Nişte răspunsuri de Mihaela Radulescu

Si sa nu credeti ca vara vine doar o data, ci de fiecare data, cu aceeasi ciclicitate, dupa ierni grele sau ornamentale... Vara vine la toti, dar ramane la cei care o striga pe nume, eu asa am inteles... Vara e anotimpul perfect al femeilor destepte - e ca o matrice facuta exact pentru ele. Ele stiu, ca si mine (nu stiu sa-mi vizualizez modestia), ca au nevoie sa se incarce (si mai ales sa se descarce!), ca, din felul in care le intra vara in sange, asa li se oxigeneaza creierul si le coordoneaza viata. Vara nu e doar despre soare, vacanta la mare si salate, e mai ales despre suflet.

Vara e despre iubire. Si, cum cea mai la inde¬mana iubire e cea pentru tine insati, caci nu te insala nimeni, nu te raneste nimic si nu te chinuie vreun barbat... propun sa vizualizam vara din noi, la umbra cui vreti voi.

Luliberina..

M-am trezit fara sa deschid ochii. Simt caldura unui corp care e lipit total de-al meu, simt mainile care ma mangaie usor pe un umar si-mi dau parul deo¬parte ca sa-mi sarute ceafa. Am acelasi fior, pana-n varful degetelor, exact ca la prima dimineata de dupa prima noapte dormita impreuna, demult...

E singurul barbat care m-a facut sa iubesc dimi-netile. Sa ma simt iubita dimineata. Sa zambesc in somn de bucurie ca se face dimineata...

Zambesc, tot cu ochii inchisi, de parca abia acum creierul meu a decis sa elibereze hormonul dupa care tanjim noi, femeile, toata viata - oxitocina.

Am citit intr-un drum lung cu avionul Studiu despre iubire si am aflat ca acest hormon e un fel de sageata a lui Cupidon, te strapunge exact dupa ce faci amor si te „imbolnaveste" de dragoste. Barbatilor li se scurge din creier vasopresina, un fel de hormon al fidelitatii, care, daca apuca sa ia masa cu oxitocina, se indragosteste fara ezitare. Adica, pana sa ni se intalneasca sufletele, primul pas il fac hormonii. Acelasi studiu zice ca hormonii „fericirii" (adica en- dorfinele) sunt secretati doar in primele 3-6 luni de relatie, dupa care vine ratiunea si face legea. Uneori o face in favoarea sufletelor, alteori impotriva sau in ciuda... Deja aici m-au pierdut cu studiul lor- pe care sper ca nu l-au facut pe cobai!:)' - hormonii mei inca se harjonesc cu ai lui si nu mi se pare ca vreunul s-a plictisit. Iar cand voi spune „dimpotriva", ma astept sa se zguduie macar un perete (de labo¬rator, desigur) de la cutremurul acestei afirmatii. incep sa mijesc ochii si dau de albastru... Sunt ochii lui care nu clipesc, ci imi fac ordine in senzatii - sunt in bratele lui, e dimineata, miroase a mare, a scortisoara, a „poivre samarcaine", a cafea si paine calda. In loc de „buna dimineata", capat un „te iubesc" care, amestecat cu tot ce-am adulmecat si cu tot ce simt lipit de pielea mea, se transforma in dorinta.

Aia concreta si foarte umeda. intotdeauna am citit cu neincredere povestirile erotice, de parca relatarea de la fata locului stergea sentimentele si reducea totul la o pornografie inci- tanta, dar totusi neverosimila. E ca atunci cand in filmele porno proaste regizorul, scenaristul si actorii decid sa dea drumul si unei naratiuni complicate, nu numai unor cantitati uriase de sperma pe fetele doamnelor actrite.