altele) este de aproximativ 97%.

Da, ai citit corect: 97%. Colegul şi prietenul meu Ken Johnston conducea cea mai mare companie de seminarii de dez­voltare personală din America de Nord şi a susţinut ani de‑a rândul prelegeri în care a vorbit fără reţineri despre ceea ce specialiştii din domeniul self‑help vorbeau doar în şoaptă, în spatele uşilor încuiate: rata medie de succes este de circa 3%. De la oamenii incluşi în cele trei procente de reuşită obţin suficiente mărturii pentru ca marketingul lor să descrie o maşină a succesului care dă rezultate pentru oricine. Numai că, potrivit propriei lor experienţe, lucrurile nu stau deloc aşa. Şi mai interesant este că marea majoritate a acestor programe urmează aceeaşi structură de bază: 1. Concentrează‑te pe ceea ce‑ţi doreşti.

2. Concepe un plan ca să ajungi acolo.

3. Pune planul în aplicare.

13

Asta‑i tot. Alege un program, o carte, un doctor sau un mentor şi există şanse ca acesta să te înveţe o versiune a acelui şablon. De fapt, poţi să te duci direct la cartea de self‑help fundamentală Think and Grow Rich (De la idee la bani) a lui Napoleon Hill, publicată în 1937 şi popularizată, de atunci încoace, de alte cărţi şi programe, timp de 65 de ani. Concentrează‑te pe rezultatele pe care ţi le doreşti, fă‑ţi un plan şi foloseşte‑ţi voinţa ca să pui acel plan în aplicare.

Formula pare să aibă sens, nu‑i aşa? Fireşte că are sens.

Doar asta am auzit toată viaţa. Problema e că nu va func­ ţiona. Potrivit ultimelor studii efectuate de cercetătorii de la Harvard şi Stanford, despre care vom vorbi amănunţit în capitolul 1, această paradigmă nu este doar ineficientă, dar, pentru 97% dintre noi, constituie un veritabil proiect de eşec.

De ce? Proiecul tipic de self‑help în trei paşi — determină ce‑ţi doreşti, fă‑ţi un plan şi lucrează potrivit acelui plan până când dobândeşti ceea ce vrei — se bazează pe două com­ ponente: să te aştepţi la un rezultat final extern (paşii 1 şi 2) şi să te bazezi pe instrumentul numit voinţă (pasul 3).

Aşa cum vom afla în capitolul 1, aşteptările provoacă, în mod inerent, un stres cronic până când rezultatul final este obţinut sau nu — iar ştiinţa medicală a dovedit, în mod repetat, că stresul este sursa clinică a, practic, tuturor pro­ blemelor pe care le putem avea în viaţă şi, în esenţă, o garanţie a eşecului. De asemenea, bizuirea pe voinţă (pasul 3) garan­ tează şi ea eşecul, deoarece forţa voinţei depinde de puterea minţii conştiente. Aşa cum vom descoperi tot în capitolul 1, atitudinile noastre subconştiente şi inconştiente sunt de milioane de ori mai puternice decât mintea noastră conşti­ entă, aşa încât, dacă subconştientul se opune direct voinţei noastre conştiente dintr‑un motiv sau altul, de fiecare dată,

14

De la stres la succes în 40 de zile

mintea conştientă va pierde confruntarea. Mai mult, încer­ când să forţezi cu ajutorul voinţei un anumit rezultat pe care inconştientul îl blochează, îţi ridici nivelul de stres — activând din nou cauza tuturor problemelor pe care le poţi avea în viaţă.

Cu alte cuvinte, motivul pentru care în ultimii 65 de ani s‑a înregistrat această rată de eşec de 97% este faptul că proiectul acceptat ne învaţă literalmente cum să eşuăm. Cei care au folosit acel proces n‑au făcut decât să înveţe ceea ce li s‑a predat. Iată argumentul decisiv: dacă aşteptările ne provoacă în mod inerent stres şi folosirea voinţei pentru a atinge fericirea şi succesul este o încercare cu şanse de reuşită de una la un milion (şi va provoca şi mai mult stres), atunci acest proiect nu doar că ne garantează că nu vom fi mai fericiţi şi nu vom dobândi succesul pe termen lung, ci şi că aplicarea lui va înrăutăţi lucrurile faţă de situaţia în care nu am fi făcut nimic.

