Nişte răspunsuri de Mihaela Radulescu

inconjoare de frumos, nu de derizoriu. Fiecare poveste pe care am auzit-o de la ei a fost o lectie, fiecare lucru bun pe care l-am facut in meseria mea are radacina trainica de la ei. Toti cei care se lauda azi ca au inventat ceva in televiziune repeta exact ceea ce oamenii acestia au facut demult... Tot de la ei o am pe draga de Corina Voicu, produca¬toarea cu care am lucrat mai toti anii acestia cat am stat pe micul ecran si in fruntea clasamentului de performanta. E omul cu care m-am certat cel mai des, cu care am luat cele mai multe premii, care mi-a inteles cel mai bine sufletul si creierul...

Probabil ca am fost printre ultimele echipe TV serioase si iubitoare de public, printre ultimii reali-zatori carora li se parea important sa vorbeasca fru-mos despre tara lor, despre oamenii ei valorosi, despre artistii ei grozavi, despre tinerii ei talentati, despre sportivii atat de premiati, despre oamenii obisnuiti... „Duminica in familie" a fost o scena pe care au defilat, aproape 11 ani, cei mai frumosi, cei mai valorosi si cei mai interesanti oameni care alcatuiesc Romania publica.

Ma uit la televizor ca la o alta lume decat aceea pe care am iubit-o. Citesc ziare proaste ca despre o alta Romanie decat aceea in care am trait... Vad pe strada oameni care nu-si mai traiesc de mult viata... Ascult politicieni care se poarta cu tara lor ca dresorul cu ursul care merge in fustita pe bicicleta, totul e facut pentru aplauze si rasplata, pentru circ si antren.

Nimeni nu mai ia in serios pe nimeni. Parca devenim o tara de autisti, individual sau pe mici grupuri. Toti avem universul nostru, acela pe care ne-am baricadat, in care ne pitim cat putem de altii ce nu ne seamana. Si o sa ajungem sa ne zidim acolo daca renuntam sa ne revoltam... inca mai cred ca atunci cand deschidem un ziar ar trebui sa aflam ceva interesant, sa vorbeasca altci¬neva si in numele nostru si sa gaseasca unii solutii si la problemele noastre, nu sa ne holbam la ce are mai insalubru si mai toxic Romania... Mi-ar placea sa citesc despre campioni, artisti si performante, despre ce mai face tara si cum ii traiesc locuitorii...

Mi-ar placea sa aflam ce mai fac niste Oameni Mari, nu sa-i vedem doar in chenare negre cand nu mai sunt...

Mi-ar placea sa cred ca sistemul de televiziuni comerciale e doar scurtcircuitat si ca acolo sus, pe casa, e cineva care se chinuie sa repare... nedreptatea.

Acest articol a fost publicat in Jurnalul National. Exact cand il reciteam si-1 corectam ca sa intre in carte, Puya canta la ,,'Neata cu Razvan si Dani" despre nenorocitele de emisiuni umilitoare, jignitoare si proaste, foarte proaste din Romania comerciala, cea cu antene ca de drac... Ah, ce veste buna! Ce zambet m-a apucat cand iar am auzit un om tanar revol- tanduse, intr-o emisiune desteapta si bine facuta, cu prezentatori nevirusati de sistem... Ce de adevaruri a spus in ultimii ani baiatul asta talentat si ce ma bucur ca trage dupa el atatia fani carora le da o directie buna!... Puya n-a fost niciodata nociv pentru tara, ba dimpotriva, mi se pare unul dintre cele mai nutritive „alimente" ale generatiei in crestere. Macar de l-ar consuma toti...

Si macar de i-am asculta versurile inteligente si nu le-am uita pana acasa, cand ne asezam pe canapea nu ca sa traim, sa ne bucuram, sa ne iubim,