5 minute read

Ontosul și logosul în poezia lui Ioan St. Lazăr Mihai Călugărițoiu

78 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

săintreîncurtecasăpoatăstape scaunele de pe terasă. – Da, da! Puteți intra și așeza, dar săștițicănuegratuit!Trebuiesă comandați ceva: o bere, un suc, o cafea. Altfel, vin clienții și se-mpiedică de dumneavoastră.

Advertisement

Când auzirăașa ceva, cei de pe uliță se încruntară și înjurară în gând, dar vreo șapte-opt inși intrară și comandarăcâte-o bere la doi inși, ca să aibăprilejul de a sta pe scaune.

Între timp, continuară să vină pe uliță, când de jos și când din deal, tot mai mulți săteni. Pe la ora unsprezece, a venit și primarul Petre Vătaful și văzând peste o sută cincizeci de oameni, l-a cuprins deruta. Fu sigur că toatăsuflarea umanăeraacolo:bărbați, tineri, maturi și bătrâni, copii, femei, babe. Vreo cinci persoane erau în scaune cu rotile, doi-trei fuseserăaduși de familii cu paturile deoarece erau imobilizați. – Bună ziua! li se adresă primarul. Mai lipsește cineva? Ce e cu atâta lume?! Eu am venit puțin mai înainte să văd care e situația, iar camionul cu ajutoarele UE vine peste o oră.

Mulțimea era extaziatăși mulți și-o exprimau în cuvinte: –Sătrăiascăfrațiinoștrieuropeni! –Săru'mâna UE! Să-ți țină Dumnezeu obiceiul! – Vedeți, măi oamenilor, că UE nu ne lasăși are grijăde noi? – Să ia exemplu și statul nostru că el nu ne-a dat până acum nimic pe gratis! Ne cocoșează cu taxe și impozite! – Dar nici românii mai bogați nu se gândesc la noi! Nu ți-ar da o bucată de pâine! –Parcă-ar fi părinții noștri! Nu ar băga în gură o îmbucătură, până n-ar ști căși noi avem ce pune pe masă!

– Creștini adevărați! se gândesc și la oamenii sărmani!

Când se terminarămulțumirile, primarul întrebă iarăși de ce a venit aici tot satul. – Să ne trăiți domnule primar! Păi nu scria în anunțuri că nu se dau ajutoarele dacănu suntem prezenți? – Da, să știți că eu mi-am oprit pe cei trei copii de la școală să fie aici, ca săprimeascăși ei! – Eu m-am învoit de la serviciu ca săpot veni! – Eu mi-am externat bărbatul din spital și l-am adus cu căruciorul! – Eu trebuia să fiu azi la prășitul po- rumbului, dar am amânat pe săptămâna viitoare! –Și eu am lăsat rufele sălespăl pe altădată! – Iar eu trebuia sămerg la piațăcă aveam de vânzare niște zarzavaturi, dar nu-i problemă, cămerg mâine! –Eunicinuamscosvitelelapăscut pe islaz și le-am dat niște iarbăîn iesle!

Primarulîiîntrerupseșilezise: – Dacăștiam ce nenorociri aduc pe capul dumneavoastră acele ajutoare, re- fuzam să le mai primesc! Văd că unii au venit cu roabele, la ce vă trebuie? – Ei, na! Noi suntem șapte membri în familie și nu aveam cu ce să cărăm pachetele. –Dar de ce ați adus cu paturile pe cei bolnavi, că rezolvam într-un fel situațiași fărăprezența lor? – Păi nu trebuia să semneze și ei? Și poate lua altcineva în locul lor! – Dar, ia spuneți dom'le primar, sun- tem curioși, ce ne-au pus europenii în acele pachete? Dumneavoastrăștiți căați mai dat și în alte sate! –Ce să fie, măi oameni buni? Lucruri obișnuite și necesare! Două kilograme

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 79

de zahăr, două de făină, niște orez, douăpungicubomboanedinciocolată, cutii cu conservă de pește și carne de porc, deter- gent, paste făinoase, niște sucuri, paste și periuțe de dinți... –Dar ceva băutură? întrebă cineva cu substrat între glumăși seriozitate. –Știu că la mulți le-ar conveni! Să știți cătoatevaloreazăcamosutădelei pentru fiecare pachet.

Urmă apoi din mulțime o rafală de opinii: – Numai atât?! Zgârciții dracului! Ei mănâncă numai bunătăți și nouă ne trimit doar lucruri ieftine care se găsesc și pe la noi! – Ziceau la televizor căle e milăde noi, fiindcă avem nivel de sărăcie foarte ridicat! – Ei ne-au luat pădurile, gazele, curentul, fabricile și ne scot ochii cu bulion expirat! – Eu parcă nici nu le-aș lua, dar dacăacumtotamvenitșisuntprezent, fiindși gratuite, nu le pot refuza! –Săvăfierușine,îmbuibaților! – Asta e o jignire! Cum să ne dea ali- mente numai de o sută de lei? Și aceasta doar o datăpe an! – Atâta valorăm noi în ochii lor! Ce, ne consideră milogi? Ne-aruncă așa, câte-va oase ca la câini! – Ce să ne mai mirăm? Copiii noștri, care lucrează la ei, fac cele mai greleșimi-zerabilemunci,pesalariila jumătatedecât primesc ai lor! –Sălesteaîngâtbunătățilepecare le mănâncăei! – Era mai bine cu comuniștii! Aveam servicii, școala și medicamentele gratuite. – Hei, hai potoliți-vă! Destul! interveni primarul. Tăceți că mai am ceva de comunicat:degeabaațivenitaicitot satul, că ajutoarele se dau cu respectarea unor condiții. Nu pot fi acordate la toată lumea! Sunt instrucțiuni precise, că beneficiază numai cei grav bolnavi, pe bază de acte, persoane cu handicap, fără pensii și ve- nituri, care n-au pământ, cu condiții de trai minimale. Noi am făcut mai înainte tabele cu asemenea persoane și sunt nu- mai cincizeci și trei de cazuri. Ori în satul dumneavoastrălocuiescosutăoptezeci de oameni.

Iar porniră din public o serie de comentarii: –Asta-i discriminare! Nu se poate așa ceva! Cei defavorizați n-au aceeași gurăca noi ăștia, ceva mai înstăriți? – Nu e adevărat ce ne spuneți, dom- nule primar! Cei de la UE au statistica localităților și știu câți oameni sunt în fiecare sat, așa că au trimis pachete pentru întreaga populație. – Condițiile le-ați inventat dumnea- voastră! Vreți să vă rămână pachete săle împărțiți cu birocrații din primărie! – Rușine! Rușine să vă fie! Vreți să ne luați din drepturile noastre, nu v-ar mai ajuta Dumnezeu! – Nu vreau să mă cert cu unii dintre dumneavoastră,căcim-așcoborî prea jos! Ajutoarele materiale se dau pe baza unei hotărâri a Comisiei Europene, în care sunt precizate condițiile. Statul nostru cunoaște situația și numărul persoanelor vulnerabi- le, care au nevoie de sprijin și ajutor su-plimentar,așacăautrimis pachete pentru numărul total al persoanelorîncauză.Mai mult n-am ce săvăspun! – Eu vreau să fac o propunere, strigă un tânăr vânjos din mulțime. Desfaceți pachetele cuvenite pentru satul nostru și dați la fiecare câte ceva, săfie toatălumea mulțumită! –Nu sunt de acord! Strigă unul dintre bolnavii aduși cu patul. Dacă alimentele au venit numai pentru noi ceinevoiași,ca