Te‑ai putea întreba: Dacă acest proiect este unul care duce la eşec, de ce mi se pare atât de corect şi de firesc? Există trei motive: 1. Aşa suntem condiţionaţi. Să ne concentrăm asupra rezultatului final vine din programarea noastră inerentă, numită şi programare de tip stimul/răspuns sau caută plăcerea/evită durerea. Face parte din instinctul nostru de conservare şi este ceea ce folosim, în mod aproape exclusiv, în timpul primilor şase sau opt ani din viaţă: vrem o îngheţată, plănuim să obţi­ nem îngheţata, ne ducem să luăm o îngheţată. Iată de ce ni se pare atât de firesc. Marea problemă e că, la maturitate, nu mai trebuie să trăim astfel decât dacă viaţa ne este pusă într‑un pericol iminent. După ce

15

trecem de pragul celor şase‑opt ani, trebuie să înce­ pem să trăim în funcţie de ceea ce ştim că este bine sau rău, în general, indiferent de suferinţa sau plă­ cerea implicate. (Voi explica mai pe larg acest aspect, tot în capitolul 1.) Aşadar, în esenţă, dacă trăim după acest proiect ca adulţi, ne comportăm ca nişte copii de cinci ani şi nici măcar nu ne dăm seama de asta.

2. Aşa vedem că fac ceilalţi. Cu alte cuvinte, este ceea ce ai văzut ca fiind abordarea corectă în aproape orice context: vezi un lucru pe care‑l vrei, te gândeşti cum să‑l obţii şi îţi foloseşti voinţa ca să‑l obţii. Este modelul pe care ţi l‑au oferit cei de seama ta, dascălii şi părinţii.

3. Aşa am învăţat de la experţi în ultimii 65 de ani.

Aşa cum am menţionat anterior, acest proiect a consti­ tuit baza pentru aproape toate cărţile sau programele de self‑help timp de aproape şapte decenii.

Metodologia tipică a programelor de self‑help şi de obţinere a succesului este nu doar depăşită, ci a fost greşită de la bun început. Dar nu am nevoie de statistici sau de studii ştiinţifice ca să‑mi dau seama că urmărirea unui rezultat final cu ajutorul voinţei este un proiect pentru eşec. Ştiu asta din experienţă proprie.

Cu aproximativ douăzeci şi cinci de ani în urmă, lucram în calitate de consilier pentru adolescenţi şi familiile lor ca să‑i ajut să rămână pe drumul drept şi să dobândească succes în viaţă. Eram antrenat în spiritul acestui proiect de self‑help şi îl aplicasem ani de‑a rândul în toate aspectele vieţii mele. Cu toate acestea, am constatat că nu aveam deloc succes în munca mea cu adolescenţii. Şi mai mult, nici cu finanţele nu mă descurcam deloc, încât ajunsesem în

16

De la stres la succes în 40 de zile

pra­gul falimentului. Deşi mă străduiam să afişez o mină feri­cită, în sinea mea eram complet nefericit. De mulţi ani căutam răspunsuri care să‑i ajute pe oameni — în particular, pe mine — să dobândească succesul în viaţă: prin religie, self‑help, psihologie, medicină şi sfaturi de la oameni pe care‑i respectam. Nimic n‑a funcţionat. Şi, bineînţeles, dădeam vina pe mine, nu pe învăţături. Nu mă străduiesc îndeajuns sau nu fac ceea ce trebuie! îmi spuneam.

Eram pe punctul de a renunţa la tot şi toate, deoarece simţeam că nu‑mi mai pot trăi viaţa în felul acesta. Îmi amintesc că‑mi spuneam: Cum oi fi reuşit să stric totul atât de repede? Nici nu împlinisem 30 de ani şi simţeam că eşuam în toate domeniile vieţii. Ei bine, după cum se pare, nu eram chiar cu totul terminat. Într‑o noapte furtunoasă de duminică, în 1988, după trei ani de căsătorie, soţia mea, Hope, mi‑a spus că trebuie să stea de vorbă cu mine. Deşi spusese cuvintele astea de o mie de ori înainte, niciodată nu le rostise ca acum. Presim­ ţeam că se întâmplase ceva şi că nu era ceva bun. I‑a fost greu să se uite în ochii mei. Glasul îi tremura, dar îmi dădeam seama că se străduieşte să şi‑l stăpânească: — Alex, vreau să te muţi din casa asta. Nu mai suport să trăiesc cu tine.

Acum, eu fusesem crescut într‑o familie de origine ita­ liană. Ne certam şi ne contraziceam mereu în legătură cu orice, de la politică şi religie până la ce urmează să facem în weekend. Însă, în acest moment de maximă importanţă din viaţa mea, n‑am reuşit să îngaim nicio vorbuliţă dezapro­ batoare. Tot ce‑am putut să spun a fost: — Bine.

