Putregaiul cenuşiu

Botrytis cinerea

DESCRIERE

Este o boală frecventă în podgoriile din ţară noastră, care produce în anii favorabili, cu toamne ploioase şi calde, cele mai însemnate pierderi de recoltă şi calitate. Boala este omniprezentă şi aşteaptă numai condiţiile favorabile, când explodează, de aceea trebuie abordată strict preventiv. Boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea, care atacă toate organele viţei de vie: frunze, lãstari, ciorchini, boabe, precum şi butaşi de viţã puşi la stratificat. Atacul cel mai frecvent se întâlneşte pe boabe, a căror susceptibilitate creşte pe măsură ce se maturează şi acumulează zaharuri.

Filamentele de infecţie pot pãtrunde în interiorul ţesuturilor, fie prin strãpungerea directã a ţesuturilor plantei, fie prin rãni cauzate de alte boli sau dãunãtori (făinare, molie, viespe, păsări, etc.) şi prin leziuni mecanice sau chimice (fitotoxicitate, crãparea boabelor din cauza ploilor, grindina, cârnit şi desfrunzit mecanic, etc.). La suprafaţa boabelor atacate apar pete mici cu ţesutul moale care se măresc rapid, pătrunzând totodată în interiorul pulpei. Boabele atacate se înmoaie, crapă, se zbârcesc şi se acoperă cu mucegaiul cenuşiu – brun, pulverulent. La strugurii compacţi, mai ales în condiţii de umiditate ridicată, boala evoluează repede, cuprinzând în scurt timp tot strugurele.

Atacul pe boabe sub forma “putregaiului nobil” se manifestă numai în anumite condiţii, când ciuperca poate avea acţiune beneficã asupra strugurilor. Asemenea condiţii se întâlnesc în toamnele calde şi uscate; miceliul ciupercii se dezvoltã în pulpã, iar la suprafaţã boabele nu mai crapã, ci se stafidesc şi se îndulcesc. Putregaiul nobil 36 consumă o parte din apă şi acizi determinând îmbogăţirea relativă a boabelor în zaharuri. Ca urmare, vinurile obţinute din asemenea struguri sunt de calitate superioarã şi au o aromã specificã.

Putregaiul cenuşiu

Botrytis cinerea

Agentul patogen este o ciupercã saprofitã care se dezvoltã pe resturi vegetale. Acest fapt duce la concluzia cã în permanenţă există sursă de infecţii.

Ciuperca devine parazitã atunci când substratul saprofit se aflã în imediata apropiere a organelor verzi ale viţei de vie, în mod deosebit a boabelor intrate în pârgă, deoarece concentraţia redusă de zaharuri favorizează atacul. Infecţia este favorizată şi de fertilizarea excesivă cu azot.

Evoluţia favorabilă a ciupercii are loc atunci când se realizează condiţii optime de dezvoltare. Astfel, mediul nutritiv influenţeazã în foarte mare mãsurã atât dezvoltarea, cât şi parazitismul agentului patogen. Ciuperca manifestã un chimiotropism pozitiv faţă de glucide, substanţele ce se găsesc în strugurii din fenofaza pârgă – coacere.Temperatura de dezvoltare a bolii este cuprinsă între 1-32°C, fapt pentru care este întâlnită în toate podgoriile din ţară. Temperatura optimă se situează între 15-23°C. Umiditatea atmosferică şi cea a substratului joacă cel mai important rol în dezvoltarea putregaiului cenuşiu. Umiditatea ridicatã influenţeazã pozitiv atât germinarea conidiilor, cât şi dezvoltarea miceliului. Existã o corelaţie directã între regimul precipitaţiilor, rezerva de apă din sol, umiditatea relativă a aerului, frecvenţa zilelor cu rouă pe de o parte şi agresivitatea ciupercii pe de altă parte. Umiditatea optimă relativă a aerului este considerată între 80-100%. Lumina are în general o influenţã nefavorabilã asupra evoluţiei ciupercii care se dezvoltã mai bine în condiţii de luminã difuzã (nebulozitate).

Pe frunze simptomele apar la început sub forma unor pete gălbui, care cu timpul devin roşiatice. Petele sunt mari şi nu sunt delimitate. Pe ambele părţi ale frunzei, în dreptul petelor, apare un mucegai cenuşiu, pulverulent, care reprezintă organele de înmulţire a ciupercii (conidiofori şi conidii). În scurt timp de la atac, frunzele cad.

Pe lăstari, atacul se manifestă sub forma unor pete brune sau cenuşii, începând de la noduri spre mijlocul internodiilor. Ca şi în cazul frunzelor, în scurtă vreme petele se acoperă cu un mucegai cenuşiu format din conidiofori şi conidii. În dreptul petelor apar corpuri mici ovale, care reprezintă organele de rezistenţă ale bolii (scleroti).

În general ciorchinii tineri sunt puţin atacaţi (infecţie latentă), însă ciorchinii ajunşi la maturitate pot fi atacaţi în întregime, simptomele fiind aceleaşi cu cele de pe lăstari. Pe boabe atacul este cel mai frecvent şi cel mai păgubitor.