Gimnastică artistică
tura de comentator şi tot ce era minunat până acum, acum e de două ori minunat. Aşteptăm cu drag la competiţii să auzim cu cine mai comentează azi Alina Alexoi, iar printre discuţiile noastre, la început de concurs, se pot auzi şoapte: E din nou Ramonica acolo! Şi bucuria e mare. Astăzi, vă invit să le cunoaştem pe cele două doamne pe care le auzim de atâtea ori şi sperăm să le mai auzim comentând împreună competiţiile de gimnastică, prin câteva intrebări.
Îţi inchipui că m-am simţit în al nouălea cer cînd l-am cunoscut şi m-a luat sub aripa sa. Începem cu tine, Alina. Poate unii dintre noi ştiu, dar pentru cei care nu ştiu, întrebarea firească este: când a început pentru tine pasiunea pentru gimnastică şi când a apărut pasiunea pentru televiziune? Amândouă concomitent? Sau au fost perioade diferite?
Alina: Pasiunea pentru gimnastică a început într-o noapte de iulie 1976- momentul Nadia - mi-a rămas perfect întipărit în minte, deşi atunci aveam doar 5 ani. Ştiu exact ce pijamale purtam, cum ocoleam masa din sufragerie ca să nu adorm şi cît de tare am dat televizorul cînd Nadia a cîştigat. Totul s-a amplificat cînd lotul olimpic s-a mutat la Deva, oraş în care am făcut liceul.... Dl Ţopescu este responsabil pentru pasiunea care mi-a schimbat viaţa. Îţi inchipui că m-am simţit în al nouălea cer cînd l-am cunoscut şi m-a luat sub aripa sa. L-am însoţit la zeci de campionate nationale şi internaţionale la gimnastică, patinaj, jocuri olimpice şi, recunosc, am furat meserie de la dînsul. M-a fascinat întotdeauna cum ştia să transmită EMOŢIA. E inegalabil. Nimeni n-a mai reuşit asta la acelaşi nivel. Încerc de fiecare dată să-mi amintesc acest lucru la fiecare comentariu. E vital pentru mine. Ştiu că sunt mulţi care pot spune ce notă a luat X, ce element a făcut Y, dar puţini care simt concursul şi pot transmite dincolo de sticla fiorul şi pasiunea. Am simţit că o pot face cînd am primit scrisori de la
47