A N C H E T~
D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9
simplu adjectiv, simplu atribut ad`ugat: comunul. „Comunul“ este tocmai calitatea care, atribuindu-se indistinct tuturor lucrurilor, indiferent c`ror lucruri, le d` pre]. „Pre]ul“ nu este, \n cazul comunului, o calitate substan]ial`, nu depinde de lucrurile \n sine, nu exist` un astfel de „\n sine“ al lucrurilor, tocmai faptul de a fi posedate, avute \n comun (ceea ce constituie o negare a ideii simple, \ngustate, de-a gata, de proprietate) le face s` capete pre], s` fie, altfel spus, nepre]uite. Casa, de pild`, e un bun public care constituie intimitatea familiei. Familia nu este „celula de baz` a societ`]ii“, ci societatea \ns`[i, ceea ce numim „societate“
nefiind dec\t r`zboi civil latent. Ideea de comun nu se poate realiza dec\t la scar` redus`, intim`, nu ca societate. Familia este singura societate posibil`, ceea ce numim societate nefiind dec\t o fic]iune agregativ-conflictual` (pacificat` fals doar prin agregare aritmeticelectoral`). Ne avem unul pe cel`lalt, [i pe cei pe care „i-am f`cut“, dar nu \n mod exclusiv, individualist, ci \n comun, [i tocmai acest „adaus“ care dez-apropriaz` supra-apreciind constituie miracolul: ne apar]inem unul altuia nu \n mod exclusiv, ci \n comun; abia am\ndoi [i \mpreun` ne avem unul pe cel`lalt, nu ca indivizi. Cuplurile care pun pre] de valoarea „\n sine“ a lucrurilor s\nt false familii pentru c` s\nt false societ`]i. Nu „eu“ o am pe „ea“, ci am\ndoi ne avem pe am\ndoi, copiii no[tri, animalele [i bulendrele noastre. „Comunitatea“ face valoarea. Lucrurile \n sine s\nt indiferente, simple feti[uri ale egoismului nedep`[it. Cinci furculi]e, trei covoare etc., treizeci de ani devin simboluri unice, \ntrup`ri ale tr`itului \mpreun`: crea]ie de via]` din nimic [i din inanimat.
„C`snicia mea cu Tabitha a durat mai mult dec\t to]i liderii lumii cu excep]ia lui Castro, iar dac` vom continua s` discut`m, s` ne cert`m, s` facem dragoste [i s` dans`m pe notele celor de la Ramones – gabba-gabbahey – probabil c` va continua s` func]ioneze. Proveneam din religii diferite, dar, ca feminist`, Tabby nu s-a dat niciodat` \n v\nt dup` catolicism, unde b`rba]ii s\nt cei care fac regulile [i femeile spal` chilo]ii. {i, de[i cred \n Dumnezeu, nu simt nevoia unei religii organizate. Proveneam am\ndoi din acela[i mediu muncitoresc, am\ndoi m\ncam carne, eram am\ndoi simpatizan]i ai democra]ilor... Eram compatibili din punct de vedere sexual [i monogami din fire. {i totu[i, ceea ce ne leag` mai puternic s\nt cuvintele, munca [i limbajul c`rora le-am dedicat am\ndoi via]a. Ne-am \nt\lnit pe c\nd lucram \ntr-o bibliotec` [i eu m-am \ndr`gostit de ea \n timpul unui seminar de poezie... M-am \ndr`gostit de ea \n parte pentru c` \n]elegeam ce f`cea cu munca ei. M-am \ndr`gostit de ea pentru c` ea \n]elegea ce f`cea. M-am \ndr`gostit de ea pentru c` purta o rochie neagr` sexy [i ciorapi de m`tase, de genul acelora care se prind cu jartiere.“ (Stephen King \n Misterul regelui. Despre scris, traducere de Mircea Pric`jan, Editura Nemira, 2007)
62
■ Ioana NICOLAIE Amintiri niciodat` tr`ite \mpreun`. O povestire science fiction despre ultimul om – un copil – care, f`r` s` [tie, tr`ia \ntr-o uria[` gr`din` zoologic`. Între el [i lume se afla Zidul. Ziua noastr` de na[tere care este [i nu este aceea[i. Mama \mi spunea c` m-a n`scut pe 1 iunie. În certificat, am descoperit t\rziu, eram trecut` pe 2. Cafeaua de diminea]`. Prietenii, dar [i neprietenii. Casele \n care am tr`it, cu lumile lor, cu ora[ele. R`bdarea. Drumurile lungi, cu ma[ina sau trenul, \n care putem sta de vorb`. Parte din c`r]ile noastre. Poezia. Uneori \i formez num`rul c\nd tocmai m` sun`. Un fluture care a intrat o dat` \n casa noastr`. L-am fotografiat. B`ie]elul care \ntreab`: „C\nd vei fi b`tr\n`, vei avea ochii tot alba[tri“. Lini[tea. Nelini[tea. Lumea. {i secretele. ■ Mircea C~RT~RESCU Deceniul pe care l-am tr`it \mpreun`. ■ Tania RADU Prietenia. Prietenia aceea legat` la nou`sprezece ani, [i care nu seam`n` cu nimic pe lumea asta, pentru c` intr` inexpli-