Aşa că am plecat. Mi‑am pus în geantă câteva obiecte esenţiale şi am plecat fără să mai spun un cuvânt. M‑am

17

dus acasă la ai mei şi mi‑am petrecut toată noaptea în curtea din spatele casei, rugându‑mă, căutând, plângând — sim­ ţind cum îmi moare sufletul.

Ce nu ştiam în acele momente era că ăsta fusese lucrul cel mai bun care putea să mi se întâmple vreodată. În urmă­toa­ rele şase săptămâni, aveam să trec prin cel mai favorabil mo­ ment de cotitură din viaţa mea. Tocmai fusesem înrolat într‑un fel de şcoală spirituală unde aveam să învăţ cheia tutu­ ror lucrurilor: ceea ce aveam să denumesc Principiul Suprem.

Dar, în noaptea aceea, simţeam că viaţa mea s‑a încheiat.

Mă tot întrebam la nesfârşit: De ce se întâmplă asta? Era o întrebare îndreptăţită, pentru că, dacă era ceva în care ar fi trebuit să reuşesc, acel lucru era căsătoria. Când m‑am căsă­ torit cu Hope, eram mai pregătiţi pentru căsnicie decât toţi cei pe care‑i cunoşteam. La prima noastră întâlnire, într‑o seară înstelată, ne‑am dus în parc, am întins o pătură pe iarbă şi am vorbit. Şi‑am vorbit. Şi‑am vorbit. Şi‑am vorbit. Atât. Şase ore bătute pe muchie. Orice subiect îţi poate trece prin minte, noi l‑am discutat. Şi asta a fost doar prima întâlnire.

Când am epuizat subiectele de discuţie, am început să citim cărţi împreună. Luam aceeaşi carte — despre relaţii sau despre ceva care ne interesa pe amândoi — şi o citeam separat, făcând sublinieri şi însemnări. Apoi, când ne în­ tâlneam, comparam însemnările şi discutam despre ce citi­ serăm. Ne‑am dus în mod voluntar la consiliere premaritală.

Am făcut teste de personalitate, le‑am comparat şi am discu­ tat cu consilierii despre posibilele noastre probleme şi despre rezolvările acestora. Când ziua nunţii a sosit, pe 24 mai 1986, noi eram pregătiţi.

Mă rog, credeam că suntem pregătiţi. Acum, după nici trei ani, ea nu mai suporta să mă vadă, iar eu eram la fel de nemulţumit. De ce?

18

De la stres la succes în 40 de zile

Noaptea petrecută în curtea părinţilor mei a fost mo­ mentul când a început adevărata mea educaţie. Am auzit în minte un glas pe care l‑am luat drept al lui Dumnezeu.

Glasul îmi spunea ceva ce nu voiam să aud — ceva care, de fapt, m‑a ofensat. Pe urmă, mi‑a pus trei întrebări care m‑au zdruncinat până‑n străfunduri şi în următoarele şase săptă­ mâni m‑au deprogramat şi reprogramat înlăuntrul fiinţei mele — iar eu n‑aveam să mai fiu niciodată acelaşi. Cele trei întrebări aveau să devină Proiectul de suc­ces al Principiului Suprem (pe care‑l vei găsi în capitolul 7). Mie mi s‑a întâmplat într‑o clipită, dar mi‑au trebuit încă douăzeci şi cinci de ani ca să înţeleg cum să fac asta la cerere, pentru oricine. De fapt, în forma de astăzi, ai putea spune că este exact opusul proiectului de self‑help tipic în trei paşi. Şi, de asemenea, are un efect exact opus: o rată de succes de 97% sau mai mare, bazându‑mă pe experienţa mea, în contrast cu rata de eşec de 97% a proiectului de self‑help tipic din ultimii 65 de ani.

După vreo şase săptămâni, Hope a acceptat, cam fără tragere de inimă, să se întâlnească din nou cu mine, în oraş. Avea să‑mi spună mai târziu că, atunci când s‑a uitat prima oară în ochii mei în ziua aceea, a ştiut că nu eram acelaşi om. Avea dreptate. Cu toate că arătam la fel la exterior, mă transformasem lăuntric într‑o cu totul altă persoană. Ca urmare a suferinţei pe care o îndurase în tre­ cut, n‑a vrut să‑mi spună acest lucru şi nici să lase garda jos o vreme destul de îndelungată. Dar rezultatul era inevitabil şi de neevitat.

