DOSAR
D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9
pare s` nu aib` evolu]ie, epoci sau curente. Nu are nici autori bine individualiza]i \n peisajul literar general, ci doar „scriitori SF“, adic` o seam` de oameni care scriu de peste dou` sute de ani o literatur` de consum – aceea[i, pentru acela[i public, \n acela[i stil [i cu aceea[i valoare (sau lips` de valoare) literar`. În orice caz, o literatur` desprins` de marile probleme ale fiin]ei umane [i de c`ut`rile specifice artei literare. Avem de-a face cu un tip de evaluare comun` [i comod`, ce se aplic` [i literaturii poli]iste, [i tuturor genurilor a[a-numite „de consum“. Judec`]ile critice (sau istorice) nu se fac \ns` globalizant [i nici uniformizator, t`ind [i netezind tot ce iese dintr-un model prestabilit. În ciuda caracterului s`u „consumist“, science fiction-ul are [i el – ca [i literatura \nalt` – dreptul la capodoper`. Din p`cate, de[i uneltele criticii literare nu s\nt [i n-au cum s` fie instrumente de precizie, cei care le folosesc uit` adesea c` e-
mit o judecat` de gust. Ei s\nt convin[i c` arta \n general [i literatura \n particular pot fi evaluate cu precizie de farmacist. Critica [i teoria literar`, tributare [tiin]elor reale, au preluat de la cele din urm` nu doar elemente de terminologie, ci [i modele de judecare [i ierarhizare. Una dintre distinc]iile care ar trebui s` fie pur [i simplu de gen, dar care a devenit valoric`, e cea dintre literatura „\nalt`“ (sau „mare“) [i literatura „de consum“, \ntre Hochliteratur [i Trivialliteratur. De obicei, criticii literari v`d \n literatura de consum – luat` \n ansamblul ei – o form` inferioar` de literatur`. Într-un fel, e mai u[or: asimil\nd literatura SF unui gen compact, relativ minor (cu rare excep]ii, ce nu fac dec\t s` confirme regula), dar bine delimitat, criticul literar \[i u[ureaz` truda evaluatoare. Solu]ia nu e nici integral corect`, nici absolut incorect`, ci doar excesiv de reductiv`: simplific` peisajul literar [i accentueaz` impresia (fals`) de ordine, creat` de teoreticieni [i critici. Unul dintre argumente (devenit mai degrab` preconcep]ie) este larga audien]` a science fiction-ului. Îns` \ncadrarea \ntr-un gen sau adoptarea unui anumit stil nu stabilesc valoarea unui text. Dac` accept`m urm`toarele premise: 1) c` literatura de consum nu are o foarte mare valoare literar` [i 2) c` tot ce e lipsit de valoare nu rezist` probei timpului, atunci concluzia silogismului creat ad hoc ar fi c` nici o crea]ie ce apar]ine literaturii de mas` nu rezist` \n timp. Eugen Ionescu nu a pierdut ocazia de a-[i revendica „dreptul s` m` \ndoiesc de p`trunderea critic` a acelora care, consecven]i propriului principiu, nu-mi vor putea niciodat` motiva de ce Racine e preferabil lui Conan Doyle...“, continu\nd astfel: „Metoda lor nu-mi face evident` nici o diferen]iere calitativ`. Ea nu-mi indic` o necesar`, pentru inteligen]`, ierarhie a valorilor. Ci este anarhic`“ (\n volumul Nu, ap`rut \n 1934 [i reeditat la Editura Humanitas, 1991, p. 16). Mai mult, \n pofida ierarhiilor literare, oamenii citesc [i ast`zi aventurile celor trei-patru muschetari, Misterele Parisului sau c`r]ile lui Arthur Conan Doyle, Jules Verne [i H.G. Wells, iar D’Artagnan ori Sherlock Holmes par a fi nu doar universali, ci [i nemu-
16