Cu toate că mai târziu am avut de luptat cu problemele de sănătate ale lui Hope şi cu situaţia financiară2, lucrurile cele mai importante din viaţa noastră n‑au mai fost aceleaşi.

19

Principiul Suprem mă transformase şi continua să mă transforme. Iar Hope începea şi ea să fie transformată. Începând din acea zi, am început să învăţ Principiul Suprem pe oricine puteam, inclusiv pe adolescenţii şi pă­rin­ ţii cu care lucram în acea perioadă. Indiferent ce pro­blemă credeau că au, indiferent de ce credeau că trebuie să scape, lucrul de care aveau nevoie cu adevărat era să cu­noască Prin­ cipiul Suprem. Iată ce spune acest principiu în rezumat: Practic, orice problemă sau lipsă a fericirii şi succesului vin dintr‑o stare interioară de teamă sub o anumită for­ mă — chiar şi problemele fizice. Şi orice stare internă de teamă este consecinţa unui deficit de iubire în legătură cu exact acea problemă.

O altă denumire pentru reacţia de teamă este răspunsul la stres. Dacă teama este problema, atunci iubirea, opusul acesteia, este antidotul. În prezenţa iubirii adevărate, nu poate exista niciun fel de teamă (exceptând situaţiile extreme, în care viaţa este primejduită). Această idee poate părea pur teoretică. Din fericire, în ultimii ani, s‑au efectuat cercetări care susţin ideea din perspectivă ştiinţifică (vom discuta despre asta pe parcursul cărţii). Totul, chiar şi pro­ble­ mele legate de succes sau de circumstanţele externe, se reduce la starea lăuntrică în care te afli, de teamă sau de iubire.

Când mi‑am început practica de consiliere, iată ce am început să‑i învăţ pe toţi clienţii de la terapie: indiferent care era problema lor din acel moment — de sănătate, de relaţii, de succes, de mânie, de anxietate — eu eram convins că sursa fundamentală era întotdeauna o problemă de iubire/teamă. Dacă dragostea putea înlocui frica, eram încredinţat că simptomele lor s‑ar diminua într‑o ma­nieră imposibilă altfel.

20

De la stres la succes în 40 de zile

Dar curând am descoperit o problemă: dacă doar le spuneam oamenilor să iubească nu funcţiona. Rareori se ajungea la vreun rezultat dacă îi puneam să citească, să studieze sau să mediteze la manuscrise şi principii stră­ vechi. Am încercat să‑i învăţ să facă, pur şi simplu, ceea ce eu, după transformare, făceam în mod natural, dar practic nimeni n‑a reuşit. Ca să vezi: îi învăţam proiectul de eşec în trei paşi şi nici măcar nu‑mi dădeam seama de asta! Le spuneam să‑şi schimbe gândirea conştientă bazată pe teamă într‑o gândire bazată pe iubire, să‑şi schimbe emo­ ţiile bazate pe teamă, în emoţii bazate pe iubire şi compor­ tamentul bazat pe teamă în comportament bazat pe iubire.

Cu alte cuvinte, le spuneam să se concentreze pe aşteptări ale unor rezultate finale folosindu‑şi voinţa! Câţiva au spus: — Mda, mulţumim mult pentru sfaturi.

Altul mi‑a replicat cu sarcasm: — Da, o să încep să fac asta imediat după prânz — nicio problemă.

Ulterior mi‑am dat seama de ce erau atât de cinici: deja încercaseră să trăiască în felul acesta şi nu reuşiseră, la fel cum eu încercasem de nenumărate ori în viaţa mea înainte de noaptea petrecută acasă la părinţii mei, fără să fiu, nici eu, în stare s‑o fac. În acea noapte şi în următoarele săptămâni mi s‑a în­ tâmplat ceva real şi transformator, pe care am ajuns să‑l numesc revelaţia transformaţională. Nu era vorba de faptul că am decis, pur şi simplu, să iubesc în acea noapte şi am în­ ceput s‑o fac cu ajutorul voinţei. Într‑o clipită mi s‑a în­tâm­ plat ceva care mi‑a înlocuit starea interioară de teamă cu o stare de dragoste şi m‑a făcut să iubesc firesc, aşa cum pur şi simplu nu reuşisem înainte, fără să‑mi exercit voinţa. Am văzut adevărul, într‑un mod în care nu‑l mai văzusem până

21